Si mie mi-ar veni muult mai usor si comod sa cred ca nu Iisus a fost Mesia, dat fiind faptul ca voi l-ati condamnat la moarte. Cam cum face strutul cand isi baga capul in nisip.

Exista deosebiri enorme intre mahomedanism si crestinism. Aici discutam despre crestinism si despre Iisus Christos. Inteleg ca ai dat acest argument ca sa-ti sustii punctul de vedere, dar daca ai avea notiuni cat de cat clare despre cele 2 religii, nu ar fi trebuit sa cauti asemanari de genul asta.

Noul Testament este o realitate... Daca tu nu crezi in el, este ca si cum ai spune ca exista anumite scrieri istorice care nu au credibilitate. Se spune ca istoria o scriu invingatorii, dar nu stiu cum s-a facut ca cel putin la inceputurile sale, crestinismul a fost dintotdeauna cel invins cand s-a folosit forta armelor. Cu toate acestea, crestinismul a fost cel care a scris istoria pana la urma, inclusiv Noul Testament.
Cu ce are Judaismul dreptate? Negarea unui adevar, a unui fapt istoric, a unei realitati cotidiene mi se pare cel mai nepotrivit mod de a arata ca ai dreptate! Dreptate la ce? Ca Iisus nu a existat? Ca nu voi l-ati condamnat la moarte?

Ok, Evreulcelales, hai sa procedam altfel:
Imi cer iertare pentru comportamentul meu fata de mesajele tale, si nu pentru ca asa o cere morala, si pentru sunt constient ca am fost rautacios si chiar putin nedrept. Si daca tot acest topic este despre iudaism, si tu spui ca esti evreu si ai destule cunostinte legate de poporul tau si iudaism, hai sa incercam ceva constructiv pe aceasta tema. Sa incepem cu inceputul:
In iudaism care este ideea legata de facerea omului si a intregului univers? Este identica cu cele scrise la Facere in VT sau este altfel?
Ce reprezinta pentru voi VT - istoria poporului evreu sau o o carte de invatatura cu caracter religios?
Astept raspuns la aceste intrebari si bineinteles, daca sunt intrebari din partea ta.

P.S. Imi cer scuze pentru ca topicul era : evreii se mandresc cu Hristos.... inclus in sectiunea Iudaism.

Daca ignoranta ar omora,
 

De mult ai fi raposat.

La dracu! Cel putin sa cunosti Cartea ta, NT si putina istorie nu ti-ar strica inainte de scri tampenii numai agresive la poporul evreu. Cine l`a judecat pe Iisus?
Ma scuzi dar se vede ca nu esti apt sa discuti aci.

Iute la manie, nu?
Am scris clar negru pe alb: poporul evreu l-a condamnat la moarte prin darea lui Iisus pe mana romanilor, si apoi prin alegerea lui Barnaba in locul lui. Unde e problema? Ti s-a intunecat vedere?

Evreule cel ales, pune mana si reciteste din Noul Testament din Evanghelia dupa Matei, capitolul 27 si ai sa vezi ca fratii tai l-au prins, judecat, condamnat si rastignit pe Iisus. Nu lansa acuzatii aiurea si haide sa incercam sa purtam discutiile noastre pe baza unor documente istorice.

pentru "celales"
 

Dumneata crezi in "dracu"?Sa stii ca dracu exista si una din "calitatile" lui este sa suceasca mintile oamenilor.Dar hai sa trecem la lucruri serioase si intru-un mod civilizat.Dumneata ai putea sa ne dai si noua VT vostru sa vedem si noi ce scrie acolo?

Vrei sa-ti traduc toata Biblia
 

sau te multumesti sa-ti scriu numai ce este scris despre Iisus in ea?

Ales sa ce? Si de unde stii ca tocmai tu esti cel ales? De ce ai merita asta?

