Evreii lui Iisus
 

Episodul ,,Pe urmele Mantuitorului: Galileea"

Partea I

Geza Vermes, Facultatea de Studii Orientale a Universitatii Oxford, profesor de Studii Ebraice:,,Galileea, care in primele secole a avut o populatie nonevreiasca substantiala, a fost puternic reuidaizata dupa victoria Macabeilor in sec II BC, care au convertit la iudaism o parte din populatia pagana din apropiere. In zilele lui Iisus tara era in totalitate inconjurata de neevrei. Spre vest coasta mediteraniana fusese elenizata si la fel si Fenicia (Liban) in partea de nord. Estul (sudul Siriei si Transiordania) apartineau confederatiei formate din cele zece orase-stat grecesti, cunoscute sub numele de Decapolis. Unul dintre ele, Scitopolis (biblicul Beth-Shan) aflat la extremitatea de jos a Marii Galileii, bloca drumul spre sud. In spatele lui se afla neprietenoasa provinicie a Samariei, pe care evreii galileeni erau sfatuiti sa o evite si s-o ia pe valea Iordanului, un drum mult mai sigur pentru pelerinajul spre Ierusalim. Locuind pe un fel de insula iudaica in mijlocul unei mari pagane galileenii erau renumiti pentru spiritul lor razboinic, pentru curaj si pentru sovinism.

Agricultura era infloritoare in provincie, mai ales in jumatatea sudica sau in Galileea de Jos. O relatare entuziasta apartinand lui Josephus ne ofera un tablou viu pentru parabolele lui Iisus, referitoare la campuri, flori salbatice, copaci si vii: ,,Pamantul era pretutindeni atat de fertil si de bogat si atat de multe feluri de pomi pot creste aici incat si cel mai neinsemnat dintre oameni este tentat de aceste posibilitati, ca sa se dedice agriculturii. De fapt orice bucatica de pamant a fost cultivata de locuitori si nu exista nicio parcela de teren salbatic” (Jewish War iii. 42-43). Josephus vorbeste mai departe despre resurse abundente: Galileea producea ulei de masline in mari cantitati, o parte putand fi exportat. Pe langa agricultura exista pescuitul in lacul Ghenizaret, si el loc de desfasurare a multor episoade din Evanghelii. O barca veche, asemenatoare celei folosite de Petru si ai lui, pentru a-si castiga existenta, si de Iisus pentru a calatori si, din cand in cand, pentru a predica, a fost descoperita in 1985 pe fundul Marii Galileei. Se poate sa se fi scufundat in timpul unei furtuni precum cea din Evanghelii.

Zona din jurul lacului, care se afla la aproximativ 200 m sub nivelul marii, a fost principalul loc de intalnire in timpul lui Iisus. Potrivit aceluiasi Josephus zona era extrem de frumoasa si bogata: ,,Nu exista planta care sa nu poata creste in acest sol fertil, iar cultivatorii cultiva practice orice. Aerul este atat de bland incat se potriveste celor mai fertile specii. Nucul, un pom caruia ii plac cele mai reci tinuturi, aici creste luxuriant, sub palmieri carora le priieste caldura, si langa smochini si maslini, carora le place o atmosfera mai blanda. S-ar putea spune ca natura a excelat intr-o asemenea imbinare, un adevarat tur de forta, in care se gasesc cele mai diverse specii, adunate laolata intr-un singur loc si ca, printr-o fericita rivalitate, fiecare dintre anotimpuri si-a dorit sa revendice pentru sine aceasta regiune. Caci acest loc nu are doar meritul surprinzator de a face aceste fructe diverse ci si pe acela de a le pastra in rod timp indelungat: zece luni fara intrerupere aici se coc struguri si smochine, iar restul se parguiesc in copaci tot anul. In afara de aerul bland care binecuvanteaza locurile, tara este scaldata si de un izvor aducator de fertilitate, caruia locuitorii ii spun Capernaum ( War iii. 516-519).

Micul oras de pescari dupa care a fost numit izvorul era orasul lui Iisus, in sensul ca acolo era locul unde se simtea ,,acasa” (Matei 9:1 si Marcu 2:1). Galileea isi avea orasele ei dar ele se pare ca nu au jucat nici un rol in viata lui Iisus. Orasul cel mai important, Seforis, nu apare niciodata in Evanghelii. Si nici celelalte localitati importante nu par sa fi avut vreun rol, precum Gabara, Tarichae sau Giscala. Evangheliile sinoptice, spre diferenta de Evanghelia dupa Ioan, nu mentioneaza nicaieri orasul cel nou, construit de Irod Antipa intre anii 17-20 AD, in cinstea imparatului Tiberias, dupa numele lui. Viata de oras se pare ca nu l-a atras pe Iisus.

Daca, pe de o parte, natura i-ar fi putut predispune pe galileeni la o viata linistita si impacata, pe alta parte faptul ca se aflau destul de departe de centru si de muntii asprii ai Galileei de Sus pare sa fi transformat zona intr-un loc ideal pentru zeloti. La inceputul primului razboi contra Romei, dus de fortele revolutionare din ambele Galileei, Josephus a laudat curajul locuitorilor care, inca din copilarie, erau antrenati pentru lupta. Provincia a fost un spatiu agitat inca de la mijlocul primului secol BC si pana la marea rebeliune din 66-73/74 AD, si impreuna cu invecinatul Golan au dat la iveala cei mai cunoscuti conducatori ai luptei impotriva Romei. Lista incepe cu Ezekias, sef de talhari si revolutionar, activ in nordul Galileei, care a fost prins si executat pe loc de tanarul Irod, in anul 47 BC. Exemplul sau a fost urmat de fiul sau Iuda, care, dupa moartea lui Irod, a pornit un atac impotriva arsenalului regal din capital Seforis, pe jumatate greceasca si pe jumatate iudaica, aflata in apropiere de Nazaret, si a provocat haos in zona, manat fiind de ambitii pentru un rang regal. Nelinistea generala, care s-a extins si in Iudeea, a fost inabusita de Publius Cvintilius Varus, guvernatorul roman al Siriei, care a pus capat revoltei rastignind 2000 de evrei zeloti. Inspaimantatoarele cruci nu erau deloc o priveliste neobisnuita in Palestina romana .

La momentul strangerii impozitului ordonat de Publius Sulpicius Quirinius, Iuda ,,Galileeanul” care actiona impreuna cu un fariseu numit Zadoc, impreuna cu zelotii, ii opreau pe evrei de la plata taxelor catre Caesar, si interziceau orice alt domn decat pe Dumnezeu. Doi dintre fii lui, zeloti contemporani cu Iisus, au fost mai tarziu crucificati de catre Tiberius Iulius Alexander, nepotul romanizat al filosofului iudeu Filon din Alexandria. Este usor de inteles asadar ca originile galileene ale lui Iisus precum si reputatia sa mesianica (sa tinem cont inclusiv de faptul ca unul dintre ucenicii Sai era supranumit ,,Zelotul”) nu aveau deloc conotatii bune in ochii celor care aveau drept scop intarirea puterii Romei asupra populatiei iudaice a Palestinei."

