Transformarea de dupa pocainta
 

As ruga membrii cultelor evanghelice sa ne dezvaluie transformarea lor in har prin pocainta,botez si viata in Hristos.Sunt curios ce a-ti simtit dupa botez?Cum a demers procesul convertirii?

Eu i-as ruga sa nu ne "dezvaluie" nimic. I-as ruga sa isi pastraze parerile si trairile pur subiective pentru ei. Asa cum noi ortodocsii suntem convinsi ca avem dreapta credinta asa si ceilalti sunt convinsi, iar "dezvaluirile" lor nu ar aduce nici un plus informational sau duhovnicesc pentru nimeni, ci doar un nou prilej de cearta.

Sugerez o discutie prin mesaje private ca sa fie impacata toata lumea.

Stiu ca cer niste trairi intime,dar vreau sa fiu convins ca exista pocainta adevarata.In Biserica ortodoxa monahismul ofera un Hristos real,o traire in har.Familia ortodoxa este in ruina.Nu cred ca Iisus a coborat pe pamant doar pentru a fi singuri.Ca tineri ne dezintegram in toxicitatea ce ne inunda sufletul peste tot.Vreau sa cred ca mantuirea se poate in doi.Nu discutam acum despre doctrina,istoricul sau orice alta sistematizare a cultelor.Vorbim despre traire.

Eventual prin telepatie, deşi s-ar putea isca niscaiva harababură...:))

Dimpotrivă, în ruină sunt celelalte.
Din păcate, familiile ortodoxe sunt mai puţine decât par sau decât sunt declarate pompos, de faţadă.

P.S. Ce-ar putea urma după pocăinţă? Mă gândesc la pocăinţă ca la un proces, nu ca la un moment. Aşadar, mai degrabă e vorba despre ce se întâmplă în travaliul pocăinţei, de-a lungul anilor - probabil asta ai vrut să întrebi, nu-i aşa? În acest caz, ar fi multe de spus şi de fapt s-au mărturisit deja multe pe forum, important fiind mereu ca în viaţa credinciosului să se întâmple îmbunătăţiri concrete: de exemplu să nu mai trăieşti în curvie şi preacurvie, să te laşi de băute şi de alte droguri, să te spovedeşti, să te rogi şi să posteşti, să fii mai cumsecade cu semenii, să Îl pomeneşti pe Dumnezeu în toată vremea cu umilinţă, nădejde, dragoste, recunoştinţă, să fii prezent la slujbe în Biserică (adică nici să nu stai închis în biserica ta imaginară şi nici să nu stai de formă sau ca la vrăjitoare când te nimereşti la vreo slujbă), să citeşti Scriptura şi alte cărţi ziditoare de suflet, să participi la nevoile semenilor/fraţilor de credinţă purtînd după puteri poverile unii altora etc. Să ai o oareşce rânduială bună în viaţa ta.

Nu ma refeream la generalizari:sa postesti,sa citesti Biblia,sa mergi la biserica etc..Asta e crestinismul formal.Ma refeream la transfigurarea interioara.Ce simti,nu cum te comporti.Si intrebarea vizeaza mai degraba crestinii neoprotestanti.Probabil din jena nu isi dezvaluie trairile,pentru ca imediat apar ultraortodocsii si ii jignesc.

O parere de rau, o mila si o iubire pentru toti oamenii de pe pamant, fie ei musulmani ucigasi, caricaturisti atei, ultraortodocsi sau fie ei ce or fi. Atata mila sa ai de ei incat sa plangi pentru fiecare si sa te rogi la Dumnezeu neincetat pentru ei ca sa poata si ei sa cunoasca iubirea lui Hristos. Asta simti.
De simti altceva nu esti decat un inselat in simturile tale si o dovada clara ca nu te afli pe calea ce te duce la iubirea desavarsita data de Dumnezeu.

"Semenii mei imi pun problemele cele mai complicate; intalnirile lor cu mine produc imprejurari mereu noi iar eu trebuie sa vad in acestea tot atatea chemari pe care Dumnezeu mi le adreseaza pentru a face sa sporeasca iubirea. Raspunzand acestor chemari eu accept un dialog mereu nou intre Dumnezeu si mine.
Punand, in toate situatiile in care ne aflam gandul despre aproapele meu in legatura cu Dumnezeu, eu ii raspund lui Dumnezeu nu numai multumindu-i pentru faptul ca mi l-a dat pe acest seaman pentru cresterea mea duhovniceasca, dar de asemenea si cerandu-i ajutorul pentru a raspunde nevoilor innoite ale aproapelui meu, nu numai pentru sporirea mea dar si pentru sporirea sa duhovniceasca.

Numai in chemarea pe care ti-o adreseaza celalalt prin durerea lui, adesea prin simpla lui prezenta, Dumnezeu Insusi te intalneste intr-un mod mai evident, iar in raspunsul tau la aceasta chemare cu deplina durere a inimii tale se manifesta sensibilitatea si puterea lui Dumnezeu ce se revarsa nu numai asupra celuilalt dar si asupra ta." Par. Dumitru Staniloaie - Rugaciunea lui IIsus si experienta Duhului Sfant

Transfigurarea interioara adusa de Har te conduce la a avea mintea mereu la Dumnezeu si la aproapele si te umple de iubirea lui Hristos.

Am raspuns desi vad ca asteptati raspuns de la neoprotestanti, insa ma gandesc ca e benefic sa aveti si un raspuns de la un ortodox.

Iarăşi sunt silit, îmi pare rău de situaţie, să nu fiu de acord: să posteşti, să citeşti Biblia şi să mergi la biserică nu e creştinism formal, ci e însăşi viaţa de credinţă. Doar din aceste practici (rugăciunea, postul, meditaţia etc.) vor veni şi transformările /îmbunătăţirile sufleteşti autentice. Aceasta este calea vieţii în Biserică, aceasta este pocăinţa, ca proces de îmbunătăţire a omului întru Hristos. Sau ca transfigurare, cum spuneai, prin Duhul.

Dobrin si Ioan cezar...Raspunsurile voastre sunt pe masura asteptarilor mele.Recunosc ca credinta mea este slaba acum.Caut raspunsuri de peste tot.Sunt pacatos si dezamagit de ortodoxie,crestinism,Dumnezeu,dar vreau sa cred ca pot merge mai departe,intarindu-ma cu marturiile voastre si nu numai.Doar eu sunt de vina pentru ca....Sunt prea slab.Renunt la lupta,renunt la credinta,ma reazim doar de bucuriile iluzorii ale lumii si inovatiile rationale ale omului asupra lui Dumnezeu.Vreau sa ma primieasca iar Iisus ,dar inca ma tine la usa.