Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Ortodoxa Romana (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=507)
-   -   Cuvant pentru suflet ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16604)

Ioan_Cezar 28.07.2015 00:39:05

O, foarte bogat material, mulțumesc Cristian! Domnul să-ți răsplătească!
Rețin deja un fragment din text, unul care mi-a mers deja ...la inimă.:)
Și îl dau mai departe, spre bucuria, sper, a tuturor:

Până și tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăți din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucățile străine și inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colțuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăți întregi din inima concurentă, și acolo se vedeau răni larg deschise, încă sângerânde.
Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă?, își șopteau uimiți oamenii. Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânului, și-a ridicat privirea și i-a spus râzând:
- Cred că glumești, moșnege. Privește la inima mea - este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi și durere!
- Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aș schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea - rup o bucată din inima mea și i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inima lui, ce se potrivește în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucățile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colțuroase, pe care eu le prețuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăți din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucățică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre...
a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc.
Și desi aceste răni sângerează încă și mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până și pentru acești oameni; și, cine știe, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale cu bucăți din inimile lor.
Înțelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumusețe a inimii?

cristiboss56 28.07.2015 23:32:24

Sa continuam seria bucuriilor . . . :)
 
,,Închipuie-ți inima. Întoarce-ți ochii ca și cum te-ai uita la ea prin piept și imaginează-ți-o cât mai viu cu putință, iar cu urechile ascultă cu atenție cum palpită și cum bate ea, lovitură după lovitură. Atunci când te vei obișnui cu aceste bătăi, începe să-ți potrivești cuvintele rugăciunii cu fiecare bătaie de inimă, uitându-te la ea.
În acest fel, la prima bătaie să zici sau să gândești: ,,Doamne,, la a doua:,,Iisuse,, la a treia: ,,Hristoase,, la a patra: ,,miluește-mă,, și repetă aceasta de mai multe ori. Pentru tine e ușor, căci ai făcut începutul și pregătirea pentru rugăciunea inimii. Apoi, îndată ce o să te obișnuiești cu aceasta, o să poți intra înlăuntrul inimii și ieși de acolo, unind rugăciunea lui Iisus cu respirația, precum învață Părinții. Adică, atunci când tragi înăuntru aerul, soarbe și pe „Doamne Iisuse Hristoase”, iar când slobozești aerul din tine, șoptește „miluiește-mă”.
Ocupă-te cât mai mult și cât mai des cu această lucrare și în puțină vreme vei simți o durere ușoară și plăcută în inimă, apoi vor apărea înăuntrul ei o bucurie și o treptată încălzire. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei dobândi rugăciunea cea dinăuntrul inimii, de sine lucrătoare și îndulcitoare.
O dată cu aceasta însă ferește-te pe cât îți stă în putere să primești închipuiri în minte, neprimind chipurile care ți se vor arăta. Cu nici un preț să nu primești nici un fel de închipuiri, căci Sfinții Părinți ne poruncesc cu putere să ne păzim în timpul rugăciunii mintea fără închipuiri, ca să nu cădem în înșelăciune.
Orbul, ascultând cu luare-aminte toate acestea, a început să lucreze cu stăruință, după metoda arătată, iar noaptea, când ne opream să dormim, se îndeletnicea în mod special cu această rugăciune, vreme mai îndelungată. După vreo cinci zile, a început să simtă o căldură puternică și o bucurie nespusă în inimă și pe deasupra o mare dorință să se ocupe neîncetat cu această rugăciune, care a deschis într-însul dragostea pentru Iisus Hristos.
Din când în când a început să vadă câte o lumină, dar nu vedea în ea nici un fel de chipuri sau lucruri.
Uneori i se arăta, când intra în inimă, ca o flacără de lumânare puternică, care izbucnea desfătător înăuntrul inimii, izbucnind afară prin gâtlej și luminându-l. Iar în vremea acestei înflăcărări, putea vedea și lucrurile care se petreceau în depărtare, ceea ce chiar s-a întâmplat odată,,

(Pelerinul Rus).

cristiboss56 28.07.2015 23:35:58

Sf.Nil Sorski – Despre lucrarea mintii
 
http://www.manastireacrasna.ro/scrie...ucrarea-mintii

cristiboss56 29.07.2015 23:51:35

Dumnezeu te iubeste !