,, In ceea ce priveste cultura Galileei in primul secol, desi comertul cu regiunile invecinate a atras dupa sine un import al produselor industriale grecesti, ar trebui subliniat ca elenizarea, dincolo de orasele grecesti, a fost de fapt superficiala in societatea rurala din Galileea, iar in zonele rurale limba greaca a patruns destul de putin. Ideea ca galileeni vorbeau doua limbi, greaca si aramaica, nu se bazeaza pe nici o evident reala. Nu trebuie sa uitam ca, potrivit lui Eusebiu, faimosul istoric al Bisericii, chiar in sec III AD crestinii non-evrei din imprejurimile dinspre sud ale orasului greco-galileean Scitopolis, avea nevoie de un translator pentru a traduce in aramaica o predica tinuta in greaca in Biserica. De-a lungul celor cateva secole crestine limba greaca le-a imprumutat cateva cuvinte, in special legate de administratie si cultura, care s-au impamantenit treptat in aramaica maternal a Galileei. Dar asta este foarte departe de teoria bilingvismului. Unele dintre aspectele ulterioare ale culturii galileene si legaturile ei cu ceea iudaica pot fi reconstituite, cu titlul de incercare, cu ajutorul unor marturii relevante din scrierile rabinice. Dupa caderea Ierusalimului in anul 70 AD si mai mult dupa infrangerea revoltei condusa de Bar Kohba, elita culturala a Iudeii a emigrat in Galileea si in curand a pus stapanire asupra provinciei. Din acel moment orice distinctie intre un iudeu si un galileean a inceput sa se estompeze, devenind chiar fara sens, cu exceptia perioadei inainte de 70 AD.

Dialectul Aramaic folosit in Galileea pare sa fi fost un etern motiv de sarcasm pentru elita culturala de la Ierusalim. Cea mai cunoscuta ironie era la adresa cunoscutei enuntari dezlanate a cuvintelor ce incepeau cu consoana guturala. Exista un episod consemnat in care un galileean era ridiculizat, pt dialectul sau aramaic, la Ierusalim cand incerca sa cumpere ceva dintr-o piata: ,,Galileean fara minte, vrei sa cumperi ceva de calarit (hamar- magar), sau ceva de baut (hamar-vin) sau ceva din care sa faci o rochie (‘amar) sau ceva pentru a jertfi la Templu (immar- miel) ?”. In lumina acestei istorioare relatarea evanghelica despre tradarea lui Petru apare intr-o noua perspectiva. Atunci cand insista ca nu-L cunoaste pe Iisus cativa martori din curtea Marelui Preot de la Ierusalim ii replica: ,, Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci graiul te vadeste” ( Matei 26:73, Marcu 14:70, Luca 22:59).

In materie de respectare a Torei, in special respectarea regulilor jertfelor aduse la Templu, galileeni erau considerati ignoranti de catre elite, motiv pentru care li-se aplicau reguli si legaminte speciale. Astfel Mishnah stipuleaza ca daca un legamant referitor la ofrande nu este clar definit, el ramane obligatoriu pentru iudeu, care se presupune ca este familiarizat cu aspectele ce tin de Templul, dar in schimb nu-l obliga cu nimic pe un galileean, care se considera ca nu stie mare lucru despre ele. In Iudeea munca trebuia sa ia sfarsit la mijlocul zilei dinainte de Pasti dar galileeni, nesiguri pe asemenea detalii, se abtineau de la munca toata ziua. In alta parte chipurile hasizilor din Galileea, in sec I AD, sunt infatisate neglijand sau chiar ignorand codul de comportament al celor de la Ierusalim, ei neacordand prea mare importanta etichetei religioase conventionale. In mod interesant in textele Noului Testament este exprimat de cateva ori dispretul iudeilor pt galileeni: ,,Nu cumva din Galileea sa vina Hristos?” Luandu-I apararea lui Iisus, Nicodim este luat si el peste picior: ,,Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc”. Un om sfant, din partea rurala a Galileei, din zona de langa mare, putea lupta prea putin impotriva unei asemenea superioritati afisate combinata cu bigotism.

Lipsa subtilitatilor legale in Galileea poate fi pusa pe seama lipsei scolilor rabinice in prima jumatate a primului secol AD. Asta nu inseamna ca nu existau ,,carturari” sau ,,oameni ai legii” in zona, care se ocupau de probleme religios-administrative. Josephus se refera la ei cu sarcasm cu titlul ,,cler rural”. Dincolo de povestea talmudica referitoare la Yohanan ben Zakkai nu exista nici o marturie ca in perioada lui Iisus, in Galileea ar fi existat farisei de marca. Se spune ca Yohanan ben Zakkai a petrecut 18 ani in orasul galileean Gabara, perioada in care nu a avut nici un impact asupra populatiei locale. Cu hiperbolizarea oriental a de rigoare se spune, ca exasperat de indiferenta lor, i-ar fi acuzat pe locuitori de ura fata de Torah. Din Evanghelia dupa Marcu aflam ca unii farisei pe care Iisus i-a intalnit nu actionau pe plan local,ci erau trimisi de la Ierusalim. De asemenea singurii farisei mentionati de Josephus, pe perioada cat a fost comandantul revolutionar al provinciei,erau membrii ai delegatiei trimise de la Ierusalim de Simon, fiul lui Gamaliel, liderul fariseilor, pentru a pune la cale indepartarea lui. Hanina ben Dosa- daca a fost fariseu,- era prea tanar ca sa conteze in timpul activitatii lui Iisus, iar Yose Galileeanul a trait la cateva generatii dupa Iisus. Admitand o prezenta a fariseilor in regiune, ea ar fi afectat mai degraba orasele decat zonele rurale, caci potrivit lui Josephus fariseii actionau mai ales in zonele urbane, cu influenta asupra locuitorilor oraselor."

Va urma

Găsesc atrăgătoare și utilă introducerea asta în atmosfera vremii. Sunt detalii care completează Evangheliile și ajută la înțelegerea lor.
P.S. Cred că Josephus este istoricul evreu mai cunoscut de noi sub numele de Iosif Flavius.

Reza Aslan, profesor la Universitatea din California, Riverside : ,,Galileea in care s-a intors Iisus dupa perioada petrecuta cu Ioan Botezatorul era diferita de Galileea in care se nascuse. Tinutul copilariei Sale suferise trauma psihice profunde din pricina represaliilor Romei in urma revoltelor izbucnite dupa moartea lui Irod cel Mare in anul 4 AD. Raspunsul Romei la rebeliune, indiferent unde se iscase a fost unul previzibil: arderea satelor, devastarea oraselor si inrobirea populatiei. Acesta a fost ordinul dat de Imparatul Augustus legiunilor sale, dupa moartea lui Irod, pentru a le servi o lectie rebelilor evrei. Romanii au inabusit relativ usor revoltele din Iudeea si Pereea, acordand o atentie sporita Galileei, nucleul revoltei. Mii de oameni au fost ucisi in timp ce provincia a fost parjolita. Dezastrul s-a extins in toate orasele si toate satele. Satele Emaus si Sampho au fost pustiite,Sepphorisul a fost facut una cu pamantul. Aproape intreaga Galilee a fost trecuta prin foc si sabie. Roma avea motive de a-si canaliza ostilitatile impotriva Galileei.

De secole intregi regiunea fusese un focar de activitate revolutionara. Cu mult inainte de invazia romana termenul de ,,galileean" devenise sinonim cu cel de ,,rebel"€. Josephus spune despre locuitorii Galileei ca ,,de mici sunt invatati cu razboiul"€ iar provincia insasi fusese dintotdeauna ,,rezistenta la invazii straine"€. Nu conta cine erau invadatorii, galileeni refuzau sa se lase stapaniti. Nici macar regele Solomon nu reusise sa-I stapaneasca complet, populatia regiunii rezistand taxelor grele si regimului de munca la care fusesera supusi. Nici macar Hasmoneeni- regii-preoti care dominasera peste tot teritoriul din 140 BC si pana in 63 BC-nu reusisera niciodata cu adevarat sa-I faca pe localnici sa se supuna Templului-stat creat in Iudeea. Iar Galileea fusese permanent un ghimpe in coasta lui Irod.

