INTERVIU CU DUMNEZEU...

Am visat ca am avut un interviu cu Dumnezeu...
'Deci vrei sa ai un interviu cu mine?' a intrebat Dumnezeu. 'Daca ai timp...' am raspuns eu. Dumnezeu a zambit. 'Timpul meu este vesnic; ce te gandesti sa Ma intrebi?'. ' "Ce te surprinde cel mai mult la omenire?...". Dumnezeu a raspuns...
Ca gandindu-se cu ingrijorare la viitor, ei uita prezentul, astfel ca ei nu traiesc nici in prezent nici in viitor. Ca ei traiesc ca si cand nu vor murii niciodata, si mor ca si cand n-ar fi trait vreodata..."
"Ca se plictisesc cu copilaria- se grabesc sa creasca mari si apoi iarasi tanjesc sa fie copii. Ca isi pierd sanatatea sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea." Bratele lui Dumnezeu m-au luat si am tacut un moment, apoi am intrebat... "Ca un parinte care sunt cateva din lectiile vietii pe care vrei sa le invete copiii Tai? " Dumnezeu mi-a raspuns zambind:
"Sa invete ca ei pot face pe oricine sa-i iubeasca si sa se lase iubiti.
Sa invete ca cel mai valoros lucru nu este ceea ce au in viata lor, ci pe cine il au in viata si viata insasi.
Sa invete ca nu-i bine sa se compare cu altii.
Sa invete ca o persoana bogata nu este una care are cel mai mult ci una careia ii trebuie cel mai putin.
Sa invete ca doar in cateva secunde pot provoca rani adanci in persoana iubita, si pot trece multi ani ca sa le vindece. Sa invete sa ierte prin practicarea iertarii.
Sa invete ca sunt persoane care ii iubesc mult, dar pur si simplu nu stiu sa exprime sau sa-si arate sentimentele.
Sa invete ca banii pot cumpra orice dar nu Fericirea !!!
Sa invete ca doi oameni pot privii la acelasi lucru dar il pot vedea foarte diferit.
Sa invete ca Eu sunt aici cu ei intodeauna."

[COLOR=#6495e6]Ma iubesti cu adevarat?[/COLOR]
[COLOR=#6495e6][/COLOR]
[COLOR=#555555]
M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: "Ma iubesti?"
I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!"
Apoi m-a intrebat: "Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?"
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"
Atunci Domnul mi-a spus: "Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?"
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: "Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"
Domnul m-a intrebat: "Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"
Atunci, Domnul m-a intrebat: "Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: "Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"
Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat."
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?"
Si I-am raspuns: "Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"
Dar Domnul m-a interebat: "De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: "De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?"
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: "Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"
Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: "Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: "Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!

Amin![/COLOR]

[COLOR=black][SIZE=3] Cuvinte pentru suflet[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR]

• Nu putem intra in Cer daca mai inainte nu a intrat Cerul in noi.
• Cereri mari duc la raspunsuri mari pentru ca rugaciunea misca mainile care misca lumea.
• Dumnezeu te are in planurile Lui, Il ai si tu pe El in ale tale?
• Nu esti gata sa traiesti pana nu esti gata sa mori.
• Noi il privim pe Dumnezeu asa cum aviatorii isi privesc parasuta; ea este acolo pentru urgente dar pilotul spera sa nu trebuiasca sa o foloseasca niciodata.
• Daca crestinii n-ar fi copii lui Dumnezeu, Satan n-ar incerca sa-i faca sa se indoiasca de faptul ca sunt.
• Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge.
• Nu exista oameni atat de buni ca sa se mantuiasca singuri - dar nici atat de rai sa nu poata fi mantuiti de Dumnezeu
• Putem sluji fara iubire dar nu putem iubi fara slujire.
• Daca nu gasesti nici o cale de iesire,incearca privind in sus!
• Dumnezeu va avea grija de lucrurile prin care treci, tu ai grija cum treci prin ele!
• Prieten iti este cel ce stie totul despre tine si totusi te place.
• Prietenii sunt ca si curcubeul: iti lumineaza viata cand ai trecut printr-o furtuna.
• Prietenia este ca si vinul: se face mai buna cu trecerea timpului.
• Orice om vrea sa fie apreciat. Deci daca apreciezi pe cineva, nu pastra secret acest lucru.
• Invata din greselile altora; viata e prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate.
• Cand nu-ti ramane decat Dumnezeu, vei descoperi ca Dumnezeu iti este suficient.
• Daca vezi pe cineva fara zambet, da-i unul de-al tau!
• Cei ce umbla cu Dumnezeu nu vor fi in pas cu lumea.
• Daca vrei sa faci lucruri mari trebuie sa ramai mic.
• Fiecare vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa toata fericirea si cresterea vin in timp ce il urci!
• Am tinut multe lucrui in mana si le-am pierdut, dar ceea ce am incredintat in mainile lui Dumnezeu este al meu si astazi.

[COLOR=#6495e6]Nava si farul[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555] In cea mai intunecata parte a noptii, capitanul isi conducea nava prin apele peste care se lasase si ceata. Cu ochii concentrati la maxim, el scruta ntunecimea, cautand eventualele pericole. Cele mai adanci sentimente de frica au aparut cand a vazut o lumina puternica chiar in directia sa. Parea sa fie o alta nava a carei curs prevestea o coliziune cu nava sa.
Pentru a avertiza asupra potentialului dezastru, a transmis prin radio: "Sunt capitanul Jeremiah Smith. Va rog sa va modificati cursul cu 10 grade Sud! Terminat!"
Spre uimirea sa, lumina ce se indrepta spre ei nu si-a schimbat cursul. Dimpotriva a auzit raspunsul prin radio: "Capitane Smith, sunt soldat Thomas Johnson. Va rog sa va modificati imediat cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat."
Enervat de mesajul radiofonic, capitanul a strigat inapoi prin radio: "Soldat Johnson, sunt capitanul Smith si iti ordon sa schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!"
Pentru a doua oara, lumina din fata nu si-a schimbat cursul. "Cu tot respectul, domnule capitan Smith" s-a auzit din nou vocea soldatului "va ordon eu, sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat."
Enervat si frustrat de acest marinar inconstient, care punea in pericol vietile echipajului sau, capitanul a luat din nou emitatorul: "Soldat Johnson, as putea sa te trimit in fata tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima data, iti comand cu autoritatea investita mie de guvernul Statelor Unite ale Americii sa iti modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o nava de razboi!"
Raspunsul final transmis de catre soldat a fost calm si rece: "Cu tot respectul domnule, ma vad nevoit sa va comand din nou sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord! sunt Farul!"

APLICATIE: Multi dinte noi in aceasta lume, avem putin respect fata de autoritate. Ne comportam ca si cum regulile si legile pot (sau ar trebui) sa fie schimbate dupa nevoile noastre personale. Reclamele ne imping spre "Fa cum iti place tie". In realitate, nu putem sa le avem pe toate, dupa bunul nostru plac. Trebuie sa m ne conformam vietile dupa un adevar mai inalt, o autoritate mai inalta - Cuvantul lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimba doar ca sa ne faca noua pe plac. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si sa ne conformam vietile dupa ceea ce vrea Dumnezeu sa facem.
Iisus este si El asemenea unui far. Biblia ne invata ca "Iisus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci" (Evrei 13:8). El va fi intotdeauna aici, pentru noi. El este Cel pe care te poti bizui 100%. Noi, crestinii, trebuie sa ne aliniem vietile dupa voia Sa. Daca El ne spune sa ne schimbam cursul, n-avem altceva de facut decat sa ascultam pentru ca ne vrea doar binele. [/COLOR]

