Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 08.02.2009 08:12:27

[COLOR=#0000ff]O poveste adevărată[/COLOR]


[SIZE=3][COLOR=black][SIZE=3]În Scoția trăia un țăran sărac care se numea Fleming. Într-o zi, aflându-se la lucru pe câmp ca să-și câștige pâinea, a auzit un strigăt de ajutor, a alergat în direcția de unde venea și a dat peste un copilandru care căzuse în cursa unei mlaștini și începuse să se scufunde. L-a tras afară, l-a spălat și i-a dat drumul.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]A doua zi s-a pomenit la ușa casei cu un nobil englez.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]– Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat de la moarte și am venit să te recompensez.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]– Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată și nici nu am de gând s-o accept. Dumnezeu a vrut ca fiul dumneavoastră să strige, iar eu să fiu aproape.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]– Acesta e băiatul dumitale? a întrebat nobilul, cu ochii pe tinerelul care tocmai își făcuse apariția și care era cam de aceeași vârstă cu copilul său.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]– Da, e fiul meu, a răspuns țăranul.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]– În cazul acesta, îmi dai voie să-i ofer copilului dumitale nivelul de educație pe care i l-aș da fiului meu?[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black]Țăranul s-a învoit bucuros, tânărul a făcut studii strălucite, pe care și le-a desăvârșit la celebra Facultate de Medicină „Holy Cross Hospital” din Londra și a devenit [/COLOR][COLOR=#800000]savantul Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina și a fost apoi încununat cu Premiul Nobel.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]Între timp, fiul nobilului s-a îmbolnăvit de o gravă pneumonie și a scăpat cu viață în urma unui tratament cu penicilină. Numele nobilului care l-a întreținut la studii pe Fleming este Randolph Churchill, iar fiul său, salvat de la moarte prin penicilina lui Fleming, a intrat în istoria glorioasă a Marii Britanii sub numele de Winston Churchill.[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=3][COLOR=black]CONCLUZIA: [/COLOR][COLOR=#0000ff]O binefacere, cât de mică, se poate revărsa oricând asupra binefăcătorului, chiar și aici, pe pământ.[/COLOR][/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=3]
[SIZE=3][COLOR=#800080]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR][/SIZE]
[/SIZE]

silverstar 09.02.2009 07:12:35

[COLOR=#008000][SIZE=5]Legea proprie

[/SIZE]
Gingis Han, imparatul imparatilor, stapanul lumii, a dus razboaie crancene si indelungate. Mereu victorios, stransese averi nemasurate, palate intregi pline cu aur, bijuterii si nestemate, iar imparatia lui se intindea acum catre toate zarile, fara hotare.[/COLOR]

[COLOR=green]Atunci, ca rasplata pentru ca l-au slujit cu credinta in razboaie, Gingis Han a daruit generalilor sai aur, pietre pretioase fara numar a caror splendoare mintea nu o poate cuprinde.[/COLOR]

[COLOR=green]Dar legea proprie (svadharma) a supusilor sai cerea ca ei sa traiasca in pustietatea largii stepe batute de vanturi, in iurte, asemenea inaintasilor lor: razboaiele terminate, Gingis Han insusi, imparatul imparatilor, stapanul lumii, si-a parasit palatele falnice si luxoase si bogatiile sale necuprinse si a plecat in stepa pustie, spre a trai intr-o iurta asa cum ii cerea legea sa proprie.[/COLOR]

[COLOR=green]Si anii au trecut.[/COLOR]

[COLOR=green]Intr-o buna zi, el a vrut insa sa vada ce mai fac vechii sai generali, cu care castigase atatea razboaie.[/COLOR]
[COLOR=green]In straie simple, cu o mica suita de oameni de incredere, a plecat prin stepa.[/COLOR]

[COLOR=green]Ajungand insa in locul unde pe vremuri se ridicau iurtele simple ale generalilor sai, nu si-a putut crede ochilor.[/COLOR]

[COLOR=green]In locul vechilor corturi saracacioase, se ridica acum un intreg oras indestulat din care se auzeau muzica si chiote de petrecareti.[/COLOR]

[COLOR=green]Intrand in oras fara sa starneasca zarva, Gingis Han s-a dus intins catre locul unde era asezata odinioara iurta mai-marelui intre generalii sai. Dar acolo, in locul simplitatii cerute de Legea proprie se lafaia acum cu nerusinare un palat luxos in care chicoteau femeile si din care razbateau sunete de petrecere si cantece de oameni beti.[/COLOR]

[COLOR=green]De manie, Gingis Han si-a tras sabia din teaca, si fara sa se mai uite in jurul sau s-a repezit pe poarta palatului.[/COLOR]

[COLOR=green]Garzile insa, nerecunoscandu-l, au scos armele. Dar Gingis Han, imparatul imparatilor, stapanul lumii, cel neintrecut in manuirea armelor nu putea fi oprit. Sabia lui, care taiase mii de razboinici, a taiat si strajerii care-i barau drumul.[/COLOR]

[COLOR=green]Auzind zarva si lovituri de spada garzile palatului au napadit asupra sa. Dar Gingis Han singur facea cat o suta de mii de osteni, iar cei din suita sa, desi putin numerosi, erau toti alesi unul si unul; asa ca pe somptuoasele scari ale palatului cadeau, unul cate unul, toti cei care li se opuneau.[/COLOR]

[COLOR=green]Nestiind cine face atata zarva, fostul general, altadata falnic, acum imbuibat si cu aburii betiei jucandu-i inaintea ochilor, a iesit manios din sala unde chefuia sa vada cine cuteaza sa-i tulbure petrecerea.[/COLOR]

[COLOR=green]Vazandu-l, Gingis Han a intins sabia spre el, repezindu-se sa-l ucida; din soldat de temut, fostul sau general se transformase acum intr-un burtos buhait la chip si imbatranit de chiolhanuri si femeiusti.[/COLOR]

[COLOR=green]Recunoscandu-si Stapanul, generalul a aruncat sabia si apoi s-a aruncat pe sine la picioarele imparatului sau implorand iertare.[/COLOR]

[COLOR=green]Gingis Han i-a crutat viata, poruncind ca intregul oras, care-i facuse supusii, nevrednici, sa fie daramat, piatra cu piatra. [/COLOR]

[COLOR=green]Generalul i-a implinit porunca si, schimbandu-si viata, si-a regasit legea proprie.[/COLOR]

[COLOR=green]Si, cand totul s-a sfarsit, Gingis Han a plecat pe neasteptate, fara zarva, intovarasit numai de mica sa garda de incredere, precum venise.[/COLOR]

[COLOR=green]Imparatul imparatilor, stapanul lumii, s-a retras in iurta sa prapadita si saraca, pierduta intr-un colt nestiut al marii stepe strabatute de vanturi.[/COLOR]

silverstar 10.02.2009 07:46:10

[COLOR=green]Rugaciunea... :79:[/COLOR]


[COLOR=green]Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. [/COLOR]

[COLOR=green]Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise: [/COLOR]

[COLOR=green]- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde. [/COLOR]

[COLOR=green]Ceilalti doi au fost imediat de acord. [/COLOR]

[COLOR=green]Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. [/COLOR]
[COLOR=green]Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. [/COLOR]

[COLOR=green]In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa: [/COLOR]

[COLOR=green]- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe." [/COLOR]

[COLOR=green]Nu se poate rugăciune fără acțiune.[/COLOR]

silverstar 10.02.2009 07:55:40

[COLOR=#008000]Lista de cumparaturi :79:

Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.

