Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

strajeru 16.12.2008 16:21:24

Comori adunate

Într-un oraș, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viața n-a făcut altceva decât să strângă și să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost silă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici m ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin fața unei biserici, i-a aruncat unui cerșetor doi bănuți, în rest, toată viața lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea și îl apostrofa, el răspundea mereu:
- Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranță că și în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogății am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai!
Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi așa, mâine așa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se acea că murise și ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfanțul Petru 1-a întrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici?
- Sfinte Petre, aș vrea și eu să intru în rai.
- Da' crezi tu că poți?
- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate ...
omule'
- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuși ceva!
Și într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuți
- Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe Pământ aveam de mii de ori mai mulți Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuți?
- E, omule, I-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viață. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer.
Cu ele poți într-adevăr să intri în rai, dar crezi că doi bănuți sunt de ajuns? În toată viața n-ai dăruit decât acești bani unui sărman om ce aștepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă în timpul vieții ai fi strâns mai multe comori cerești, poate ai fi intrat în Rai, dar așa…
Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a mai fost la fel. Din acea zi a căutat să adune comori doar în cer. Erau atâția săraci ce avea nevoie de ajutorul său…!
„Bogații vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”
(Fericitul Augustin”)

strajeru 16.12.2008 16:22:39

Bogații și săracii

Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic și înțelept într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porțile și a ieșit să vadă ce se întâmplase. Nu-și putea crede ochilor ... Dacă în palatul său toți oamenii erau mulțumiți și aveau de toate, acum vedea însă că la porți erau adunați nevoiași, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele 1-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinții săi sunt bolnavi și el nu are bani nici de hrană și nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulțime de oameni nevoiași, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-și spună păsul. Mâniat de această situație pe care sfet­nicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat și i-a chemat pe toți bogătașii la el. Când aceștia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteți cei mai bogați oameni din regatul meu. Aveți atâta avere încât ați putea să vă construiți fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-ați uita și în jurul vostru, ați vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiți de treburile cetății. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzați. Doar de voi înșivă depinde ca acești oameni să o ducă mai bine. Puteți să îi ajutați și vă poruncesc să o faceți!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăși la el pe cei mai bogați dintre supușii săi, le-a spus:
- Văd că nu aveți suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutățile, zi de zi?! Dacă nu o faceți voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât și un bogătaș! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară și, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorții vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înșivă vă faceți vinovați de moartea acelui om, căci 1-ați fi putut ajuta, dar n-ați făcut-o. Ne vedem mâine seară!
Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
"Nu invidia gloria celui păcătos,
căci nu știi care va fi sfârșitul lui. (...)
„Judecata este rară milă pentru cel ce n-a făcut milă." (Sfânta Scriptură )

strajeru 16.12.2008 16:23:39

Încredere

Un om călătorea pe un drum de țară, împreună cu soția sa. Obosiți de atâta mers și văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulțumită.
- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniștească omul - lasă, că știe Dumnezeu ce e mai bine!
- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu avem unde sta peste noapte?!
în sfârșit, au plecat mai departe și, spre bucuria lor, au întâlnit un țăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, țăranul i-a primit cu drag în căsuța lui.
Dar a doua zi dimineața, când au vrut să plece mai departe, țăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoți, care îi jefuiseră pe toți călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduiește pe toate. Ții minte ce ți-am spus aseară? "Lasă, știe Dumnezeu ce e mai bine."
"Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduiește faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înșine. " (Sfântul Vasile cel Mare )

silverstar 17.12.2008 17:49:37

[COLOR=green]Suferința îl transformă pe om :57:

Un tânăr necredincios se întoarse la Dumnezeu, după ce trecu prin multe necazuri și suferințe, datorită vieții păcătoase. Întorcându-se în orășelul său natal se întâlni cu unul din prietenii lui de petreceri păcătoase, care-i zise:

- Ce, nu mă mai cunoști? Sunt cutare.

- Te cunosc, răspunse tânărul. Tu ești tot tu. Te cunosc, dar eu nu mai sunt eu.