Iata cate va profetii mesianice pe care s-ar putea sa le fi trecut cu vederea:
a) despre timpul venirii Mantuitorului
24. Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta pana ce faradelegea va trece peste margini si se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni, vedenia si proorocia se vor pecetlui si se va unge Sfantul Sfintilor.
25. Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare.
26. Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel-Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi - prapadul cel hotarat.
27. Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii".
(Daniel 9,24-27)

Toate aceste profetii s-au implinit: saptamanile sunt saptamani de ani care se calculeaza de la darea edictului de rezidira a Ierusalimului de catre imparatul Artaxerxe Longimanul in anul 452 i. Hr. , daramarea cetatii Ierusalimului si a templului in anul 70 de catre Imparatul Vespasian si fiul sau Titus, de atunci a incetat jertfa si prinosul ( de ce nu ati rezidit templul sa aduceti jertfa asa cum cere Legea lui Moise?)

b)Nasterea Mantuitorului in Betlehemul Iudeii:
1. Si tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi Stapanitor peste Israel, iar obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei.(Miheia 5,1) Iisus Hristos S-a nascut in Betlehem care inseamna in evrita -Casa Painii, iar in araba Betlahem-Casa Carnii--painea care la Sfanta Liturghie se transforma in trupul lui Hristos.

c)Nasterea Mntuitorului dintr-o fecioara si nu dintr-o femeie cum gresit spuneti voi caci atunci nu mai este nici un fel de semn, ci doar ceva normal:,,14. Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel.,,(Isaia 7,14)

Dovezi ale existentei istorice a lui Iisus Hristos
 

Pentru Evreulcelales:
O dovada este chiar si faptul ca insasi timpul a fost despartit in doua in doua – inainte si dupa intruparea Lui. Asa cum pamantul se invarte in jurul soarelui asa si istoria (incluzand majoritatea fenomenelor sociale care o compun) se invarte in jurul Sau, prin raportarea la El.

Am cules cateva pasaje din cartea “Existenţa istorică a lui Isus Hristos” de Ioan Miclea, in care sunt publicate suficient de multe dovezi istorice pentru orice sceptic.

Cum spune Miclea, daca unii cred ca religia creştina nu are pe Hristos intemeietor, atunci nici alte religii n-au întemeietor, budismul există fără Budha, zoroastrismul fără Zoroastru, aristotelismul fără Aristotel şi cartesianismul fără Descartes, ori nici una dintre acestea nu poate exista fără cel ce le-a conceput; iar în acest caz de ce creştinismul să facă excepţie?

Daca dovezile si marturiile ar apartine exclusiv sustinatorilor lui Hristos, scepticii le-ar putea pune la indoiala, multe din aceastea sunt ramase de la dusmanii sau contestarii sai, cei care i-au contestat divinitatea nu si existenta, deoarece prezenta lui Iisus a fost una cat se poate de concreta, iar miile de martori din acele timpuri excludeau pe atunci luarea in calcul (de catre evrei in special) a unei asemenea inventii.

Evreii cred in venirea lui Mesia cel profetit de prooroci in Vechiul Testament si au asteptat (si acum asteapta) venirea Lui insa atunci cand a venit nu L-au recunoscut, nu au vrut sa Il recunoasca. In acele vremuri, marile sperante mesianice, datorită împrejurărilor politice în care se găseau evreii, subjugaţi de către romani, se transformaseră în speranţe de glorie pământească, sau cel puţin de eliberare de sub jugul străin. Chipul unui Mesia blând, smerit, slab, supus, iertător şi iubitor, paşnic, nu era pe placul acestui popor sătul de umilinţă şi împilare. Deci l-au repudiat, acoperindu-l de batjocoră şi ură.