I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: [/COLOR]
[COLOR=green]- Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: [/COLOR]

[COLOR=green]- Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: [/COLOR]
[COLOR=green]- Da, domnule.
- Ok, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
[/COLOR]
[COLOR=green]Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: [/COLOR]
[COLOR=green]- Nu-mi vine sa cred!
[/COLOR]
[COLOR=green]Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
[/COLOR]
[COLOR=green]"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale." :79:
[/COLOR]

[COLOR=green]Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: [/COLOR]
[COLOR=green]- A meritat toti banii!
[/COLOR]
[COLOR=green]Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.[/COLOR] :79:

silverstar 11.02.2009 08:13:57

[COLOR=#008000]Ecoul vietii

[/COLOR]

[COLOR=#008000]Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea unei vai. Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda: "Te urasc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a raspuns: "Te urasc, te urasc ...!". [/COLOR]


[COLOR=green]Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patania, spunandu-i ca, afara, cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului sau: [/COLOR]
[COLOR=green]- Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste ? :79:[/COLOR]


[COLOR=green]- Da! [/COLOR]
[COLOR=green]- Ia spune-i ca-l iubesti! [/COLOR]
[COLOR=green]- Te iubesc! - a strigat copilul si, de indata, vaile i-au raspuns: "Te iubesc, te iubesc! ..." [/COLOR]


[COLOR=green]- Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot pasul. Si, chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Sa nu uiti asta![/COLOR] :79:

silverstar 13.02.2009 08:02:34

[COLOR=#008000]Dumnezeu vede tot... :79:

Era odata un om naravit la furat. Si macar de-ar fi fost sarac... Dar de unde! Era bun gospodar, cu nevasta credincioasa si copii cuminti, cu pamant si acareturi, cu cai, cu vaci si cu oi, dar asa fusese el crescut rau de parintii lui, ca nu era satul pana ce nu manca din ceva furat! Femeia lui de multe ori il dojenea, sfatuindu-l si rugandu-se de dansul sa se lase de un asemenea narav, dar el raspundea mereu:
[/COLOR]
[COLOR=green]- Femeie, nu-ntelegi ca eu nu pot altfel?! Pana n-oi lua ceva de la unul sau de la altul, nu-mi tihneste si pace!
[/COLOR]
[COLOR=green]Odata, prin luna lui iulie, intorcandu-se din tarina intr-o noapte cu luna plina si vazand lanurile imbelsugate ale altora, indata se gandi: "Ce-ar fi sa-mi aduc eu acasa o caruta din minunatia asta de grau!". [/COLOR]

[COLOR=green]Si iata ca se duse iute, pregati caruta si caii, si in toiul noptii, cand doarme si pasarea, cum zic taranii, pleca la furat, luand cu el si o copilita de-a lui, de vreo 4-5 anisori, careia ii placea nevoie mare sa mearga cu tata-sau in caruta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ajunsi la lanuri, copila ramase in caruta, iar omul nostru prinse a se furisa, privind in toate partile (caci se vedea ca ziua) cand la stanga, cand la dreapta, cand inainte, cand inapoi... In mintea ei necoapta, dar curata, copila se tot minuna de ce se uita tata-sau in toate partile, numai intr-una nu... Omul, dupa ce s-a incredintat ca nu-l vede nimeni, inhata cativa snopi si veni cu ei la caruta.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Tataica, matale ai uitat ceva! - zise deodata copila, aproape speriindu-l.
- Draga tatii, dar ce-am uitat?!
- Mata ai uitat ceva... In toate partile te-ai uitat, dar ai uitat sa te uiti si in sus...
[/COLOR]
[COLOR=green]Ea nu se gandise sa-si dojeneasca parintele, caci nici nu pricepea bine ce facea acesta, dar asa se socotise cu capsorul ei, ca daca tot s-a uitat in toate celelalte parti, ar fi fost bine sa se uite si in sus...
[/COLOR]
[COLOR=green]Iar cuvintele nevinovate ale copilei asa-l cutremurara pe om, trezind in el frica de Dumnezeu, ca s-a si dus de a pus snopii la loc, intorcandu-se acasa mai cait si mai rusinat ca niciodata. [/COLOR]

[COLOR=green]Femeia, cand l-a vazut cu caruta goala, a crezut ca l-or fi prins la furat, dar el i-a povestit totul de-a fir a par, ca daca se uita mai intai in sus, nu mai era nevoie sa se mai uite in celelalte parti, ca de ochiul lui Dumnezeu nimeni nu se poate pazi![/COLOR]