Dumnezeu iubeste pe toti oamenii la fel de mult.Ne copleseste cu iubirea si bunatatea Lui.Dar peste dar.Nu pentru ca am facut noi ceva bun pe pamant sau ca meritam, ci pentru ca El este izvor de iubire.Dumnezeu nu pierde pe nimeni.Asteapta pe fiecare in ritmul sau.Delicat,sensibil,dulce.Invita si nu forteaza niciodata.



Sufletul smerit, modest atrage harul Duhului Sfant.Smerita cugetare.Omul este doar un vas prin care Dumnezeu lucreaza si nimic nu-i apartine, nimic nu este a lui.Toate sunt daruri ale lui Dumnezeu.Cu totii suntem unelte in mainile lui Dumnezeu sau prelungiri ale mainilor Lui.Sa ne lasam purtati, dansati...



Cand scurmam in cenusa trecutului mai gasim carbuni aprinsi.Se vor stinge cu timpul, cu lacrimi, cu suspine sau de la sine.E nevoie de rabdare.Sa iubim si sa iertam pe aproapele nostru.Ieratm pentru viitor, nu pentru trecut.Daca nu reusim sa iertam, nu vom avea pace nici in rai, darmite pe pamant.Rugaciune fierbinte pentru toate durerile de pe lume care gem dupa dorul de Dumnezeu.Doar prin iubire cerul coboara pe pamant si se umple de har.Cu recunostinta pentru toate examenele vietii sufletul se purifica.In multumire, nu in razvratire...Orice ar fi, Eu te iubesc, zice Domnul.Iar si iar.De saptezeci de ori cate sapte.Sa nu ma parasesti ! Nu deznadajdui.Ridica-te si mergi mai departe.Iubirea nu este niciodata muta.In Hristos iubirea nu are sfarsit.



Pace si bucurie sfanta in cetatea sufletului.


Ieromonah Hrisostom Filipescu, Putine lacrimi, multa bucurie

cristiboss56 30.07.2015 22:22:17

Împărtășania împlinește nevoile fiecărui suflet
 
Precum dragostea a fost pricina pogorârii Sale pe pământ și S-a dat în mâinile păcătoșilor, asemenea dragostea Îl face de vine în lume în chipul acestei Taine și Se dă în aceleași mâini, și Se face drepților întărire, iar păcătoșilor curățire și iertare. Iar dragostea ta și dorința se va aprinde mai mult, gândindu-te pe de altă parte și socotind nemărginita milostivire ce o are Stăpânul către păcătoși, pentru că aceasta l-a făcut de s-a pogorât din Cer pe pământ și s-a îmbrăcat cu trupul nostru, și s-a omorât pe Cruce pentru noi. Și nu numai acestea, dar ca să nu ne lipsim de Dânsul, ci să rămână cu noi totdeauna, după mântuitoarea Sa moarte ne-a lăsat în locul Său această Taină în care se cuprinde acest Mântuitor al nostru și Stăpân. Și ne-a lăsat-o ca să afle în tot ceasul, cei care au trebuință de tămăduire, ușa deschisă și să alerge la doctorie ca să se tămăduiască. Că precum dragostea a fost pricina pogorârii Sale pe pământ și S-a dat în mâinile păcătoșilor, asemenea dragostea Îl face de vine în lume în chipul acestei Taine și Se dă în aceleași mâini, și Se face drepților întărire, iar păcătoșilor curățire și iertare. Această Pâine este hrana celor sănătoși și tămăduire bolnavilor, hrană celor vii și înviere a morților. Aceasta smerește războiul cel fără rânduială al trupului, și întărește credința sufletului. Curățește păcatele, sporește faptele bune, îi dă răbdare, îl încălzește, îl hrănește, îl înnoiește, îl păzește și-l întărește. Îl face blând, la osteneală răbdător, în cele duhovnicești mai cucernic, și pe scurt, această sfințită și prea cinstită Pâine este un sălaș împărătesc, și cinstitul Lui Sânge pentru obșteasca tămăduire a tuturor bolnavilor și deznădăjduiților. Pentru ce, omule, te lipsești de atâta mare dăruire din a ta lenevire? Aleargă cu smerenie și cu evlavie către această sfințită Masă, că dacă ești bolnav, aici primești dorita sănătate. Dacă ești sărac, te îmbogățești. De ești flămând, te îndestulezi de tot binele. De ești gol, te îmbraci. Și ostenit de ești, te odihnești, și pe scurt de orice lucru bun ai trebuință, aici îl găsești, în această Mană cerească și prea dulce.
(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 373-374)

