Sectarul: Vreau să vă pun și o altă întrebare: De ce voi, preoții ortodocși, faceți sfințirea unor obiecte de cult și chiar a unor lucruri casnice? Oare voi nu ați citit Scriptura, care zice că nimic nu este necurat? (Fapte 10, 15; Rom. 14, 14–20; I Tim. 4, 4–5; Tit 1, 15 ș.a.). Deci dacă Dumnezeu le-a curățit, pentru care pricină voi le mai faceți sfințire? Care vă sunt mărturiile biblice în această chestiune? Preotul: Așa înțelegeți voi toate cele clare în chip sucit și răzvrătit și de aceea mult vă rătăciți. Sfânta Scriptură numește pe diavolul „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12, 31; 14, 30) și „domnul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4). Apoi trebuie știut că nu numai omul tinde a se elibera de sub puterea diavolului, ci și natura împreună suspină și împreună are dureri, adică suferă încă în pragul înnoirii ei, deoarece eliberarea ei totală de sub tirania diavolului și robia stricăciunii se va face de abia la venirea a doua a Mântuitorului; până atunci ea rămâne încă sub deșertăciune ca urmare a căderii omului în păcat (vezi Rom. 8, 19–22). De aceea noi, care am fost sfințiți și scoși de sub robia diavolului prin Botez, avem datoria de a scoate și lucrurile din natură prin sfințire, spre a le pune în slujba lui Dumnezeu și a slugilor Lui. Iar de vrei și mărturii biblice în această privință, iată-le: 1. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustie, a făcut acea preaslăvită minune a înmulțirii pâinilor, Sfânta Evanghelie ne spune că Mântuitorul mai întâi S-a rugat și a binecuvântat pâinile, pe care apoi le-a înmulțit (Matei 14, 19; 15, 36). 2. La fel a procedat și la așezarea Cinei de Taină, când luând pâinea, a binecuvântat-o și luând paharul și mulțumind, le-a dat ucenicilor (Matei 26, 26–27), deoarece și cu acest prilej pâinea și vinul, ca și pâinile din pustie, trebuiau a fi puse în slujba lui Dumnezeu; dar nu este necesar ca toate lucrurile din natură să fie sfințite, ci numai atunci când ele sunt puse anume în slujba Domnului. 3. La sfințirea obiectelor are loc un ritual compus din rugăciuni și binecuvântări speciale, potrivit Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că: „...orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumită, căci se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune (I Tim. 4, 4–5). 4. Sfințirea obiectelor nu o pot face decât numai persoanele liturgice cărora li s-a încredințat misiunea de a fi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1) și de a face lucrul slujbei (Efes. 4, 12), spre cele către Dumnezeu (Evrei 5, 1), iar aceștia sunt episcopii și preoții. 5. Apa sfințită de preoți (aghiasma) era întrebuințată și în Vechiul Testament (vezi Lev. 8, 6; 14, 8; Num. 8, 7; 19, 9–12; Ieș. 30, 18–20). Iezechiel proorocul a prevestit chiar că și în Testamentul Nou (în creștinism) va fi o apă curățitoare și sfințitoare, care nu va curăți numai trupul, ci și sufletul omului (Iez. 36, 25–26). 6. În Noul Testament, vedem că apa sfințită este întrebuințată ca element curățitor (Ioan 5, 4; 3, 3–7). 7. Dovadă că apa sfințită (aghiasma) are o mare putere sfințitoare, este și faptul că ea rămâne zeci de ani nealterată, după cum au putut constata nenumărați creștini. Deci înțelege din acestea omule rătăcit de la adevăr, că toate lucrările ce se văd în Biserica lui Hristos cea Dreptmăritoare își au temeiurile lor biblice preaputernice, căci Biserica lui Hristos cea Dreptmăritoare nu este de ieri sau de alaltăieri cum sunteți voi, sectarii, care ați apărut ca ciupercile după ploaie și ca neghinele țarinii și acum vă năluciți că știți mai mult decât slujitorii Bisericii lui Hristos. |
Citat:
Introducerea lumânărilor este un element negativ adus în creștinism de Constantin cel Mare. Folosirea lumânărilor ca „necesități" ale cultului și atribuirea unei importante semnificații spirituale lumânărilor sunt elemente specifice culturii păgâne, introduse în creștinism la anul 320 d.Hr. La începutul creștinismului, în Biserica Creștină nu se foloseau lumânări decât pentru iluminat. Lumânările nu aveau nicio semnificație spirituală. În timpul împăratului Constantin, creștinismul împrumută în ritualul său de închinare mai multe elemente din ritualul păgân de închinare, printre care și folosirea lumânărilor și a tămîiei. Încet-încet, lumânările capătă o puternică valoare spirituală. În vechime, toate religiile păgâne foloseau lumânări. Fiecare templu al diferiților zei sau zeițe sau orice alt loc care avea o destinație religioasă era plin de lumânări. În iudaism, lucrurile stăteau altfel. Ei nu foloseau lumânări ca obiecte de cult. În acest sens, Templul din Ierusalim avea o singură piesă de iluminat ce avea conotație religioasă: lampadarul cu șapte brațe (Menorah), pe care se afla câte o lampă cu ulei de măsline, care era un simbol și Îl prefigura pe Iisus Hristos/Duhul Sfânt care avea să vină. El este adevărata Lumină! "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume." (Ioan 1,9). Aceasta înseamnă că în creștinism nu se mai justifică folosirea simbolului, de vreme ce Lumina adevărată a venit la noi și ne va lumina cu Adevărul Său prin Duhul Sfânt! |
Citat:
Această cerință nu este un "moft" al Bisericii, ci are o explicație mult mai profundă. Albina lucrătoare este una din insectele care nu se reproduc, continuitatea speciei fiind asigurată numai de matcă. Cu alte cuvinte, rămâne "pururea fecioară", iar ceara produsă de ea constituie materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu un dar curat. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
4. Apoi să aduci înăuntru masa și să așezi pe ea toate lucrurile ei; și sfeșnicul să-l duci înăuntru și să aprinzi într-însul candelele lui. 5. Să așezi jertfelnicul cel de aur pentru tămâiere înaintea chivotului legii și să atârni perdeaua la intrare în cortul adunării. 6. Apoi să așezi jertfelnicul arderilor de tot înaintea intrării în cortul adunării. 7. Iar între cortul adunării și jertfelnic să așezi baia și să torni în ea apă; 8. Și împrejurul cortului să așezi împrejmuirea curții și la intrarea curții să atârni perdeaua. 9. După aceea să iei mir de ungere și să ungi cortul și toate cele din el și să-l sfințești pe el și toate lucrurile lui și va fi sfânt; 10. Să ungi jertfelnicul arderilor de tot și toate lucrurile lui și să sfințești jertfelnicul și va fi sfințenie mare; 25. Și a aprins candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise. Si iata ca iarasi ne aratati ca sectele/neo-protestantii nu respecta Sfinta Scriptura. |
Citat:
Evanghelistul Ioan relatează ceea ce Mântuitorul a spus despre Sine: "Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții." (Ioan 8,12). Adevărata explicație este dată de Mântuitorul Însuși: creștinii nu foloseau lumânări decât pentru iluminat, deoarece un creștin adevărat nu este în întuneric atîta vreme cât îl urmează pe El. Mântuitorul Iisus Hristos este adevărata lumină spirituală a omului! Omul are nevoie de lumină și călăuzire spirituală, nu de lumina și călăuzirea date de lumânare. Cum poate lumina lumânării să facă lumină în lumea spirituală? Folosirea lumânărilor dă o impresie de religiozitate și spiritualitate chiar, dar este doar o impresie. Datorită acestei autoînșelări, oamenii nu mai caută Adevărata Lumină. Pe măsură ce oamenii nu mai studiau învățătura apostolilor, erau mai ușor de manipulat, iar preoții manifestau o preocupare mai mare pentru interesul lor personal decât pentru păstrarea neschimbată a învățăturii apostolilor. Producerea și comercializarea lumânărilor este monopolul celor care și impun folosirea lor. Cu cât se cere mai mult folosirea lor, cu atât cresc veniturile! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:04:51. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.