O scrisoare de la EL

Când te-ai trezit, te priveam, si mã gândeam cã îmi vei vorbi, chiar si doar câteva cuvinte: cerându-Mi pãrerea în vreo problemã sau multumindu-Mi pentru vreun lucru bun care s-a întâmplat ieri în viata ta.
Dar am observat cã esti prea ocupat încercând sã-ti gãsesti haina potrivitã pe care s-o porti în acea zi. În timp ce te învârteai prin casã, pregatindu-te, stiam cã ai putea gãsi câteva minute ca sã te opresti si sã-Mi zici: Bunã dimineata! dar erai ocupat.
La un moment dat ai avut vreo cinsprezece minutelibere. Neavând nimic altceva de fãcut te-ai asezat într-un fotoliu. Apoi te-am vãzut sãrind în picioare. Am crezut cã vrei sã-Mi vorbesti. Dar ai alergat la telefon si ai chemat un prieten, ca sã bârfesti cu el. Te-am privit rãbdãtor întreaga zi. Cu toate activitatile tale…ai fost prea ocupat ca sã-mi spui mãcar o vorbã.
Am observat cã înainte de a lua masa de amiazã, ai privit în jur. Poate ca te-ai simtit jenat ca sã-Mi vorbesti, de aceea nu ai plecat capul ca sã te rogi. La vreo douã trei mese de tine, ai observat câtiva prieteni care s-au rugat înainte de a manca, dar tu nu
ai facut-o. Asta e…! Mai existã înca timp din zi asi nãdajduiesc ca vei
vorbi totusi cu Mine.
Te-ai întors acasã. Pãrea cã ai o multime de lucruri de fãcut. Dupã ce ai terminat o parte din ele, ai dat drumul la televizor. Nu stiu daca-ti place sã te uiti la el! Prin fata ochilor tãi se perinda vrute si nevrute, si petreci foarte mult timp zilnic în fata lui, negândindu-te, de fapt, la nimic. Pur si simplu privesti ecranul. Am asteptat rãbdãtor, în timp ce priveai televizorul…apoi, în timp ce ti-ai luat cina…dar, tot nu ai vorbit cu Mine.
Era târziu, cred, si te simteai oboist. Dupã ce ai spus Noapte bunã! familiei, te-ai trântit în pat si ai adormit imediat. Ce sã faci? E bine si asa…! Poate nu stii cã Eu sunt întotdeauna acolo pentru tine. Am mai multã rãbdare decât îti imaginezi tu. As vrea chiar sã te învãt cum sã ai si tu rãbdare cu altii.
Te iubesc atât de mult, încât astept în fiecare zi cel putin un semn de la tine, o rugãciune, un gând, sau o multumire din inimã.
Este asa de greu sã ai o conversatie de unul singur. Ei, vãd cã te pregatesti sã te trezesti din nou. Voi mai astepta o datã, cu toatã dragostea mea pregãtitã
pentru tine.

Sã ai o zi bunã !

Prietenul tãu Dumnezeu

[COLOR=purple]Pilda podului[/COLOR][COLOR=black][/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=purple] “ Povestirea care urmeaza a avut loc intr- un orasel canadian care e traversat de un rau foarte larg, numit Saint Laurent River (Raul Sfantul Laurentiu). Raul acesta face legatura fluviala intre Oceanul Atlantic si Montreal si este foarte[/COLOR][COLOR=purple] solicitat de trecerea vapoarelor. De cateva ori pe zi insa acesta se inchide trraficului de vapoare pentru a pemite instalarea unui pod mobil care permite astfel, trecerea peste el a catorva trenuri de calatori.[/COLOR]
[COLOR=purple] Acest pod mobil a fost , in urma cu cateva decenii, martorul unei tragedii cumplite. Cu toate ca operatiunile de montare si demontare a podului se facusera de mii de ori pana atunci, in acea zi blestemata lucrurile nu s- au intamplat asa cum trebuiau. Cu toate ca personalul angajat la manevra asamblarii si dezasamblarii podului mobil fusese instruit foarte atent, acea zi blestemata a lasat urme adanci in inimile oamenilor ce locuiau in acel orasel.Dar iata ce s- a intamplat.[/COLOR]
[COLOR=purple] Omul angajat cu asamblarea podului mobil avea o baraca mica de o parte a raului, loc de unde acesta manevra automat instalarea si blocarea podului.[/COLOR]
[COLOR=purple] In acea seara omul de serviciu astepta ultimul tren al zilei resepective sa treaca peste rau.Uitandu-se in departare omul i-a zarit luminile, semn ca acesta se apropia de pod. Omul a pasit arunci catre camera de control si astepta pana cand trenul era la o anumita distanta, dinainte stabilita, cand el trebuia sa declanseze reasezarea podului.Cand el a apasat pe butonul ce actiona asezarea si blocarea automata a podului, a observat, spre oroarea lui, ca mecanismul de blocare nu mai functiona.[/COLOR]
[COLOR=purple] Daca podul nu era blocat in pozitia potriviata, acesta se clatina cand ajungea trenul pe el, facand astfel, ca trenul sa se balanseze, sa cada de pe linie si sa se prabuaseasca in rau. Acesta era un tren de pasageri cu foarte mullti oameni in el.[/COLOR]
[COLOR=purple] El a parasit atunci , dispozitivul de instalare automata si a fugit repede de partea cealalta raului, loc unde era un levier pe care il putea manevra manual pentru blocarea podului. Omul trebuia sa tina levierul apasat cu fermitate pe toata durata trecereii trenului. El putea auzi deja bubuitul trenului care se apropia in viteza. A inceput sa apese levierul, lasandu- se pe spate pentru a–i putea aplica levierului toata greutatea sa, asigurandu- se astfel, ca face tot ceeea ce poate pentru a bloca podul.[/COLOR]
[COLOR=purple] Omul a continuat sa aplice presiunea pentru a mentine mecanismul blocat.Era deplin constient de vietile care depindeau acum de puterea lui.[/COLOR]
[COLOR=purple] Atunci, veninid din cealalta parte a podului, el auzi un zgomot ce l- a facut sa- i inghete sangele in vine.” Tati, unde esti?”El si-a vazut atunci fiul de patru ani, traversand podul pentru a- l cauta pe el.[/COLOR]
[COLOR=purple] Primul sau impuls a fost sa urle catre copil ” Fugi!Fugi! ” Dar trenul era prea aproape;[/COLOR]
[COLOR=purple]picioarele lui mici nu puteau sa fuga de pe pod in timpul necesar.Omul nostru aproape ca a lasat levierul jos pentru a fugi sa – si ia fiul pentru a- l duce in libertate. Dar si- a dat seama ca el nu putea renunta la levier.[/COLOR]
[COLOR=purple] Fie oamenii din tren, fie fiul sau trebuia sa moara. A pastrat un moment pentru a lua decizia.[/COLOR]
[COLOR=purple] Trenul a trecut cu siguranta mai departe, si nimeni nu a fost constient de micutul corp aruncat cu neindurare in rau de trenul care tocmai a trecut pe acolo. Si de asemenea, nimeni nu a fost constient de fata paralizata a omului ce suspina, care inca tinea strans levierul de blocare, cu toate ca trenul trecuse deja. Nimeni nu a l- a vazut mergand acasa mai incet decat a mers vreodata, sa- i spuna sotiei lui cat de brutal murise fiul lor.[/COLOR]
[COLOR=purple] Acuma, daca tu intelegi emotiile care au trecut prin inima acestui om, tu poti incepe sa intelegi sentimentele Celui de Sus cand acesta si-a sacrificat Fiul pentru a uni distanta dintre noi si viata eterna.”[/COLOR][COLOR=black][/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE]

