cosmaruri
 

Buna!
Acum doua zile am hotarat sa zic Paraclisul Maicii Domnului in fiecare zi pt. un anume motiv. Si de atunci am avut doua cosmaruri tare urate, nici nu pot sa le explic, foarte urate in care parca simteam prezente rele. Intr-unul am visat chiar iadul, aproape imi vine sa plang cand imi amintesc. Era pur si simplu un tunel intunecat si rece care cobora tot mai adanc si locasurile erau morminte. Era cu atat mai sinistru cu cat nu existau lucruri concrete, flacari, serpi, draci ci pur si simplu un sentiment groaznic si o groaza in acel loc. Oare de ce am aceste cosmaruri acum? Imi ramane senzatia de groaza chiar si in timpul zilei. E pentru ca am incercat sa ma rog mai mult sau nu are legatura?

Si acuma mi-e asa frica sa nu ajung in acel loc. Si ma simt asa departe de Dumnezeu...

Anna cand rostesti acea rugaciune te cureti. Iar mintea umana nu se poate desprinde de negativitate fara motiv. Asa ca intenteaza. Asta ar fi o cauza.
Mai da cu tamaie prin camera ta sa o cureti. S-ar putea sa fie nulta negativitate in camera. Succes si calm sufletesc

In urma cu citeva luni ac. problema am avut-o si eu, poate si mai rau.Nu mai dormeam nici noaptea... m-am spovedit, duhovnicul mi-a spus ca si din cauza pacatelor se intimpla asta. Dupa spovedit nu au mai fost probleme pina cind am citit ceva, si iar m-a luat frica. Stind devorba cu o cunostinta, preot, mi-a spus ca nu am de ce ma teme ca doar cine este tare ca Dumnezeul nostru? Ac. vorbe, urmate si de spovedit si impartasit m-au linistit. Iti doresc multa liniste, pace sufleteasca si te rog sa vb. asta cu duhovnicul tau. Pina atunci citeste Ac. Acoperamintul Maicii Domnului.

Pot fi ispite de la diavol. Nu deznadajdui, roaga-te cu sinceritate lui Dumnezeu, spovedeste-te si cauza-ti si un duhovnic bun cu care sa vorbesti

Anna, anul trecut am inceput sa practic isihasmul - intr-un mod modest cum il pot practica acasa. Tineam mataniile in mana si incercam sa ma rog in continuu. Daca prindeam doua minute in care nu aveam nimic de facut le luam si ma rugam. La un moment dat am stat pe pat invelit (nu mai stiu ce asteptam) si ma rugam. La un moment dat m-a apucat o frica inexplicabila. Involuntar mi-am tras piciorul sub patura, ca un gest de protectie si am inceput sa tremur.

Duhovnicul meu m-a mustrat mai tarziu spunandu-mi ca practica isihasmului nu e tocmai potrivita pentru cineva care abia acum a luat imbratisat ortodoxia. Mi-a placut cum s-a exprimat. Spunea "Sa practici acum isihasmul e ca si cum ai sta cu o sulita batucita in fata a 10.000 de draci."

Cand ai ravna in tine diavolul te ispiteste foarte tare. Un crestin care si-a gasit calea e mai greu de ispitit. Un crestin care acum isi gaseste calea sau care e intr-o perioada in care se dedica mai mult, mai intens, rugaciunii e un pericol pentru diavol si va incerca sa il sperie.

Lasa deoparte visele si tot ce tine de imaginatie. Roaga-te. E singurul lucru care trebuie sa il faci. Diavolul nu iti face nimic daca te rogi pentru ca Dumnezeu nu ii permite. Orice iti vine in cap in timp ce te rogi sau orice visezi e un potential atac din partea diavolului. Ignora-l si vezi-ti de rugaciune. E tot ce conteaza.

Daca te ajuta cu ceva, gandeste-te la un diavol ca la un copil prost care atunci cand vede ca nu iti poate face nimic iti scoate limba si se stramba la tine.

Omul este constient si in timpul somnului. Cauta sa te gandesti la Dumnezeu si sa ii ceri ajutorul, chiar si in timpul celor mai urate vise. Nu este usor, dar daca reusesti, vei avea multa pace in somn, iar visele de noaptea vor fi ca si ispitele de ziua.

ar fii interesant de aflat motivul ptr care te-ai hotarat ,poate acolo o sa aflii raspunsul

Buna... sunt noua pe aici asa ca sper ca nu postez aiurea. In legatura cu visele, am avut si eu multe vise de genul asta in care parca simteam prezenta diavolului. Acum nu mai visez dar inainte visam des. Acum un an, cam asa am visat ca mi-a zis asa, si nu am sa uit asta - daca nu te inchini seara dormim doi in pat. Sau mai visam ca aveam o icoana in mana si eram intr-o camera si o voce urata imi zicea din ce in ce mai strident sa arunc icoana, si camera incepuse sa se invarta din ce in ce mai tare. O tineam in brate si pana la urma am aruncat-o si s-a oprit totul. Si multeee... iar cand ma trezesc ma gandesc cat de pacatoasa sunt, ca nu fac nimic pentru Dumnezeu.

Ca sa nu mai zic, ca am inceput sa spun Tatal nostru, si niciodata nu a avut nici un efect. Cu toate astea nu m-am gandit niciodata ca Dumnezeu nu ma ajuta, ci m-am gandit mai degraba ca e un semn, sa-mi arate ca m-am indepartat de el