Maria-Raluca 13.02.2009 15:48:40

Povestea bunicului meu, de Leon Magdan
 
"Copil fiind, imi petreceam verile la tara, la bunici. Iar casa bunicilor, batraneasca si mica, era pentru mine cea mai primitoare si incapatoare casa din lume, caci aici se gaseau laolalta toate bucuriile copilariei: linistea si intelegerea dintre bunici, curatenia si ordinea din casa lor unde nici macar timpul nu se grabea, jucariile cele mai fantastice incropite din cateva nimicuri, mirosul imbietor al bucatelor gatite de bunica, mii si mii de mici bucurii care impreuna formeaza cea mai mare si mai intensa bucurie- copilaria. De fiecare data cand ploua, ne strangeam nepoteii in jurul bunicului si il rugam sa ne spuna o poveste, ori sa ne istoriseasca o intamplare de pe front...
Insa cel mai frumos lucru pe care bunicul ni l-a povestit a fost intr-o dupa-amiaza cand...
<<-Bunicule, ne mai spui o poveste? Te rugam frumos, haide!
-Daca ma rugati, fie. Va las pe voi sa alegeti: va spun Povestea printului neinvins, sau Legenda codrilor fara sfarsit, ori, daca vreti, va povestesc ce mi s-a intamplat cand m-a chemat Dumnezeu sa ma intalnesc cu El!
-Cum, bunicule, te-a chemat Dumnezeu? Cand? Si ce s-a intamplat? Hai, spune-ne, te rugam!
-Ei, mai usor, nazdravanilor, ca va spun tot, dar s-o luam cu binisorul si de la-nceput. Odata, cand eram mai tanar, am visat intr-o noapte ca stateam singur in fata casei si deodata o voce puternica m-a strigat. Ma uit in josul ulitei, nimeni, ma uit in susul ei, nici tipenie. Glasul acela puternic m-a strigat iar, si abia atunci am inteles ca vocea venea de sus, din cer. Era glasul lui Dumnezeu. Mi-a spus sa ma pregatesc pentru a doua zi si sa vin sa ma intalnesc cu El, caci ma asteapta.
-Unde, bunicule?
-Nu a mai apucat sa-mi spuna, ca de atata emotie si nerabdare m-am trezit din somn si visul s-a spulberat. Dar simteam ca nu e un vis oarecare, ci unul important pe care trebuia sa-l urmez. Asa ca dimineata m-am pregatit cum se cuvine pentru o asemenea intalnire: m-am spalat, mi-am facut rugaciunea si mi-am pus hainele cele mai bune. Dar cand am ajuns la poarta, incotro s-o iau? Oare unde ma astepta Dumnezeu? <Evident ca la Biserica satului!> mi-am zis si am grabit pasii intr-acolo. Nu era nici duminica, nici vreo sarbatoare mai importanta, asa ca Biserica era zavorata. M-am asezat cuminte pe o bancuta din fata sfantului lacas si am asteptat cu rabdare. <Cu siguranta ca am ajuns mai devreme> mi-am spus. Asa ca m-am hotarat sa astept cat va fi nevoie. <Mai bine ca am ajuns eu inainte, caci nu s-ar cadea ca Domnul Dumnezeul meu sa vina primul si sa astepte un pacatos ca mine.> Si cum stateam asa si ma gandeam la cat de norocos sunt sa fiu chemat chiar de Dumnezeu, aud deodata in spatele meu un planset de copil. Ma intorc si, ce sa vezi!, un baiat de prin sat, inalt de-o schioapa, dar neastamparat ca frunza plopului, venea pe drum cu un genunchi zdrelit si oracaia cat il tinea gura de ziceai ca-i sfarsitul lumii.
-Ce-ai patit, mai prichindocea?
-Aoleu, nene, incepu el printre lacrimi si suspine, am alergat la vale si nu stiu cum, da` m-am impiedicat si uite ce rana am la picior si aoleu, ce ma mai doare...!
- Stai, mai viteazule, ca nu mori tu dintr-atata!
Si l-am luat cu vorba buna, am scos apa de la fantana din curtea Bisericii, i-am spalat rana si i-am legat bine piciorul cu batista alba si curata pe care o aveam la mine. Prichindelul s-a inveselit, mi-a multumit, si a zbughit-o apoi la joaca de-i sfaraiau calcaiele. M-am intors pe bancuta si m-am asezat linistit, sa-L astept pe Dumnezeu, caci onoare mai mare ca asta nici ca se poate. Cum stateam eu asa, iaca trece pe drum parintele si, vazandu-ma in curtea Bisericii, imi striga:
-Tii, ce bine s-a nimerit sa vii tocmai azi, ca tare nevoie mai aveam de ajutorul dumitale.
-Cu placere, parinte, dar la ce?
-Pai, uite care e necazul: usa mare a Bisericii s-a subrezit si abia o mai pot deschide cand vin oamenii la slujba, mi-e si frica sa nu vina odata gramada peste lume. De mult voiam eu sa o repar si tare bine mi-ar prinde ajutorul dumitale, caci te stiu om harnic si priceput.
-Si uite-asa, din vorba-n vorba, ne apucaram de treaba. Mai cu priceperea noastra, mai cu mila Domnului, am vazut treaba sfarsita cu bine. Ti-era mai mare dragul sa deschizi acum usa mare a Bisericii si sa-i treci pragul. Asa ca am inceput sa facem si curat in biserica, sa fie totul primenit si primitor. Am batut bine covoarele, am facut curat in sfantul altar si, in cateva ceasul, ti-era mai mare dragul sa treci pragul sfintei noastre Biserici. Parintele mi-a multumit, a inchis sfantul lacas si a plecat.
Trecuse deja de miezul zilei si dupa atata vreme si mai ales, dupa atata munca, ma cam razbise foamea. Am dat o fuga pana acasa si mi-am luat in graba cate ceva de-ale gurii: o paine proaspata, o bucata de branza buna si cateva mere si m-am grabit sa ma intorc in curtea Bisericii, caci Dumnezeu putea aparea oricand.
M-am asezat pe bancuta sa mananc, dar chiar atunci am zarit pe drum un calator ostenit. L-am intrebat de vrea sa isi traga sufletul o clipa langa mine si l-am invitat la masa. Omul mi-a multumit din suflet, caci caldura zilei si praful drumului il istovisera. A mancat cu placere si la plecare mi-a multumit frumos.
Iar stateam singur pe bancuta de lemn si asteptam. Incepea sa se insereze si, marturisesc, m-am cam speriat, caci nu intelegeam de ce intarzie atata Bunul Dumnezeu, caci El ma chemase la intalnire. Mi-ar fi fost drag sa ma vada Domnul asa cum venisem eu dimineata, vesel si cu hainele curate. Acum eram obosit si hainele mele se facusera totuna dupa curatenia din Biserica. Nici macar batista n-o mai aveam sa-mi sterg sudoarea de pe frunte...
Se intunecase de-a binelea cand, cu parere de rau, m-am hotarat sa ma intorc acasa, unde m-am culcat. Eram atat de trist...Dar, dragii mei, ce credeti ca s-a intamplat: am avut iarasi acelasi vis, in care Bunul Dumnezeu imi spunea ca ma mai asteapta si altadata sa ma intalnesc cu El.
<Pai, Doamne-am spus eu cu tristete in glas- eu Te-am asteptat si astazi intreaga zi si nu ai venit.>
Dar ce credeti ca mi-a raspuns Dumnezeu:<Cum sa nu vin tocmai Eu la intalnire. Ne-am intalnit azi de trei ori: mai intai am fost ranit, si tu M-ai ingrijit si Mi-ai redat zambetul. Apoi am fost murdar, iar tu M-ai primenit, reparand si facan curat cu mult drag in fiecare coltisor di casa Mea, iar a treia oara eram flamand si M-ai hranit, poftindu-Ma la masa cu tine si impartind cu Mine tot ce aveai. Vezi, Eu vin intotdeauna la intalnire si Ma bucur nespus ca tu M-ai steptat si ca, iata, M-ai gasit!>
Uite-asa s-a intamplat, dragii mei, si incepand de atunci, am cautat sa ma intalnesc mereu cu Dumnezeu, in tot ce faceam, in orice lucru important sau marunt, facandu-le pe toate cu mult drag si intelegere, cu rabdare si bunatate. La orice pas in viata poti face ceva bine sau ceva rau, dar daca alegi calea cea buna in viata, Dumnezeu este cu tine. Asa ca aveti grija, caci Dumnezeu va asteapta in fiecare zi la intalnirea cu El. Chiar si copiii ca voi, cat ar fi de mici, pot face mult bine: sa nu minta, sa ii ajute pe perinti cum pot, sa nu se certe, sa invete bine si sa se roage, iar sufletul lor se va umple de bucurie si dragoste. Eu unul asa am trait toata viata mea, cautand sa ma intalnesc in fiecare zi cu Dumnezeu, si asa sa faceti si voi, dragii bunicului!>>
Au trecut multi ani de atunci dar povestea bunicului o pastrez si acum in mintea mea, iar cand cineva imi cere ajutorul, incerc sa fiu si eu asemenea bunicului meu, sa fac totul cu bucurie si rabdare, caci nu se stie niciodata cand si unde ma intalnesc si eu cu Bunul Dumnezeu.