Galileeni par sa se fi considerat un neam diferit de restul evreilor palestinieni. Josephus se refera in mod expres la ei ca la o alta etnie; Mishna sustine ca galileeni aveau alte legi si obiceiuri pentru casatorie, foloseau alte sisteme, diferite, de masurare pentru greutate si lungime. Erau un popor de pastori-oameni de la tara-usor de recunoscut dupa obiceiurile lor provinciale si accentul rustic distinct al vorbirii. Elita urbana a Iudeei ii insulta pe galileeni numindu-i ,,oameni ai pamantului", un termen care denota dependenta acestora de agricultura. Dar acelasi termen mai avea o conotatie,ii descria pe cei needucati si violenti, cei care nu se supun legii, mai ales in ceea ce priveste zeciuiala la Templu. Nemultumirea iudeilor fata de galileeni reiese din literatura epocii. De cealalta parte multe scrieri apocrife, precum Testamentul lui Levi si Cartea lui Enoch,reflecta sentimentul critic al galileenilor fata de stilul de viata imbelsugat al preotimii iudaice, exploatarea taranilor si rusinoasa colaborare cu Roma.

Fara indoiala ca intre galileeni si Templu exista o legatura emotional profunda, ei considerandu-l ,,Casa lui Dumnezeu"€, dar asta nu facea decat sa accentueze si mai mult antipatia fata de preotii Templului. Exista dovezi din care reiese ca galileeni erau mai putin interesati de ritualurile Templului, si din cauza distantei dintre Galileea si Ierusalim mai putin inclinati sa-l viziteze. Fermierii, taranii si pescarii care reuseau sa stranga destui bani ca sa vina la Ierusalim pentru festivitati erau pusi in umilitoarea situatie de a-si oferi jertfele preotilor bogati, care, de multe ori, erau chiar proprietarii pamanturilor pe care acesti tarani lucrau din greu acasa. Fractura dintre Ideea si Galileea a crescut si mai mult dupa ce Roma a plasat guvernarea ei sub conducerea directa a lui Antipa, fiul lui Irod. Pentru prima data in istorie galileeni aveau un conducator care locuia in Galileea. Tetrarhia lui Antipa a transformat regiunea intr-o jurisdictie politica separate, care nu se mai afla sub autoritatea directa a Templului si a aristocratiei clericale de la Ierusalim.

Pe parcursul a 20 de ani Antipa a construit doua orase grecesti de la zero care insa au perturbat societatea galileeana traditionala. Acestea au fost primele orase adevarate pe care le-a avut Galileea, populate formate aproape in intregime din comercianti romani, neevrei vorbitori de greaca, colonisti instariti din Iudeea,intr-un cuvant negalileeni. Noile orase au exercitat o presiune enorma asupra economiei, practice impartind regiunea intre cei bogati, detinatori ai puterii si cei saraci, care trudeau pentru a le intretine nivelul de trai ridicat. Satele agricole sau pescaresti aflate la limita subzistentei erau din ce in ce mai coplesite de nevoile oraselor, agricultura si productia de alimente mergand catre noua populatie urbana. Taxele au fost ridicate, preturile terenurilor au fost dublate si datoriile au sarit in aer, dezintegrand incet-incet stilul de viata traditional al comunitatii.

Cand Iisus s-a intors Galileea clocotea. Primul deceniu al vietii Sale a coincis cu pradarea si distrugerea provinciei iar al doilea cu reconstruirea ei sub comanda lui Antipa. Cand Iisus a parasit Galileea pentru a se intalni cu Ioan Botezatorul in Iudea, Antipa deja renuntase la Sepphoris ca resedinta regala in favoarea noului si opulentului oras Tiberias. La intoarcerea Sa, Galileea pe care o cunoscuse- ceea a ogoarelor si fermelor razlete, a livezilor infloritoare imprejmite cu flori salbatice-semana mai degraba cu Iudeea din care tocmai se intorsese: urbanizata pe stil elenizat, tiranica si cu paturi sociale divizate, intre cei ce aveau si cei ce nu aveau. Capernaum era locul ideal pentru a-si incepe lucrarea, deoarece reflecta perfect schimbarile economice nefaste produse sub conducerea lui Antipa. Acest sat de aproape 15oo de agricultori si pescari, cunoscut pentru climatul temperat si solul fertil, avea sa devina principalul asezamant al lui Iisus in primul an al lucrarii Sale in Galileea.Satul se intindea de-a lungul unei vaste portiuni a tarmului,permitand aerului sarat si racoros sa cuprinda toate plantele si copacii. Vegetatia litorala era bogata tot anul,in timp ce pe dealuri cresteau nuci salbatici, smochini si maslini.Secretul economic al Capernaumului se gasea insa in bogatiile marii, care ii hranisera pe localnici de secole intregi.

Din pacate la vremea cand Iisus a ajuns in Capernaum toata productia localitatii ajunsese sa deserveasca marile orase, in special Tiberias, noua capitala, aflata la cativa kilometrii la sud. Productia alimentara crestea exponential si odata cu ea si standardul de viata al fermierilor si pescarilor care avusesera capacitatea de a cumpara mai mult teren cultivabil, barci sau plase. Dar la fel ca in restul Galileei profiturile economice de pe urma acestor cresteri mergeau in beneficial marilor latifundiari, al vamesilor care locuiau in afara Capernaumului, al preotilor instariti din Iudeea,si a noii elite urbane din Tiberias. Majoritatea galileenilor nu sesizasera nici o imbunatatire ci, dimpotriva, o inrautatire a situatiei.Acestia au fost primii carora Iisus le-a adresat mesajul Sau: cei ale caror vietii au fost direct afectate de evolutia socio-economica a Galileea".

va urma

Exact,acesta este scopul acestui topic, ai sintetizat foarte bine, o introducere in atmosfera vremii, pentru ca cei care citesc Evangheliile sa aiba o culoare a acelor timpuri si oameni. Da, despre acel istoric evreu este vorba. Daca ingaduie Dumnezeu si oamenii vor fi interesati vor mai urma multe prezentari, despre credinta lor, evenimente de atunci, cine erau fariseii, zelotii si esenienii, cum l-au inteles evreii acelor timpuri pe Iisus si multe altele. Numai bine!

Multumim, Pelerinule.

Dupa cum spunea Apostolul Pavel: ,,Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" :) Numai bine Mihai !

Excelent topic si profund subiect. Multumim, Scotty.

Ce-ti ziceam eu?
Iata, ai admiratori care iti sustin munca solitara. Astfel incurajat si sustinut vei scrie, poate, sute de pagini minunate. Nestingherit si aplaudat.
Lingaii si ciupercile au ceva in comun: la o adica, sunt gata sa otraveasca.

Pelerinule, daca ai vrut cumva, in vreun vis al tau, sa devii scriitor, ma rusinez si iti spun: nu cauta astfel de artificii! Asa nu vei deveni in veci scriitor. Ci ....
... dar mai bine ma opresc aici.
Cu scrisul.

Spor la noile ipostaze ale jocului!

Mi-am dorit sa fiu arheolog in copilarie si adolescenta, sa descopar civilizatii ingropate sub nisipuri ale timpului, sa trec prin aventuri precum Indiana Jones si sa termin totul calarind spre asfintit alaturi de fata cea frumoasa. Pana la urma am ajuns sa ma ocup de finante, singura arheologie pe care o fac este dupa propriile haine si hartii dimineata iar fata cea frumoasa a inceput sa aiba fire albe, rabdand cu intelepciune toate calatoriile mele de-a lungul lumii :) Cat despre scriitor..citandu-i pe altii cu greu vei lua premiul Pulitzer :) Cel mult vei reusi o munca de micuta furnica, construind din sclipirile si munca altora dar cand termini, daca termini, ai si tu bucuria ta, de a fi o mica si neinsemnata particica dintr-un vis frumos, chiar daca esti atat de mic incat nu-si va aduce nimeni aminte de tine.

