Despre mantuire
 

Doamne, ajuta!

As avea si eu cateva nedumeriri, sper sa ma lumineze cineva.

Desi nu sunt o practicanta a ortodoxiei, pentru frumusetea scrierilor sfintilor, care ma impresioneaza mai mult decat orice am citit vreodata, nu ma pot opri din a cerceta ortodoxia.

Prima mea nedumerire si cea mai mare ar fi legata de mantuire. Din cate inteleg eu, mantuirea inseamna partasia cu Hristos, omul este chemat la desavarsire prin porunca :„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:48) si avem exemplele comuniunii sfintilor, caci "Hristos este acelasi, si ieri si astazi si in veac", iar desavarsindu-se, capata insusiri dumnezeiesti, cunostiinta trecutului si a viitorului, stapanire asupra materiei si altele, prin harul dumnezeiesc. Aceasta ii este mantuirea. Insa daca aceasta inseamna mantuire, inseamna ca din toata populatia globului, 1 la suta se va mantui...eventual.

A creat Dumnezeu omenirea doar ca sa ne trimita intr-un infern vesnic? Nu pot sa accept asa ceva din partea unui Dumnezeu iubitor. Ma alatur si eu atunci marelui inchizitor al lui Dostoievski.

Apoi, in jur de 20 la suta din populatia globului sunt crestini, din care 2, 3 la suta ortodoxi. Cu ceilalti ce se intampla? Devin niste legume? N-ar putea sa fie oare ''unitate in diversitate"?

Bun venit pe forum!

Din start ai pus una din cele mai grele întrebări, cu cele mai controversate răspunsuri. Bine ai spus că mântuirea înseamnă părtășia cu Hristos. Noi știm că avem această părtășie în Biserică, care e întemeiată de Duhul Sfânt. Cum spunea părintele Bartolomeu Anania, știm că ne putem mântui în Biserică; de ceilalți nu știm.

După sfântul Pavel, cei care nu L-au cunoscut pe Hristos vor fi judecați după legea conștiinței lor, căci fiecare om e zidit după chipul lui Dumnezeu.

Puterea lui Dumnezeu e mare; poate că, așa cum S-a pogorât la iad ca să le binevestească sufletelor de acolo și să-i scoată pe cei drepți, îi va izbăvi din mâinle Satanei și pe cei care au dus o viață virtuoasă, chiar de vor fi fost în afara Bisericii.

Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire Nu există Ortodoxie nici în învăţăturileşi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinosşi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire.„Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de
toate trebuie să seţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul Sfântului Anastasie cel Mare
http://www.scribd.com/doc/38547137/I...Neortodocsilor INTRA PE ACESTA ADRESA

..
 

salut.

nu iti face probleme pentru mantuirea celorlalti (care au cunoscut sau cunosc mai putin despre crestinism), caci Dumnezeu nu judeca ca noi oamenii , dupa logica lumeasca. Apoi, in esenta , judecata ne-o facem noi, caci spune Domnul , "faptele voastre vor fi judecatorii vostri " ..fiecare se judeca pe sine atunci cand actioneaza impotriva propriei lui constiinte.
Ceilalti au circumstante atenuante, atunci cand comit anumtite fapte, pe care , daca le-am comite noi, care avem o constiinta mult mai trezita (prin invatatura, sau mostenita). Celor ce au , li se cer mai mult, celor ce au mai putin , li se cer mai putin. Legile in plan spiritual, actoneaza diferit de cum suntem noi obisnuiti sa intelegem (tipic rational, cu o dreptate seaca, stearpa). Domnul tine cont de imprejurarile in care a crescut si sa format acel suflet(care a comis mai multe greseli) , si va fi judecat potrivit cu ce ar fi putut el face daca ar fi avut o educatie si inflenta (prin mediu ) buna, si nu numai dupa ce fapte a comis.
In esente, intentiile conteaza, asta este ceea ce ia Domnul in considerare . Pentru ca se poate ca cineva, sa aiba o inima buna, deci bune intentii , de a savarsi numai binele, dar din neputinta si slabiciune(pe care le-a dobindit fie din pruncie, fie si din educatie, mediu etc), sa cada si sa comita greseli, mai tot timpul, pana spre sfarsitul vietii sale. Iar altul , sa aiba o educatie buna, tatal preot , care studiaza scriptura de mic si in tinerete, dar, dincolo de toate, sa nu aiba intentiile asa bune si ravna de ai ajuta pe ceilalti, asa cum o are celalalt, si deci sa nu faca potrivit cu cat ai fi putut, si s-ar fi cuvenit sa faca. Unul ca acesta, desi nu pacatuieste - asa mult ca celalalt,- va fi mai aspru judeacat de constiinta sa , si mai putin iubit de Dumenzeu, decat primul.