<Leon Magdan>

ionelaz 13.02.2009 16:46:13

Citat:

În prealabil postat de Maria-Raluca (Post 116204)
"Dar ce credeti ca mi-a raspuns Dumnezeu:<Cum sa nu vin tocmai Eu la intalnire. Ne-am intalnit azi de trei ori: mai intai am fost ranit, si tu M-ai ingrijit si Mi-ai redat zambetul. Apoi am fost murdar, iar tu M-ai primenit, reparand si facan curat cu mult drag in fiecare coltisor di casa Mea, iar a treia oara eram flamand si M-ai hranit, poftindu-Ma la masa cu tine si impartind cu Mine tot ce aveai. Vezi, Eu vin intotdeauna la intalnire si Ma bucur nespus ca tu M-ai steptat si ca, iata, M-ai gasit!>
Uite-asa s-a intamplat, dragii mei, si incepand de atunci, am cautat sa ma intalnesc mereu cu Dumnezeu, in tot ce faceam, in orice lucru important sau marunt, facandu-le pe toate cu mult drag si intelegere, cu rabdare si bunatate. La orice pas in viata poti face ceva bine sau ceva rau, dar daca alegi calea cea buna in viata, Dumnezeu este cu tine. Asa ca aveti grija, caci Dumnezeu va asteapta in fiecare zi la intalnirea cu El. Chiar si copiii ca voi, cat ar fi de mici, pot face mult bine: sa nu minta, sa ii ajute pe perinti cum pot, sa nu se certe, sa invete bine si sa se roage, iar sufletul lor se va umple de bucurie si dragoste. Eu unul asa am trait toata viata mea, cautand sa ma intalnesc in fiecare zi cu Dumnezeu, si asa sa faceti si voi, dragii bunicului!>>

<Leon Magdan>

Minunata povestire,Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa ne ajute sa facem intocmai ca bunicul din poveste!

silverstar 14.02.2009 22:02:50

[COLOR=green][SIZE=3]Dragostea calugarului[/SIZE]

Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ? a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.
[/COLOR]
[COLOR=green]Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste intotdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine? Hai, vino si mangaie-l! Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde! :79:

"Dragostea este bucuria de a darui altora bucurii."[/COLOR]

silverstar 15.02.2009 07:52:36

[COLOR=#008000]O iubire nemuritoare http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam -- un sanatoriu de batrani -- nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.

Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului (pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West -- avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune... adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri... de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci - atunci cand o vazu - fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar... [/COLOR]

[COLOR=green]Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. Doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi domnul si doamna West se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei... "pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
[/COLOR]
[COLOR=green]Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
[/COLOR]
[COLOR=green]Nancy B.Gibbs[/COLOR]


silverstar 15.02.2009 09:37:39

[COLOR=#008000][SIZE=5]COMOARA[/SIZE]

Doi prieteni se întâlnira dupa o îndelungata despartire. Unul dintre ei se îmbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa împreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.

Prietenul sau, coplesit de mila, înainte de a pleca, îi strecura în buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se însa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca înainte.

Dupa un an, se întâmpla ca prietenii nostri se întâlneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o în buzunar? îl treba cel bogat pe prietenul sau, vazând ca înca traia în sărăcie.

Fiecare întâlnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de lânga noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea însa nu ne dam seama de acest lucru.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Bruno Ferrero [/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Carmina, multumesc :36:[/COLOR]

MarinaAlca 15.02.2009 13:38:49

Musetelul
 
"A fost minunat. In cartierul nostru, pe marginile drumurilor, o multime de flori alb-galbene: musetel.
Infloreau si infloreau. Priveste, i-am spus unui prieten, in toate aceste case locuiesc oameni care uneori au dureri de cap, alteori dureri de burta sau alte boli.Pentru acestia Dumnezeu a lasat sa creasca aici repede un leac, iar ei nu il vad.
A doua zi a venit un om cu un vas plin de otrava in spate.
Administratia orasului il trimisese sa "curete" prin stropire marginile drumurilor.
Florile de musetel au murit.Pentru autoritati ele erau"buruieni".
Nimeni nu vazuse in ele o minune a iubirii."

MarinaAlca 15.02.2009 14:15:33

Esti ca o stea cazuta din cer
 
"Pe cer sunt miliarde de stele si fiecare stea este unica.
Pe mica planeta Pamant sunt miliarde de oameni si fiecare om este unic, fantastic.
Stelele lumineaza si fac cerul frumos, chiar daca exista nopti in care este greu sa crezi in lumina.
Oamenii lumineaza si fac pamantul frumos, daca ei sunt stele si nu meteoriti care pustiesc pamantul.
Primavara trecuta am auzit o floare spunand:
"Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, tot mai multe strazi, orase tot mai mari, arme tot mai mortale.Ei seamana moartea ptr oameni, animale si plante.Taie copaci, le stau in cale florile,sperie pasarile.Oare ce au oamenii? Polueaza aerul pe care ei il respira si otravesc apa pe care ei o beau.Dau buzna in expozitii ca sa admire cele mai noi realizari ale tehnicii si cad in uimire:<fantastic, incredibil!>
Floarea a tacut.
Dupa un timp a spus:"Nu sunt frumoasa?Priveste frunzele, tulpina, florile si mica inima din cupa.Stii, atunci cand albinele vin in vizita, vorbim despre nebunia oamenilor"
Inca imi mai rasuna in urechi:nebunia oamenilor.
Esti ca o stea cazuta din cer:asculta de flori!"

tigerAvalo9 15.02.2009 15:19:38

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne intoarcem, tu le uzi.
De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa."

Morala: Crapatura vasului nu înseamna sfarsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit.Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa crapaturile si defectele ne fac viata împreuna atat de interesanta si ne rasplatesc atat de mult. Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea. Numarati-va binecuvantarile

carmina 15.02.2009 20:24:30

Curgând liniștit spre mare, un fluviu întâlni în calea sa un deșert și se opri. În fața lui se așterneau doar stânci cu tot felul de capcane și peșteri ascunse, dune de nisip care se pierdeau departe la orizont. Fluviul rămase încleștat de teamă.
- Acesta îmi este sfârșitul. Nu voi izbuti să străbat deșertul. Nisipul îmi va absorbi apa și eu voi dispărea. Nu voi ajunge niciodată la mare. Totul este pierdut, gândi cu disperare.
Încetișor, apele sale începură să se încălzească. Fluviul era pe cale să se transforme într-o mlaștină și să moară.
Însă vântul auzise plângerea sa și se hotărî să-i salveze viața.
- Lasă-te încălzit de soare, astfel te vei ridica la cer sub formă de vapori. De restul mă voi ocupa eu, îi sugeră el.
Fluviului i se făcu încă mai frică:
- Eu sunt făcut să curg lin și maiestuos printre două maluri de pământ, rămânând lichid. Nu sunt făcut să zbor prin aer.
Vântul răspunse:
- Nu-ți fie teamă. Atunci când te vei înălța spre cer sub formă de vapori te vei transforma într-un nor. Eu te voi purta dincolo de deșert și tu vei putea să cazi iar pe pământ sub formă de ploaie; vei redeveni astfel fluviu și vei ajunge la mare.
Dar fluviului îi era prea frică și de aceea fu înghițit de deșert.

Mulți dintre noi uităm că nu există decât o singură cale pentru ca să putem depăși neprevăzutul deșert al simțirii și dificilele perioade de secetă care stăvilesc uneori liniștitul curs al existenței noastre.
Această cale este viața spirituală, care presupune disponibilitatea de a ne lăsa transformați de Soarele care este Dumnezeu și duși de Vântul Spiritului. Dar asta implică un risc pe care puțini ni-l asumăm.

(Bruno Ferrero)

mariuszamfirescu 15.02.2009 20:49:57

Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!"
Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.
Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.
A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai incercat si tu!"
Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!"
Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat."
Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
"Numele meu este Lee" a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!"
Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?"
Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat!"

carmina 15.02.2009 21:10:04

generozitate
 
Daca veti fi generos cu iubirea dumneavoastra, toata lumea se va grabi sa va raspunda cu aceeasi moneda.