[COLOR=#6495e6]Prea multa rugaciune[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555]
Johnny, un pusti de 5 anisori, foarte istet, i-a spus tatalui sau ca i-ar place sa aiba un fratior mai mic si pe langa cererea sa era gata sa faca orice sa ajute. Tatal sau, un barbat de 35 de ani, foarte istet si el, s-a oprit un moment si apoi a raspuns: "Iti spun eu ce sa faci. Daca te rogi in fiecare zi timp de doua luni iti garantez ca Dumnezeu iti va da un fratior!" Johnny a raspuns foarte pozitiv la propunerea tatalui sau si in seara aceea s-a dus in dormitorul sau si a inceput sa se roage pentru un fratior mai mic.
S-a rugat in fiecare seara pentru un fratior timp de o luna, dar dupa acea perioada a inceput sa fie tot mai sceptic. A privit imprejur si a aflat ca ceea ce cerea el nu se intamplase niciodata in acea zona. Nu te rogi doua luni dupa care BANG! Apare un fratior. Asa ca Johnny s-a oprit din rugaciune. Dupa o alta luna mama lui Johnny a fost dusa la spital. Cand s-a intors acasa, parintii l-au chemat in dormitorul lor. A intrat precaut, fara insa sa se astepte sa gaseasca ceva, dar acolo see afla o gramajoara acoperita langa mama sa. Tatal sau a tras patura si iata ... nu un bebelus, ci doi! Mama sa a avut gemeni! Tatal lui Johnny a privit la el si a spus: "Nu esti bucuros ca te-ai rugat?" Johnny a ezitat dupa care a privit la tatal sau si a spus: "Dar tu nu te bucuri ca m-am oprit dupa o luna?" :)

APLICATIE: Tatal lui Johnny a stiut in avans ca rugaciunile fiului sau vor avea un raspuns iar Tatal noistru ceresc stie si El in avans daca rugaciunile noastre vor fi sau nu implinite. El poate vedea viitorul. Biblia ne spune, de asemenea, ca Dumnezeu cunoaste dorintele si nevoile noastre chiar inainte sa le spunem. Deci de ce sa ne mai rugam?
In primul rand pentru ca Dumnezeu vrea sa ii demonstram credinta in El. El vrea sa ii demonstram dependenta de El. De aceea Iisus ne-a invatat sa ne rugam: "Da-ne noua astazi painea cea de toate zilele." Dumnezeu stie ca avem nevoie de mancare si de imbracaminte si de sanatate si chiar de fratiori (uneori). Dar Dumnezeu vrea sa mergem la El in rugaciune oricum. Rugaciunea este un lucru foarte puternic. Rugaciunea noastra conteaza! Acesta nu este doar un exercitiu de credinta. Da, Dumnezeu stie ce ne asteapta in viitor, dar daca nu ne rugam uitam de dreptul nostru de a influenta viitorul si de a fi de acord cu Dumnezeu referitor la viitor. El asteapta, dornic sa auda vesti de la tine![/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Raspunsuri bune, dar nefolositoare[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555]
[/COLOR][COLOR=#555555]Conform unei vechi legende, un om s-a ratacit in calatoria sa si a ajuns intr-un teren cu nisip miscator.
Confucius a vazut situatia omului si a spus: "Este evident ca trebuie evitate astfel de locuri."
Apoi, Budha a observat situatia si a spus: "Fie ca problema acestui om sa fie o lectie pentru intreaga lume."
Dupa aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului ce se scufunda tot mai mult in nisipul miscator el a spus: "Aceasta este voia lui Allah."
In final a aparut pe scena evenimentelor Iisus iar El a spus: "Apuca-ma de mana, frate. Te voi ajuta Eu sa scapi."

APLICATIE: Exista multe religii in lume, si fiecare dintre ele au lucruri care sunt admirabile sau chiar adevarate. Dar numai Iisus asigura salvarea din pacat. Iisus a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine." (Ioan 14:6). Nici un lider religios nu a mai afirmat asa ceva - pentru ca nu pot afirma asa ceva. Numai Iisus are puterea si autoritatea de a ne ierta de pacate si de a ne da viata vesnica. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica." (Ioan :316).[/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Regina[/COLOR][COLOR=#6495e6] Angliei[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555]Regina Angliei obisnuieste sa viziteze adesea casteluk Bob Morrow. Intr-o astfel de ocazie, se plimba singura si a inceput sa ploua. A alergat repede spre o casa ca sa ceara ajutor. A batut la usa si a deschis o doamna cam enervata ca este deranjata de cineva. Prin deschizatura usii a strigat: "Ce vrei?"
Regina, nu s-a prezentat, ci doar a spus: "As putea imprumuta o umbrela?"
"Un moment." a mormait femeia. A trantit usa, si s-a intors dupa un minut cu cea mai groaznica umbrela pe care a putut-o gasi, cu spite rupte si cu gauri prin material. A intins-o prin deschizatura usii si a spus: "Uite!" Regina a multumit si si-a vazut de drum.
In urmatoarea dimineata regina impreuna cu intreaga sa escorta s-au oprti in fata casei. Unul dintre membrii escortei a batut la usa si a dat umbrela femeii, spunand: "Doamna, Regina Angliei va multumeste." In timp ce se indeparta acesta a auzit-o spunand: "Daca as fi stiut i-as fi dat ce aveam mai bun."

APLICATIE: Intr-o zi vom sta cu totii inaintea Imparatului cerurilor, iar unii vor fi auziti spunand "Daca as fi stiut i-as fi dat ce aveam mai bun." Problema este ca stim si totusi ii dam lui Hristos resturi sau rebuturi sau lucruri care ne costa foarte putin. Deoarece Dumnezeu ne iubeste, El ne-a dat ce avea mai bun: pe Fiul Sau. Putem sa-i dam ceva mai putin decat ce avem mai bun?[/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Samanta imparatului[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555] Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!"
Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.
Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani tercura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. Au tercut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.
A trecut si anul si toti beietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai incercat si tu!"
Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!"
Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat."
Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
"Numele meu este Lee" a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!"
Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?"
Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiefcaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat!"

APLICATIE: "Adevarat va spun ca daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur, dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde, dar cine isi uraste viata in lumea aaceasta, o va pastra pentru viata vesnica." (Ioan 12:24-25). Scriptura ne reaminteste ca persoana care este gata sa ia mai putin acum va primi mai mult in viitor. Prin "moarte" fata de noi insine, traim pentru totdeauna.
Iisus a spus: "Nu orisicine-Mi zice Doamne, Doamne va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri" (Matei 7:21). Nu este suficient doar sa arati, in exterior, ca un crestin. Dumnezeu vrea sa fim in totalitate crestini.[/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Scrisoare de la EL[/COLOR]
[COLOR=#6495e6][/COLOR]
[COLOR=#555555] Dragul meu,

