De ce a fost necesara jertfa lui Hristos.
Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost mantuirea noastra .
Simpla vietuire printre noi cu toate minunile si intelepciunea aratata nu era de ajuns fara jertfa Sa.De aceea si Biblia nu este de ajuns pentru cei din afara ortodoxiei, daca nu este urmata si de asumarea jertfei Sale prin Taina Impartasaniei. Drept dovada ,si apostolii care L-au urmat de la inceput , dupa 3 ani de urmarire pe viu a tuturor acestor minuni ,nu depasisera stadiul omenesc ,si inca puneau intrebari naïve ( de genul “Cine e mai mare in Imparatia Cerurilor”) Pentru ca oamenii nu erau inca impacati cu Dumnezeu , si Duhul nu fusese inca dat ca semn al trecerii intr-o noua faza a relatiei omului cu Dumenzeu. Cea mai grava urmare a pacatului stramosesc al neascultarii , era degradarea fiintei umane , urmate firesc de moarte. Pentru ca iertarea pacatului stramosesc sa aiba loc, trebuia ca cineva ,un om,sa implineasca integral Legea ascultarii de Dumnezeu si cu toate acestea sa rabde moartea,dar nu pentru pacatele sale,ci ale celorlalti. Doar asa neascultarea ar fi fost inlocuita de ascultare si neprihanire, iar moartea ar fi fost inlocuita de moarte pe nedrept , adica de moartea mortii , adica de viata . Problema este ca nimeni dintre oameni nu putea indeplini Legea ascultarii , deoarece toti erau nascuti in pacat ,si firera lor era neputincioasa datorita slabirii firii umane. Omul astfel,nu avea ce oferi lui Dumnezeu, caci nu putea dovedi ca a invatat lectia neascultarii , si reuseste sa traiasca fara pacat. Omul era in aceiasi stare decazuta dupa neascultarea lui Adam , cand era neputincios in fata ispitelor . Cei mai virtuosi dintre patriarhi reuseau doar sa asculte , sa se caiasca daca greseau (David) , dar nu reuseau sa revina la starea lui Adam de dinainte de pacat . De aceea Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat ca om , pentru a arata ca firea umana poate iesi de sub domnia pacatului , si mai mult,este capabila si de jertfa , din iubire de frati. Prin firea Sa omeneasca Hristos a strigat pe cruce : “Dumnezeul Meu ,pentru ce m-ai parasit” ,pentru ca era inca supus fricii de moarte , pentru ca moartea nu fusese inca biruita. Moartea era inca un iad , in care se aflau pana si dreptii din VT . Deci Hristos murea cu adevarat , cu toata greutatea despartirii si deznadejdea si necuoscutul are il implica moartea pt firea umana Desi dupa firea Sa dumnezeiasca cunostea planul dumnezeirii biruinta iadului si a mortii ,El a fost om pana la capat ,cu toate slabiciunile noastre. Si pentru ca Invierea Sa dupa firea umana, sa fie integral opera Tatalui ,Fiul isi asuma rolul de jertfa ,iar Tatal rolul de Judecator drept dar si iertator. Persoanele dumnezeirii desi au o vointa si actiune comune ,se deosebesc prin rolul diferit jucat in mantuirea omului Tatal initiaza, Fiul implineste,Duhul desavarseste. Prin jertfa Sa ,moartea devine prima oara nedrerapta,si isi pierde puterea asupra fiintei umane. Inutilitatea mortii se extinde la intreaga specie umana. La cei care urmeaza pe Hristos ,moartea nu mai are sens asupra lor caci cugetul lor a murit fata de pacat , dar si la cei care nu il urmeaza , moartea nu mai poate fi un refugiu , caci si cei pacatosi vor invia spre judecata. Deoarece au avut Calea Vietii si au ignorant-o ei nu se mai pot dezvonvatii, ca atunci cand ar fi dat vina pe Adam. Moartea era osanda meritata a placerii , dar in Hristos ea si-a inversat sensul , deoarece Hristos a fost un om al durerii,moartea devine in El osanda a pacatului. Nedreptatea care I se face devine judecata si condamnare a pacatului ,nu a firii omenesti cum era pana atunci Existenta in continuare a pacatului dupa Botez ,nu inseamna ca pacatul nu a fost omorat prin jertfa Mantuitorului ,ci doar ca vointa noastra consimte liber sa urmeze aplecarea spre pacat care a ramas , in loc de a urma harul sfinteniei. Deci vointa e eliberata de pacat ,ajutata si intarita prin har , si caderea in pacat nu mai este o fatalitate a vointei , ci doar un mijloc de perfectionare si biruinta. |
Ce profund.
