Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Romano-Catolica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5029)
-   -   Reflectii etimologice (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=18769)

Mihnea Dragomir 07.01.2017 10:07:21

Reflectii etimologice
 
In capitolul introductiv din "Metafizica", Filosoful defineste stiinta ca fiind cunoasterea lucrurilor prin cauzele lor. Astfel, cercetarea si reflectia asupra originii cuvintelor este cum nu se poate mai rodnica pentru omul intelept. Ce altceva este omul intelept, decat omul care sapa cautand radacina: homo sapiens ?

In acest scop, limbile clasice ne ofera un ajutor greu de inlocuit. Si, dimpotriva, un invatamant ca acela al zilelor noastre, care aproape ca a exclus umanioarele, este un invatamant saracit, incat ajungi sa te intrebi daca nu exista o intentie aici de a-l inlocui pe omul care gandeste cu omul care face, pe homo sapiens cu homo faber, in speranta iluzorie ca tehnica s-ar baza pe altceva decat pe stiinta.

Sa luam, de exemplu, cuvantul "pagan". In acceptiunea cea mai larga din zilele noastre, un pagan este un non-crestin. Sensul folosit in ultimele secole in latina ecleziala este un pic mai ingust: pagan nu este orice fel de non-crestin, ci un adept al credintelor politeiste. Din cauza acestei diferente de sens, saracul Benedict al XVI-lea s-a vazut nevoit sa modifice rugaciunea din Vinerea Mare care vorbea de "perfizii evrei", lucru care a facut tam-tamul de rigoare pe care orice priveste intr-un fel sau altul pe evrei il face. Modificarea a fost din cauza ca termenul "perfides" ajunsese sa preteze la confuzii tocmai din pricina ca lumea i-a uitat originea si sensul propriu. Un evreu (ca si un musulman) nu este un "paganus", ci un "perfidus", adica un "credincios pe langa". Alaturi de carare. Din pacate, "perfidus" esuand in "perfid" ajunsese sa-i ofenseze pe evreii de azi, a caror cultura s-a contractat la fel ca aceea a crestinilor de azi.

Dar inainte de a exista latina Bisericii a existat latina clasica. Trebuie precizat ca intre latina ecleziala si latina din vremea lui Cicero exista unele diferente. Ca si intre medio-greaca din vremea Imperiului Bizantin si greaca clasica din vremea lui Pericle, cu aproape un mileniu inainte.

Ei bine, in latina clasica "paganus" inseamna, pur si simplu, "taran". Locuitor al satului. De unde avem frantuzescul "paysan". Si atunci, cum s-a ajuns de la "taran" la "adept al politeisului" ? Foarte simplu: adevarata credinta a venit in Imperiul Roman prin orase. Mai ales prin Roma, Orasul prin excelenta ("Urbs" insemna Roma si numai Roma, toate celelalte erau "Civis"). In primele secole ale crestinismului, "noua" religie a cuprins doar mediile urbane. Taranii erau pagani. Ei incetasera de mult sa creada in "basmele grecesti" si niciun taran nu mai lua in serios legende ca aceea cu Vulcan mesterind traznetul lui Iupiter Tonans. Totusi, respectau cu rigoare traditii si obiceiuri. Religia devenise folclor.

Un asemenea pericol pandeste si astazi. De asta data, crestinismul. Este ingrijorator divortul dintre cultura si crestinism, care face specificul epocii noastre.

Penticostalul Traditional 07.01.2017 11:34:29

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 640057)
Din cauza acestei diferente de sens, saracul Benedict al XVI-lea s-a vazut nevoit sa modifice rugaciunea din Vinerea Mare care vorbea de "perfizii evrei", lucru care a facut tam-tamul de rigoare pe care orice priveste intr-un fel sau altul pe evrei il face. Modificarea a fost din cauza ca termenul "perfides" ajunsese sa preteze la confuzii tocmai din pricina ca lumea i-a uitat originea si sensul propriu.

Se pare ca perfizii evrei l-au cam prigonit pe "saracul Benedict", pana cand acesta a trebuit sa scoata din rugaciuni un termen destul de... inocent, nu stiu cum sa zic. Feciorelnic, aproape.

Ne puteti explica, daca tot veni vorba, si sensurile termenului "autodafe"?
Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?