Cum iti mai merge? Desigur, Mi-as dori mult sa putem vorbi doar noi amandoi, dar stiu ca pentru aceasta niciodata nu ai timp. Am hotarat deci sa-ti scriu o scrisoare, pentru a-ti spune cat de mult te iubesc.
Te-am vazut aseara, cand discutai cu prietenii tai. Am asteptat toata ziua; poate vei dori sa vorbesti si cu Mine. Ti-am daruit un apus de soare minunat la sfarsitul zilei si am asteptat. Insa niciodata nu ai gasit timp sa vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totusi te iubesc, pentru ca sunt Prietenul tau.
Noaptea trecuta te-am privit cum dormeai si am dorit cu ardoare sa-ti ating fruntea, de aceea am revarsat lumina lunii pe fata ta. Si din nou am asteptat, dorind sa cobor la tine ca sa putem vorbi. A sosit dimineata si Eu am avut atatea daruri pentru tine, dar te-ai intors in patul tau, dorind sa-ti prelungesti macar pentru cateva clipe somnul dulce, si ai amanat intalnirea noastra.
Ca de obicei, dimineata ai putin timp. Te-ai spalat, ti-ai periat dintii cu grija, te-ai imbracat ordonat si te-ai grabit la lucru.
Cand ai privit ultima data in oglinda, ai observat din mers Biblia pe masa si atunci inima Mea a tresaltat la gandul ca vei dori sa Ma asculti. Dar ai renuntat si inchizand usa dupa Tine, ai plecat. Lacrimile tristetii Mele erau in ploaia de afara.
Dar totusi Eu te iubesc! In timpul zilei am incercat sa vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastul cerului si prin linistea ierbii verzi. Ti-am soptit aceasta prin frunzele copacilor si ti-am spus-o bland prin splendoarea florilor. Am alergat catre tine, spunandu-ti: "Te iubesc!" in paraiasul de munte si in minunatul cantec al pasarilor.
Odata, uimit de frumusetea si gingasia florilor ai meditata la Creatorul lor, si Eu am crezut ca acum te vei hotara sa vorbesti cu Mine. Insa unn gand oarecare, se pare important pentru tine, ti-a abatut atentia.
Da probleme, si nu putine.... Insa Eu as putea sa te ajut in rezolvarea lor. Iti amintesti cand ai primit o veste trista? O, cum am doriut atunci sa-ti sterg lacrimile! Desi nu erai atent la Mine, ti-am trimis in dragostea Mea o adiere de vant calda si usoara, plina de miresmele naturii pentru a te mangaia in tristetea ta. Dar nici atunci nu te-ai gandit la Mine...
Seara, cand ai venit acasa, obosit dupa o zi plina de probleme, ai cinat in graba si ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am asteptat, sperand ca iti vei aminti de Mine. Ai mers la culcare si ultima Mea speranta de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atat de mult sa-ti daruiesc putere, mangaiere, intelegere...
Dragul meu, cand va mai incepe o zi, cand vei fi in tumultul ei, in amurg sau in orice clipa a ei, cand iti este greu, cand esti trist si singur - aminteste-ti de iubirea Mea fata de tine. Este o iubire mai adanca decat marea, mai inalta decat cerul si mai cuprinzatoare decat cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea îti pastrez bunatatea Mea.Voi raspunde la intrebarile pe care de atatea ori le-ai gasit fara raspuns. Iti voi aduce linistea dupa care tanjesti de atata timp. Langa Mine vei gasi cu adevarat fericirea si vei afla pacea launtrica. Cheama-ma sit-ti voi raspunde, iti voi fi alaturi si te voi ajuta.

Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc si te astept!

Al tau prieten care te iubeste,
IISUS HRISTOS[/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Statia de salvare[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555] Pe o coasta foarte periculoasa, unde adesea vapoarele esuau, se afla o mica statie de salvare. Cladirea nu era mai mare decat o coliba, iar cei ce lucrau acolo aveau doar o barca, dar erau dedicati muncii lor si supravegheau constant marea. Fara sa se gandeasca la ei insisi, acestia ieseau in larg zi de zi, noapte de noapte, cautandu-i pe cei pierduti. Unii dintre cei salvati si multi altii dinter cei ce locuiau in imprejurimi au dorit sa participe la munca de salvare, daruind din timppul lor, din banii lor si chiar participand efectiv la munca. Astfel au fost cumparate barci noi, si noi echipe au fost pregatite. Statia de salvare se dezvolta.
Unii dintre acesti noi membrii ai statiei de salvare au ajuns sa fie nemuiltumiti de echiparea cladirii. Asa ca au cinsiderat ca locul terbuie sa fie mai comfortabil pentru cei salvati. Au inlocuit vechile paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobila noua si au echipat noua cladire. Acum statia de salvare a ajuns un loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos si o foloseau ca pe un club. Tot mai putini membrii erau interesati de munca de salvare pe mare, asa ca au angajat echipe care sa faca treaba. Decoratiunile interioare erau toate tipice pentru o statie de salvare iar in mijloc au pastrat o barca veche unde avea loc initierea noilor membrii ai clubului.
Cam in acest timp s-a intamplat o mare catastrofa pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate au adus la statie o multime de oameni uzi, inghetati, pe jumatate inecati. Erau murdari, bolnavi, iar unii erau straini. Frumosul club era acum un haos. Imediat comitetul proprietarilor a angajat pe cineva sa construiasca niste dusuri afara, unde victimele naufragiilor sa fie spalate inainte sa fie aduse in club.
La urmatoare intalnire a aparut o sciziune inter membrii clubului. Majoritatea membriilor doreau sa opreasca activitatile de salvare ale clubului deoarece erau neplacute pentru viata sociala normala a clubului. Un mic numar de membrii au insistat asupra scopului initial de salvare a clubului si a faptului ca datoria lor era de a salva oameni de la inec. Totusi, acestia din urma au fost invinsi la vot, de aceea li s-a spus sa-si construiasca o alta statie de salvare daca vor sa salveze vieti.
Asta au si facut.
Pe masura ce au tercut anii, noua statie a experimentat aceleasi schimbari ca si prima statie. A evoluat si s-a transformat intr-un club, dar totusi s-a format o alta statie de salvare, mica de tot. Istoria a continuat sa se repete de la sine, iar daca vizitezi astazi acea coasta vei gasi o multime de cluburi pe plaja marii.
Naufragiile sunt foarte frecvente in acea zona, dar majoritatea celor ce naufragiaza mor inecati.

APLICATIE: Ca si ucenici ai lui Hristos, sarcina noastra primara este de a merge sa facem alti ucenici. In alte cuvinte, terbuie sa mergem si sa salvam vieti. Din nefericire, uneori uitam scopul nostru. De aceea terbuie sa ne revizuim atitudinea fata de salvarea de vieti. Trebuie sa fim implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori [/COLOR]

Ultima zi ...

Daca as sti ca azi este ultima zi din viata , m-as trezii dimineata devreme ca sa vorbesc si mai mult cu Tine, ca sa facem planuri pentru cand vom petreceVescnicia impreuna... Si tot nu ar fi deajuns!

Daca as sti ca azi este ultima data cand pot sa-ti admir creatia , m-as trezizi devreme ca sa-ti vad ,pentru ultima data zambetul atunci cand intinzi rasaritul intr-un colorit ce-mi ia glasul si ma face sa Te laud fara cuvinte!

Daca as sti ca astazi este ultima zi ingaduita mie pe pamant cu creatia Ta,
as alerga sa le spun tuturor ca in curand ma voi linisti in bratele Creatorului meu... si le-as spune cat de bucuros sunt.

Daca as sti ca astazi imi traiesc ultima suflare in trup, asi incerca sa cuprind tot ce ai creat in inima mea si sa ma satur, atat cat mai pot, de Cuvantul Tau .pentru ca in cer voi fi cu tine si nu va ma trebui sa-L citesc fiindca insusi Cuvantul imi va vorbi tainic.

Daca as sti ca astazi este ultima mea zi in acest vas de lut, m-as ruga mai arzator pentru dragi mei care raman aici, incredintandu-i cu viata si sufletul lor in mana Ta , Parinte.

Daca as stii\ ca astazi este ultima mea zi de viata Ti-as cere iertare pentru fiacare data cand avut posibilitatea sa spun semenului meu despre tine... si nu am facut-o, spre rusinea mea.

Daca astazi ar fi ultima mea zi din viatza asi vrea sa strig de bucurie ca plec la tine !!!
si sa plang de mila celor ce te resping inca... Sa plang ca inca isi impietresc inimile cand Tu le vorbesti.

Daca as sti ca azi este ultima zi din viata mea, as vrea sa fiu mai atent la nevoile creaturilor Tale , ale semenilor mei... si tot nu ar fi deajuns! Si totusi, daca astazi ar fi ultima zi din viata mea as cauta sa ma apropii mai mult de Tine, cu tot ce sunt inima , suflet, minte si trup.