Dumnezeu a prevazut din eternitate cum vor decurge lucrurile, si s=a gandit dinainte cum sa procedeze ca nimeni care este creat si in univers sa nu sufere vreo lipsa si nedreptatire din partea Sa , adica sa fie mai putin avantajat pentru mantuire decat ceilalti.
Daca un parinte se gandeste cum sa ii multumeasca si bucure pe toti copii la fel, astfel ca nici unul sa nu sufere vreo lipsa , cu atat mai mult Dumnezeu procedeaza in acest sens. Nu l-ar durea pe un parinte sa vada ca doi copii se bucura, iar 8 mor de foame si duc lipsuri, tremura de frig etc.? Oare pe Dumnezeu sa nu-l doara, si sa nu se fi preocupat dinainte de a fi adus in fiinta creaturile sale de astea?
Mantuirea este salvare (si in primul rand e un proces pur interior, ce priveste sufletul in sine) salvarea din materie, din iluzia materiei , ce naste credinta (credintele, ideile) gresita, prostia, trufia, egoismul si toate celelalte ce diriva din ele.Salvarea de propii nostrii balauri, care sunt orgoliul si iubirea de sine. Daca sufletul , prin gratia si mila Lui Dumenzeu, scapa de acestea, el umbla in lumina, in smerenie, in Dragoste , si Adevar, umbla in si Cu Dumnezeu.De aceea a venit Domnul Iisus , ca sa ne arate el insusi calea(singura) prin care sa scapam de robia (intunericului si a pacatului ). Mantuirea este (si ) eliberare.
Cere Domnului lumina sa iti arate ce este de fapt Mantuirea , in adevarata ei profunzime, si apoi vei vedea ca toate aparentele inegalitati si diferente in posibilitatea de a se mantui, in ceea ce priveste toate sufletele , nu vor mai fi.

Dumnezeu i-a făcut pe oameni pentru ca ei să Îl cunoască, să Îl servească, să Îl iubească şi să fie împreună cu El timp de o eternitate.
Din păcate, nu toţi oamenii aleg asta. În faţa lor este binele şi răul, dar unii, ba chiar foarte mulţi, aleg răul.

Mai întâi, niciun om nu devine legumă. Unii se vor mântui, alţii vor fi damnaţi. Dar legume, nu vor fi.
Pe urmă, mă tem că baza dv de calcul este greşită. În linii mari, în lume sunt cam un miliard şi opt sute de mii de oameni care îşi spun creştini. Deci, ceva mai mult de 20 %. Pe urmă, numărul celor care îşi spun ortodocşi este în jur de 250 de milioane, ceea ce înseamnă considerabil mai mult decât 2-3 procente din populaţia creştină.

Bunul Dumnezeu nu a dorit să ne dezvăluie câţi oameni se mântuiesc, în comparaţie cu câţi sunt damnaţi. Totuşi, judecând atât după unele aluzii biblice (de exemplu: "îngustă este Calea") cât, mai ales, după unele revelaţii particulare şi tradiţii, este mai rezonabil să credem că, din păcate, numărul damnaţilor îl excede cu mult pe cel al mântuiţilor decât să credem contrariul.

Bine ai venit pe forum!

Bun lucru este ca cercetezi Ortodoxia, si mi se pare ca cu tine se intampla ce s-a intamplat si cu noi, dupa cuvintele lui Rafail Noica: Ortodoxia nu convinge, ci seduce! (este aici o taina mai adanca, legata de atractia lui Dumnezeu, dar nu intram in amanunte acum).

Raspunsul "clasic" la aceasta intrebare este ca Dumnezeu este atotmilostiv, dar si atotdrept, adica "nu se lasa pacalit". Talharul s-a mantuit in cateva ore, dar asta nu inseamna ca ne vom lasa pe tanjeala, caci cel mai probabil nu vom avea ocazia sa murim langa Hristos.

