Proba Admitere
 

Buna ziua, sunt nou pe aici, însă am o mare nelămurire. Momentan sunt la un liceu tehnologic, in clasa a 12-a. De ceva timp m-am hotărât ca facultatea pe care doresc sa o urmez este cea de teologie. Un manual de dogmatica sunt in stare sa învăț, însă singura proba de care imi este teama este cea de muzica. Eu nu am mai facut educație muzicală din clasa a 8-a, dar si in gimnaziu orele erau echivalente cu 0. Rog pe cineva care știe, cam la ce limita se poate primi calificativul "admis" la aceasta proba? Si dintre ce cântece se poate alege?

Orice cântec bisericesc.
Limita e să nu fii cel mai afon om din lume... Deşi, dacă eşti cuviincios şi oarecum glumeţ, ţi se trece şi asta.... :)
Nu te teme! proba de muzică e doar aşa, de fentă.
La fel ca şi examenul psihologic.

Nu-l mai invata prostii.
Nu ma pricep, dar raspund din ceea ce-mi arata realitatea la biserica.
Proba de capacitati muzicale cred ca trebuie sa fie serioasa, pentru ca un preot are multe de cantat si cantarile bisericesti ortodoxe sunt foarte grele.

Ar fi bine sa se faca si control psihologic la admitere in anumite domenii, dar nu cred ca se face.
Un om care lucreaza cu alti oameni si are soarta lor (sufleteasca mai ales) in maini, trebuie sa aibe anumite calitati: preoti, medici, profesori, asistenti medicali etc.

Si cred ca cel mai important este sa vorbesti cu duhovnicul si el sa te "cantareasca" si sfatuiasca daca esti bun pentru acest drum.
Nu e usor sa fii preot si nu conteaza numai cartile ci chemarea, harul, caracterul, etc.

Replica anului, rostită fiind de gura <tastatura> ta.:5:

Asta ştiam şi eu că nu este o probă eliminatorie şi că poţi cânta orice cantare bisericească. Probabil profesorii de muzică vor să vadă cam ce ureche muzicală au candidaţii.

Si vocea. Nu uita vocea.
Poate sa aiba chemare, har, caracter, daca n-are ureche muzicala, degeaba.

Ma intreb daca si Apostlii au dat proba muzicala in prealabil..

Ei, cu Apostolii lucrurile au stat oleacă altfel.
Umplându-se de Duh Sfânt, cre' că puteau chiar cânta divin, dacă doreau.
Înviau ei morţii...

Pai si noi ce facem? Ce preoti hirotonim?
Duh Sfant nu, Conservatorul nu...

Preot sau cadru didactic, ești sigur? Preoți sînt deja foarte mulți și indiferent de alegere trebuie să te bazezi financiar pe părinți [de obicei] pentru o bună perioadă de timp de la absolvire încolo. Dacă vrei să primești pachet de la ai tăi cu mîncare și bani de chirie și întreținere, atunci învață dogmatica.

Altfel, nu te oprește nimeni să aprofundezi cunoștințele în materie de teologie și în paralel să faci o școală care să-ți permită să răzbați prin lume cu propriile forțe.

Te sfătuiesc să discuți cu absolvenții de Teologie și să obții cîteva păreri oneste apropo de ”viața de apoi”.

Sa zicem ca ai sa treci cu bine de facultate.
Ca nu o sa te sminteasca necredinta unora dintre profesori si colegi.

Dar cand ai sa termini, adevarul este asta: daca n-ai aranjamente facute, ai sanse maxime sa ajungi preot intr-un colt de tara, intr-o parohie saraca si sa trebuiasca sa-ti intretii familia si copii dintr-un salariu nu departe de cel minim pe economie.

Daca tu crezi ca poti face asta fara probleme, nu-i bai.

Si astea nu sunt singurele sacrificii, oamenii chiar daca nu vor contribui foarte mult, in schimb ti se va cere mult, si de la oamenii care ii pastoresti si de la maimarii tai.

Copiii tai vor trebui sa faca scoala acolo si probabil ca vor fi mai multe sanse sa invete ceva acasa decat la scoala.

Pentru liceu si facutate va trebui sa strangi bani cel putin un deceniu si chiarsi asa nu stiu daca ai sa poti intretine mai mult de 1-2 copii.

Cel mai probabil nu vei putea fi doar preot, va trebui sa deprinzi si munca la camp pentru a-ti completa veniturile.

Proba muzicala e ultima de care trebuie sa-ti faci griji.

Poate ca nu stiu inca la ce ma inham, insa e meseria care mi se potriveste cel mai bine, cred eu. De aceea sunt nedumerit in legatura cu admiterea, pentru ca nu vreau sa ratez aceasta sansa. Ani la rand, adolescent fiind, am facut bani de buzunar reparand computere, dar am inteles ca nu e ceea ce vreau. Pur si simplu simt ca asta este ceea ce trebuie sa fac.