Te-am facut pe tine
 

[SIZE=3]Un om credincios, mergea prin oras intr-o zi geroasa de ianuarie si vazu o fetita in zdrente care cerea de pomana.Atunci,isi indrepta gandul spre Dumnezeu si zise:[/SIZE]
[SIZE=3]-Doamne cum poti rabda una ca aceasta?? Te rog,fa ceva![/SIZE]
[SIZE=3]Pe seara,stand in fata televizorului,la stiri vazu copii lasati singuri in casa,de parinti plecati sa se distreze ,arsi de o soba lasata nesupravegheata,mai vazu un copilas legat cu lantul de piciorus,de catre o mama la fel de iresponsabila si altul inchis intr-o cusca ca sa nu faca obraznicii,si iar se ruga lui Dumnezeu zicand:[/SIZE]
[SIZE=3]-Doamne,cata mizerie si nedreptate,te rog,fa ceva![/SIZE]
[SIZE=3]Se culca intr-un tarziu cu sufletul apasat de tristete dupa ce isi facu rugaciunea de seara si,in timpul noptii Dumnezeu ii spuse direct:[/SIZE]
[SIZE=3]-TE-AM FACUT PE TINE![/SIZE]

[COLOR=green]Felicitari, Dorina! Simt ca pornind de la realitatile care ne inconjoara, ai scris aceasta poveste atat de dureroasa si reala.[/COLOR]
[COLOR=green]Asta inseamna credinta! Eu pe acesti oameni ii admir si ii consider credinciosi, pe oamenii care se implica. :103:[/COLOR]

Unde sunt florile??-P.Bosmans
 

Lacrimile
 

[SIZE=3]Cu zgomot sec usa raiului s-a inchis in urma lor.Furiosi,acoperindu-si cu mainile goliciunea Adam si Eva ,avand inca in gura gustul marului oprit,plini de suparare si de manie,cu fetele intunecate,pornesc inspre lume cu inimile grele de amaraciune.[/SIZE]
[SIZE=3]-Nenorocitule,nu esti decat un neputincios;ii spuse Eva tremurand de suparare.[/SIZE]
[SIZE=3]-Doar tu esti de vina muiere usuratica,striga Adam pana ragusi.[/SIZE]
[SIZE=3]Mergeau cu pumnii stransi,tremurand de mainie catre niciunde sa-si infrunte destinul,impovarati de atata ura.[/SIZE]
[SIZE=3]Vazandu-i Dumnezeu,s-a intristat foarte si,in marea sa iubire s-a gandit sa adauge ceva ce nu fusese prevazut in planul sau initial.[/SIZE]
[SIZE=3]Trecu pe langa ei si le atinse usor inimile si ochii.[/SIZE]
[SIZE=3]FACU LACRIMILE![/SIZE]
[SIZE=3]Adam si Eva incepura sa planga.Ca prin minune,povara si mania ce-o aveau in suflet se topi.[/SIZE]
[SIZE=3]Sufletul li se umplu de duiosie si se imbratisara.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

Prieteni
 

[SIZE=3]Pentru Silvia si pentru Marima[/SIZE]
[SIZE=3]A iubi pa un altul asa cum este el cu toate imperfectiunile lui,cu diversitatea sa ,cu modul sau diferit de gandire ,cu frumusetea sau uratimea lui diferita de a ta, si nu copia vreunui vis de-al nostru,prietenul perfect este acela care nu vrea ca prieten pe cineva perfect![/SIZE]

[COLOR=green]Pe mine chiar mă preocupă "Izgonirea din Rai" şi mă şi distrează, în acelaşi timp. Cine citeşte cu atenţie momentul, va observa că Dumnezeu nu le cere celor doi nimic, nu le impune nimic, nu le promite nimic, nu-i obligă la nimic. Dumnezeu însă le dăruieşte enorm: libertatea, independenţa, pământul şi calitatea de stăpâni a tot ce se află pe pământ. Le mai dăruieşte şi liberul arbitru, posibilitatea de a acţiona/de a trăi după propria lor voinţă. [/COLOR]
[COLOR=green]După mine, "Vechiul Testament" ar trebui să se încheie aici pentru că tot ce urmează e poveste pentru naivi... :26:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Şi, tocmai - apropo de ce am spus mai sus, cu foarte mare seriozitate şi convingere, afirm că în viaţă suntem toţi pe cont propriu. Din clipa în care ne-am desprins de căminul părintesc şi ne-am început viaţa de sine stătătoare, adică suntem pe propriile picioare ori zburăm cu propriile aripi, trebuie să ne descurcăm singuri, să luptăm singuri, să luăm decizii singuri. Dacă n-o să ştim să ne rânduim viaţa, nimeni, niciodată n-o să vină să ne ofere ceea ce vrem ori ne lipseşte, fără acţiunea noastră... Nici chiar Dumnezeu...[/COLOR] :26:

[SIZE=3][COLOR=green]Frumos! Multumesc, Dorina![/COLOR][/SIZE] :57:

[SIZE=3]"Cu zgomot sec usa raiului s-a inchis in urma lor[/SIZE]"este desigur o figura de stil folosita de mine cu scopul de a face cat mai plastic cadrul in care urmeaza a se consuma istorioara.
Acest subiect este si pentru mine unul deosebit de incitant dar,nu intratat incat sa-l discut aici....pe acest forum, asadar......... alta poveste cu talc(la fel ca in 1oo1 de nopti).

Zidul
 

[SIZE=3]Doi calugari au hotarat sa paraseasca lumea plecand in pustie.Gasira o pestera, cu doua intrari, in care au inceput sa duca o viata de rugaciune si de asceza.Dupa ani de rugaciuni,unul din cei doi era convins ca atinsese desavarsirea,celalalt pios si el,dar bun la suflet si omenos.Cel din urma era tare bucuros cand prin sihastria lor se abatea uneori cate un drumet dornic de un sfat si de o vorba inteleapta.Pe unii ca acestia, acel calugar ii omenea ospatandu-i si gazduindu-i daruindu-le din timpul sau de rugaciune.[/SIZE]
[SIZE=3]Fratele cel dintai ii spunea adeseori:[/SIZE]
[SIZE=3]-Acesta este timp pirdut din cel pentru rugaciune si vorbire cu Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru a-l face pe fratele sau sa inteleaga cat este de departe de sfintenie,se hotara sa puna cate o piatra la gura pesterii sale de cate ori fratele sau avea sa comita vreo astfel de greseala.[/SIZE]
[SIZE=3]In cateva luni un zid cenusiu si sufocant il bloca inlauntru pesterii.[/SIZE]
Uneori construim ziduri imprejurul inimilor noastre folosind pentru aceasta pitricelele,resentimentelor,ranchiunilor,tacerilor ,problemelor nerezolvate supararilor.
Datoria noastra este aceea de a nu deveni"o piatra in plus"in zidul ce-l punem intre noi si ceilalti.
[SIZE=3][/SIZE]

El te vede...
 