Ca astia poate au facut legatura intre autodafe, actus fidei, si perfidei...

Mihnea Dragomir 07.01.2017 12:52:41

Citat:

În prealabil postat de Penticostalul Traditional (Post 640060)

Ne puteti explica, daca tot veni vorba, si sensurile termenului "autodafe"?

Termen de origine portugheza, raspandit in lumea hispanica, desemnand proclamatie oficiala in materie de credinta ("actus fidei"). Cu timpul, a capatat intelesul de pronuntare a unei sentinte pentru invinuiri asupra credintei.

Citat:

Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?
Da. Procentul lor era zero. Aceasta deoarece instanta competenta in materie de credinta, Sfantul Oficiu al Inchizitiei, nu avea competenta de judecata decat asupra crestinilor, dar nu si asupra evreilor sau musulmanilor.

Dar, nu incercati sa deturnati sensul topicului, care se ocupa de etimologii. Puteti sa va afisati resentimentele la adresa Sfintei Inchizitii si a Sfintei Biserici Catolice in general pe alte topicuri, de exemplu acesta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13220

florin.oltean75 07.01.2017 13:24:24

Budismul invata ca este contraproductiv perceperea celorlalti prin filtrul unor atribute cu conotatii negative gen pagan, perfid, ... Promoveaza o vedere a fiintelor prin prisma perfectiunii lor ontologice, caci in natura lor toate fiintele sunt desavarsite.

Greselile, imperfectiunile nu sunt asociate cu natura oamenilor, ci percepute ca relativitati. Se discrimineaza intre natura si greseala - apa sarata este in natura ei apa curata, sarea nu ii defineste conditia.

Ochiul vede mai intai natura perfecta asa cum o mama isi priveste copilul. O mama isi iubeste copilul indiferent daca greseste sau nu, pentru ca il vede dincolo de greselile sale.

Penticostalul Traditional 07.01.2017 21:13:33

Citat:

În prealabil postat de Penticostalul Traditional (Post 640060)
Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?
Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 640061)
Da. Procentul lor era zero. Aceasta deoarece instanta competenta in materie de credinta, Sfantul Oficiu al Inchizitiei, nu avea competenta de judecata decat asupra crestinilor, dar nu si asupra evreilor sau musulmanilor.


Faceti o confuzie nevinovata sau incercati sa duceti lumea cu presu'?

Daca un evreu devine crestin nu mai este evreu? M-am referit la evreii crestini din Spania.
Eu va intreb despre procentul de evrei si dumneavoastra imi ziceti ca era zero fiinca Inchizitia se ocupa... doar de crestini. Si nu de evrei?


Nationalitatea si religia sunt doua chestiuni diferite.

GMihai 07.01.2017 21:23:37

Domnule, daca insistati sa deraiati threadul, putem discuta dewpre opiniile lui Luther despre evrei, sau despre procesele vrajitoarelor din lumea protestanta....

GMihai 09.01.2017 22:23:53

Propun continuarea discuției, cu accent pe înțelesurile termenului "credință", pornind de la înțelesul termenului originar, biblic, "pistis", și de la următoarele cuvinte și expresii din latină și română:

Fides, credo, crez, a crede, credincios, fidel, infidel, infidelitate, fidelitate, credință, a fi credincios (cuiva), a fi necredincios (de pildă, a-și înșela soțul/soția).

Ce înseamnă credința: o atitudine intelectuală (cred că doi plus doi face patru), o conduită (îi sunt credincios soției mele), amândouă combinate într-o anumită măsură etc. ?

Mihnea Dragomir 10.01.2017 01:29:47

Credem cu capul, suntem fideli cu inima
 
Citat:

În prealabil postat de GMihai (Post 640261)
Fides, credo,

Avem aici un substantiv (fides, fidei) si un verb (credo-credere-credidi-creditum). Evident, radacinile lor sunt diferite si familiile lor de cuvinte ne sugereaza o anumita diferenta de sens.