Raspunsul "neclasic", as zice asa: Dumnezeu ne-a creat buni, si chiar "buni foarte". Noi insa, prin pacat, ne-am facut (si ne facem) rai foarte. Dumnezeu nu are partasie cu raul, si ca atare locul nostru nu mai este langa El, cata vreme suntem rai. Si mai grav, raul este personal, e implantat in noi, asa ca nu se spala asa usor ca si cum ai da cu cocolino. Il curata tot Dumenzeu, dar si noi trebuie sa ne dam la curatat si sa avem grija sa nu ne mai murdarim. Si daca vom fi curati, vom fi impreuna cu El. Daca suntem murdari, nu vom fi impreuna cu El nu pentru ca nu ne vrea El, ci pentru ca noi nu putem suporta partasia cu El, din cauza impatimirilor (de ex. ramanem cu patima fumatului, dar nu mai sunt tigari dupa inviere; ramanem lacomi, dar nu ne mai putem satisface lacomia etc.).

Am descris mai sus un proces. Asta e motivul pentru care multa lume nu se va mantui, pentru ca nu doreste sa ia parte la acest proces. Lumea vrea mantuirea si gata, sa se curateasca de pacate ca si cum ar face un dus, ca si cum murdaria lor ar fi la exteriorul lor.

Cine intra insa in proces, este "pe cale". Nu stim daca vom savarsi drumul cu bine, dar nadajduim - adica stim - ca Dumnezeu nu ne va lasa de izbeliste daca ne tinem de treaba.

In rest, numerele, anii, tarile, acestea doar Dumnezeu le stie si le numara. Noi ne incredem in cuvintele Mantuitorului, ca niciun fir de par nu se misca din capul omului fara stirea Lui, asa incat este clar ca aceasta "iconomie" nu este deloc la voia intamplarii, desi pare sa fie in mare parte la voia omului care de multe ori e neinduplecata fata de voia lui Dumenzeu.

Pacatul sinuciderii
 

Aş vrea să aflu dacă pentru cineva care s-a sinucis se fac sau nu parastase. Am căutat răspunsul pe internet, am citit câte ceva despre Canoanele referitoare la acest păcat, am vorbit cu unii preoţi, e adevărat, cam tineri, preoţi de oraş, părerile tind spre ideea că până la 7 ani nu se fac parastase, apoi se fac ca şi cum atunci ar fi murit acea persoană. Pentru că mă interesează să fac ce e bine pentru sufletul tatălui meu, ce este conform religiei ortodoxe (aşa încât să nu fac şi eu un alt păcat) şi nu pentru gura lumii, aş dori să primesc un răspuns obiectiv, conform principiilor religioase ortodoxe.

Cel mai bine e sa faci cum iti zice un preot. In schimb tu personal te poti ruga pentru cel decedat.

Care sunt argumentele ca la sapte ani poti sa faci parastas pt. sinucigasi? Nu are nici lo logica acest timp de sapte ani , se va purifica cumav sufletul acesta in cei sapte ani singur? Noi nu credem in purgator, deci fara un ajutor din partea noastra el nu se va elibera din starea de damnatie. Cred ca ar trebui facut parastas zilnic timp de sapte ani , pt a-l ajuta, sau acceptul purgatoriului .

Canoanele pentru sinucisi - http://www.parohiamacin4.org/sinuciderea.htm.

Deci nu li se fac decat daca nu erau in integritatea facultatilor mintale. Insa multi parinti recomanda sa faci toata randuiala (liturghii, parastase...) pentru cea mai apropiata ruda a celui care s-a sinucis si sa scrii pe pomelnic "cu tot neamul". In rest, rugaciune personala tu poti face. Pe mine m-a ajutat foarte mult acatistul pentru adormiti (il gasesti pe net); e foarte recomandata si Psaltirea, dar tot ca rugaciune personala, ca nu cred ca accepta vreun calugar sa pomeneasca un sinucigas,ci eventual tot asa, indirect (cu tot neamul).
Pana la urma, totul e la mila Domnului si El vede eforturile si iubirea ta. Dumnezeu sa-l ierte!