Sa te intreb ceva: daca ai fi fost un pescar din Galileea, in acele conditii, cu un bunic sau tata rastignit de romani, cu o viata grea, in care de multe ori vezi nedreptatea instalandu-se parca fara oprire si pe ucigasii tatalui tau patruland pe strazi... si un tanar dintr-un alt sat, de care nu stiai nimic, unii ti-ar fi spus ca este fiul unui tamplar...sa fi venit la tine si sa-ti fi spus ca Imparatia este aproape, sa-ti iubesti dusmanii, sa nu raspunzi cu rau la rau, sa duci o viata de credinta in ciuda la tot ce te inconjoara....l-ai fi urmat, ai fi crezut in EL?

Da.
Am facut-o atunci, o fac si astazi.
Nu doar prin alegerea mea, ci mai ales prin pila (pilda? altoiul?) Lui la alegerea mea.

P.S. Imi plac vestile bune, Pelerinule! Le amusinez de cand ma stiu, ca un prepelicar innascut.
Ele sunt ca vantul favorabil: vin doar pentru cel care stie (si in somn/si in boala/si-n moarte) incotro se indreapta.

Unii l-au urmat si atunci, mergand alaturi de EL, altii probabil i-au urmat invataturile ramanind in satele lor, unii poate au murit in saracie, altii poate ucisi de romani in revoltele ce au urmat, altii martirizati prin alte locuri, plecati la indemnul Lui sa duca Vestea cea Buna. Intr-o buna zi ii vei vedea pe toti, asa sa iti ajute Dumnezeu, ca pe niste frati de peste timp, care iti vor spune si ei povestea lor si tu pe a ta, pentru ca ,, Dumnezeu sa fie totul in toti" dupa cum spunea Apostolul Pavel. Dupa ce voi termina acest prim articol, pentru urmatorul te invit la un dialog, fiecare din perspectiva lui :)

Da, imi place cum ai spus, multumesc! Larga si luminoasa perspectiva.
Cat priveste dialogul, prefer sa ma mentin asa, prin mici interventii (sacaitoare, probabil), intrucat mai mult nu imi sta in putinta. Sunt om de gherila, un mic razvratit incurabil, cutitar precum stii...:)
Spor la treaba!

Pentru aceasta parte a primul articol am ales sa sintetizez si sa parafrazez mai multe articole combinate, intrucat studiile pe aceasta tema sunt extrem de ample si este foarte dificil sa poti alege absolut tot ce este interesant, mai ales in situatia in care, printre cei care citesc, pot fi si oameni care sa ia pentru prima data contact cu aceste perspective.

Una dintre cele mai interesante dezbateri in lumea academica a studiilor biblice se referla la urmatoarea problema: ,,Cine erau de fapt galileeni?" Pentru multi cititori intrebarea ar putea fi surprinzatoare si, pe buna dreptate, ar putea raspunde: ,,Erau evrei nu? Nu era Galileea a evreilor de cand cele 12 triburi au cucerit regiunea in sec XII BC?" Raspunsul la aceasta intrebare poate fi si da si nu. Intrebarea corecta ar fi ,,Cat de evrei erau evreii din Galileea dupa perioada post- exilica". Si aici istoria si arheologia inca nu s-au pus de acord sau inca ne invita sa cautam raspunsul.

Problema istorica incepe undeva in dezvoltarea statului Israel cu mult inainte de nasterea Mantuitorului. In Galileea s-au asezat triburile lui Zebulon, Naphtali, Issachar si Asher. Regiunea a apartinut mai intai regatului lui David si apoi Regatului de Nord. Pana la acest moment situatia este oarecum clara. Insa in anii 733 BC si 722 BC istoria o ia pe un alt fagas, deloc usor pentru cercetatori. In 733 BC asirienii sub conducerea lui Tiglah-Pileser III cuceresc Israelul si apoi in 722 BC sub conducerea urmasului sau, Shalmaneser V cuceresc complet intreaga regiune. Obiceiul asirienilor victoriosi era ca, in provinciile cu populatie predispusa la revolte, sa mute populatia si sa repopuleze zona cu locuitori din alte zone ale imperiului. S-a intimplat asa si in cazul Galileei, au fost urmasii celor 4 triburi mutati in alte regiuni si pierduti fara urma in negura istoriei? Istoricii si cercetatorii nu s-au pus de acord, dovezile nu sunt deloc clare. Galileea isi pierde independenta pentru aproape 600 de ani, recapatand-o abia cand Hasmoneenii o recuceresc si o alipesc Iudemii, in regatul lor de scurta durata. Sunt cercetatori care afirma ca liderul Ioan Hyracanus a gasit o populatie practic de pagani, nu prea evrei, pe care, mai mult sau mai putin cu forta, a convertit-o in masa la iudaism. Ar fi unul din putinii lideri evrei, daca nu cumva singurul, care sa fi apelat la acest tip de convertire. Daca ar fi asa, in timpul cand Iisus s-a nascut galileeni ar fi avut inaintasi evrei de cel mult 100 de ani. Pana in prezent nu s-a ajuns la un acord istoric.

Descoperirile arheologice nu au scos la iveala vestigii ale unor asezari umane in zona pentru sec VI si VII BC, motiv pentru multi cercetatori sa se intrebe daca nu cumva asirienii au evacuat complet regiunea. Pentru urmatoarele secole s-au gasit doar ramasite ale unor avanposturi militare razlete, si cateva mici asezari de fermieri in partea de coasta. Strict pe dovezi arheologice galileeni aproape dispar din istorie pentru aprox 500 de ani. In apropiere de sec I BC sapaturile arheologice au scos la lumina o schimbare dramatica: vestigii ale multor sate apar, semn al existentei unei populatii ori venite in zona ori existenta in zona dar invaluita in ceata istoriei pt jumatate de mileniu. Tendinta a continuat pana aproape de finalul sec I BC si chiar si dupa.Cine erau acesti locuitori? Erau colonisti evrei, erau ramasitele triburilor intoarse acasa, erau urmasii unor straini iudaizati de Hyracanus, sau erau galileeni pierduti in istorie?

Descoperirile arheologice au probat ca erau evrei. Nu se poate spune exact in care din categoriile mentionate se regaseau dar sigur erau evrei. Satele scoase la lumina si vestigiile aferente contin dovezi clare pentru ritualuri de purificare iudaice, butoaie din piatra pentru apa, vase si alte tipuri de ramasite. Printre vestigiile referitoare la alimentatia acestei populatii nu s-au regasit oase de porc, un argument in plus pentru a-i incadra la rezidenti sau colonisti evrei. Insa indiferent de aceste neclaritati arheologice, istoricii s-au pus de acord pe cateva aspecte: galileeni, in felul lor, erau oameni extrem de devotati credintei intr-un singur Dumnezeu, erau extrem de curajosi, patrioti, si dintre toti evreii perioadei lor probabil au opus cea mai darza si feroce impotrivire Imperiului Roman. Au refuzat sa se predea chiar si in clipele cand restul evreilor o facusera sau erau gata sa o faca. Daca galileeni erau evrei, si dovezile asta arata, atunci ei au fost nucleul dur al rezistentei evreiesti impotriva oricarei forme de ocupatie, ideea ca doar Dumnezeu stapaneste Israelul si nimeni altcineva fiind practic modul lor de a trai in raport de evenimentele istorice ale acelui timp.

va urma

Episodul ,,Pe urmele Mantuitorului: Galileea"- ultima parte

Dupa cele cateva scurte articole care au avut drept scop prezentarea contextului general in Galileea din timpul lui Iisus am gandit sa inchei acest prim episod cu un tablou mai in detaliu, si anume instantanee din viata zilnica dintr-un sat din Galileea, viata cotidina pe care istoricii au incercat sa o reconstituie prin mai multe metode specifice, sintetizate in diverse studii si din care am selectat scurte informatii pt ca dvs sa priviti putin prin fereasta unei case din Galileea acum peste 2ooo de ani. ceea ce veti citi sunt compliatii parafrazate din diverse studii si dictionare biblice.

