postul
 

Trebuie sa recunosc ca nu am tinut niciodata post......asa cum trebuie.
In afara de a posti prin a manca mancare de post (apropo, cat de important este acest fapt?) care ar trebui sa fie activitatea zilnica a unei persoane care posteste? Si care nu isi permite luxul de a-si lua concediu pe perioada postului (ma refer la cei care, asemenea sotului meu, trebuie sa mearga la lucru, un loc plin de oamnei diferiti, certareti, invidiosi, crestini sau nu)....asadar, ce inseamna post in aceste conditii?
Va rog da-ti-mi cateva sugestii, sfaturi, din proprie experienta.

Postul poate fi vazut in mai multe feluri:

1. Post randuit de Biserica: abtinerea in zilele indicate de calendar,de la mancarurile de origine animala,carne,oua,peste,lactate.

2.Post personal: pe langa postul randuit de Biserica,putem face o asceza personala,in sensul reducerii cantitatii de mancare la minimul care il consideram potrivit.Multi tin post si in sensul a tinerii a doar unei singure mese pe zi sau cel mult doua.

In primul caz,postul este obligatoriu pentru crestinii ortodocsi,si se poate tine relativ usor,deoarece nu suntem restrictionati la cantitate.

In al doilea caz,postul se tine pentru imbunatatirea vietii duhovnicesti si sporirea timpului si calitatii rugaciunii.

Si eu am cateva nedumeriri.

Daca o persoana tine post, adica se abtine de la mancare, dar numai atat. Nu se abtine de la unele fapte, care nu sunt tocmai pe placul lui Dumnezeu, postul sau este primit?

Imi aduc aminte ca la scoala am invatat cu multi ani in urma ca postul este un sacrificiu pe care omul il face. Omul isi impune niste privatiuni pentru a se apropia de Dumnezeu. Pe an ce trece produsele de post sunt tot mai diverse, produse care imita prin aspect si gust produsele din carne. Mai trebuie doar sa scoata pe piata "friptura de post". Mai este atunci postul un sacrificiu? Este doar o schimbare f mica de meniu. Nu mananci pate, mananci pate de post. Nu mananci cozonaci, mananci cozonaci de post etc. Daca la asta mai adaugi si faptul ca nu prea schimbi comportamentul, ce se alege de post?

Sa facem fiecare cat putem, dar sa facem, nu sa ne culcam pe urechea, a, si-asa nu fac aia si cealalta, deci oricum nu-i primit. Deci nu mai fac nimic.

Nu. Cat om face dar sa facem. Inclusiv dpdv alimentar; cine-si imagineaza ca "nu mananc eu de post dar lasa ca am suflet bun".. da dovada in primul rand de mandrie.

Categoric! Chiar mi se pare stupid sa spui "oricum nu pot sa ma abtin sa nu fac nu stiu ce, de ce sa mai tin post?", "oricum maine iar mint, de ce sa mai postesc?". Oricum ti se face foame peste cateva ore, de ce mai mananci??

Dar daca scopul tau este apropierea de Dumnezeu si fapte primite, cred ca te ambitioneaza mai mult sa stii ca nu e de ajuns sa tii post cu stomacul, sau nici macar cu ala... Pe unii "fa cat poti" ii incurajeaza, pe altii insa ii face delasatori si isi spun "las, ca e bine si atat, altii nu fac nici asta".

Postul este un exercitiu, o renuntare de buna voie la tot ce ne face placere cu scopul de a ne apropia de Dumnezeu! Postul de alimente este prima treapta asa ca e gresit a gandi ca nu este folositor macar atat daca nu se renunta la anumite fapte rele. Pentru a birui pacatul trebuie subtiat trupul!

1.Postul este primit ,faptele nu.
2.Nu stiu daca este un sacrificiu,este in schimb totusi o ascultare.Dar ,exista si un risc: pate-ul de post si cozonacii contin E-uri.Asa ca,desi esti ok din punct de vedere duhovnicesc,iti omori trupul.

eu zic ca un lup moralist ce sunt ca postul adevarat este:

• sa nu mananci de dulce
• sa nu fumezi cat tii post, ptr cei care fumeaza evident
• sa nu faci sex
• sa ai comportament decent
• sa te rogi mai mult
• si evident sa respecti poruncile

nu cred ca exista exceptii de la reguli dar ptr incepatori ca mine, parerea mea este ca incet , incet poti sa le faci pe toate dar incerci dintr-o data si nu esti obisnuit , ti se va parea f greu si vei vrea sa renunti, asa cum spuneau si ceilalti colegi de forum , fa putin la inceput dar fa-l si nu te rezuma la atat in viitor incearca mereu sa progresezi putin.:53::53::53:

Cel mai bine este ca postul să fie cuplat cu rugăciunea. Acuma, dacă întrebaţi de experienţe proprii, eu am două reguli personale:
1) în perioade de post îmi spun rugăciunile de seară şi de dimineaţă în genunchi (în celelalte perioade le spun în picioare, în afară de rugăciunile penitenţiale pe care le spun oricum în genunchi).
2) vinerea, care este zi în care obligaţia minimală este să nu mănânc carne (în Biserica mea), eu nu mănânc decât pâine şi, eventual, fructe până la apusul soarelui. Banii astfel economisiţi (cam între 5 şi 10 lei, la aprecierea familiei mele) îi pun într-un plic spre a fi daţi săracilor.

E clar că există un fariseism al postului. Se poate face fariseism cu orice poruncă, inclusiv cu porunca "iubeşte pe aproapele tău". A ţine post înseamnă a face un sacrificiu. Dacă postul nu mai are această dimensiune sacrificială, nu mai este post. Cel care ar ţine un astfel de "post" se aseamănă cu cel care ar spune "mi-am luat o femeie gonflabilă, ca să respect jurământul de fidelitate faţă de nevastă-mea". Adică, ţinând o condiţie tehnică a poruncii nu înseamnă că am ţinut porunca. Am citit odată copiilor o poveste cu un băiat căruia mama, ca să-l facă să stea acasă într-o zi în care casa era expusă unui pericol, i-a spus: "să nu te depărtezi de uşa casei. Nu după mult timp, băiatul era la râu. E adevărat, scosese uşa din ţâţâni şi o cărase în spate. Dar nu cred că mama lui a fost prea mulţumită de acest fel de a fi ascultată, ci mai curând mirată. Aşa este şi maica noastră, Biserica, atunci când îi "respectăm" poruncile în acest fel.