Don Miguel Ruiz - Citate

http://www.intelepciune.ro/citate_ce...zitate_78.html

via http://74.125.77.132/search?q=cache:...ient=firefox-a
(un locsor drag mie)

nastac_miruna 15.02.2009 21:41:16

Sa mergem duminica la Sfanta Liturghie!
 
Intr-o biserică de provincie, cam uitată de oameni, duminică dimineața nu a venit nimeni la Liturghie. Așa că slujba a fost oficiată doar de preoți și de cântăreț în fața celui însărcinat cu vânzarea lumânărilor. Preotul s-a întrecut pe el însuși, oficiind o slujbă atât de frumoasă, cu o predică atât de emoționantă încât cei doi l-au întrebat uimiți la sfârșit: "Părinte, de ce ați ținut să faceți o asemenea slujbă și o asemenea predică în biserica goală?". "Cum goală?", a replicat părintele. "Păi nu a venit nimeni!", au spus cântărețul și lumânărarul. "Biserica era plină, dragii mei, dar voi nu ați ajuns încă atât de sus prin rugăciune încât să puteți vedea. Biserica era plină de îngerii celor care nu au venit la Liturghie, deși ar fi trebuit să vină. Îngerii respectă rânduielile și, chiar dacă omul care le e dat în pază nu vine la Liturghie, ei totuși vin. Când vine și omul, îngerul e bucuros, când nu vine, e trist. Dar îngerii vin mereu la Liturghie. Astăzi, biserica a fost plină de îngeri triști, care au cântat împreună cu mine atât de frumos și asta m-a stimulat."

silverstar 16.02.2009 06:59:04

[COLOR=#008000]O iubire nemuritoare http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam -- un sanatoriu de batrani -- nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.

Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului (pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West -- avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune... adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri... de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci - atunci cand o vazu - fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar... [/COLOR]

[COLOR=green]Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. Doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi domnul si doamna West se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei... "pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
[/COLOR]
[COLOR=green]Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
[/COLOR]
[COLOR=green]Nancy B.Gibbs[/COLOR]


MarinaAlca 17.02.2009 08:17:31

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 116675)
[COLOR=#008000]O iubire nemuritoare http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam -- un sanatoriu de batrani -- nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.

Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului (pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West -- avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune... adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri... de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci - atunci cand o vazu - fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar... [/COLOR]

[COLOR=green]Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. Doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi domnul si doamna West se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei... "pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
[/COLOR]
[COLOR=green]Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
[/COLOR]
[COLOR=green]Nancy B.Gibbs[/COLOR]


Minunat!!! :53::41:

silverstar 17.02.2009 08:34:08

[COLOR=#008000][SIZE=5]Undeva in Nord :57:

[/SIZE]
Pe o insula in apropierea Continentului traia un vraci care-si petrecea zilele cautand elixirul vietii vesnice. Dupa ani de cautari a gasit Formula.
Si atunci, pentru a fi glorificat de oameni a inceput sa faca un elixir pe care-l dadea locuitorilor insulei pentru a le prelungi viata.[/COLOR]

[COLOR=green]Si cei care erau pe moarte nu mai mureau, iar cei care murisera de curand inviau.[/COLOR]

[COLOR=green]De fiecare data cand luna plina urca pe Cer, oamenii trebuiau sa bea din nou elixirul dat de vraci, pentru a-si prelungi viata, astfel ca faima acestuia ajunsese foarte departe.[/COLOR]

[COLOR=green]Si au trecut ani. Pe insula nu mai murea nimeni, astfel ca nici o piatra de mormant nu se mai ridica in cimitir.[/COLOR]

[COLOR=green]Dupa ani de meditatie, vraciul si-a dat seama ca elixirul era numai inceputul unui drum pe care il avea de parcurs. Si atunci a inceput pregatirile pentru a pleca pe Continent in cautarea cuiva mai intelept decat el, caruia sa-i slujeasca si care sa-l ajute sa vada dincolo de puterea elixirului.[/COLOR]

[COLOR=green]Dar pregatirile lui de drum au fost observate de oamenii pe care-i tinea in viata si carora elixirul li se parea de-acum un drept al lor. Si atunci, in ziua cand vraciul a vrut sa plece, l-au prins si i-au taiat picioarele.[/COLOR]

[COLOR=green]Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești! [/COLOR][COLOR=green]Întreg[/COLOR]!...

silverstar 17.02.2009 20:00:19

[SIZE=3][COLOR=green]Bolovanul[/COLOR][/SIZE]


[COLOR=green]A fost odată un împărat, care, vrând să dea o lecție supușilor lui, a pus un bolovan mare în mijlocul drumului, iar după aceea s-a ascuns pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte. [/COLOR]
[COLOR=green]Au trecut pe acolo mulți oameni: în trăsuri, în căruțe, pe jos sau călare. Toți, ajungând la bolovan, îl ocoleau. Preferau să treacă prin șanț, decât să dea bolovanul la o parte, mai ales cei bogați și negustorii. Li se părea o înjosire să miște bolovanul. Ziceau că nu-i treaba lor. Ba mai mult, ocărau și pe dregătorii locului și chiar pe împărat, că nu-și fac datoria, că nu curăță drumurile...[/COLOR]
[COLOR=green]După aceea a trecut pe acolo și un țăran cu un coș de verdețuri. Apropiindu-se de bolovan, și-a așezat povara, și a încercat să dea bolovanul la o parte din drum, gândindu-se să nu se răstoarne cumva vreun car din cauza lui. Nu i-a fost ușor, dar a reușit. Întorcându-se la coșul său, țăranul a observat o pungă așezată exact în locul în care fusese bolovanul, iar punga conținea mult aur și o scrisoare de la împărat, în care scria că aurul va aparține celui ce va da bolovanul la o parte. Vestea s-a dus în toată împărăția. De atunci toate drumurile au fost curate. Nu mai găseai niciun bolovan pe cale. [/COLOR][COLOR=green]La fel se întâmplă și în zilele noastre. Câți nu trec indiferenți pe lângă un robinet uitat deschis, sau bec care arde ziua în amiaza-mare, sau un obiect căzut pe trotuar, de care toată lumea se împiedică, dar nimeni nu-l dă la o parte.[/COLOR]

[COLOR=#93202c]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR]

silverstar 18.02.2009 06:54:30

[SIZE=3][COLOR=#008000]Sămânța [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copiii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus:
- A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi. [/COLOR]

[COLOR=green]Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat![/COLOR]

[COLOR=green]Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. [/COLOR]

[COLOR=green]Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.
[/COLOR]
[COLOR=green]Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. [/COLOR]

[COLOR=green]Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.
[/COLOR]
[COLOR=green]A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau: [/COLOR]
[COLOR=green]- Hei, cel putin ai incercat si tu!
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. [/COLOR]
[COLOR=green]- Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat![/COLOR]

[COLOR=green]Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: [/COLOR]
[COLOR=green]- Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
- Numele meu este Lee, a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: [/COLOR]
[COLOR=green]- Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!
[/COLOR]
[COLOR=green]Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?"
[/COLOR]
[COLOR=green]Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: [/COLOR]
[COLOR=green]- Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. [/COLOR]