cristiboss56 01.08.2015 23:54:20

Astăzi, în viața de zi cu zi, există mulți oameni care pătimesc sufletește. În întreaga lume ei sunt foarte mulți. Cu deosebire la noi; sunt o mulțime și în Biserică. Unde să meargă omul bolnav sufletește, dacă nu în acest loc? Este ultimul lui adăpost. Aici poate el să creadă că va afla milă. Biserica este destul de încăpătoare, așa că poate să-și afle colțișorul său. În orice altă parte este respins; nimeni nu are nevoie de el. Însă aici nădăjduiește că Dumnezeu are nevoie de toți; că are nevoie și de el. Vine și caută aici milostivire, o așteaptă. Astfel de oameni pot să afle în Biserică un oarecare echilibru și să se nevoiască cu mult folos. Însă, totodată, ei devin o foarte mare povară și creează o atmosferă de boală, care atârnă pe umerii preotului. Cu simțăminte bolnave, cu suflete bolnave, acești oameni îl împovărează pe preot; nu însă în calitatea lui de duhovnic. În zilele noastre, preotul trebuie să fie și psihiatru. Foarte mulți psihiatri vin acum la biserică și le cer ajutor preoților, spunând:
Noi putem să prescriem medicamente, să îl scoatem pe om din stările lui de criză. Însă cum am putea să-l ținem mereu în spital? Ce se va întâmpla cu el mai departe? Să vină la biserică! Dumneavoastră trebuie să-l mențineți aici.
Și, într-adevăr, se dovedește că asemenea oameni rămân în Biserică și află un mod de viață. Însă, față de ei se cere din partea preotului o foarte mare atenție, delicatețe, silință. Pe de altă parte, printre aceștia se află unii care nu voiesc să-și recunoască boala, dorind să fie socotiți sănătoși. Acestea sunt cele mai grele cazuri. Preotul trebuie să-i explice unui astfel de om că boala sufletească nu este o rușine. Însă nu este o situație care poate fi trecută cu vederea. Este o cruce. Un șchiop, să spunem, vine la biserică. Oare se poate preface cineva într-atât, încât să-l socotească sănătos? Oare îi va spune: „Aleargă și țopăie precum oamenii sănătoși!”? Toți îi recunosc neputința și nu i se dă o ascultare pe care acesta nu ar putea să o împlinească.
Tot astfel se întâmplă și cu bolnavii sufletește, bolnavii psihic și ei sunt o cruce. Acești oameni nu ar putea să facă lucruri pe care oamenii sănătoși le fac. Totuși ei pot să se smerească și trebuie să se smerească. Ei nu pot înțelege multe lucruri, dar trebuie să le asculte. Și dacă reușești să-l convingi pe un astfel de bolnav că trebuie să se smerească, atunci totul este în ordine. El se va liniști cu siguranță și va putea să ducă o viață normală în Biserică. Nici Împărăția lui Dumnezeu, nici viața veșnică nu sunt închise pentru unul ca acesta. Însă dacă un astfel de om nu dorește să se smerească, dacă în vremea crizelor lui psihice otrăvește prin nesănătatea sa atmosfera bisericii și pe preot, atunci cu el lucrurile nu sunt în regulă. Astfel de oameni trebuie, în mod obligatoriu, să se tămăduiască.
(Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul și ucenicul, Editura Sophia, București, 2009, pp. 97-99)