|
Citat:
De ce nu pricep? Simplu! A te mantui presupune sa ai pacate, adica sa fi facut rau. Dar daca nu ai pacate pentru ca n-ai facut nimic rau, ce se intampla? De ce anume sa te mantuiesti, daca nu ai nimic ce sa necesite mantuire? Raspunsul pe care il dau indeobste teologii e acela ca nimeni in lumea aceasta nu e lipsit de pacat. Iar aici intru in bezna totala. Pai daca n-ai facut nimic rau, te-ai nascut, de exemplu de doua minute, cum poti fi numit pacatos? Formula magica a teologiei e "pacatul originar". Insa acest pacat originar are implicatii morale foarte serioase. Aceasta inseamna ca un nou-nascut este vinovat pentru ceea ce au facut niste oameni pe care nu i-a cunoscut si cu care n-a avut nimic de impartit si care au trait cu cateva mii de ani inainte ca el sa se nasca. Spuneti-mi mie, ce fel de judecator e acela care condamna pe un om pentru raul pe care l-a facut un alt om? E un judecator drept? De aceea spuneam ca "pacatul originar" are implicatii morale foarte serioase. Problema mai poate fi spalata putin daca spunem ca urmele pacatului lui Adam le purtam cu totii, adica suntem muritori, slabi, prosti (desi ultimul lucru nu il prea cred deoarece Biblia spune ca am mancat din pomul cunostintei binelui si raului, deci ar trebui sa fim mai intelepti decat Adam). Bine, insa totusi o asemenea rezolvare nu elimina chestiunea vinovatiei. Un om la nastere e vinovat sau nu de ceea ce a facut Adam? Pentru ca daca nu e vinovat cu nimic, nu e absolut deloc dator in aceasta privinta nimanui, nici macar lui Dumnezeu si desigur a fi pedepsit cu iadul pentru ca i se pare dubioasa povestea cu mantuirea, reprezinta in orice caz o judecata nedreapta. Nu zic, pot sa fiu directionat spre iad daca fac tampenii in aceasta viata, dar in niciun caz daca consider ca nu e necesar sa-mi rezolv pacatul originar pe care nu eu l-am facut. Ar insemna sa fiu condamnat pentru un lucru de care nu sunt absolut deloc vinovat. Desigur, nu e absolut nicio problema daca altcineva spala raul facut de un om. Au fost atatea cazuri in care cineva a preferat sa fie condamnat in locul altcuiva. Au existat atatea cazuri in care un om a fost iertat de cel caruia i-a facut rau. Insa nici cel ce prefera sa fie condamnat in locul altuia si nici cel care iarta nu sunt vinovati pentru acel rau. Vinovat e doar faptuitorul. Daca e bine sau nu sa rezolvam noi problemele generate de relele facute de altii, in loc sa-i lasam pe acestia sa le rezolve, sau daca e bine sa iertam orice si de fiecare data, asta e o problema care se poate discuta. Presupun ca daca exageram intr-o directie sau alta, nu va fi bine deloc. Daca, de exemplu, suntem prea severi cu cei ce calca pe alaturi, riscam sa devenim inumani. Daca iertam de fiecare data, s-ar putea ca indivizii certati cu morala si cu bunul simt sa si-o ia in cap. De asemenea daca ne sacrificam pentru ei in orice situatie. Dar aici problema nu era nici cea a sacrificiului si nici a iertarii, ci a vinovatiei. Prin urmare, poate fi cineva vinovat pentru ceea ce a facut alticineva? Nu. Ideea de pacat originar presupune un transfer al vinovatiei de la cineva la altcineva. Iata de ce nu am reusit niciodata sa inteleg sensul si valoarea morala a pacatului originar. Care e concluzia la care am ajuns? Pacatul originar pare sa fie consecinta unei gandiri specifice antichitatii care isi gaseste expresia in Vechiul dar si Noul Testament si conform careia vina e transmisibila. Iata un exemplu: "Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam" (Ieșirea 20:5) Sau un alt exemplu in care Samuel ii porunceste lui Saul sa produca un mic genocid: "Așa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israel, cum i s-a împotrivit în cale, când venea din Egipt. Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-i cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin". (Regi I 15:2-3) De parca amaratii de amaleciti erau vinovati pentru politica dusa de mai-marii lor... Dar aceasta e regula: daca unul e vinovat, sa moara tot neamul lui! N-am inteles niciodata ideea de pacat originar. Pentru ca daca as intelege-o m-as ingrozi. |
Eu înțeleg ideea de păcat originar ca înclinație către păcat. Copilul nou-născut nu are păcate în sine, dar firea lui este coruptă din cauza a ceea ce a făcut Adam. Botezul anulează cumva această eroare genetică sau cum să-i spun, repară ce e greșit în noi la momentul inițial cînd pășim în lume.
