Cuvantul parintelui Constantin Necula catre penticostali (Beius, Duminica Ortodoxiei
 

Doamne ajută!

Presimt că, aşa cum am făcut în mai multe rânduri, voi provoca o polemică şi, după aceea, voi mai răspunde peste nu ştiu câte secole... dar mi se întâmplă aşa din cauza programului foarte încărcat pe care-l am (cred că şi voi aveţi acelaşi sentiment că "timpul nu mai are răbdare" cu noi şi că timpul fiecărei zile a vieţii noastre se comprimă, parcă, astfel încât abia mai găsim timp pentru a discuta, pentru a ne cunoaşte mai bine). :(

Totuşi, am deschis acest topic pentru a vă atrage atenţia asupra atitudinii foarte foarte frumoase şi vrednice de urmat a unui părinte profesor de la Facultatea de Teologie ortodoxă din Sibiu: Pr. Prof. Constantin Necula, cunoscut de mulţi credincioşi (în special tineri) datorită cărţilor pe care le publică şi datorită conferinţelor excepţionale pe care le-a susţinut în diverse împrejurări. Din păcate, n-am avut prilejul de a-l cunoaşte personal pe acest părinte şi creştin ortodox autentic, dar am ascultat mai multe conferinţe susţinute de sfinţia sa şi am rămas profund impresionată de modul în care Îl mărturiseşte de fiecare dată pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Pe scurt, ce a făcut acest părinte? În Duminica Ortodoxiei, într-o sală plină de creştini penticostali, a vorbit sincer, deschis şi incredibil de direct despre Maica Domnului, despre importanţa cinstirii icoanelor, despre Sfânta Euharistie şi despre alte comori spirituale ale credinţei noastre.
Nu mă credeţi pe cuvânt? :) Ei, atunci, puteţi urmări această înregistrare:
http://www.youtube.com/watch?v=rtfTONbSZkk

Îi mai judecăm pe părinţii noştri duhovniceşti care participă la întruniri ecumenice?
Răspuns corect: nu!
Nu ştim dacă toţi preoţii participanţi la adunări interconfesionale mărturisesc Ortodoxia cu atât de multă claritate, dar cu siguranţă mulţi dintre ei fac asta!

M-aş bucura să aflu şi opinia sinceră a confraţilor creştini de alte confesiuni (în special neoprotestanţi, pentru că lor li s-a adresat părintele profesor). Chiar m-ar interesa comentariile lor şi (de ce nu?) criticile lor, fiindcă şi din acestea învăţăm. Evident, aşa cum toţi ştim, sunt îngăduite doar criticile aduse ideilor, NU persoanelor care le exprimă!
Aşadar, dvs, în calitate de neoprotestanţi, ce impresie v-a lăsat acest discurs? Mie, ca ortodoxă, mi s-a părut un cuvânt de o impresionantă profunzime (deşi exprimat într-un limbaj colocvial, pentru a destinde atmosfera). Voi ce credeţi? V-au convins, v-au pus pe gânduri, v-au lăsat indiferenţi sau chiar v-au deranjat ideile exprimate în înregistrare?

Doamne ajută!

A, observ că n-a răspuns nimeni la topic-ul acesta... :)

Eu l-am ascultat si mi-a adus multa bucurie.
Cred ca ar trebui sa il diseminezi pe topicuri mai rasfoite - spre exemplu, pe topicul Amei91?...

Observ ca filmul se intrerupe inainte de sfarisul poeziei recitate. O scriu aici, cum am gasit-o pe net:



Petre Strihan – Psalmul 353

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase şi ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi şi goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiaţi de boală, roşi de bube
Şi zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câţi au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad şi de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi şi fire
Şi ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în ţintirim
Noi din morminte le strigăm: “- Trăim”
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Şi-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână şi, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

*) Numărul 353 este numărul camerei (celulei) în care au fost cazaţi deţinuţii politici în prima zi, când s-au montat la ferestre obloanele de lemn care realizau semiîntunericul.

Eu am fost impresionat in primul rand de zambetul parintelui.
Tinand cont de tensiunile premergatoare acestei intalniri si de faptul ca atat dumnealui cat si pastorul Vladimir Pustan sunt niste deschizatori de drumuri, relaxarea din glasul si gesturile domnului Necula a fost intr-adevar remarcabila.

Predica a fost de asemenea una calda, placuta. Asa de zgariat fiind cand aud in predici tot felul de ilustratii preluate din viata, istoria sau filmele americane, paralela Mantuitorul Hristos - Fat Frumos m-a uns la suflet...:)

In acelasi timp am avut sentimentul ca s-a vorbit un pic cam mult despre biserica ortodoxa. A parut ca se face o propaganda a bisericii ortodoxe in biserica penticostala. De fapt, nu stiu, nu vreau sa judec, e posibil ca tocmai acesta sa fi fost motivul invitatiei: prezentarea bisericii ortodoxe. Imi amintesc insa ca atunci cand pastorul Pustan s-a dus sa predice in biserica ortodoxa, el, timp de o ora, a predicat pocainta. Nu biserica din care provenea.

Per ansamblu a fost o intalnire reusita si, sa speram, un inceput.
Eu cred ca este benefic ca in bisericile noastre sa avem o imagine reala a crestinului din biserica vecina. Cu bunele sau mai putin bunele lui. De prea multe ori se prezinta doar o imagine-caricatura, iar noi, lumesti cum suntem, pornim grabnic spre el cu dispret sau judecata.

Preotul Necula chiar precizează "ştiu că poate vă deranjează ce vă spun acum, dar asta şi vreau să vă pun pe gânduri şi vă deranjez...să nu mai luaţi de bune toate "pilulele" care s-au vestit..." Era în Duminica Ortodoxiei.

Ai un link la cuvantarea in cauza? :)

La fel, din pacate parintele a fost pomenit in prea multe contexte in care atitudinea sa pro-ortodoxa era sub semnul intrebarii, asa se explica si introducerea lui de altfel.

Sigur, nu-l stii?
http://www.youtube.com/watch?v=tsQH1GnnIwE

Haha..probabil ca nu l-ai ascultat din moment ce pretinzi ca e neutru confesional.

Este presarat cu afirmatii tipic (neo)protestante desi poate pentru unii nu atat de evidente - normal din moment ce unele sunt ambalate frumos in false truisme.

Individul are o problema..tzipa ca un apucat si nu stiu daca o face pur si simplu dintr-un teatralism calculat sau are probleme la etajul superior, oricum credinta autentica nu poti sa spui ca este decat daca esti penticostal si deci obisnuit cu galagia (fara suparare).

Si spun ca nu este credinta autentica din unele afirmatii care vind zic eu dintr-o evidenta lipsa de smerenie, facuta pentru a se pune pe sine intr-o lumina favorabila si a arunca pe altii in intuneric ori smerenia ca si trasatura spirituala functioneaza exact invers si nici un discurs oricat de mestesugit nu o poate simula fara gres, ca si trairea spirituala autentica de altfel.