cristiboss56 02.08.2015 23:34:51

In ultimii 20 de ani, am avut destul de puțină literatură destinată fetelor. Condamnăm pe bună dreptate serialele de televiziune latino-americane, dar nu le oferim fetelor modele de romantism de calitate. Același lucru îl putem spune și despre literatura bulevardieră – foarte populară astăzi printre adolescente –, tradusă în grabă din engleză sau pregătită rapid de autorii autohtoni. Mai mult decât atât, ea denaturează gustul literar, atât de puțin dezvoltat la copiii de azi. Consumând astfel de prostii literare, fetele se aleg cu niște cunoștințe absolut nefolositoare pentru vârsta lor, învață „arta seducției”, însușesc viziuni și obiective care, de obicei, nu duc la bine.
În aceste cărți, romantismul este asociat foarte des cu sexul. Folosindu-se de faptul că adolescentele, ca și acum o sută de ani, visează la dragoste, autorii fac o mișcare subtilă: în locul dragostei platonice, înălțătoare, le orientează pe tinerele cititoare spre altceva, spre ceea ce, cu o sinceritate maximă, se evidențiază în revistele pentru adolescenți, cu titluri de tipul „Oare la 13 ani ești încă virgină?”. În cărți, acest lucru poate fi puțin camuflat, dar sensul rămâne neschimbat.
Cea mai mare parte a literaturii bulevardiere pentru adolescente suscită senzualitatea, induce gândul despre permisivitatea și chiar necesitatea relațiilor intime în adolescență și aduce, în calitate de etalon, chipul eroinei impetuoase, pline de încredere în sine, nerăbdătoare, care nu se jenează să se „încurce” cu băieții (această atitudine se numește „a-și atinge scopul”), care deseori se comportă ca o prostituată desăvârșită, punând mai presus de orice plăcerea proprie, încălcând normele morale „învechite”, pe care le consideră niște prejudecăți prostești, de neînțeles. Cu toate acestea, totul este descris astfel încât să le trezească fetelor compătimirea și admirația față de eroină: e prezentată ca fiind deșteaptă, curajoasă, independentă, norocoasă. La sfârșitul cărții o așteaptă de obicei reușita.
Și adolescentele seduse încep să imite eroinele preferate, fără să se gândească la faptul că nimeresc într-o capcană. Jocul pe un teren străin este periculos. Renunțând la trăsăturile feminine firești – modestia, blândețea, grija, capacitatea de a răbda și de a compătimi –, domnișoarele renunță, fără să bănuiască, la natura lor, trec în altă categorie. Nu, nu în categoria bărbaților – acest lucru oricum este imposibil. Oricât și-ar picta antilopa dungi pe spate, ea nu se va preface în tigru, dar poate să ajungă de râsul lumii în lumea animalelor.
La fel e și cu adolescentele „avansate”. Inițial, ele consideră că au găsit libertatea și independența, că toată lumea stă la picioarele lor, toți sunt gata să le curteze, toți înnebunesc după ele. Dar la scurt timp se vădește că băieții se uită la ele ca la niște lucruri, obiecte de consum. (...)
Iată de ce i-aș sfătui pe părinții care se gândesc serios la viitorul fiicei lor să acorde o atenție deosebită tocmai educației romantice a fetelor. Nu vă fie teamă că aceasta intră în contradicție cu viața, care, desigur, este mai dură decât în romanele Charlottei Brontë. Romantismul călește sufletul într-un mod surprinzător, mai mult chiar, el corespunde naturii feminine. Nu limitați literatura – desigur, modelele ei clasice, de calitate. Povestiți-le fetelor despre rudele și prietenele dumneavoastră, pe care le considerați modele demne de imitat.
Amintiți-vă de istoria noastră și de cea străină – sunt nu puține exemple de bunătate, curățenie, dăruire, caritate feminină.
Puneți mai des fetița în situația în care trebuie să aibă grijă de cineva. Și, desigur, remarcați aceasta ca un mare merit. Recunoașterea meritelor constituie un stimul enorm pentru copil, dar, din păcate, mulți părinți o desconsideră în prezent.


(Tatiana L. Șișova, Probleme și dificultăți în educarea copiilor: îndrumar pentru părinți, traducere din limba rusă de Pr. Nicolae Crețu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 228-230)

delia31 05.08.2015 23:37:03

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 596290)
Cristian, te rog frumos un link dacă se poate.
Despre inima omului aș avea mare nevoie să citesc o lucrare gen monografie. Așa, școlărește, deocamdată...:)
Mulțumesc frumos, Doamne ajută!.

:)) scolareste? precis

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 596290)
La un moment dat mi-a spus ceva de genul: "Uite, o să îți dau o lucrare scrisă de Părinți numai despre inimă. Un tratat, cum spuneți voi, despre inimă." S-o fi referit la Filocalia? La "Pelerinul rus"? La monografia/culegerea/crestomația părintelui Cleopa despre rugăciune?.....

Eu cred ca da. Si mai cred si ca tu insuti ai putea scrie un "tratat"duhovnicesc despre inima.