Rafail Noica susține undeva că noi nu avem nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă Raiul sau Iadul. Subscriu la ideea asta în totalitate. Or dacă noi nu știm ce ne așteaptă după, atunci nu avem cum să ne avîntăm pe problema mîntuirii celor nebotezați sau altele de genul ăsta. Pentru că lucruruile nu-s deloc doar în alb și negru cum ni se pare unora, fie ortodocși, fie eterodocși. Cît despre textele din VT unde Dumnezeu ia decizia ca anumiți oameni să fie uciși, fie ei și copii, da, ar fi un soi de nedreptate dacă viața s-ar termina cu moartea lor. Doar că moartea e o trecere către un alt tip de existență, iar ateii sar de regulă peste amănuntul ăsta. Poți încerca să te gîndești la acel bebe care tocmai s-a născut și imediat a murit ca la o ființă care și acum există. Acum și pentru totdeauna chiar! Și pariez cu tine că are parte de o stare infinit mai bună decît noi care trăim pe moment în lumea asta tristă. Nedemonstrabil, normal, doar o chestiune de credință. |
Citat:
Sfânta Evanghelie după Matei Cap. 16 27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel Cap. 2 6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Citat:
Nu fiul tau este vinovat pentru ceea ai facut tu, ci tu esti vinovat pentru ceea ce i se intampla fiului tau. Exista un transfer de la tine catre fiul tau, fie ca vrei, fie ca nu. De exemplu daca tu traiesti intr-o zona rurala si in loc sa trudesti si sa aduci cele necesare traiului familiei tale, in loc sa le dai o educatie buna si sa sa fii un tata model pentru ei, umbli toata ziua prin carciumi si mai vii seara acasa beat mort, iti bati nevasta si iti injuri copiii, transmiti catre fiul tau saracie, frica, lipsa educatiei, un mod de viata corupt. Este vinovat el pentru ceea ce faci tu? Plateste el pentru ceea ce faci tu? Faci tu vreun transfer al vinovatiei? Tu nu ai aparut singular, undeva in univers, nu traiesti izolat de rasa umana. Tot ceea ce faci, bine sau rau, se rasfrange asupra celor din jurul tau si mai ales asupra copiilor tai. De aceea este foarte important sa faci ce este corect si sa alegi Calea cea buna. Pentru ca alegerile tale au efect asupra ta dar si asupra celor care te inconjoara. Citat:
Si in zilele noastre se crede ca toate boile sunt mai mult sau mai putin influentate genetic. De ce am crede ca, cu pacatul, lucrurile ar sta diferit? Citat:
Insa aceasta groaza ne poate trezi la realitate. Si ne poate constientiza de raul pe care ni-l facem noua insine dar si copiilor nostri alegand sa respingem binele si sa imbratisam pacatul. |
sunt lucruri care par ca se bat in cap, ma opresc la asta:
Citat:
|
Citat:
Toti ne nastem in urma unui pacat: contactul sexual al parintilor. Acesta este la originea nasterii noastre, el e pacatul originar. Nu Adam e de vina pentru nasterea fiecaruia dintre noi, ci parintii nostri. 6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,7) Singura nastere fara de pacat a fost a fost a fecioarei Maria care L-a zamislit fara de pacat si L-a nascut pe Iisus Hristos. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Intr-o alta ordine de idei, cred ca firea unui om adult este mult mai corupta decat a unui copil si nu din cauza vreunei inclinatii spre rau, ci pentru ca a fost invatat de mic la rele. Omul nu se naste ticalos, ci invata sa fie ticalos de la alti, de exemplu de la parinti. Dumneavoastra n-ati facut niciodata vreun lucru rau in prezenta unui copil? Daca ati facut, atunci fiti sigur ca ati contribuit cu o mica parte la inclinatia sa. Copilul cand se naste nu stie nimic. Dar mai tarziu va sti, iar cand va sti, e prea tarziu sa mai fie dezvatat. Aceasta pentru ca dezvatul e mai greu decat invatul. Sau poate ca pe dumneavoastra va deranjeaza ca dupa nastere copiii urla, zbiara si plang cand le e foame sau ii doare ceva si aceea ziceti ca au o inclinatie spre rau. Nu ei, ci dumneavoastra pe care va deranjeaza zgomotul aveti o inclinatie spre rau pentru ca nu vreti sa intelegeti nevoile copilului si il lasati sa zbiere. In inconstienta lui, el nu spune nimic cand striga, desi ar trebui sa va spuna: fa-ti datoria de parinte, taica! Citat:
Citat:
Nu mai plange Jeane! Plansul e de forma. Jeana nu e moarta, Jeana se transforma... Nu fac pariu in legatura cu lucruri a caror situatie nu poate fi stabilita, deoarece nu simt ca pierd nimic, si deci pariul n-are niciun farmec si, mai ales, n-am sansa sa castig nimic, ceea ce transforma acest pariu intr-un pariu fara sens. Cei care cred ceva fara sa se bazeze pe nimic, n-au decat sa continue sa creada. Nu pierd nici ei nimic, decat eventual timpul, dar nici nu castiga nimic, decat daca Dumnezeu ar fi un soi de impatimit al pariurilor, idee care mi se pare de-a dreptul "freaky" si ma trimite cu gandul la ideea "horror" a lui Pascal (tot despre un pariu) care imi aduce in minte un Dumnezeu atat de impatimit de jocurile de noroc, incat si pe oameni i-a creat cu inclinatia de a paria pe existenta sa. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
"Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,7)" |
Citat:
Citat:
Citat:
Ucenicii au inteles cu totul altceva: o lectie a fortei rugaciunii pline de credinta. Marcu 11 Citat:
(La fel ca Ali Baba, m-as bucura daca m-ai tutui. Insa daca doriti sa vorbim mai ceremonios, ma voi conforma.) Citat:
Citat:
Avertismentele date de un medic (daca vei continua sa bei in nestire, repede vei da ortul popii!) nu il descalifica in niciun fel. |
Citat:
Citat:
Cu toții trăim într-o lume influențată de cel rău, însă pentru un om care s-a îmbarcat în corabia Bisericii ispitele vor fi altele decît dacă ar fi înotat de unul singur în marea vieții. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Ca o observatie, eu m-am legat de pasajul in care Iisus injura smochinul. In pasajul acesta pe care l-ati reprodus dumneavoastra apar doua lucruri. Ucenicii vad ca blestemul a avut efect, iar in plus Iisus le spune ca daca se vor ruga totul li se va implini asa cum i s-a implinit si lui blestemul. Nicaieri nu se pune problema distinctiei dintre bine si rau. Pur si simplu tot ceea ce tine de credinta e luat de bun. Citat:
"Una e sa spui ca o boala e favorizata de o gena ce s-a transmis de la parinti la copii si alta e sa spui ca copiii trebuie sa fie pedepsiti pentru relele facute de parinti." Adica una e ca fiul tau sa moara de infarct pentru ca a mostenit de la tine niste gene ce favorizeaza riscul de infarct si alta e ca fiul tau sa fie spanzurat pentru ca tu ai furat niste cai. Imi pare rau, dar aveti niste convingeri morale foarte periculoase. Nu as vrea sa ajungeti vreodata ministru al justitiei nici macar in vreo tara africana. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Cel putin cam asa ceva zicea cineva. Citat:
Eu am prezentat contextul. Ca sa se poata intelege intreg episodul. Citat:
Nu Hristos te supune chinurilor iadului, nu medicul te imbolnaveste, nu judecatorul te baga in puscarie. Tu singur. Prin faptele tale. Citat:
Fiul tau va fi spanzurat doar pentru ca tu l-ai invatat sa fure caii. Asa spune Cuvantul Domnului: Iezechiel 18:20. |
Moare pentru mantuirea noastră
Profetia [Isaia 53:5] Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Implinirea [Romani 5:6] Căci Hristos, încă fiind noi neputincioși, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioși. [Romani 5:7] Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăște cineva să moară. [Romani 5:8] Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Cineva poate fi spanzurat pentru ca a furat, nu pentru ca altcineva l-a invatat sa fure. Daca eu am fost invatat sa fur si nu fur, nimeni nu ma poate condamna. In societatile civilizate se pedepseste fapta, nu faptul ca omul e intr-un fel sau altul. Doar in societatile ajunse in ultimul grad de barbarie e pedepsit omul pentru ca e intr-un anume fel. Nazistii iar uneori si crestinii ii omorau pe evrei pentru ca erau evrei nu pentru ca faceau rele. Ortodocsii i-ar pedepsi pe penticostali deoarece ii considera eretici, la fel si pe atei. Noroc ca traim intr-o societate civilizata ce impune un pic de ordine tendintelor razboinice ale unor culte religioase. Ganditi-va insa ca in vremea in care legionarii au fost la putere in Romania, crimele lor au avut si o latura religioasa. Ati auzit de Nicolae Iorga. Si ce e ciudat, nici pana in ziua de azi capii ortodoxiei nu s-au dezis de aceasta organizatie criminala, mai ales ca biserica a sustinut-o pe fata. Ba unii cum a fost Iustin Parvu s-au declarat pe fata legionari. Asadar e periculos sa judecam oamenii dupa ceea ce credem noi ca sunt predispozitiile lor. O judecata corecta se face dupa fapte. Crestinii dumneavoastra dupa ce judeca? Citat:
|
Citat:
Mulți o iau după ureche, sau după propria minte si parere , uitând voit sau nu pe cei care au trudit toată viața studiului teologic. Nu intamplator aduc pe acest Forum învățături ale teologilor si ale Sfintilor Părinți, o hrană inepuizabilă sufletelor noastre . Un exemplu demn de urmat este si Părintele Galeriu :) 《ERTFA MANTUITORULUI HRISTOS "Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan XII, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. XIII, 23). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste. Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan XII, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se. Aceasta este viata lui Iisus: Jertfa. Jertfa totala, neincetata. De aceea El a si putut spune: "Eu am venit ca lumea viata sa aiba si din belsug sa aiba..." (Ioana X, 10). - Pentru ca El, viata Lui infinita, nu o traieste pentru Sine, ci o ofera si devine roditoare de viata nesfirsita, in Biserica Lui. Rostind chemarea: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine..." (Marcu VIII, 34), Domnul ne invata aici tocmai aceasta cale si taina a jertfei spre viata. Cercetatorii au observat ca acest cuvint - "sa se lepede de sine" este unic in literatura mondiala. Nu l-a rostit nimeni pina la Iisus. In lumea noastra marcata de iubirea de sine, izvor al pacatului si al mortii, Iisus a adus lepadarea de sine, starea de jertfa, izvor al vietii, al invierii. Si in aceasta a si adus mintuirea noastra, viata. Iisus vine, aduce cu Sine acest mod de viata "lepadarea de sine", starea de jertfa, de la Izvor, de la Dumnezeire; din viata si modul dumnezeiesc de viata al Prea Sfintei Treimi. Asa se vietuieste in Dumnezeu. "Persoanele dumnezeiesti nu se afirma prin Ele Insele, ci una da marturie pentru cealalta" (V. Lossky). - Fiecare traieste in si pentru alta... Tatal da marturie pentru Fiul. - "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in care am binevoit..." (Mat. VII, 5). Fiul nu traieste in Sine si pentru Sine, ci in Tatal, precum si marturiseste: "Eu sunt intru Tatal Meu si Tatal intru Mine..." (Ioan XIV, 11). Iar Duhul Sfint este deopotriva: si marturia si slava si bucuria Tatalui si a Fiului. Caci in Duhul exclamam: "Avva! Parinte !" (Rom. VIII, 15). In Duhul preamarim: "Domn este Iisus" (I Cor. XII, 3). Aceasta este legea de viata a Prea Sfintei Treimi. Acolo nu este iubire de sine, nu este egocentrism; acolo centrul este Noi, acolo centrul este iubirea si asa "Dumnezeu este iubire" (I Ioan IV), si viata nesfirsita. Si de acolo, Fiul lui Dumnezeu vine in lume cu legea de viata a Prea Sfintei Treimi; cu legea iubirii, a lepadarii de sine, a jertfei de sine. El zice: "...De la Mine Insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal asa vorbesc. Si Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lasat singur, fiindca Eu fac pururea cele placute Lui... spun ceea ce am vazut la Tatal Meu..." (Ioan VIII, 28, 29, 38). Vine in lume cu iubirea dumnezeiasca. Intreaga viata a Domnului nostru Iisus Hristos, asa cum ni s-a descoperit si aratat in lume ste jertfirea de sine. Din momentul insusi, al venirii in lume, al pogoririi la noi. Caci, "Dumnezeu fiind in chip... S-a golit pe Sine, chip de rob luand, facindu-se asemenea oamenilor... S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-se pina la moarte, si inca moarte pe cruce" (Fil. II, 6-8). In aceste citeva cuvinte Apostolul infatiseaza intreaga calea crucii, jertfei Domnului, de la intrupare pina la dimineata invierii. - Cale a renuntarii la Sine, a smereniei si a unirii cu noi. Si Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan vede "Mielul jertfit de la intemeierea lumii" (Apoc. XIII, 8). Aceasta vrea sa ne spuna, pe de o parte, ca la temelia lumii sta jertfa, ca lumea s-a nascut din jertfa; pe de alta parte, ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos vine in lume in stare de jertfa. In aceasta stare de jertfa, de iubire, de lepadare de Sine pentru noi, El a petrecut cu noi, si ramine etern asa. Nici nu poate fi altfel! Este de ajuns sa ne gindim numai la faptul ca Iisus Hristos fiind Dumnezeu si om in acelasi timp, Dumnezeu Atotputernic, biruitor al mortii, totusi El n-a folosit niciodata puterea Sa dumnezeiasca pentru El. El n-a primit ispita