[COLOR=green]Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat![/COLOR] http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

mariuszamfirescu 18.02.2009 21:23:34

Desfranata
 
„într-o cetate a trăit odată o femeie neasemuit de frumoasă, dar care era desfrânată, având mulți iubiți. Un principe i-a trimis cuvânt că o va lua de soție dacă îi făgăduiește că se va lepăda de desfrânările ei și îi va fi numai lui soție cinstită și credincioasă pururi. Ea a făgăduit, iar principele a luat-o la curtea lui, luând-o și de soție. Foștii ei iubiți însă căutau prin toate mijloacele să o atragă înapoi în mocirla păcatelor și să-și ridice pretențiile lor scârnave asupra ei. Ei însă nu au avut curajul să îl înfrunte pe prinț, de aceea au mers și au fluierat pe la ferestrele dosnice ale palatului. Femeia a auzit acele fluierături și și-a astupat urechile cu silă și cu mânie. Ca să nu mai audă, ea s-a dus în cămara cea mai dinlăuntru a palatului și s-a închis acolo, încuind ușa după ea. Astfel s-a izbăvit femeia de șuierăturile desfrânaților”.
Apoi Avva Ioan Colov a tâlcuit ucenicilor lui pilda aceasta: „Femeia desfrânată este sufletul omenesc; foștii ei iubiți sunt toate necuratele patimi ale sufletului și trupului; iar Principele este Hristos; cămara cea mai dinlăuntru a palatului este locuința cerurilor; iar cei care fluieră pe la ferestrele din dos sunt puterile diavolești. Dacă sufletul se întoarce statornic de la patimi și scapă la Hristos, atunci patimile și dracii se înspăimântă și fug de la el.

MarinaAlca 19.02.2009 23:57:03

Patru vecini ciudati
 
Au fost odata patru vecini foarte ciudați care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE, NIMENI.

CINEVA își bârfea vecinul, FIECARE știa că acest lucru este păcat. ORICINE putea să refuze să asculte dar … NIMENI n-o făcea! ORICINE știa că FIECARE vorbea despre CINEVA dar NIMENI nu le întrerupea conversația. Toți aparțineau aceleași biserici. FIECARE vroia să se închine dar nu mergea la biserică deoarece nu vorbea cu ORICINE. CINEVA se arăta credincios la biserică dar de lucrat în biserică, lucra mai mult NIMENI. Când era nevoie de instructor pentru copii, sau de un vorbitor FIECARE a gândit că CINEVA v-a putea face aceste lucruri. Dar știți cine le-a făcut în cele din urmă? NIMENI!
O a cincea persoana s-a mutat în acel cartier. FIECARE a crezut că CINEVA o va vizita. ORICINE ar fi putut face acest efort. Dar … NIMENI nu a mers la el. Știți cine l-a câștigat pentru Domnul?
NIMENI

Pe tine cum te cheamă?

silverstar 20.02.2009 06:47:38

[SIZE=3][COLOR=green]Călătorul[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]Într-o bună zi, un pelerin a trecut pe la un pustnic cu nume mare.[/COLOR]
[COLOR=green]Invitat fiind în chilie, a rămas uimit văzând că părintele nu avea altceva decât o candelă, câteva icoane și câteva cărți, iar ca mobilă doar o masă și un scaun.[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar, părinte, unde-ți este mobila? întrebă călătorul nostru.[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i părintele.[/COLOR]
[COLOR=green]- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Și eu la fel, zise părintele. Toți suntem în trecere pe-aici.[/COLOR]

[COLOR=#93202c]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR]

mirelat 20.02.2009 07:32:43

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 117141)
[COLOR=green]Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat![/COLOR] http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

da, cateodata functioneaza sa nu faci nimic, sa stai doar s-astepti :)

mirelat 20.02.2009 07:36:17

Citat:

În prealabil postat de MarinaAlca (Post 117664)
Au fost odata patru vecini foarte ciudați care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE, NIMENI.

Pe tine cum te cheamă?

n-apucasem sa citesc toata povestea, dar sarindu-mi in ochi intrebarea de la final...imediat m-am gandit la nimeni :)

mariuszamfirescu 20.02.2009 21:43:42

Uratul
 
Sa iubesti total si adevarat

Toata lumea din blocul meu stia cine este Uratul. Uratul era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra Uratului. In primul rand, avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Uratul ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat, chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.

De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Uratul, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.

Uratul reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el, ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare. Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire. Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.

Intr-o zi, Uratul si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei. Acestia nu au raspuns frumos, iar Uratul a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Urâtul se apropia de sfarsit. Uratul statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.

Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere, m-am gandit eu.
Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Uratul, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.

In acea clipa am crezut ca Uratul era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.

Uratul a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.


MORALA

Uratul m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.

Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.

mirelat 22.02.2009 06:04:21

m-ai facut sa plang cu povestea ta despre motanul cel urat... cred ca am mai citit-o si cu alta ocazie, dar iti multumesc oricum.

silverstar 22.02.2009 07:12:36

Citat:

În prealabil postat de mirelat (Post 118096)
m-ai facut sa plang cu povestea ta despre motanul cel urat... cred ca am mai citit-o si cu alta ocazie, dar iti multumesc oricum.

[COLOR=green]Titlul original al povestii de mai sus este Ugly.[/COLOR] :57:

silverstar 22.02.2009 07:49:56

[COLOR=green][SIZE=3]Lustragiul și... criza financiară[/SIZE] http://www.crestinortodox.ro/forumac.../icons2/79.gif[/COLOR]

[COLOR=green]A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența… da, ați ghicit!… lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru. [/COLOR]

[COLOR=green]Niciodată nu știuse exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important - însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii. [/COLOR]

[COLOR=green]Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai buna calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții lui la fel așteptându-și răbdători rândul la lustruit. [/COLOR]

[COLOR=green]Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți, care l-a întrebat prietenos: [/COLOR]

[COLOR=green]- Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?[/COLOR]

[COLOR=green]Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza![/COLOR]

[COLOR=green]- Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să-ți spună, însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu! Așa că, dacă ai un dram de minte, îți iei măsuri din timp, ca să nu fii luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc![/COLOR]

[COLOR=green]După plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevăr nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să-l pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele…[/COLOR]

[COLOR=green]Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai de proastă calitate. Apoi, a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune… “Time is money!” A început să socializeze mai puțin cu aceștia - criza e criză, nu mai e timp de smalltalk![/COLOR]

[COLOR=green]Preocupat de criza financiară, devenise îngândurat, tăcut și își făcea treaba de mântuială. Așa că, încetul cu încetul, clienții cei mai fideli, cărora le plăceau veselia și calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească. [/COLOR]
[COLOR=green]Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.[/COLOR]

[COLOR=green]“Ce m-aș fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară…” [/COLOR]

[COLOR=green]Morala? O trageți… pardon, o trăiți singuri![/COLOR]

[COLOR=#008000]Sursa: damaideparte.ro[/COLOR]

Maria-Raluca 22.02.2009 13:54:20

Ocrotire sfanta
 
Intr-un an, din cauza secetei, pamantul din preajma cetatii Tesalonic nu a dat roade indestulatoare. Locuitorii acelui tinut sufereau de foame si unii dintre ei au murit din cauza lipsei de hrana.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie nu a rabdat sa-i vada pe oamenii din cetatea sa pierind de foame. Pentru rugaciunile crestinilor care cinsteau in chip deosebit sfintele lui moaste, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie s-a aratat de mai multe ori corabierilor pe mare, poruncindu-le sa-si duca incarcatura de grau spre vanzare in Tesalonic.
Afland de la corabierii veniti cu grau ce porunci minunate le daduse Sfantul Mucenic Dimitrie pe cand ei se aflau in largul marii, locuitorii Tesalonicului au slavit pe Dumnezeu si pe sfantul lor iubit pentru purtarea de grija de care s-au bucurat.