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 596290)
De aici un interes constant dar încă neonorat cum s-ar cuveni de a mă apropia de orice lucrare care are ca subiect explicit (desigur și implicit) inima omului. Caut, deci, acea carte în care Părinții au scris despre inimă. Și orice material centrat pe această temă.

Filocalia, dupa cum ziceai mai sus, sau daca cumva n-ai citit lucrarile sinteza (desi ma indoiesc :)) ale lui Jean Claude Larchet si Spiridonos Logotetis


Jean-Claude Larchet, Inconstientul spiritual sau Adancul nestiut al inimii, Ed. Sophia
http://www.sophia.ro/Inconstientul-s...rte-ro-423.htm

Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Inima in scrierile Sfintilor Parinti, Ed. Sophia
http://www.sophia.ro/Inima-in-scrier...tor-ro-236.htm

Ioan_Cezar 06.08.2015 01:44:45

Nu știam de lucrarea Arhimandritului Logothetis, mulțumesc foarte mult, Delia!....:)
Cât privește cartea lui Larchet, am mai recomandat-o și eu anii trecuți deoarece autorul face acolo unele analize care mie îmi par magistrale, relativ la limitele teoriilor psihanalitice.
Foarte mulțumesc, Delia,
Doamne ajută!

Ioan_Cezar 06.08.2015 12:40:59

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 596896)
Romantismul călește sufletul într-un mod surprinzător, mai mult chiar, el corespunde naturii feminine. Nu limitați literatura – desigur, modelele ei clasice, de calitate. Povestiți-le fetelor despre rudele și prietenele dumneavoastră, pe care le considerați modele demne de imitat.
Amintiți-vă de istoria noastră și de cea străină – sunt nu puține exemple de bunătate, curățenie, dăruire, caritate feminină.
Puneți mai des fetița în situația în care trebuie să aibă grijă de cineva.

Interesante afirmații și, aș zice, în acord cu realitatea feminină, ba chiar și cu natura masculină - îndrăznesc să spun.
Să nu vă supărați pe mine, prea tare, dacă spun că Hristos și toți sfinții Lui sunt un pic romantici...:) Și că Domnul, repet de câte ori am ocazia, e un mare poet - cel mai mare.
Dar în ce sens vorbim despre romantism și romantic? Să fie vorba despre dulcegării sentimentale, despre înclinația (morbidă) spre visare, despre gustul pentru "absolut" pe care îl întâlnim cel mai adesea la unele dintre profele de "română"?
Sau poate despre evoluția eroului până la cer urmat de prăbușirea bruscă?....

Eu aș vedea acest romantism ca pe o înclinație a inimii și a întregii vieți sufletești către frumusețe, mai întâi. Către delicatețe, gingășie, bun-gust, acuratețe. Către onestitate și dăruire de sine. Către o dragoste care nu se împiedică de nenumăratele piedici meschine, mărunte, precum nu se împiedică nici de perspectiva sacrificiului, a dăruirii totale. Dincolo de fricoșenia ordinarului din om... Către rodnicie prin alipirea de blândețea luminoasă a Adevărului. Către muzica îngerească a Vieții, fără de care nici nu îmi închipui Poezia.
Trebuie că este multă bărbăție în feminitatea de acest fel... După cum e feminitate în virilitatea autentică, matură, lucidă. Tandrețea face casă bună cu toate virtuțile. E un parfum doveditor al lor. Și un întăritor care le poartă peste granițele capriciilor efemere...

*
Fetițele, am avut ocazia să remarc, au tendința înăscută să poarte de grijă unei făpturi. În timp ce băieții năzuiesc să exploreze mai mult și să cucerească.
Iar a purta de grijă implică mereu tocmai a explora și cuceri (natura umană, limitele etc. - în tine mai întâi! în tine!), după cum a explora și cuceri se poate face cu tandrețe. Dealtfel, acestea sunt și ingrediente ale "intimității", despre care tind mereu să vorbesc dincolo de accepțiunea căzută, vulgară, schimonosită a termenului.
*
Toate eroinele lumii sunt frumoase. Toate femeile care iubesc sunt frumoase. Toți oamenii care iubesc sunt frumoși. Strălucirea virtuților lor, în împletire mereu, ca o coroniță veselă din flori de câmp, este cea care le conferă frumusețea. Și ce altceva sunt aceste însușiri care bucură inima celui care are parte de frumusețea unei femei, decât roade ale darurilor Duhului în om, între oameni?


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:47:55.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.