Viata zilnica in Galileea - prima parte

Intrucat istoria biblica acopera cel putin doua milenii, locuintele au variat enorm in acest interval de timp: de la corturile patriarhale, foarte asemanatoare corturilor beduinilor din zilele noastre, la casele de piatra ale colonistilor si pana la palatele grandioase ale regilor. Dar indiferent de forma si stil locuinta era centrul vietii evreiesti zilnice.

Locuintele. Cand israelitii s-au stabilit in Canaan au renuntat la corturi si au inceput sa locuiasca in case construite frecvent pe trei laturi in jurul unei curti dreptunghiulare. In tinuturile deluroase, cu calcar si bazalt la discretie, si pe coasta, unde se gasea gresie, zidurile erau facute din piatra, groase de aproape 1 metru, si prevazute cu nise pentru depozitare. La campie se foloseau caramizile din lut, facute cu paie tocate, fibre de palmier, si bucatele de cochilii sau carbune, amestecate cu apa si puse in forme de lemn. Caramizile erau apoi uscate la soare iar cele pentru fundatie in cuptoare ca sa devina rezistente. Acoperisul era facut prin acoperirea grinzilor cu vreascuri, pamant si lut, de aceea prietenii paraliticului au putut face o gaura prin care sa poata sa-si coboare prietenul la Iisus (Marcu 2:3-4). Legea prevedea construirea unui parapet pentru a preveni caderea de pe acoperis ( Deut 22:8). Acesta avea pe deasupra un cearsaf sau o impletitura de vite de vie, iar accesul pe acoperis se facea pe o scara mobila, sau pe o scara exterioara si era folosit drept loc pentru uscarea rufelor si a granelor. Odata cu avansarea mestesugurilor israelitii au inceput sa construiasca case cu etaj, cu odaia de oaspeti la etajul superior. In timpurile Noului Testament existau deja atat acoperisuri cu tigla cat si cele inclinate.

Pardoseala nu era altceva decat pamant batatorit, desi uneori se adaugau si pietre sfaramate. Sub influenta greaca cei instariti aveau pardoseli cu mozaic. Ferestere (simple sparturi in ziduri) erau putine si mici pentru a tine casa racoroasa vara si calda iarna. Obloanele cu zabrele ii impiedicau pe intrusi sa intre in casa, iar perdelele groase de lana protejau de frigul iernii. Usile erau din o ramuri impletite, mai tarziu din lemn sau fier. Majoritatea caselor erau impartite in doua: o zona mai joasa langa usa, pentru animale, si portiunea din spate, o platforma inaltata, unde locuia familia, spatiul de sub ea fiind folosit pentru depozitare. Nu existau toalete sau bai in interiorul casei, cel putin in ceea ce priveste patura sociala a agricultorilor, pescarilor si mestesugarilor. Din punct de vedere al mobilierului locuintele israelite nu aveau prea multa mobila. De multe ori era vorba de unul sau doua paturi, o masa, cateva scaune, un sfestnic si un mic dulapior, cateodata. Paturile erau simple saltele umplute cu lana, care erau intinse seara pentru ca intreaga familie sa se culce pe ele. Dimineata erau impachetate la loc, foarte putini isi permiteau sa le uzeze continuu.

Iluminatul. Iluminatul de baza se facea cu lampa cu ulei, in forma ei cea mai simpla o farfurioara cu ulei cu masline cu un fitil de canepa sau de in pus pe un suport. Se mai putea atarna de tavan cu un lant, cei nevoiasi foloseau lumanari din ceara sau seu, cu miez de stuf pe post de fitil. Afara se foloseau torte, fie lampi cu ulei atarnate pe stalpi, fie ramurele legate si umplute cu materiale vegetale, sau carpe inmuiate in rasina, smoala sau ulei.

Viata cotidiana. La fel ca in multe alte locuri din lume, intreaga familie se implica in treburile zilnice pentru a supravietui. Barbatii trebuiau sa cultive pamantul, sa practice mestesuguri sau pescuitul, si sa-i invete pe fii lor o meserie. Femeile se ingrijeau de mancare si imbracaminte, Ele incepeau ziua mai devreme, aduceau apa, coceau paine, mulgeau caprele, al caror lapte erau baut imediat, sau era transformat in iaurt sau branza. in restul zilei trebuiau sa se ocupe de gatit, curatenie, tors, tesut, vopsit. cusut si apoi sa dea si o mana de ajutor la camp sau sa mearga in targ pt a vinde obiecte artizanale. Copii erau implicati in viata de familie de la o varsta frageda, aduceau apa, umpleau lampile cu ulei, ajutau pe mama la treburile casnice sau pe tata in meseria lui. Meseria era transmisa in familie din tata in fiu, iar unele sate erau specializate in anumite mestesuguri, precum olarit sau prelucrarea fierului. Ziua se incheia cand familia se aduna laolata, la apus, pentru a lua masa principala a zilei.Satele erau in general construite in mod compact, pentru aparare dar erau si sate formate din case construite razlet.

Alimentele si bauturile. Painea era alimentul de baza al israelitilor, in ebraica timpului a ,,manca paine" insemna de fapt ,,a lua masa". Din grau se facea cea mai buna paine,insa cei saraci foloseau orz. Grauntele erau macinate si faina era amestecata cu sare, apa si ulei de masline, pentru a face aluatul. Aluatul framantat de la painea din ziua precedenta erau framantat si in aluatul proaspat, care apoi era lasat la dospit. O parte din el era folosit pentru urmatoarea zi si o parte era copt. Fructele formau o parte importanta in regimul alimentar israelit. Includeau struguri (proaspeti sau precum stafidele), smochine, curmale, rodii, pepeni, masline si citrice. Ceapa, prazul si castravetii se consumau proaspeti in sezon, iar alte legume erau fierte. Fasolea, lintea si mazarea erau uscate si pastrate in vase, pentru supa. Salata verde, cicoarea si mustarul cresteau necultivate. Deoarece apa nu era mereu potabila, o bautura obisnuita era vinul, fapt reflectat in numeroasele cuvinte ebraice pentru vin. Strugurii erau zdrobiti si zeama era filtrata inainte de fermentatie. Se preparau vinuri amestecate cu mirodenii, miere. Din vin amestecat cu orz se producea otet de buna calitate, iar vinul amestecat cu smirna era folosit ca anestezic. Consumul de vin nu era interzis de Lege decat preotilor in timpul slujbei sau nazireilor. Betia era condamnata atat in Vechiul Testament cat si in timpurile Noului Testament. Sarea, gasita in jurul Marii Rosii, era folosita atat pentru condimente cat si pentru conservarea mancarii. Printre ierburile preferate se numarau menta, mararul si chimionul. Mierea albinelor salbatice era folosita atat ca condiment cat si ca aliment.

Pestele era deja un aliment important in perioada nou testamentara. mai ales in Galileea. Pestii mici erau uscati la soare, sarati si mancati cu paine. Pestele proaspat era prajit la foc in aer liber. Carnea se consuma numai la ocazii speciale, sau la sarbatori religioase. Carnea de oaie, capra si pasare erau cele mai intalnite. Doar bogatii isi permiteau carne de miel, vita sau vitel. Carnea grasa a oilor era foarte pretuita, de multe ori se fierbea dar de Pasti mielul era fript.