Just. Ar trebui să ţi-o treci la semnătură, că e singurul lucru esenţial pe care l-ai rostit despre tine.

*
Proba de muzicăî nu e cum vrea Sophia, ci aşa cum e. Eu am trecut-o cu 10, de două ori (am dat două admiteri în ani succesivi), am stat acolo în sală cu alţi candidaţi, până mi-a venit rândul. Am ascultat ce cţntau colegii, m-am amuzat împreună cu ceilalţi ori am fost încântat - după caz.
Unii sunt behăitori absoluţi - rar am auzit oameni să cânte atât de prost. Totuşi, părinţii profesori le dau şansa să reia, să cânte eventual un colind, o doină, orice... Trag de ei să îi treacă, deoarece spre desoebire de opinia ta, un student la Teologie nu e musai să fie cântăreţ bun. Doar o mică parte dintre studenţi ajung să fie preoţi. Majoritatea vor avea după absolvire diverse slujiri în Biserică, după nevoile acesteia.

*
Pe de altă parte, în teren există multe feluri de preoţi: unii oratori, alţii cântăreţi etc. Există preoţi care cântă execrabil, după cum alţii cântă excepţional. De aici putem înţelege unele lucruri, dacă voim...

*
Părintele Nicu Steinhard răgea ca un măgar. Era spaima slujbelor. Cu toate acestea din vocea lui se simţea cât iubea el pe Hristos şi îi emoţiona pe cei care îl auzeau cîntînd, pardon - răcnind. Părintele nu se sinchisea de meteahna asta a lui, el credea că muzica bisericească nu tre să fie operă... Nu mergem la biserică să auzim pe Caruso. Psaltica, de fapt, se psalmodiază încet, nu se interpretează histrionic precum marile arii de operă sau operetă.

*
În general modul în care se cântă în biserici astăzi este profund greşit. Profesorii noştri de la Teologie ne explicau pe îndelete ce înseamnă asta şi ne învăţau, pe ăia de puteam prinde şpilu, cum trebe făcut de fapt.
Esenţial însă, în muzica bisericească, este să cânţi cu inima nu cu glandul.

*
Examenul psihologic există deja de câţiva ani. Este un text sintetic, o compilaţie de câteva probe proiective şi de atitudini, precum şi câteva probe de abilităţi de relaţionare interumană.

Dar tu nu ştii nimic despre toate acestea, ca de obicei. Nu ai trăit aceste experienţe, nu ai studiat, nu ai văzut şi nici auzit. Admiterea e una, iar slujba din biserică e alta, dar pentru tine nu contează distincţiile realităţii ci doar ce proiectezi tu, din egofilia ta, asupra lumii.
Să fii sănătoasă şi să nu mai răspunzi dacă nu te pricepi!
Mai degrabă să întrebi, cu bun simţ - dacă nu cer prea mult. (Ştiu că cer prea mult)

P.S. Regret deja că mi-am pierdut vremea să îţi dau iarăşi informaţii. Nu numai că nu-ţi vor folosi dar le vei suci şi pe astea cum îţi porunceşte hachiţa şi orgoliul, ca de obicei. În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

Fii liniştit, învaţă manualul de Dogmatică pentru că acesta e decisiv (alături de nota de la Bac).
*
E bun orice cântec, eu am luat 10 cu "Unul Sfânt...", respectiv cu Trisaghionul.
*
În ultimii ani nu s-a mai dat notă, ci doar admis ori respins. dar nu am auzit să fi fost cineva respins. Poţi să te interesezi la secretariatul facultăţii, ca să nu mai ai nici un dubiu pe tema asta.

*
Examenul psihologic e pentru depistarea nebunilor sadea. Dacă eşti şi tu un nevrotic ca mai toată lumea, e ok, vei trece. Dacă pici, totuşi, îţi vor mai da o şansă - vei repeta examenul, de data asta printr-o conversaţie, faţă în faţă, cu cei doi psihologi care asigură proba. Va fi o plăcere! (sunt băieţi de gaşcă)

*
Ai însă grijă la Dogmatică - nu e deloc uşor, multe întrebări sunt fine, cu capcane. Vezi probele date anii trecuţi, se găsesc pe net sau la secretariatul facultăţii şi pe ftoub.

Succes!

Chiar aşa!
Deşi, dacă stai să te gândeşti, e un prilej de a face o mică mărturisire de credinţă...:)

Oy vey....

Multumesc Cerului ca femeile inca nu sunt factori de decizie in Biserica.
Ce mai e nou pe Kamino, sophia?

Pardon?.............???

Trebuie sa fie si o decizie rationala, nu una cvasi-exclusiv sentimentala.

Adica sa constientizezi ca e o cruce mare care s-ar putea sa-ti aduca multe neplaceri si la toate sa poti spune si acum si peste cateva decenii "Da, Doamne".