Astfel, din familia lui fides, avem:
-fidelitas (subst): credinciosie, lealitate, statornicie
-fide (adv): cu credinta
-fideliter (adj) cu devotament
-fidentia (subst) incredere, siguranta, liniste

In ceea ce priveste pe "fides" insusi, sensul lui este:
-credinta (cu sens de crezare, incredere), ca in: testimonio fidem tribuere (Cicero): a da crezare marturiei
-convingere, ca in: fidem facit oratio (Cicero): discursul este convingator
-lealitate, ca in: vir singulari fide (Cicero): om de rara lealitate
-buna credinta, ca in: incerti de fide sociorum (Tit Liviu): nefiind siguri de buna credinta a aliatilor
-sa punem cireasa pe tort si sa observam ca, in cu totul alt sens, "fides" mai inseamna coarda a unui instrument cu coarde, sau instrumentul insusi (lira, alauta)

Din familia lui credo, avem:
-credibilis (adj): verosimil, credibil
-creditor (subst): creditor
-credulitas (subst): credulitate
-credulus (adj): care se increde usor.
-creditum (subst): imprumut

In ceea ce priveste pe "credo", sensul este de a crede, a fi de parere ca, a gandi, a socoti, ca in: credo quia absurdum (Augustin): cred fiindca e absurd

Mihnea Dragomir 12.01.2017 01:01:36

Domnul
 
"Domn" vine de la "dom(i)nus" si inseamna stapan. Cu un usor sens de "proprietar", fiindca "dominus" insusi vine de la "domus" (casa). Prin "domus" intelegem in primul rand casa propriu-zisa, constructia (si "domeniul" ei), dar si cei care locuiesc in casa, adica familia in sensul cel mai larg, inclusiv servitori si sclavi. A pleda "pro domo sua" inseamna a pleda pentru cei din casa sa.

Asadar, a-L recunoaste pe Cristos ca Domn inseamna a-l recunoaste ca Stapan. Dar mai inseamna a ne numara printre cei din casa Lui. Dar El nu are un "domus" vizibil, nu are casa construita, caci "Fiul Omului nu are unde sa-si puna capul". Casa Lui este familia Lui: cei care il recunosc ca "dominus".

Isus este "Dominus et Deus". Geniul limbii romanesti a preluat din latina ambele cuvinte, contopindu-le, pentru a-l forma pe "Dumnezeu". Celelalte limbi pe care le cunosc au preluat doar "Deus", care inseamna "zeu". Ele nu il pot deosebi pe Dumnezeu de Iupiter, Mercur sau Marte decat in scris: "Dieu" sau "God" cu litera mare inseamna Dumnezeu, iar cu litera mica cineva din pletora de zei a basmelor grecesti. Iar saracii nemti, nevoiti sa scrie cu majuscula initiala oricare nume propriu sau comun, nu mai stiu la care Gott sa se inchine. Putem spune ca pentru romani, si numai pentru ei, Cristos este in acelasi timp Dominus et Deus. Dumnezeu.

Tu solus sanctus, Tu solus dominus, Tu solus altissimus, Iesu Christe !

Mihnea Dragomir 16.08.2017 00:14:24

Ma intrebam, azi, de unde o fi venit cuvantul "asumptie", termen prin care Biserica Romano-Catolica intelege ridicarea cu sufletul si cu trupul la Cer a Maicii Domnului ? AM considerat mereu ca o curiozitate faptul ca pentru Domnul nostru Biserica foloseste termenul "resurectie", pe cand pentru Panaghia spune "asumptie", dar explicatia acestei deosebiri mi-a scapat pana azi. Ceata a fost risipita, ca de atatea ori, de cautarea etimologica. M-a ajutat o unealta fara de care putina mea latina ar fi inca si mai beteaga: dictionarul Gaffiot. Iata ce am gasit pentru substantivul "adsumptio-adsumtionis": 1. actiunea de a lua (a alege, a imprumuta). 2. minora unui silogism 3 (jur). actiunea de apropiere sau uzurpare (a unei origini, a unui nume (adsumptio originis, nominis) 4 (eccles) Asumptia.

Acuma, daca ne-am lamurit cum e cu Asumptia, sa vedem care e treaba cu "Resurectia": vine de la verbul "resurgere", pentru care acelasi Gaffiot da 1. a se ridica 2 (fig): a se restabili, a se reanimia, a-si recapata puterile

Diferenta de sensuri primare devine clara. "Resurrectio" are un sens reflexiv, adica e actiunea cuiva care se invie pe el insusi. Dimpotriva, "assumptio" inseamna "luare", "imprumutare": ceva facut de altcineva.


Ora este GMT +3. Ora este acum 08:40:30.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.