Micul dejun era servit in drum spre camp. Pranzul era o masa usoara iar masa principala, care avea un singur fel, era servita de toata familia la sfarsitul zilei. Mesenii puteau sta pe jos sau intansi, mai rar pe scaune. In perioada NT stateau pe rogojini, in jurul mesei, cu picioarele intinse in partea opusa. Cotul stang era sprijinit pe o perna iar cu bratul dreptul mancau. Spalatul pe maini inainte de masa era obligatoriu, mai ales ca toti mancau dintr-un vas comun. Cu painea se lua mancarea care apoi era inmuiata in sos. Inainte de masa se rostea o rugaciune de binecuvantare iar dupa masa se rostea o rugacine de multumire si apoi mesenii se spalau iar pe maini.

Viata zilnica in Galileea - ultima parte

Imbracamintea si cosmeticele. . Moda nu se schimbase prea mult in Palestina perioadei biblice, diferenta principala fiind intre bogati si saraci. In vreme ce nevoiasii aveau doar hainele de pe ei, cei bogati aveau o garderoba bogata. Barbatii, ca lenjerie de corp, purtau un fel de sort prins pe sale, sau un fel de acoperamant asemanator cu o fusta, pana la genunchi, absenta lui fiind neobisnuita si sarea imediat in ochi. Legea cerea barbatilor sa poarte o camasa de bumbac, cu patru ciucuri, numiti tallith, ca dovada a identitatii lor. Peste ea purtau o tunica lunga pana la gambe, de lana sau in (bumbac doar pentru cei bogati) facuta dintr-un material impaturit, si cusut sau legat in parti, cu orificii pentru cap si brate, prins la mijloc cu o cingatoare din piele sau panza rasucita. Cand lucrau sau alergau haina de deasupra era prinsa la cingatoare, lucru cunoscut drept ,,incingerea coapselor". In timpul NT barbatii, cand ieseau afara purtau o mantie de lana pana la genunchi.

Femeile purtau o tunica la fel ca a barbatilor, dar lunga pana la glezne, adesea albastra, cu broderii traditionale iar unele purtau sal. Cingatoarele lor erau mai frumoase ca ale barbatilor, iar femeile bogate aveau cingatori lungi de matase. Cand lucrau femeile isi ridicau marginea tunicii pentru a o folosi ca traista dar cele bogate purtau haine mult mai sofisticate. Cele mai multe haine erau facute din par de capra, in sau lana de oaie. Lana era pieptanata apoi toarsa si tesuta cu un razboi manual. Panza era apoi vopsita cu culori vegetale, animale sau minerale. Negrul, albastru, rosu, galbenul si verdele erau culorile populare in timp ce purpura, foarte scump, ajungea doar la cei bogati. Arheologii au descoperit faptul ca evreii perioadei, din trei culori de baza ( galben - sofran, albastru-indigo, rosu de alizarina) puteau obtine 34 de culori diferite. Cum soarele era dogoritor capul, gatul si ochii erau protejate cu un acoperamant pentru cap, la barbati o panza patrata, impaturita pe diagonala si fixata cu o banda de lana impletita, permitand faldurilor sa acopere gatul. Uneori purtau o calota cu un sal fin de lana deasupra, mai ales la rugaciune. Femeile purtau un val care le acoperea capul si umerii, si care era, uneori, tras peste fata. In perioada NT majoritatea femeilor aveau capul acoperit in public.

Femeile foloseau fard de pleoape negru, produs prin macinarea mineralelor in ulei sau rasina, atat pentru protejarea ochilor de soare cat si de frumusete. Se folosea rujul, iar pentru unghii se folosea vopsea rosie din henna. Oxidul rosu de fie era folosit ca fard de obraz. Parfumul, extras din flori, seminte, ierburi si fructe, erau adaugat in ulei si frictionat pe piele pentru a o calma si pentru a folosi si ca un fel de deodorant. Parfumurile foarte importante erau foarte scumpe si se tineau in vase de alabastru, fiind considerate o mica avere a familiei.

In general barbatii evrei aveau parul lung. Unii il impleteau si altii il taiau, majoritatea barbatilor aveau barba dar in perioada NT multi purtau parul tuns si adoptasera obiceiul barbieritului.Femeile isi impleteau parul sau il ondulau, prinzandu-l cu piepteni de fildes. Parul era considerat provocator dpdv sexual si prin urmare erau destule restrictii pentru a putea fi purtat neacoperit. Colierele, bratarile (pentru maini si glezne) si inelele (pentru urechi, nas si degete) erau purtate de evrei la ocazii speciale, precum nunta. Bijuteriile erau facute din aur, argint, in care se montau alte pietre pretioase sau semipretioase. In majoritatea covarsitoare a situatiilor doar cei bogati aveau acces la acest tip de lux si diversitate. Din fildes se sculptau piepteni si brose, purtarea bijuteriilor nefiind interzisa ci doar purtarea lor ostentativa.

Pescuitul in vremea Noului Testament. In perioada nou testamentara o infloritoare ocupatie a pescuitului exista deja in Palestina, in jurul Marii Galileei, in care se gaseau 14 soiuri de pesti, dar predomina tilapia, crapul si sardelele. Pestele a devenit o parte importanta a regimului alimentar iar pestele din Galileea era trimis pe piata de profil din marile orase sau era exportat, impreuna cu sosul de peste, chiar la Roma sau in Spania. Importanta pescuitului in economia galieeana este reflectata de toponimele vremii: Betsaida (adica casa pestelui) ; Taricheae ( adica orasul pestelui conservat). Excavatiile arheologice din Betsaida au scos la lumina ample vestigii ale unor case din vremea Mantuitorului , in care s-au gasit echipamente de pescuit. In Marea Moarta pescuitul era imposibil,apa fiind prea sarata, iar profetul Ezechiel a intrezarit regenerarea ei doar in Imparatia mesianica.

Pescarii, precum Petru sau Ioan, aveau o viata grea si de multe ori isi petreceau toata noaptea pe lac. Dimineata, cand se intorceau, pestele erau era sortat si curatat iar navoadele trebuiau spalate, uscate si reparate. Pestii buni erau pusi in cosuri, pentru a fi dusi la piata, fiind de regula sarati pentru ca sa nu se strice. Cu o parte din ei se prepara sosul de peste iar pescarii isi opreau, de regula, doar partea cea mai mica si modesta din peste pescuit, restul trebuind sa fie vandut pentru subzistenta. Pescuitul pe Marea Galileei era periculos, deoarece furtunile se iscau din senin, cand vantul batea prin vaile abrupte din jur, cum ar fi trecatoarea Arbel, producand deodata furtuni violente. Cateodata erau atat de teribile incat ii ingrozeau pana si pe pescarii cu experienta. Pescarii, de multe ori, se asociau pentru a putea cumpara o barca, apoi lucrau in parteneriat, precum Petru, Iacov si Ioan. Cand Ioan relateaza ca Petru a numarat 153 de pesti la pescuirea miraculoasa de dupa Inviere , textul biblic a pastrat o practica uzuala a pescarilor, numaratul efectiv al pestilor prinsi, ca sa-i poata imparti insa numarul a fost atat de mare incat s-a dorit consemnarea luni, fiind cu mult peste o medie obisnuita. Pescuitul se realiza cu harponul, cu firul si carlig, prin aruncarea si tragerea navodului. Ultima metoda era foarte interesanta intrucat se putea realiza astfel: un navod mai mare,de aprox 450 m, cu plute in partea de sus si greutati in partea de jos, tras intre doua barci sau intre o barca de pe lac si niste barbati de pe tarm. Se prindeau pestii in el, apoi navodul era ridicat in barca si tras la tarm.