Și merse mai departe, bucuros că a scapat de viața păcătoasă.[/COLOR]

Maria-Raluca 18.12.2008 16:06:16

Citat:

În prealabil postat de mihai07 (Post 92499)
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

asa este! lacomia e mare si ne face sa uitam uneori de cele mai importante lucruri!

silverstar 18.12.2008 19:47:49

1 atașament(e)
Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 94525)
Cutia cu iubire...

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.

[COLOR=green]Readuc in memorie aceasta poveste tocmai pentru ca se apropie sarbatorile. Si cred ca i se potriveste si un atasament.[/COLOR]

dorinastoica14 18.12.2008 20:26:26

Tocmai am deschis-o.Multumesc inca odata.:6:

silverstar 18.12.2008 20:41:35

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 104920)
Tocmai am deschis-o.Multumesc inca odata.:6:

[SIZE=3][COLOR=green]Special pentru tine am repostat-o! [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]O seara minunata! [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Eu deja am intrat in vacanta. Pana pe 5 ian sunt tot libera![/COLOR][/SIZE]

silverstar 19.12.2008 08:35:35

[COLOR=green][SIZE=3]Niciodată nu e prea târziu...[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]În prima zi a anului universitar, profesorul ne-a dat sarcina sa facem cunoștiință cu cineva necunoscut. M-am uitat în jur, și atunci o mână fragilă îmi atinsese umărul. Când m-am întors, am văzut o bătrânică privindu-mă cu un zâmbet luminos. [/COLOR]

[COLOR=green]- Bună, drăguțule! Sunt Rose. Am 86 de ani. Pot să te îmbrățișez? [/COLOR]
[COLOR=green]Am izbucnit în râs și, după acceptul meu, m-a strâns în brațe cu putere. [/COLOR]
[COLOR=green]- Ce cauți la facultate la o vârsta asta „fragedă”? am întrebat-o. [/COLOR]
[COLOR=green]- Vreau să găsesc un bărbat bogat, să fac niște copii, răspunse ea. [/COLOR]
[COLOR=green]- Să lăsăm gluma, am reluat, încercând să aflu ce o motivase să vină la școală. [/COLOR]
[COLOR=green]- Mi-am dorit mereu să merg la universitate și acum am venit, îmi spuse. [/COLOR]

[COLOR=green]După curs ne-am dus la un bufet pentru un suc. Ne-am împrietenit pe loc. Trei luni, zi de zi, după ore, plecam împreună și vorbeam necontenit. Eram fascinat să îi ascult confesiunile înțelepte. În timp, Rose a devenit "mascota" campusului. La banchetul de sfârșit de semestru, Rose a ținut un discurs. [/COLOR]

[COLOR=green]- Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există doar câteva secrete pentru a te menține tânăr, a fi fericit și a deveni un om de succes. Trebuie să râzi și să guști umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără visuri, mori. E diferență între a îmbătrâni și a evolua. Dacă ai 19 ani și stai în pat inert un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani și zac un an, voi împlini 88. Toată lumea îmbătrânește. Ideea e să evoluezi și să nu regreți nimic. Cei care sunt bâtrâni nu regretă ceeea ce au făcut, ci ce n-au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. [/COLOR]

[COLOR=green]Rose și-a luat diploma pe care o dorise ani și ani. [/COLOR]

[COLOR=green]La o saptamană după absolvire, s-a stins. [/COLOR]

[COLOR=green]Toți studenții au fost alături de cea care le-a demonstrat că nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii. [/COLOR]

[COLOR=green]De fapt, nu poți să alegi decât să îmbătrânești sau nu, dar poți alege să evoluezi.[/COLOR]

silverstar 24.12.2008 06:31:59

[COLOR=green][SIZE=3]Zidul inimii
[/SIZE]
Într-un deșert aspru și stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani și ani de rugăciune și sălbatice renunțări, unul dintre cei doi asceți era convins că ajunsese la desăvârșire.Celălalt era și el pios, dar totodată bun și înțelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puținii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.

"Acesta este timp pierdut pentru meditație și rugăciune", gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absențe - chiar dacă nu îndelungate - ale celui de-al doilea. Pentru a-l face să înțeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfințenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greșală. După câteva luni, în fața grotei sale se înălța un zid de pietre, cenușiu și sufocant. Și el era închis înăuntru.

Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Și mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim "o piatră în plus în zidurile altora". [/COLOR]


Ora este GMT +3. Ora este acum 10:05:53.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.