Un alt motiv de respingere, şi nu de mică importanţă, a fost faptul că Hristos cel blând şi smerit i-a demascat, i-a discreditat, i-a biciuit, în faţa norodului credincios, le-a răsturnat piedestalul pe care se cocoţaseră, odată cu mesele zarafilor din templu. Povăţuitori orbi, care strecurau ţânţarul şi înghiţeau cămila, morminte spoite, care una zic şi alta fac, pun pe umerii celor mici sarcini pe care ei nu le mişcă nici cu degetul cel mic, îşi smolesc feţele, luând masca sfinţeniei, în timp ce fărădelegile lor strigă la cer; mai grav, au trădat învăţătura lui Dumnezeu şi a lui Moise, punând în locul ei obiceiuri de ale lor... Şi toate acestea Hristos nu le spunea în taină, între prieteni, ci pe uliţe, în pieţele publice, în Ierusalim şi chiar în biserica lor. Culmea: s-a numit pe Sine Mesia cel profeţit, Fiul lui Dumnezeu, în sensul cel mai strict al cuvântului.

Evreii, după judecata lor, erau îndreptăţiţi să-L urască, şi L-au urât până la moarte şi dincolo de moarte, până în ziua de azi. Pentru ei, acest indezirabil nu putea fi Mesia, fiindcă Mesia nu putea să răstoarne "Legea lor", stăpânirea lor; autenticitatea lui Mesia cine ar fi fost abilitat s-o certifice afară de arhierei şi de cărturarii poporului, singurii competenţi în materie. Un Mesia fără certificat eliberat de către aceştia nu putea fi decât un impostor.

Ma mira ca aceasta intrebare este pusa de un evreu care ar trebui sa stie ca nu se găseşte nici un document evreiesc care SĂ PUNĂ LA ÎNDOIALĂ existenţa istorică a lui Hristos. Documentele evreieşti fac pomenire despre Hristos (nu cele creştine), in primul rand Cărţile Talmudului – in care Hristos este numit Ben-Stada,Ben-Pandera sau “Nazarineanul”, si se mentioneaza printre altele ca a fost Fiul lui Miriam, că a avut de tată pe un dulgher; era de origine regală; a fost în Egipt, a fost în conflict cu cei mari şi osândit la moarte de către Pilat "tâlharul". Se numea Dumnezeu şi pretindea să Se înalţe la cer într-o zi. A fost excomunicat şi arestat. Procesul s-a ţinut la Lydda. A fost condamnat ca seducător şi apostat, apoi ucis cu pietre, într-o vineri, în ajunul Paştilor, apoi spânzurat şi răstignit, la vârsta de 33 de ani. După spusele rabinilor, Pinkhas, tâlharul (Pontiu Pilat) ar fi executat el însuşi sentinţa.

In Talmudul Babilonian exista trei referiri clare la Iisus. În cartea Sanhedrin 43a:

<<Iisus a fost atârnat (pe lemn) în ziua de dinaintea Pastelui. Cu 40 de zile înainte de aceasta un mesager a anuntat: "Omul acesta va fi împroscat cu pietre deoarece a înselat pe Israel si i-a atras în apostazie. Oricine are ceva de spus în apararea lui, sa vina si sa o faca." Si fiindca nimic nu a fost adus în apararea lui, el a fost a atârnat în Ajunul Pastelor.>>

Acuzatia împotriva lui Isus este redata aici ca fiind încalcarea Legii Iudaice si nu aceea a legilor Romane. Acest pasaj are si un comentariu facut tot de rabini în care citim:

<< Rabinul Ulla a zis: Credeti ca se putea gasi motiv de aparare pentru el? Omul acesta a fost un înselator, si Cel ce este Atotmilostiv spune: "sa nu-l crutati si nici sa nu-l tineti ascuns." Cu Isus însa a fost diferit, deoarece el a fost aproape de "spita regala." >>

Acest pasaj sta ca o marturie ca evreii au recunoscut faptul ca Isus se tragea din semintia lui David. Tot în Sanhedrin 43a avem si mentiunea: "rabinii ne-au învatat ca Isus a avut 5 ucenici: Mathai, Naqai, Nezer, Buni si Todah." Aceasta putea fi ca o referire la Matei, Nicodim, un Nazarinean (Nezer), Boanerges ("Tunet" - Ioan sau Iacov - fii Tunetului) si Tadeu (Iuda, nu Iscarioteanul).