Tamplarul . Atat Iosif cat si Iisus au practicat stravechea meserie de tamplar (gr. tekton). Un lucrator priceput in prelucarea lemnului ( ebr. haras 'esim) facea toate lucrarile de tamplarie necesare in constructii, facea acoperisuri, ferestre, usi sau scari. El confectiona deasemenea mobilier- paturi, scaune, mese, scaunele pentru picioare. Tamplarul confectiona si utilaje agricole, cum erau plugul, jugul si unelete pentru treierat, sau scanduri si instalatii de irigat. Tamplarul avea mai multe unelte specifice: o unealta pentru marcat (sered), compasul sau unealta de impartit (maqsu'a) barda mica (ma'asad) fierastraul de fier, pilele, burghiul si ciocanul de lemn (halmut) dar si ciocan normal (maqqaba) sau diferite tipuri de dalti. Se foloseau inclusiv cuie cat si imbinari de lemn, iar in perioada romana erau folosite diferite tipuri de rindele de lemn. Prelucrarea fierului a fost invatata de la filisteni, secretele vopsirii de la fenicieni, iar arta producerii sticlei a fost importata din Tir.

Mi se pare extrem de frumoasa initiativa si subiectul pentru ca a intelege Scriptura inseamna sa intelegi contextul vremii.
Insa mi se pare nepotrivit modul de prezentare, un thread spart de tot felul de comentarii, in care e mai greu sa citesti continutul.
Poate un document (pdf/doc), eventual un thread complet dedicat lucrului asta? Fara "(nu)imi place la fiecare post?

Buna seara! Multumesc pentru sugestiile si observatiile dvs. Am gandit topicul ca fiind unul interactiv, constient fiind ca asta va afecta putin unitatea postarilor dar am gandit ca este mai important ca cei care citesc sa poata si posta daca doresc. Pot insa face altceva: pe masura ce avansez cu articolele pe cele din spate le adun intr-un pdf pe care apoi ori il voi incarca pe forum ori il voi transmite doritorilor via e-mail. Cat despre sondaj, daca va referiti la el, nu am o problema sa fie scos dar tehnic nu stiu cum sa fac asta. Daca poate cineva nu am nici o problema. Numai bine va doresc!

Si eu am incercat sa ma documentez putin mai serios pe tema asta.
Am gasit cartea asta ATLAS BIBLIC, care contine cam ce doriti sa prezentati si dumneavoastra. Destul de pe scurt, dar suficient pentru a avea o imagine cat de cat asupra contextului vremii pentru foarte multe dintre evenimentele Scripturii.
Desi am cumparat-o am reusit sa citesc mult prea putin fata de ce mi-am propus....
http://www.elefant.ro/carti/religie-...ei-160847.html
Nu am nici o problema cu sondajul.
Ar fi frumos daca tot porniti pe ideea asta sa organizati materialul pentru ca ulterior sa iasa un capitol organizat/pdf pe care sa-l putem citi rapid. Iar daca faceti mai multe capitole pe diverse teme sa iasa si o carticica. Cred ca este deja o sectiune de resurse in forum unde putem sa punem toate aceste materiale. Cumva daca cineva face un efort, cu putina organizare poate iesi un lucru folositor pentru mai multi pe viitor.

Am si eu acel atlas dar pana acum, in cadrul acestui topic, nu l-am folosit dar nu exclud sa o fac pt urmatoarele articole poate. Intrucat cartile scrise pe aceasta tema (contextul socio-politico-economico-teologic in Palestina sec I) ar putea umple lejer cateva biblioteci (de la tratate complexe si pana la dictionare, atlas sau articole introductive) incerc sa compliez articole nu foarte lungi, cu info interesante, cu scop introductiv, constient fiind ca imi este efectiv imposibil sa sintetizez tot ce s-a scris pe aceasta tema. Nu pot compila nici macar toate cartile pe care le am eu, numai pt articolul ref la Galileea a trebuit sa renunt, din pacate, la foarte multe articole si info pt a nu-l face excesiv de lung si greu de citit.

Voi tine cont de sugestiile dvs, cand incep compilarea in pdf poate colaboram sa dam o forma finala. Pastram legatura.Numai bine va doresc!

Domnule Pelerin, bineinteles ca am votata si eu pro..articolele mai mult decat mi-au placut, sunt f inchegate, bine documentate si superb redactate..Zau ca aveti veleitati scriitoricesti..Stilul dvs se asemana puternic cu cel al lui Balzac ,"parintele realismului francez"...Eu personal m-am simtit teleportata in acele timpuri!
Daca va poate ajuta cu ceva si cartea "Viata de zi cu zi in vremea lui Iisus" de Mihai Valentin Vladimirescu, Ed.Polirom..va rog sa luati in considerare sugestia mea
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...ui-iisus-4869/
sau "O Istorie a Bibliei Ebraice" de acelasi autor
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...-ebraice-2433/
Multumiri pentru munca dvs de cercetare si redactare si de ce nu pentru rabdare...:)

Va multumesc pentru aprecieri dar din fericire :) nu mi-se cuvin.Eu nu fac decat sa citez si compilez, un efort amator si nesemnificativ.Aprecierea o merita adevaratii cercetatori, multi nestiuti, care si-au dedicat viata si munca cautarilor istorice pt ca noi toti sa putem afla aceste lucruri.Va multumesc si pt recomandari, a doua carte o am, pe prima o voi avea :) Sper ca si urmatoarele articole care vor urma,dupa Sarbatoarea Pascala, sa va prilejuiasca o lectura cat mai interesanta.Numai bine va doresc !

Va multumesc pentru efortul d-voastra! Mi-a placut mult ce am citit, e foarte interesant si util.

Nu stiam ca in Galileea se cultivau atatea si ca terenul era fertil, eu imi inchipuiam doar desert si teren arid. Nu am stiut nici de influenta greceasca din zona.

Interesant mi s-a parut ca populatiei din Galileea i se contesta nationalitatea evreiasca. Se poate ca si Hristos sa nu fi fost evreu? D-voastra personal ce credeti?

Nu stiam ca evreii din Iudeea din clasa conducatoare ii dispretuiau pe saracii din Galileea si ca sentimentul era reciproc.
Si ca sa raspund la intrebarea d-voastra, eu nu cred ca l-as fi urmat pe Hristos daca eram acolo, fiind in Iudeea sau Galileea, la inceput, dar poate ca daca as fi fost in prezenta Sa nu as fi putut sa nu ma las influentata de prezenta Sa si sa nu il urmez.

Excelent topic; de fapt, toate topicele lui Scotty sint asa.
 

Cred sincer ca trebuie o popularizare a acestor aspecte; de exemplu, faza cu pocainta, asa cum o definea, practica si cerea Inaintemergatorul, are multe trimiteri profunde, si pune spovada in alta lumina.
E foarte important ca ramurile sa priveasca saminta cu cinstire adinca. Fara ea, ele nu ar fi existat. Stii ce vreau sa zic...

Înseamnă că nici regele David n-a fost evreu.

Red Rose, poate nu stiai, "domnul Pelerin" e o enciclopedie in miscare. Dar ce zic eu enciclopedie! Wikipedia ii e prenumele! Ca numele de familie cred ca e GoogleLibrary sau asa ceva.:))(sper sa nu te superi pe mine, Pelerin :)).
Asa un zel si o pasiune de a defrisa livresc rafturile bibliotecilor n-am vazut in viata mea! Ba da, parintele Ioan Ica jr., un alt devorator de biblioteci, in viata.
Spor la lecturi si postari, Pelerin!

Am zis sa contribui si eu cu un offtopic :)

Pt domnisoara/doamna Aubergine.

