Demonii au jurat sa distruga oamenii.cand un om se lasa in paragina se lasa in voia demonilor.

Marysa imi pare rau pentru necazul tau si iti doresc din tot sufletul sanatate...iti recomand si o carte pentru "a intelege" de ce ti se intampla ceea ce ti se intampla este scrisa de Jean Claude Larchet "Terapeutica Bolilor Spirituale" este aparuta la ed.Sophia si are binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction sper sa o gasesti si sa-ti foloseasca.

Cu prietenie, Domnul sa te aiba in paza si sa-ti aline suferintele.

marysa ce probleme de sanatate ai ?

Pai deocamdata nu-mi da pace un stafilococ ce s-a instalat in gatul meu,schimbarile astea de temperatura ma streseaza(Global Warming Generation),am o ruda prin spital operata de cancer(totusi atitudinea doctorilor este destul de optimista,tumoarea a fost descoperita din vreme).

Nu trebuie, dar exista.Insusi Mantuitorul a suferit...

Frumos spus. Oare cum putem ajunge sa traim asta si concret, in viata noastra? Uneori e greu. Este greu si cand nu avem necazuri mari sa simtim acea miere.
Ma gandesc la parabla fiului ratacitor. Fiul cel mare ramane cu Tatal, si atunci cand ii reproseaza ca a taiat vitelul gras pentru fratele sau, ii spune ca lui nici macar un ied nu i-a dat sa petreaca cu prietenii. Insa Tatal ii raspunde: Fiule, tot ce este al meu este al tau. Va dati seama? Putea sa-i ceara orice, avea orice, iar el nu i-a cerut, n-a acut decat sa indeplineasca poruncile si sa devina acru.
Sa dea Dumnezeu sa nu devenim si noi crestinii asa, sa nu mai stim nici sa ne bucuram de viata cu Dumnezeu, sa batem toba pe porunci si acuzatii ale fratelui mai mic.
Poate ca trebuie mai intai sa invatam sa transformam in miere viata obisnuita, sa cerem Tatalui sa ne dea iezi, si dupa asta ne va fi mai usor si cu necazurile.

Fani, nu e important sa stim de unde vine suferinta, ci sa stim cum sa o primim fara sa ne revoltam. Omul trebuie sa creada ca suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu intelege. Cel care intelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera.

Ai f mare dreptate Si eu sunt f dezamagita de prieteni:11::11:

Necazul meu,dar la care incerc sa nu ma gandesc prea mult pentru a evita sa ma incarc negativ,este suferinta fapturilor nevinovate si lipsite de aparare:animalutze,copii,batrani,oameni,in general cu suferinte fizice,dar mai ales sufletesti.
Dumnezeu are grija de noi toti,insa in sac nu ne baga,trebuie si noi sa luptam sa schimbam ceva.
Ma doare nepasarea unora din jurul meu si mi-as dori sa vad manifestandu-se prin noi mai multa iubire fata de intreaga creatie divina.
Si,mi-as dori sa pot face mai mult pentru aceste fapturi si sper ca pe viitor Tatal sa imi ingaduie acest lucru si sa ma faca instrumentul iubirii Sale.
In rest,pe plan personal,am dificultati ca orice om,insa Dumnezeu m-a ferit de necazuri mari in prezent si Ii multumesc pentru asta.In rest,toate se rezolva.

necazul meu este ca nu mi-am ales bine ce sa fac in viata si ce facultate sa urmez,am facut o facultate care nu mi-a placut si deabia am asteptat sa o termin sa imi gasesc sa lucrez ceva in alt domeniu si am ajuns pana la urma in alta tara facand un master in acelasi domeniu si chinuindu-ma pe fiecare zi sa invat ceva ce nu vreau sa pun in practica,si ma intreb, Dumnezeu m-a adus aici sau voita mea, am ascultat eu de Dumnezeu sa fac voia lui sau am facut numai voia mea. As vrea sa fac voia lui, pt ca stiu ca el are mai mare grija de mine decat pot eu sa am dar nu imi dau seama care e voia lui dar am nadejde ca o sa fie bine.