Maria-Raluca 24.02.2009 09:39:24

Smerenia
 
Au fost odata doi frati dupa trup care traiau in acelasi loc, iar diavolul a incercat sa il separe pe unul de celalalt. Intr-o zi, cand fratele cel mai mic a incercat sa aprinda o candela, demonul s-a apucat si i-a rasturnat suportul, iar candela a cazut la pamant. Ca urmare, fratele mai in varsta l-a lovit cu manie.
In loc sa se supere, fratele cel tanar s-a plecat si i-a zis:''Iarta-ma, frate, o voi aprinde din nou.
Datorita smereniei fratelui mai tanar, puterea Domnului s-a aratat si a distrus puterea demonului, iar acesta s-a dus la mai marele sau, care se salasluia intr-un templu pagan, si i-a povestit intamplarea.
Un preot pagan l-a auzit pe demon relatand intamplarea si, recunoscandu-si greseala, s-a botezat si a devenit monah. De la inceputul vietii sale monahale, el a trait in smerenie, zicand: ''Smerenia distruge orice putere a vrajmasului, dupa cum eu insumi am auzit de la demon, care a zis:<<Atunci cand starnesc vrajba intre monahi, iar unul dintre ei se retrage, facand plecaciune si cerand iertare, de indata intreaga mea putere este nimicita>>''


din cartea ''Flori din desert'',-Pilde despre smerenie, ascultare, pocainta si iubire ale sihastrilor crestini din vechime- alese si traduse din limba greaca de I.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei

silverstar 26.02.2009 07:23:30

[COLOR=#008000]Un simplu gest http://www.crestinortodox.ro/forumac.../icons2/79.gif

Un băiețel ce vindea reviste pentru școala sa, a ajuns în fața unei case pe care oamenii o vizitau foarte rar. E o casă veche, la un pas de a se dărâma, iar proprietarul acesteia e un bătrân care cu greu ieșea afară. Iar când ieșea nu își saluta niciodată vecinii, ba mai mult le arunca priviri crunte, dușmănoase.

Băiețelul își luă inima în dinți și bătu la ușa bătrânului. În timp ce aștepta a început să transpire și să tremure de frică. A fost avertizat de părinții săi să ocolească acea casă. Dar trebuia să își facă norma la vânzarea revistelor, așa că nu avea încotro.
[/COLOR]
[COLOR=green]Pe când era pe punctul să renunțe și să plece mai departe, ușa s-a deschis încet.
- Ce dorești? l-a întrebat bătrânul.
- Domnule, eu vând aceste reviste și mă întrebam dacă nu cumva doriți și dumneavoastră să cumpărați una.
[/COLOR]
[COLOR=green]Bătrânul se holba la copil fără să scoată un cuvânt pe gură. Băiatul, reușind să arunce o privire în casa bătrânului, observă că acesta are deasupra șemineului o colecție de figurine-căței foarte vechi.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Colecționați căței?, întrebă curios băiatul.
- Da, am multe colecții. Ele sunt familia mea, sunt tot ceea ce am.
[/COLOR]
[COLOR=green]Auzind acestea băiatului i se făcu milă de bătrân pentru că părea un suflet atât de singur.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Știți, domnule, eu am câteva reviste pentru colecționari care ar fi perfecte pentru dumneavoastră. Una dintre ele este chiar despre căței.
- Nu băiete, nu am nevoie de nicio revistă. La revedere, zise bătrânul în timp ce închidea ușa.
[/COLOR]
[COLOR=green]Băiatul s-a întristat pentru că nu a reușit să-și vândă revista. Mai trist era însă la gândul că acel bătrân era atât de singur în casa lui mare. Mergând acasă îi venise însă o idee. [/COLOR]

[COLOR=green]Avea o mică figurină cu un cățel pe care o primise de mult de la mătușa lui. Cum acea figurină nu însemna foarte mult pentru el de vreme ce avea un câine în carne și oase și o familie numeroasă, s-a decis să i-o ducă bătrânului.
[/COLOR]
[COLOR=green]A fugit într-un suflet la casa acestuia și a bătut la ușă. Bătrânul a deschis și i-a spus tăios:
- Băiete, ți-am spus că nu am nevoie de nicio revistă!
- Domnule, știu asta. Eu doar v-am adus un cadou. [/COLOR]

[COLOR=green]Zicând acestea, copilul i-a înmânat figurina iar fața bătrânului s-a luminat într-o clipită.
- Eu am un câine acasă, așa că acesta e al dumneavoastră, continuă băiatul.
[/COLOR]
[COLOR=green]Bătrânul a încremenit de uimire. Nimeni, niciodată nu i-a dăruit nimic și nici nu i-a arătat atăta bunătate.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Băiete, tu ai o inimă mare. De ce ai făcut acest gest?
Copilul îi zâmbi bătrânului și îi răspunse:
- Pentru că îți plac câinii!
[/COLOR]
[COLOR=green]Din acea zi bătrânul a început să iasă mai des din casă și să intre în vorbă cu vecinii săi. El și băiatul au devenit buni prieteni. În fiecare săptămână copilul venea la el în vizită împreună cu cățelul său.

[/COLOR][COLOR=green]Să nu uităm niciodată că suntem aici pentru a-i face fericiți pe cei din jurul nostru, pentru a le aduce lumină și speranță! Un simplu gest poate schimba o viață.[/COLOR]

Agkelos 26.02.2009 07:30:48

Ce bine ar fi daca am renunta toti la lucrurile care nu sunt deloc importante pentru noi in favoarea altora. Un simplu gest care nu ne costa nimic poate insemna foarte mult pentru altii. Un simplu gest, care de obicei nu ne costa nimic, ii poate face pe altii sa isi deschida inima.

silverstar 26.02.2009 23:39:36

[COLOR=green][SIZE=3]GÂNDURI[/SIZE]

A fost odată un om sărac care-și purta povara gândurilor pe un drum de la marginea unei păduri… Fiind obosit, s-a așezat să se odihnească, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu știa că acel copac avea puteri magice, că îndeplinea toate dorințele celor care-l atingeau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Pribeagul se gândi mai întâi ce bine i-ar prinde un pahar cu apă. Și… brusc, se trezi că ține în mână un pahar cu apă limpede. Surprins, a ținut un timp paharul în mână dar, în final, a decis să-l bea.
[/COLOR]
[COLOR=green]Apoi, îi trecu prin gând: “Ce mi-aș dori acum ceva să mănânc…” Și dintr-o dată, se trezi cu mâncare alături.
[/COLOR]
[COLOR=green]“Se pare că dorințele mi se împlinesc” gândi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casă minunată!” Și casa minunată apăru lângă el. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Apoi, își dori și o femeie superbă și inteligentă, cu care să-și împartă norocul. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Când i s-a realizat și această dorință, omul i-a zis femeii de lângă el: “Stai puțin, ce se întâmplă aici? N-am eu așa noroc! Nu mi se pot întâmpla atâtea lucruri minunate tocmai mie!”
[/COLOR]
[COLOR=green]În momentul în care a rostit aceste cuvinte… toate au dispărut.
“Știam eu…” zise omul clătinând din cap… Apoi, s-a ridicat de sub copac și a pornit pe drumul de la marginea pădurii, purtându-și povara gândurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gând - sau “credinței” - este cea a unui alt gând (poate din subconștient) sau a altei “credințe” interioare. O anumită formă-gând în subconștient se îndoiește de posibilitatea de realizare a imaginii-dorință creată de gândul conștient, astfel rezultatul este, de multe ori, împiedicat să se manifeste în planul fizic.