Ma bucur daca articolul de inceput v-a placut. Va promit ca nici urmatoarele nu va vor dezamagi, am in lucru mai multe subiecte dar am nevoie de timp ca sa le organizez. O sa incerc sa raspund punctual si pe scurt la obs dvs. Pe scurt pt ca in articolele viitoare veti gasi prezentari mult mai ample.

Eu, cand am ajuns in Galileea zilelor noastre, am fost foarte impresionat pt ca, intr-o anumita masura, era exact cum mi-o imaginam biblic. Si eu am avut un extraordinar sentiment al intoarcerii in timp. Insa aspectul regiunii s-a mai schimbat fata de acum 2ooo de ani. Insa trebuie sa stiti ca acei oameni, galileeni de atunci, aveau o extraordinara determinare de a profita de fiecare palma de sol fertil sau de a-l transforma intr-unul cand se putea. Despre influenta greaca: odata cu campaniile lui Alexandru cel Mare cultura greaca s-a raspandit cu repeziciune, au fost si alte momente istorice in care s-a mai intimplat asta, am dat doar un exemplu semnificativ.

Galileeni era tot atat de ,,puri" evrei pe cat de ,,puri" daci suntem fiecare dintre noi :) Este cert ca erau evrei. Ipotezele istorice se pot schimba cu repeziciune in functie de noi descoperiri, asa ca nu va grabiti sa absolutizati o ipoteza de acum, ci tratati-le drept etape temporare a intelegerii istorice.

Iisus nu cred ca a fost evreu ci foarte evreu dar nu doar evreu ci mai mult decat evreu. EL este Mesia, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. As spune ca Iisus este evreul perfect, nu a existat si nu va exista un evreu mai bun ca EL. A ascultat si a implinit perfect Legea, a fost fara pacat, Invatatorul perfect al Scripturilor, care s-au implinit in EL. In EL s-au implinit toate fagaduintele facute de Dumnezeu poporului Sau.

Da, intradevar, clasa conducatoare a evreilor de atunci nu era cu mult diferita, in raport de cei saraci fata de cum au fost alte clase conducatoare din toate timpurile. Cat despre cei saraci..au simtit exact ce au simtit saracii, cei dispretuiti, marginalizati, exploatati din toate timpurile.

Despre finalul postarii dvs:si eu am aceiasi parere ca si dvs. Mi-as dori sa spun ca as fi fost unul care l-ar fi urmat imediat dar cand ma uit in oglinda constiintei la viata mea imi revine pe loc simtul realitatii :)

Parintele Ioan Ica jr este un model pentru mine. O cultura incredibila, o inteligenta exceptionala, un dar al lui Dumnezeu in profunzimea, delicatetea si viziunea expunerilor. Pe mine cred ca NT Wright m-a mai impresionat in acest mod si am fost extrem de fericit cand editura Deisis a tradus din cartile lui Wright. Doi experti de un asemenea nivel impreuna nu vezi in fiecare zi.

Desi nu voi atinge niciodata in aceasta viata un asemenea nivel ma bucur sa am sansa sa-i citesc, sa invat de la ei, sa incerc sa retin tot ce imi poate fi folositor. Te rog sa comentezi, inclusiv critic, cand vrei tu !

Lasa ca suntem noi...

...:))
Promit, Pelerinule, ca in viitoarea mea crestomatie de psihologie pentru elevii de liceu voi introduce, in memoria prieteniei noastre forumistice, un nou concept: imaginatia biblica!....:)))

Sunt sigur ca noul concept va starni interes, deoarece alte forme de imaginatie sunt, deja, perimate in plan scolaresc. In ciuda faptului ca, asa vechi cum sunt (vorba, transfigurata, a topicului) inca mai au un rol oarecare in modesta noastra perindare sub soare.

P.S. Ca sa nu ma agit peste vreun an, cand voi incepe lucrul sistematic la crestomatie, avansez de pe acum cateva intrebari ajutatoare: care sunt mecanismele operatorii ale acestui nou tip de imaginatie? ce tipuri de produse naste ea? pe ce nevoi si simtaminte se faureste? cum contribuie dansa la bunul mers al activitatii omenesti? ce rol are ea in dezvoltarea personalitatii (creatoare)? eventual, cum ajuta ea la mantuire.
Multumesc!

Da, stiu ca am o problema :)) dar de cate ori citesc anumite lucruri imaginatia o ia inainte construieste, reconstruieste, asambleaza, din info trecute sau prezente, imi prezinta diverse ipostaze in fata ochilor, ca si cum ar asambla o imagine in mai multe variante si apoi o aduce spre aprobare, nu ma pricep sa explic. Cert este ca de multe ori ceea ce mi-am imaginat a corespuns realitatii destul de bine, in alte situatii realitatea a depasit imaginatia iar in alte situatii... imaginatia a fost prea entuziasta :)

Eu nu stiu ce probleme ai... Cum de-ti veni sa pomenesti de asta....:)))
Cert e ca imaginatia biblica merita toata, absolut toata atentia (a mea, de pilda)! Poate ai crezut ca glumesc cand ziceam ca o introduc in crestomatie...
Problema, daca e sa folosim termenul propus de tine, ar fi ca nu prea stiu cum sa o conceptualizez. Cu atat mai mult cu cat lumea (ortodoxista) sare ca arsa la auzul termenului de imaginatie. Darmite la una bucata ... biblica!!!....:)))

Ioan chiar nu stiu cum pot sa te ajut, sunt complet in afara specialitatii tale. Asa ca tot greul pe tine pica dar...va fi un articol unde iti garantez ca vei avea din plin de comentat pe domeniul tau. Macar atat pot face :) Numai bine !

Bravo lor ca au valorificat solul fertil, si au folosit metodele primitive de irigare, spre deosebire de romani care nici in ziua de azi nu se bazeaza decat pe ploaie, multi dintre ei.
E foarte bine ca ati fost si in Galileea, asa aveti si o experienta la fata locului, plus sursele livresti si va puteti face o imagine cat mai buna a locurilor.
Toate cele bune!

Da, da....:)))) Intr-adevar!

O sa va postez cateva reconstituiri ca sa va ajute poate mai mult sa revedeti imagini de acum 2000 de ani :)

Marea Galileei - aici

Strada dintr-un sat din Galileea -aici

Tamplari in Galileea -aici

Masa intr-o casa din Galileea -aici

Interior casa din Galileea -aici

Munca campului in Galileea -aici

Femeie din Galileea- aici

Fantana din Galileea- aici

Mama si fiica din Galileea- aici

Pescari din Galileea -aici

Galileeni la sinagoga in zi de Sabat- aici

Voi mai cauta si altele :)

Imi plac articolele.
Mi-as mai dori sa aflu despre:
- biserica de inceput (crestina) - cum erau construite, preotie, cum erau slujbele, cum traiau oamenii credinta etc.

Ne lipseste mereu un factor de comparatie. Vrem sa fim ca atunci (in credinta). Dar cum era atunci? Asta nu stim.

Am rasfoit de curand o carte groasa despre istoria crestinismului. Dar nu m-a multumit pentru ca nu continea ce cautam eu.

Buna Sophia ! Acest topic se ocupa de o perioada anume: cam 100 de ani inainte de nasterea Mantuitorului si pana la momentul Invierii. Info pe care le doresti (teoretic ar trebui plecat din timpul Faptelor Apostolilor) ar trebuie sa faca subiectul unui topic distinct dar te asigur ca daca cineva s-ar apuca de asa ceva ar fi un efort mare dar foarte interesant. Nu pot decat sa sper ca se vor gasi doritori sa inceapa un asemenea topic.Numai bine iti doresc !

Va multumesc foarte frumos pentru efortul d-vostra!