[SIZE=3]Intr-un cartier marginas,intr-o casa veche cu mansarda traia o familie cu trei copilasi.Saraci fiind foloseau pentru incalzire o instalatie improvizata si o butelie.Intr-o nefericita zi,a izbucnit un incendiu de la aceasta.Speriati cei doi tineri si-ai luat in brate copilasii cei mici si au alergat in strada pentru a se salva.Tatal ii striga celui mai mare:[/SIZE]
[SIZE=3]-Ia-o pe scari![/SIZE]
[SIZE=3]Di cauza fricii copilul o lua pe scari in sus.Cand ajunse jos barbatul observa lipsa fiului si isi ridica ochii in sus.La geamul mansardei il zari printre flacari si fum si ii striga:[/SIZE]
[SIZE=3]-Sari jos! Copilul nu vedea nimic dar, auzea vocea tatalui:[/SIZE]
[SIZE=3]-Taaaaata dar nu te vad!! striga copilul.[/SIZE]
[SIZE=3]-Te vad eu si este de ajuns hai sari nu mai sta pe ganduri![/SIZE][SIZE=3]Copilul sari si se trezi viu si nevatamat in bratele tatalui sau care-l prinse din zbor.[/SIZE]
TU NU-L VEZI PE DUMNEZEU DAR EL TE VEDE.ARUNCA-TE IN BRATELE LUI!
[SIZE=3][/SIZE]

Milostenia
 

[SIZE=3]Muri o femeie care nu crezu in Dumnezeu ,nici in Rai si nici in Iad nu crezu,drept pentru care toata viata ei nu a dat nimanui nimic de pomana.Ajunse cum lesne banuiti in fundul Iadului.Intr-o buna zi fu instiintata ca va merge impreuna cu un inger in Rai deoarece ,cineva i-a dat de pomana o.....foaie de ceapa.Ingerul tinea in mana sa foaia de ceapa iar femeia se tinea de aceasta.Zburand prin spatlul acela intunecat multe suflete se tot agatau unele de altele si toate de femeia aceea.[/SIZE]
[SIZE=3]Se facu lumina mare si in fata aparu minunata poarta Raiului.Mai aveau putin.Sub sirul acela luuuuung Iadul cel fioros dn care tocmai scapasera.Sufletul femeii se uita in jos si cand vazu acel lung sirag care se tinea de ea s-a scuturat infiorata ca, foita de ceapa de care se tinea se va rupe.Si atit s-a scuturat incat toate acele suflete au cazut inapoi in ghenee,dar....si foita s-a rupt cazand la randul ei odata cu cilalti acolo unde de fapt ii era locul.[/SIZE]
Asa fac si unii din noi atunci cand li se intampla un lucru bun si se gandesc doar la ei, pierzandu-se adesea odata cu cei pe care ar fi putut sa-i salveze.

Batranii nostri
 

[SIZE=3]Intr-un tinut salbatic,la poalele unui munte inalt,era o mica asezare de oameni care aveau din strabuni un obicei ciudat.Cand cel mai batran din familie avea ani multi sau se imbolnavea,cel tanar se uraca cu el pe munte si il lasa sa moara acolo.[/SIZE]
[SIZE=3]Intr-o zi un tanar taran isi lua in spate tatal batran si urca cu el pe munte.Ajunse langa un tufaris si il lasa jos.Cand vru sa plecea auzi glasul batranului care ii spuse:[/SIZE]
[SIZE=3]-Fiule,du-ma ceva mai sus,in acest loc l-am lasat pe tatal meu acum vreo treizeci de ani si nu as vrea sa mor in acelasi loc.[/SIZE]
[SIZE=3]Atunci tanarul a inteles ca acelasi lucru avea sa i se intample si lui peste un numar de ani.Tacut,isi lua tatal in spate si porni cu el inapoi acasa![/SIZE]

Pilda Dorinei nu prea e completa!
 

Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Un om credincios, mergea prin oras intr-o zi geroasa de ianuarie si vazu o fetita in zdrente care cerea de pomana.Atunci,isi indrepta gandul spre Dumnezeu si zise:
-Doamne cum poti rabda una ca aceasta?? Te rog,fa ceva!
Pe seara,stand in fata televizorului,la stiri vazu copii lasati singuri in casa,de parinti plecati sa se distreze ,arsi de o soba lasata nesupravegheata,mai vazu un copilas legat cu lantul de piciorus,de catre o mama la fel de iresponsabila si altul inchis intr-o cusca ca sa nu faca obraznicii,si iar se ruga lui Dumnezeu zicand:
-Doamne,cata mizerie si nedreptate,te rog,fa ceva!
Se culca intr-un tarziu cu sufletul apasat de tristete dupa ce isi facu rugaciunea de seara si,in timpul noptii Dumnezeu ii spuse direct:
-TE-AM FACUT PE TINE!

Citat: de Silverstar
Felicitari, Dorina! Simt ca pornind de la realitatile care ne inconjoara, ai scris aceasta poveste atat de dureroasa si reala.
Asta inseamna credinta! Eu pe acesti oameni ii admir si ii consider credinciosi, pe oamenii care se implica.

Referitor la pilda Dorinei,... Pilda de mai jos cred ca e mai in spirit ortodox ...!
...Odata, un om strain dar inimos, a intalnit o bunicuta sarmana, plina de bube, sezand in statie, in asteptarea tramvaiului. I s-a facut mila de ea, de parca l-ar fi vazut pe insusi Lazarul cel suferind de la poarta bogatului, fapt pt care a scos din buzunar 10lei si i-a dat milostenie. Babuta uimita de gest a luat cu mana tremuranda banutii intinsi, nestiind unde sa-i bage. De departe omul inimos o privea si o vazu pe bunicuta desfacand o batista inodata la colturi...ca odinioara la propria-i bunica... Acela era portmoneul ei...Si tot atunci i-a cunoscut strainul gandul sarmanei femei... Banii ii pastra pentru inmormantare! Si a izbucnit in hohote de neputinta acel strain, ca ar fi vrut sa faca ceva mai mult pentru sarmana femeie... Insa n-au trecut decat cateva clipe si de dupa un colt de bloc a venit grabit un tanar, si ii zise batranei, in timp ce cauta infricosat catre strainul milostiv: -Hai mamaie sa te duc acasa! Sunt cu masina aici aproape! Si a luat-o tanarul s-o conduca cu masina acasa, fara sa-i vada zdrentele si bubele...
Morala: Daca noi facem macar un pas catre Dumnezeu, Tatal Nostru Cel din Ceruri, face chiar milioane de pasi catre noi, punandu-i si pe semenii nostri (chiar si impietriti la inima) la lucrarea faptelor bune, daca noi insine am facut primul pas! Deci nu ne lasa singuri cum reiese din pilda Dorinei. Ca ne-a facut ca sa ne descurcam singuri! Nu-i asa! Pesemne ca acel om din pilda ei nu stia decat sa se vaite si atunci era firesc sa-i spuna Dumnezeu, sa puna mai intai el umarul la munca, ca sa aiba si Dumnezeu "motiv" sa intervina...

Pastreaza restul
 

(pentru Costel):103:
[SIZE=3]Intr-o zi calduroasa am pregatit niste pahare cu inghetata si le-am spus celor patru copii ai mei ca le pot cumpara cu un sarut.[/SIZE]
[SIZE=3]De indata copii se asezare unul dupa altul pentru a face targul.Cei trei mai mici ma sarutara in graba si luandu-si paharul cu inghetata fugira afara sa se bucure de pe indelete.[/SIZE]
[SIZE=3]Fiul mai mare,de acum adolescent se apropie de mine fara graba si imi dadu doua sarutari apasate pe obraji.[/SIZE]
[SIZE=3]Luandu-si inghetata imi spuse zambind.[/SIZE]
[SIZE=3]-Pastreaza restul![/SIZE]

Aceste povestioare sunt un fel de folclor,circula si pe internet,fara a avea un autor anume.Fiecare le rescrie asa cum simte.Ne mai descretim fruntile si mai si invatam cate ceva.Intelepciunea este folositoare oricui.

Razboiul
 

[SIZE=3]Zilele trecute nepotelul meu de cinci ani,vazand la Tv.scene de razboi(din Gaza)ma apuca da mana si ma intreaba:[/SIZE]
[SIZE=3]-Bunicuta spune-mi si mie cum incepe un razboi? l[/SIZE]
[SIZE=3]-Iata de exemplu daca intre Statele Unite si Anglia apare o neintelegere intr-o anumita problema......[/SIZE]
[SIZE=3]-Unde ai citit sau auzit tu sa fie neintelegere intre Statele Unite si Anglia,intre acestea nu sunt niciodata neintelegeri!![/SIZE]
[SIZE=3]-Dar ce importanta are,ii raspunde bunica pe un ton ceva mai ridicat.[/SIZE]
[SIZE=3]-Mumai tu esti in stare sa-i umpli capul copilului cu tot felul de aberatii!Mai bine ti-ai vedea de cratitile tale![/SIZE]
[SIZE=3]-Macar eu vorbesc cu el si incerc sa-i explic pe cand tu stai toata ziua cu ochii in televizor si in ziare.[/SIZE]
[SIZE=3]-Hai nu mai spune,nu vezi ca esti ridicola....si discutia ar fi continuat din ce in ce mai taioasa si mai zgomotoasa daca micutul nu i-ar fi inrerupt spunandu-le:[/SIZE]
[SIZE=3]-Va multumesc,gata am priceput cum incepe un razboi![/SIZE].
Orisice asemanare cu discutii aparute intre membrii de pe forum :68:este absolut intamplatoare!!!