[SIZE=1]Din cartea:''Realitatea Finală'' de Balogh Bela[/SIZE][/COLOR]

silverstar 28.02.2009 07:39:04

[COLOR=#008000]Alege optimismul! http://www.crestinortodox.ro/forumac.../icons2/79.gif

Rob este tipul de om pe care ți-ar plăcea să-l cunoști: e întotdeauna bine dispus și are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: [/COLOR]
[COLOR=green]- Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoi de doi oameni pentru atâta bine! E un optimist. [/COLOR]
[COLOR=green]Dacă un coleg are o zi rea, Rob reușește întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situației.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am devenit curios și într-o zi l-am întrebat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Nu înțeleg, nu este cu putință să fii optimist în toate zilele, tu cum reușești?[/COLOR]
[COLOR=green]
Rob îmi răspunse: [/COLOR]
[COLOR=green]- În fiecare zi când mă trezesc, știu că am două posibilități: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Și aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăț din ce mi s-a întâmplat. Și eu aleg să învăț. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieții. Și eu aleg întotdeauna partea bună a vieții.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar asta nu este întotdeauna așa de ușor, i-am spus.
- Ba da, zise Rob, întreaga viață este o problemă de opțiuni. Când îndepărtezi din viață tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opțiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacționezi la diverse situații, tu trebuie să decizi cum să-i lași pe alții să-ți influențeze atitudinea față de viață. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârșit tu ești acela care decizi cum să-ți trăiești viața.
[/COLOR]
[COLOR=green]După această discuție am pierdut legătura cu Rob fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viață în loc să reacționez la evenimente. [/COLOR]

[COLOR=green]Apoi am aflat că Rob a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălțime și după o operație de 8 ore și după o îndelungată spitalizare a ieșit având o placă de oțel în spate. [/COLOR]

[COLOR=green]M-am dus să-l văd și l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
- Vrei să vezi cicatricile mele?
- Dar cum faci să rămâi pozitiv după ce ți s-a întâmplat?
- În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetița mea. Apoi în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri și a trăi. Și am ales să trăiesc!
- Dar nu ți-a fost frică?
[/COLOR]
[COLOR=green]- Atunci când m-au dus la spital și am văzut expresiile fețelor surorilor și doctorilor, mi-a fost frică fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie și am răspuns: DA! Toți m-au privit și atunci am urlat: sunt alergic la gravitație! Toți au izbucnit în râs, și eu le-am spus: acum operați-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!
[/COLOR]
[COLOR=green]Rob m-a învățat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viață deplină. Și este inutil să fim mereu îngrijorați pentru mâine fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, și mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îți făceai probleme ieri.

Poveste primita pe mail, autor necunoscut

[/COLOR][COLOR=green]Alege și tu optimismul! Umple-ți inima de iubire, așterne-ți zâmbetul pe față și savurează fiecare clipă![/COLOR]


silverstar 03.03.2009 18:35:31

[COLOR=#993366][SIZE=3]Scrisori de la Teddy[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=#993366][/COLOR]
[COLOR=#993366]În timp ce se afla în fața copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de scoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubește pe toți la fel de mult.

[/COLOR]
[COLOR=#993366]Totuși, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era băiețelul numit Teddy Stallard.
[/COLOR]

[COLOR=#993366]Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent și observase că acesta nu se juca cu ceilalți copii, hainele sale erau neîngrijite și era murdar mai tot timpul.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Și Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros și roșu, un X mare și îngroșat, și să-i dea nota 4.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]La școal la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenționat la urmă. Totuși, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil isteț, își face temele cu grijă, este manierat și este o plăcere să fii in prajma lui".
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală incurabilă, iar viața de acasă trebuie sa fie foarte grea"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatal său nu-l prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras și nu mai este interesat de școală. Nu are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]De-acum, doamna Thompson ințelesese problema și i-a fost rușine de ce făcuse. S-a simțit și mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase și împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puțin Teddy.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obișnuită, de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în fața celorlalți. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brațară căreia îi lipseau unele pietre și o sticluță de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brățara era draguță și parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astăzi miroși exact ca și mama".[/COLOR]

[COLOR=#993366]După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea și aritmetica și a început să-i învețe pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atenție deosebită lui Teddy. Pe masură ce lucra cu el, mintea sa a început să-și revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacționa mai bine. Până la sfarșitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteț elev din clasă și, în ciuda promisiunii că-i va iubi pe toți la fel, Teddy a devenit alintatul său.

[/COLOR][COLOR=#993366]Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care-i spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.[/COLOR][COLOR=#993366]

Au mai trecut încă șase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi, el i-a scris că terminase liceul al treilea din clasă, și că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avusese.

[/COLOR][COLOR=#993366]Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare în care-i spunea că va termina în curând și facultatea cu cele mai bune rezultate. Înca o dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Apoi au mai trecut încă patru ani și a mai venit o scrisoare, cu același mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Apoi o nouă scrisoare în care o anunța că se va căsători.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Îi spunea că tatăl său a murit cu câțiva ani în urmă și o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă și să stea în locul în care stă, de obicei, mama mirelui. Bineînteles că a acceptat. Și a purtat brățara căreia îi lipseau unele pietre și a folosit același parfum pe care îl primise de mult de la Teddy.

[/COLOR][COLOR=#993366]S-au îmbratișat, iar Teddy i-a șoptit la ureche "Mulțumesc pentru că ai crezut în mine. Mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot însemna ceva."
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Doamna Thompson i-a șoptit cu lacrimi în ochi "Teddy, ai înțeles greșit. Tu ești cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am știut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."
[/COLOR]
[COLOR=#993366]MORALA:
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Nu poți niciodată să știi cum poți influența viața altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ține seama de acest lucru în aventura ta prin viață și încearcă să schimbi ceva în viața celorlalți (și ar fi ideal dacă ar fi în bine).
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Si nu uita!
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și-i întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice![/COLOR]

monica.miholca 05.03.2009 18:32:23

Scara Sf Ioann Scarariul
 
Cuvânt al 7-lea, pentru plâns
Să ascunde maica pre sineși de prunc, și acesta cu dureare căutându-o pre dânsa, ea văzându-l să veseleaște, învățindu-l pre dânsul ca necurmat să se lipească de dânsa, și pre dragostea lui cea cătră sineși mai fierbinte aprinzându-o. Cela ce are urechi de auzit, să auză, au zis Domnul.


Ora este GMT +3. Ora este acum 18:48:03.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.