Crucea vietii
 

Adevaratul crestin ortodox cinsteste Crucea care s-a sfintit cu mainile lui Hristos pe Golgota si se inchina ei cu toata evlavia si smerenia. La fel cinsteste si crucea cea nevazuta a suferintelor vietii in Hristos, pe care a rabdat-o si Mantuitorul pana la moarte, si „inca moarte pe cruce“ (Filipeni 2,8). Dar si aceasta sa cunoasca crestinul ortodox: crucea nevazuta a suferintelor Sale este de multe feluri si fericit este acel crestin care cu credinta in Dumnezeu si cu multa rabdare isi duce crucea suferintelor pe pamant in dragostea lui Hristos, spre mantuirea sufletului sau.

Asa, de exemplu, unul este orb si rabda toata viata cu multumire aceasta suferinta. Altul este surd, altul nu poate vorbi, iar altul este schiop si lipsit de oarecare madulare ale trupului sau. si daca sufera cu barbatie aceasta neputinta si multumeste lui Dumnezeu cu rugaciuni din inima, unul ca acela cu mucenicii se va numara. Numai sa se fereasca de orice pacate, caci dincolo il asteapta bucuria cea fara de margini.

Altii duc cu multa rabdare crucea casatoriei care nu este usoara, deoarece multe si mari datorii au crestinii cei casatoriti - de a creste pe fiii lor in frica de Dumnezeu, de a nu-si ucide copiii, de a iubi Biserica, mama noastra care ne-a nascut prin apa si prin Duh (Ioan 3, 5); de a posti toate sfintele sarbatori de peste an, precum si miercurea si vinerea, spre a prisosi dreptatea lor mai mult decat a fariseilor care se laudau ca postesc de doua ori pe saptamana.

Apoi, de a duce viata in curatenie, in posturi, in duminici si in sfintele sarbatori; de a face milostenie, de a merge regulat la biserica, de a face in toata vremea rugaciuni si de a citi cat mai des Sfanta Scriptura si invataturile sfintilor lui Dumnezeu. inca de a se feri de orice pacat care departeaza de la ei pe Duhul Sfant si multe alte indatoriri pe care ii invata preotii in toate Duminicile si sfintele sarbatori, numai de ar asculta cu frica de Dumnezeu. Parintele Cleopa.

de la par. Cleopa citire
 

de ce ar prisosi dreptatea noastra mai mult decat a fariseilor?

sau mai bine zis, ce ar trebui inteles din formularea respectiva?

En stiu ca 'a prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor' nu s erefera la post si respectarea Legii, ci la dreptatea launtrica, la legea noua. Hristos le spune fariseilor ca au neglijat poruncile principale ale legii, dragostea de Dumnezeu si aproapele, si s-au concentrat pe maruntisuri. Noi trebuie sa inversam acest mod de viata - maruntisurile vin la urma, nu mai intai.
Postul este bun, daca este pus la locul lui, nu pe primul loc.

Este foarte important pentru noi sa cunoastem care ne este crucea si sa o purtam cu smerenie si nadejde in Dumnezeu. Prin asumarea crucii fiecare dintre noi este pus in postura lui Iosif din Arimateea. Simtim si noi, asemenea lui, intr-o masura mai mica sau mai mare, povara dar si bucuria Crucii lui Hristos, blestemul dar si binecuvantarea.

Sfânta Evanghelie după Matei 5,24-27:

24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

Sa ne ajute El la aceasta!

In primul rand suntem in legea harului cand trebuie sa intrecem prin ravna chiar si pe farisei si carturari, acestia erau si ei ravnitori dar cu un scop- de a fi vazuti de oameni si nu de a-L descoperi pe Dumnezeu.

Esential e faptul ca omul nu-si duce crucea vietii singur, ci cu Hristos. La crucea lui, pune si Dumnezeu umarul.
E o sinergie aici, o minunata impreuna-lucrare. Nu ia Dumnezeu asupra Sa intreaga povara a crucii, pentru ca ne-am slabanogi. Dar nici nu ne lasa singuri, caci am fi zdrobiti de ea.

Doamne ajuta neputintei noastre , si El ne ajuta , de asta sa fim siguri , caci altfel am fi zdrobiti efectiv , precum bine a remarcat George !

Cum iti poti da seama ca o anumita afectiune pe care nu reusesti sa o rezolvi in decursul a catorva ani, si cu ajutorul medicinei, si a bisericii, este de fapt crucea ta si de fapt nu ar mai terbui sa incerci sa scapi de ea, findca crucea trebuie dusa ?

Cum iti poti da seama de asta ?

Orice afecţiune aţi avea, trebuie să o trataţi. A ne duce crucea nu înseamnă a renunţa să ne tratăm. Înseamnă să privim suferinţa ca pe un bine pe care ni-l face Dumnezeu, să nu cârtim, să nu ne lamentăm, şi să înţelegem că aceasta-i o cale de îndreptare, o cale de apropiere de Hristos. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, adică să nu mai păcătuiască. Dumnezeu caută la sufletul omului. Prin suferinţă, ne apropiem de Hristos, prin jertfă, prin smerenie. Iertaţi-mi îndrăzneala! Doamne ajută!

Iată un material video, pe care eu îl consider excepţional, cu părintele Arsenie Papacioc, despre suferinţă: http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8 . Sper să vă fie de folos.