Veszprem - plangand impreuna
 

Doamne-ajuta!

Ce s-a intamplat saptamana abia incheiata, si mai ales azi, la Veszprem nu credeam sa traiesc vreodata. Tot respectul si admiratia pentru fratii unguri si coechipierii lui Marian. Scriam pe un alt topic, la rubrica Teologie si stiinta, pe topicul numit "Curcubeul" ca in ziua fatala de 8 februarie, la Bucuresti a aparut un curcubeu de toata frumusetea (am atasat acolo 4 foto). Curcubeul ca semn de impacare. Nimic nu e intamplator. Azi, la finalul meciului pe care Veszprem la castigat dedicand fiecare gol lui Marian Cozma, zeci de minute jucatori, antrenori, publicul din sala au plans. Afara, mii de lumanari ardeau. Reporterii de teren incercau sa transmita cele ce se intamplau si isi inecau vorbele in plans. Ortodocsi, catolici, atei... egali in suferinta. Nu am putut sa rezist si am plans si eu cu ei. Si acum cand va scriu, acelasi prag al plansului imi staruie in fata. Cum am putut sa ne schimbam intr-atat? Atatia ani in rau, ieri-azi in bine? Maine ce va fi? Nu stiu pentru altii, dar pentru mine ceva s-a schimbat.

Doamne-ajuta!

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe marian Cozma, dar ce m-a dezamagit, atitudinea asta profitoare a televiziunilor, au profitat la maxim de tragedia familiei Cozma de dragul audientei, au transmis fiecare miscare fiecare pas facut de cortegiu si asa mai departe

Nu neg respectul care se cuvenea acordat dar cred ca televiziunile au incalcat limita bunului simt si din acest motiv si ceremonia inmormantarii a adunat multi gura casca dintre care nu multi au mers din respect ci asa ca hai sa fim si noi prezenti

Inca odata Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca

Ceea ce s-a intamplat cu Marian Cozma, ne arata ca nu trebuie sa fii de acelasi neam pentru a plange durerea. E de ajuns sa fii om. E minunat ca lacrima si zambetul nu se comunica printr-o anumita limba.

E dureros sa prezinti astfel de cazuri, dar mai dureros e sa le prezinti fara a participa la ele. Au fost cateva cazuri pe la televiziunile noastre.

Dumnezeu sa-l odinneasca in pace.

Doamne-ajuta!

Cei de la GSP TV au avut corespondenti acolo. Si Realitatea a avut. Nu stiu despre alte televiziuni. Am vazut doar ca cei de la GSP au oprit transmisia telefonica de acolo pentru ca reporterita incepuse sa planga incercand sa transmita ce vedea. Meciul a fost pe Sport.ro.

Doamne-ajuta!

Mult mai dureros este că lacrima şi durerea ne uneşte pentru puţin timp, după care revenim la starea noastră de păcătoşenie, de indiferenţă şi uitare ! ! !

Moartea, ca sacrificiu, si in cazul acesta e vorba de sacrificarea unei vieti tinere, intotdeauna a marcat un moment de cotitura. Sa vedem ce se va indrepta in relatiile romano-maghiare datorita inmuierii inimii prin moartea a celui care a fost Marian Cozma.

Dumnezeu sa-l ierte...
 

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace...pe Marian Cozma.
Dupa o astfel de postare nu prea mai e nimic de adaugat ...
"E minunat ca lacrima si zambetul nu se comunica printr-o anumita limba."
(Foarte, foarte, foarte frumos spus, Costel...foarte!:105:)

Ar fii forte bine sa se inmoaie situatia, deoarece a fost destul plans si destula durere pentru aceasta convietuire romani-maghiari.
Iar cine a locuit sau locuieste in Ardeal stie despre ce vorbesc eu aici.

Oare crezi tu, dragă Nina , că viaţa acestui handbalist va schimba intru câtva inverşunarea ce dăinuie de secole ? Să dea Bunul Dumnezeu sa inmoaie sufletele noastre şi să ne lumineze mintea, dar fără a vrea şi noi să primim această inmuiere şi intelepciune, totul rămâne in zadar, doar declarativ si atât.

Doamne-ajuta!

Nu se schimba nimic brusc. Dar, eu cred ca acel minunat curcubeu care a fost la Bucuresti era un semn divin. Anunta o impacare. Nimic nu e intamplator, cu atat mai putin un curcubeu, semna al impacarii inaintea acestor zile cu totul deosebite. Nu spun ca asa este. Spun ca asa cred eu ca este.

Doamne-ajuta!