demonului cind, dupa patruzeci de zile de post, flaminzind i-a auzit glasul: "Daca esti Fiului lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se face piini." (Mat. IV, 3). El n-a acceptat, tot in virtutea lepadarii de sine, nici celelalte ispite ale demonului: sa faca minuni in favoarea Sa (Mat. IV, 7-18). Nu le-ar fi acceptat si pentru ca erau ispite, dar mai profund si mai ales, pentru ca nu erau in armonie cu legea de viata a Dumnezeirii, care nu este iubire de sine, ci lepadare de sine. - Cind Fariseii Ii cer semne, minuni, Domnul rapunde ca - nu li se va da alt semn "decit numai semnul lui Iona". (Mat. XVII, 4), deci, crucea iubirii si invierii. De aceea si Apostolul a spus: "...Mai mare decit orice dar este dragostea" (I Cor. XIII, 13). Hristos este totul - iubire jertfelnica, si puterea Sa dumnezeiasca a intrebuintat-o pentru altul, oferindu-o, transformindu-o integral in slujirea vietii semenilor. - Ce este de altfel iubirea, daca nu a-ti avea viata in celalalt; a trai pentru celalalt. A cunoaste ca atunci iubesti cu adevarat, cind cel iubit este salvat prin viata ta, traieste prin iubirea si viata ta, creste si se implineste prin iubirea si viata ta. Asa traieste Hristos. El exista pentru altul, pentru noi, dumnezeieste. Si traind, iubind dumnezeieste vindeca, salveaza de la moarte, de viata, mintuieste. Toate zilele Domnului petrecute printre noi, sunt pline numai de asemenea fapte, de binefaceri. Intru aceasta isi afla El si bucuria Sa. Intru aceasta ne spune ca si noi putem afla bucurie deplina. Leaga bucuria noastra de bucuria Lui dumnezeiasca in iubire: "Daca paziti poruncile Mele, veti ramine intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramin intru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina." (Ioan XV, 9-10). Putea fi vreo bucurie mai mare decit aceea sa arate si sa poata incredinta trimisilor Profetului care-L botezase, aceste mesaj: "...Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti: orbii capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curatesc si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se bineveste" (Mat. XI, 4-5). - Intr-adevar, in iubirea care daruieste si salveaza este bucuria, este fericirea, este sensul vietii. Si numai Hristos a putut rosti in toata plinatatea lui, acest cuvint: "Mai fericit este a da decit a lua" (Fapte XX, 35). Actul supremei daruiri jertfelnice este crucea. Este actul unei pliniri finale, cind Domnul "Isi da viata rascumparare pentru multi" (Mat. XX, 28), pentru toti cei care vor sa o primeasca. Dar, chiar in acest moment suprem, mintuitor, Iisus a fost ispitit sa se "salveze" pe Sine, folosindu-se de Dumnezeire... "Pe altii I-a mintuit, sa se mintuiasca si pe Sine Insusi, daca El este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu... Mintuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi", Ii spune unul dintre rastignitii impreuna cu El (Luca XXIII, 35, 39). - Ce-I cereau Mintuitorului? - Sa foloseasca Dumnezeirea egoist, pentru a se mintui pe Sine, nu pentru a mintui. Ce non-sens! - Dar, Iisus nu coboara de pe cruce tocmai pentru ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca iubeste dumnezeieste. Si, pentru ca poate transforma orice situatie, chiar acest rau capital, care este moartea, dindu-i un sens pozitiv pentru existenta, in inviere. Aceasta este o cale a Proniei: "Dumnezeu a intors raul nostru in bine", spune Iosif fratilor Sai (Facerea L, 20). Iar acum pe cruce El, Fiul lui Dumnezeu facut Om, restaureaza in fata Tatalui conditia si starea noastra adevarata, aceea de jertfire, de daruire de sine. Acesta era si omagiul pe care I-l aduce. - Adinc intelegea aceasta Sfintul Ciril al Alexandriei, cind spune, ca "la Tatal nu se poate intra altfel decit in stare de jertfa". - Asa intra Domnul ca Inaintemergator al nostru. Caci acum Fiul nu se aduce numai pe Sine ca jertfa Tatalui, ci ofera si firea Sa umana, pirga firii noastre. O ofera si o sfinteste. "Ceea ce este oferit e sfintit". Si e sfintita firea deodata: prin jertfa si prin marele dar al invierii; prin oferire si primire, in acest schimb de vieti. Caci, firea umana daruita, deschisa de El Dumnezeirii se umple de darul vietii dumnezeiesti, Invierea.......》 |
Citat:
Matei 21 Citat:
Cand Iisus precizeaza clar, in acelasi capitol, ca din uscarea smochinului trebuie sa intelegem ca rugaciunea are putere iar dumneavoastra veniti cu o interpretare de-a binelea, aiuritoare ("din aceasta pilda trebuie sa ne asteptam sa o incasam chiar daca n-avem nicio vina"), eu vad o mare problema: rastalmacirea invataturii lui Iisus. Citat:
Citat:
Iar in al doilea rand, va sfatuiesc sa le dati o felie din cozonacul dumneavoastra acelor flamanzi. Asta a invatat Iisus. Daca in luma asta nu ar exista atei ci doar urmasi adevarati ai lui Iisus, nu ar mai flamanzi nimeni. Citat:
Asta DA, ar fi, in sfarsit, o fapta frumoasa a unui ateu. Vaicareala "ce rau e in lume" fara ca tu sa ridici un pai pentru a schimba lucrurile, e ipocrita. Citat:
Citat:
Iar crestinii mei judeca dupa cum scrie la Carte. Citat:
|
Citat:
Citat:
pe de alta parte nu tii deloc seama de ceea ce a facut biserica imediat ce a primit puterea de la constantin celorlalte religii si apoi timp de 1500 de ani sie insasi. e mult prea simpla explicatia de mai sus, asa putem explica absolut orice nu ne convine, in abstracto. edit.apropo, oare ce s-ar fi intamplat daca sangerosul razboi religios ar fi fost castigat de catolici? avem boemia ca exemplu pentru ce s-ar fi intamplat, protestantismul ar fi disparut. |
Citat:
Citat:
Moralitatea iudeo-crestina semnifica principiile Noului Testament, bazate pe anumite norme si legi ale Vechiului Testament. |
Citat:
cred ca omenirea se amageste... sau s-a amagit. daca exista, divinitatea nu se amesteca in treburile noastre si asa ar fi si firesc. bunaoara uite ce scria the boss c/p pe aici, ca ignorantii de atei distrug creatia Lui, potrivit principiilor despre care vorbesti tot ceea ce se intampla se intampla ca asa vrea divinitatea. nu merge... logic este ca ne lasa de capul nostru si la sfarsit ne judeca. sper sa fie asa, macar pe lumea cealalta sa sufere cei rai. cat mai cumplit si definitiv. |
O dedicatie pentru Krautrock si Ali Baba, cantare pentru venirea la credinta:
https://www.facebook.com/groups/1443...2286794428266/ Domnu sa va binecuvinteaza! |
Citat:
|
Citat:
ps.si eu tocmai ma gandeam, imi ziceam, uite domne ce om frumos e PT, cand nu vrea sa admonesteze nu raspunde. cand colo il pui pe parnaistul ala cu flasneta. ;) ps.stii, ai putea sa folosesti aceeasi retorica ca si catalin, daca invingeau catolicii si distrugeau protestantismul ar fi gasit El o cale, nu? ;) presupun ca stii ca in boemia erau 90% protestanti si ca n-a ramas urma... |
Citat:
A fost doar o tentativa de detensionare... |
Citat:
revenind la topic, m-am gandit deseori si intotdeauna raspunsul meu a fost ca Iisus a oferit un nou inceput. toate santajele bisericii cu pacatul primordial, vezi adam si eva, ar fi trebuit sa nu existe, dar si astazi pe asta merge biserica, dupa cum se vede si pe forumul nostru. pentru cineva care crede cu adevarat personalitatea lui Hristos trebuie sa fie coplesitoare, nu vad cum poate exista altceva in mintea unui astfel de om daca crede cu adevarat. de aceea ma lasa rece toate criticile care mi se aduc, pentru ca nu regasesc in acesti oameni nici o milionime din cat ar trebui sa existe. dar am intalnit asa ceva in doi popi ortodocsi pe care i-am cunoscut personal si in parintele galeriu, am vazut asta in ochii lui la tv. insa avem o problema. 1950 de ani crestinismul a spus asa: vine sfarsitul lumii, pocaiti-va! asta spunea Iisus, asta a spus intreaga biserica pana mai ieri, cand propovaduirea sfarsitului lumii a devenit ridicola. evident, retorica s-a schimbat, s-a adaptat, ca intotdeauna, dar problema ramane. |
Adică tu ai impresia că nu vine sfârșitul lumii și pe cale de consecință nu tre' să te pocăiești? :39:
|
Citat:
asta sunt faptele, explicatia data de biserica este cuprinsa in intregime in ultimul citat de mai sus, problema este ca nu e ok, pentru ca asta a fost tema principala a lui Iisus, ca vine sfarsitul lumii si trebuie sa ne pocaim. vorbea in abstract, cum spune acum biserica? iar nu tine, pentru ca asta o spune acum! voi ii acuzati pe protestanti ca exista de 100 de ani, dar retorica asta a bisericii? e veche doar de decenii. unul dintre preotii ce i-am pomenit mai sus vorbea despre "sfarsitul veacurilor", adica exact asa cum spune biserica astazi, dar nu o facea ieri. adica biserica a amenintat omenirea timp de doua milenii stiind ca Iisus nu se referea la un sfarsit imediat? este ca e greu? ;) ratacitorii se refereau la un sfarsit imediat si asa a fost mereu, atat in vest cat si in est. |