Deci daca in Talmud se pomeneste de Iisus, ca fiind o persoana reala care a trait in acele timpuri, orice evreu care contesta existenta reala a lui Iisus ar admite implicit ca Talmudul contine neadevaruri.
--------------------------------------------------------------------------------------

In Evanghelii, nu se mentioneaza despre o existenta tip legenda (a fost odata…) ci reperele de timp si spatiu sunt cat se poate de concrete: nasterea lui Iisus are loc in timpul stapanirii lui Irod cel Mare, in timpul recensamantului facut la porunca lui Cezarul August. Palestina atârna atunci de provincia imperială Siria, in timpul domniei lui Cvirin. Fiecare familie trebuia să se înscrie la locul de origine. Iosif pleacă deci din Nazaretul Galileei, însoţit de logodnica sa, Maria, ca să meargă la Bethleemul Iudeei, patria lui David, strămoşul lor. Mai tarziu este botezat de Sfantul Ioan Botezatorul a carui predicare are loc in anul 15 al domniei lui Tiberiu Cesar si care este ucis de Irod tetrarh al Galileei. Rastignirea lui Iisus a avut loc in timpul arhiereilor Ana si Caiafa, in vremea lui Pilat Pontius– persoana reala, exista documente istorice in care este mentionat numele lui. Se fac precizari cu privire la date, locuri, persoane politice şi religioase pe care le cunoaşte istoria.
-----------------------------------------------------
In afara de Evanghelii, mai exista Epistolele Sfântului Pavel: către Tesaloniceni, Galateni, Corinteni şi Romani. Acestora din urmă nici un critic nu le-a contestat istoricitatea; ele au fost scrise între anii 50-58, adică la mai puţin de douăzeci de ani după învierea lui Hristos, înainte de publicarea Evangheliilor (F. Prat, Chronologie, în Dictionnaire de la Bible, 1918, col. 1288). In aceste documente nu este vorba de existenţa ideală şi cerească a lui Hristos, ci de cea istorică.

O paranteza, Sfantul Pavel, cunoscut mai intai cu numele de Saul, nascut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, nascut din parinti evrei cu stare materiala buna, traia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miscari produse de predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al crestinilor. La uciderea cu pietre a Sfantului Stefan, ucigasii si-au pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte, 7, 58). El pustia Biserica din Ierusalim, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii ducea la temnita (Fapte 8, 3; 22, 4). Dupa imprastierea comunitatii din Ierusalim, Saul voia s-o desfiinteze pe cea din Damasc. Luand scrisori de imputernicire de la marele preot catre comunitatea iudaica din Damasc si primind o garda data de Sinedriu, Saul porneste spre Damasc. Pe drum, in apropiere de Damasc, s-a petrecut faptul extraordinar care a schimbat cu totul viata si misiunea rabinului Saul: convertirea lui la crestinism. Ziua, in amiaza mare, intr-o lumina stralucitoare, i s-a aratat Iisus Hristos, zicandu-i: "Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu Il prigonesti".

Din prigonitorul Saul devine Apostolul Pavel (Apostolul “neamurilor”), profund schimbat, raspandeste Cuvantul Domnului, suferind prigoniri si sfarsind ca martir in timpul lui Nero in anul 67. El a raspandit crestinismul mai ales in lumea greco-romana si l-a intarit la Roma, in centrul Imperiului roman. Cum deci din prigonitor inversunat devine propavaduitor? Ceva s-a intamplat (stim ce) dar contestatarii lui Iisus refuza sa ia in considerare un fapt care ar pune pe ganduri orice sceptic (care poseda ratiune). Sau se contesta si existenta acestuia? Raman insa scrierile sale recunoscute de criticii istorici ca veridice…

= continuare in postul urmator =>