Citat:
Pe de alta parte insa, prin termenul biserica se poate intelege si "crestinii care urmeaza invatatura Noului Testament, urmasii lui Iisus". Eu cred că, în fiecare veac, crestinii practicanti chiar au crezut ca Iisus revine in timpul vietii lor. Si astazi e la fel. Toti crestinii autentici cred ca revenirea lui Iisus este foarte aproape. E posibil ca Iisus să revina peste doar 2000 de ani, sau peste 20.000 de ani? Teoretic, da. Insa eu cred ca El va reveni in timpul vieții mele. Apostolul Pavel credea la fel. Si, de atunci incoace, toti crestinii. Acesti crestini NU ameninta omenirea cu revenirea lui Iisus, "stiind" ca El nu va reveni niciodata. Ci ei chiar cred ceea ce spun. Cine ii acuza, o face in mod gratuit. |
Citat:
《Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul.》 De reținut: 《LA TOATE NEAMURILE 》 Doamne ajută! |
Citat:
eu nu acuz oamenii, stiu ca ei credeau cu adevarat si erau sinceri si devotati. de altfel de aici au pornit si unele dintre cele mai dificile "argumentatii" ce le-am avut cu colegii nostri, adica toti ceilalti, care ziceau ca nu conteaza ca X crede daca nu e in ortodoxie. ;) sigur, n-ai spus asta, insa acum e prima oara ca imi pare bine ca nu esti ortodox, altfel nu puteam scrie ce am scris. :)) deci, nu conteaza ca tu crezi, ca pavel credea, ca unul si altul credeau si erau sinceri, conteaza numai ce spune biserica, ca institutie. altfel unde-am ajunge? |
Citat:
ps.eu cred ca evreii nu intra, dar se naste o alta problema in afara celei de sus, cu mult mai grava. nu cred ca ai rezista la argumentatie, ai reveni la imbecilule...;) |
Citat:
La toată făptura lui Dumnezeu . Nu , nu mai revin la ocară, căci te-am dojenit odată, de două, trei ori și e suficient :) Admir la tine sinceritatea și nevinovăția in expunerile tale , ești ca un prunc nevinovat :) Toate cele bune și cu folos ! |
Citat:
|
Citat:
„Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24:14) Unii afirmă că s-a propovaduit in toată lumea , argumentele lor sunt extrem de șubrede. In fine , vorba multor Părinți, este mult mai important sfârșitul fiecaruia , aceata este cel mai important , cum ne găsește acest sfârșit pe fiecare in parte , ce am acumulat , cu ce plecăm din astă lume , cu un suflet împăcat , curat , sau împovărat și plin de păcate nemărturisite și neandreptate. |
Citat:
|
|
Citat:
Dacă tu nu crezi că vine <obiectiv> sfârșitul lumii și te vei întâlni cu Hristos la Judecata unde oile vor fi de-a dreapta iar caprele la stânga, ia aminte că vei experimenta sfârșitul lumii <subiectiv> când te vei întâlni cu Hristos la judecata ta. Iată că pocăința e necesară, sfârșitul lumii experimentându-l negreșit într-un fel sau altul. |
Citat:
cred ca nu a existat om care sa nu spere ca exista ceva dupa moarte, cred ca si cel mai acerb ateu avea sau are undeva un licar, o scanteie, de dorinta. ;) |
Citat:
Citat:
Citat:
"Daca un om scoate ochiul altui om, sa i se scoata ochiul. Daca un om rupe un os al altui om, sa i se rupa osul" (Codul lui Hammurabi, legea 196). In sistemele legislative moderne nu mai avem asa ceva. Citat:
Citat:
https://www.youtube.com/watch?v=fj6r3-sQr58 Asta intr-adevar ii uneste pe oameni. Citat:
http://www.i2symbol.com/images/abc-1...on_256x256.png iar 6 arata asa http://www.i2symbol.com/images/abc-1...on_256x256.png Abia in anul 976, in Codex Vigilianus avem prima referinta europeana la aceste numerale, iar sasele incepe sa semene oarecum cu nouale. Iata deci o credinta bazata pe o eroare de necunoastere a istoriei numerelor. https://www.romaniatv.net/parintele-...ui_199256.html Oare gresesc daca spun ca toti cei ce au crezut pana acum ca Iisus va veni in timpul vietii lor s-au bazat pe niste erori de intelegere? Iar cei ce traiesc acum si cred acest lucru se bazeaza oare pe ceva valid? Pana la urma acest lucru e valabil chiar si pentru cei care admit ca Iisus va veni peste 2000 sau 20.000 de ani. Ar fi cazul sa se bazeze pe ceva, chiar daca 20.000 de ani inseamna de zece ori mai mult decat era crestina. Citat:
https://www.youtube.com/watch?v=ZoxNjWSU1tU |
Ora este GMT +3. Ora este acum 16:21:38. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.