P.S Cele doua personaje care se cearta sunt bunica si bunicul.A nu se intelege ca se cearta bunica cu nepotelul (scuze!)

[COLOR=green][SIZE=3]Ai nevoie de un stapan
[/SIZE]
A fost odata ca niciodata, un om. Traia singur printre multi asemeni lui. Viata i se parea lipsita de sens si de rost, si asta cu toate ca avea bani multi, casa frumoasa si curata, multi servitori etc.
Adeseori se uita la servitorii sai. Ii parea rau de ei, simtea mila fata de ei in inima sa, si isi spunea, ce grea trebuia sa fie viata de sclav... El se bucura zi si noapte de libertatea sa, de banii sai.... Chefuia cu prietenii, avea femei frumoase, manca mancarurile cele mai alese.
Asa isi traia el viata, in vreme ce servitorii lui duceau o viata grea, locuiau in casi modeste, saracacioase, zi si noapte trebuiau sa lucreze, aveau legi de-ale lor, un stil al lor de viata ce omului nostru i se parea greu de suportat, dar cu toate acestea, pe chipurile lor se intrezarea mai mereu un zambet.
Dar odata, la o petrecere, omul nostru s-a intalnit cu un vechi prieten. Si acel prieten, s-a uitat in ochii sai, si l-a intrebat:
- Amice, care-i rostul vietii tale ?
Si omul nostru nu a stiut ce sa ii raspunda...
Pe zi ce trece, aceste cuvinte ii rasunau tot mai des in minte... Care era rostul vietii sale... Avea de toate, si totusi ii lipsea ceva. Nu reusea sa isi dea seama ce ii lipseste, si astfel s-a dus sa caute un sihastru si sa ii caute povata.
A urcat din greu pe drumuri si pe carari rar batute, prin hatisuri intunecate, prin poieni pline de lumina, si pe costise abrupte si inghetate, unde fiece pas te putea duce jos in hau. Si in final, a ajuns la grota unde locuia sihastrul... A intrat inauntru, si sa asezat in fata ascetului, si l-a intrebat asa:
- Ce imi lipseste mie, parinte ?
Sihastrul s-a uitat in ochii sai si i-a spus:
[/COLOR][COLOR=green]- Iti lipseste un Stapan...[/COLOR] :57:

Calculatorul „posedat”
Acum ceva timp bucuroasa ca am descoperit un forum din care am multe de invatat ma concentram zi de zi sa citesc cit mai mult posibil….rugaciuni, sfaturi si multe altele ….care le consideram eu bune ptr suflet …numai ca intr-o zi calculatorul meu a inceput sa dea semne ca vrea sa se strice….avea un bazait ciudat , imaginea devenea neclara….mie una miera tare ciuda mai ales ca era un lucru nou si nu puteam intelege de ce sa se strice. Mi-am chemat sotul si el foarte serios mi-a spus dupa citeva minute ca sigur e posedat ….suparata ca am fost intrerupta din lecturile mele am luat de bun ceea ce mi-a spun si am inceput sa ma gindesc cum sa-l scot de acolo….pe el pe „necuratu’ „…..Dar cum am un sot bun vine cu ideea sa-l mut(pe calculator) cu fata la rasarit poate cine stie pleaca(necuratu’)….asta am si facut….neavand in minte nimic altceva decat cum sa revin mai repede la lecturile mele preferate….mai ales ca nu o pot face decat atunci cand cel mic doarme….am inceput sa mut mobila si sa asez constiicioasa biroul cu fata spre rasarit….si ce sa vezi….bietul meu calculator mergea perfect….zic in sinea mea „ce sot bun si credincios am”…..numai ca el (sotul)de acum incepea sa zimbeasca intr-un fel anume care m-a pus pe ganduri….si l-am luat la zor….intr-un final imi spune linistit ca „necuratu’ „ a ramas pe perete si ca nu are ce sa-i faca….cine credeti ca era cel care mi-a stricat mie linistea?...un mic dispozitiv legat de centrala care se deschidea numai atunci cand temperratura se facea mai mica decat cea programata…acel obiect facea interferente cu calculatorul meu …...sper din suflet ca v-am facut sa zambiti….mai ales ca-i autentica povestirea mea….numai bucurii….

Un fel de morala la povestioare lui Theo
Uneori suntem tentati sa vedem lucruri supranaturale :eek:acolo unde defapt totul este cat se poate de normal:1:.
Mi-a placut povestirea.

[COLOR=green][SIZE=3]Alexandru cel Mare
[/SIZE]
Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tututror timpurilor a cucerit aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa, cu ajutorul vastei sale armate. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda - o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
"Stii care este pedeapsa pentru adormitul in garda?", l-a intrebat acesta pe soldat.
"Da, domnule general" a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
"Soldat, care este numele tau?" a intrebat Alexandru cel Mare.
"Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare a repetat interbarea: "Care este numele tau?"
"Numele meu este Alexandru, domnule general", a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mai puternica:"Care este numele tau?"
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:"Numele meu este Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a spus: "Soldat, schimba-ti numele sau daca nu, schimba-ti caracterul."

[/COLOR][COLOR=green]Morala: fiecare om isi insuseste caracterul celui pe care-l slujeste, il iubeste sau il admira.[/COLOR]

[COLOR=#008000][SIZE=5]Beneficiile stabilirii scopurilor[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]A avea scopuri ne poate imbogati viata in mai multe feluri:[/COLOR]

[COLOR=#008000]Motivare – Scopurile sunt pietrele de temelie ale motivatiei. Ne dau un motiv de a ne ridica si a merge mai departe.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Independenta – Scopurile ne ajuta sa preluam conducerea asupra vietii noastre. In loc sa urmarim multimea sau sa ratacim, ne alegem propria cale, cea care duce spre implinirea ambitiilor noastre.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Directie – Scopurile ne dau o destinatie. Este mult mai probabil sa ajungem undeva atunci cand stim incotro ne indreptam.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Sens – Scopurile ne dau sens. Viata are sens atunci cand ne este clar ce vrem. In loc sa existam doar de la o zi la alta, scopurile ne dau motive sa incepem sa traim adevarat.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Placere – Scopurile sunt antidotul pentru cea mai temuta dintre toate bolile sociale: plictiseala. Cum poti sa fii plictisit cand ai lucruri captivante de facut? Scopurile fac vietile noastre mai distractive, mai interesante si mai provocatoare.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Implinire – Scopurile, mai mult decat orice altceva, ne ajuta sa ne atingem potentialul. Stabilirea scopurilor ne ajuta sa vedem ce este posibil. Fiecare pas reusit spre atingerea lor intareste increderea. Fiecare scop indeplinit ne ajuta sa vedem mai mult din ce este posibil si conduce spre noi goluri si spre mai multe succese.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Hal URBAN – Cele mai importante lectii de viata [/COLOR]

[COLOR=#008000]REGULAMENT INTERN DE FUNCTIONARE A FIRMEI :57:

[SIZE=3]CONCEDIUL MEDICAL[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Din acest moment nu mai acceptam adeverinta medicala a unui[/COLOR]
[COLOR=green]doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la[/COLOR]
[COLOR=green]doctor inseamna ca puteti veni si la serviciu.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]OPERATII CHIRURGICALE[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Operatiile chirurgicale sunt interzise. Atata vreme cat[/COLOR]
[COLOR=green]sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina[/COLOR]
[COLOR=green]nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care eliminati un organ,[/COLOR]
[COLOR=green]vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE IN FOLOS PERSONAL[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se[/COLOR]
[COLOR=green]numesc sambata si duminica.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE DE CONCEDIU[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a[/COLOR]
[COLOR=green]anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25[/COLOR]
[COLOR=green]decembrie.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu[/COLOR]
[COLOR=green]mai puteti face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. In[/COLOR]
[COLOR=green]cazurile rare in care un angajat va fi nevoit sa participe la[/COLOR]
[COLOR=green]inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. [/COLOR]
[COLOR=green]Suntem bucurosi [/COLOR]
[COLOR=green]sa va permitem sa lucrati in pauza [/COLOR]
[COLOR=green]de pranz pentru a putea pleca mai devreme, [/COLOR]
[COLOR=green]cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Acest incident poate fi acceptat ca scuza. In orice caz,[/COLOR]
[COLOR=green]este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui[/COLOR]
[COLOR=green]inlocuitor care sa va preia atributiile.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]FOLOSIREA TOALETELOR[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se[/COLOR]
[COLOR=green]va merge la toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al[/COLOR]
[COLOR=green]caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei[/COLOR]
[COLOR=green]cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai departe. Daca nu va puteti depalsa in[/COLOR]
[COLOR=green]timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana adoua zi cand sunteti[/COLOR]
[COLOR=green]programati. In situatii de maxima urgenta, angajatii pot face shimb de[/COLOR]
[COLOR=green]locuri intre ei.[/COLOR]
[COLOR=green]Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa aprobe[/COLOR]
[COLOR=green]aceasta schimbare in scris.[/COLOR]
[COLOR=green]In plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare[/COLOR]
[COLOR=green]in toalete.[/COLOR]
[COLOR=green]La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia[/COLOR]
[COLOR=green]igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si[/COLOR]
[COLOR=green]contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi[/COLOR]
[COLOR=green]publicata in ziarul intern al companiei la rubrica "Acte de indisciplina".[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]PAUZA DE MASA[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Persoanele slabe vor primi 30 de minute pauza de masa,[/COLOR]
[COLOR=green]deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase. Persoanele [/COLOR]
[COLOR=green]cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta.[/COLOR]
[COLOR=green]Persoanele supraponderale vor primi 5 minute pauza de masa[/COLOR]
[COLOR=green]deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.[/COLOR]
[COLOR=green]Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie.[/COLOR]
[COLOR=green]Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor. Orice[/COLOR]
[COLOR=green]intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari,[/COLOR]
[COLOR=green]iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate in alta parte.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]CUM NE IMBRACAM[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului[/COLOR]
[COLOR=green]primit.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de[/COLOR]
[COLOR=green]$600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar,[/COLOR]
[COLOR=green]deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va[/COLOR]
[COLOR=green]administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin[/COLOR]
[COLOR=green]urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde[/COLOR]
[COLOR=green]trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]

[COLOR=green]Va dorim o saptamana placuta![/COLOR]

[COLOR=green]CONDUCEREA[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]Portretul tatalui[/SIZE]

In urma cu multi ani, un negustor foarte bogat, s-a stins din viata pe neasteptate, si a lasat in urma lui foarte multe averi. Nu avea nici o ruda apropiata pe nimeni.
Se stia ca are un fiu care fusese trimis in strainatate inca de cand era copil. Nimeni nu stia cum arata acest fiu, asa ca nu puteau sa-l recunoasca pe adevaratul mostenitor.
Toata lumea, se intreba: cine va fi acela care va mosteni averea cea mare a negustorului?
Dupa ceva vreme, iata ca au sosit in oras trei tineri si fiecare dintre ei, spunea ca el este fiul si mostenitorul adevarat al bogatasului.
Pe cine sa crezi? Toti trei au venit inaintea judecatorului si au cerut sa li se faca dreptate. Atunci, judecatorul a cerut sa i se aduca portretul negustorului. Apoi, a zis catre cei trei tineri:
- Mostenirea se cuvine aceluia care va lovi cu sageata in semnul pe care l-am pus pe portret.
Cel dintai, a intins arcul cu indemanare, a ochit linistit si apoi a tras aproape de semn.
Cel de al doilea a tras si mai aproape de semn.
Cand veni randul celui de al treilea, acesta intinse arcul cu sfiala, incepu sa tremure si aproape plangand zise:
- Nu, asta nu pot s-o fac. Nu ma lasa inima sa trag in portretul preaiubitului meu tata, pe care il vad in fata mea si parca e viu... Mai bine ma lipsesc de toata mostenirea... Eu nu pot sa-l batjocoresc dupa moarte.
Atunci judecatorul a zis.
- Tu esti adevaratul fiu si adevaratul mostenitor. Ceilalti doi care au ochit atat de bine sunt niste inselatori, caci un fiu adevarat nu poate intinde arcul cu atata nepasare ca sa strapunga inima tatalui sau iubit.
[/COLOR][COLOR=green]Acesta este inceputul biruintei.
In viata sa-ti cinstesti intai, parintii.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]O poveste dureroasa... si adevarata...[/SIZE]
[/COLOR]
[COLOR=green]"Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata... A vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata - o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele, spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
[/COLOR]
[COLOR=green]Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru "alta data" - i-am spus.
[/COLOR]
[COLOR=green]La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copiii imi spun "ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
[/COLOR]
[COLOR=green]Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George - un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
[/COLOR]
[COLOR=green]In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar... mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
- Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
- Fiul meu, merge. Si e perfect."
[/COLOR]
[COLOR=green]Sharon Drew Morgen[/COLOR]

Revolta in jungla
 

O ageră maimuţă din jungla africană,
Urcându-se pe-o creangă de arbore, în goană,
Vădit nemulţumită şi tare revoltată,
A explodat: Sunt tristă şi foarte ofensată,
De ceea ce se spune în jungla omenească,
Având ca scop şi ţintă, pe noi să ne jignească.
A apărut în lume o teză mincinoasă;
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Aflat-am că tăticul acestei teorii,
E un britanic - Darwin, ce-a scris doar inepţii.
E un savant ridicol, un simplu maimuţoi ,
Ce crede că se trage neîndoios din noi.
Eu protestez sălbatic, căci asta-i o prostie
Şi vă îndemn: Nu credeţi aşa gogomănie!
Pe mine, Dumnezeu maimuţă m-a făcut,
Şi sper să nu ajung, ca Omul, decăzut...
Sunt tare mulţumită de viaţa mea umilă,
De viaţa mea curată, de viaţa de gorilă.
Vă-ntreb pe fiecare, iubiţi şi sinceri fraţi,
Ce locuiţi cu mine de ani nenumăraţi,
Aţi auzit vreodată la noi să fie ură?
Că pe la noi se minte, se junghie şi fură?
Nu veţi vedea vreodată cât o să fie luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau planuri de război?
Nu veţi vedea vreodată, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate sau prunci lăsaţi pe stradă!
Văzut-aţi voi în hoardă, la noi, bolnavi mintali,
Drogaţi, ori lesbiene, ori homosexuali?
La noi văzut-aţi droguri sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!...
Aţi întâlnit pe creangă vreun cimpanzeu beţiv?
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

N-avem orfelinate, nici penitenciare
Şi nu privim la porno, căci nu avem ziare...
Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii.
N-avem televizoare, ce spurcă ochii minţii,
Nici internet, ce-arată atâtea stricăciuni,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Nici cerşetori în hoardă, nici chefuri dezmăţate,
Şi nici bordeluri scumpe cu dame desfrânate.
În neam la noi văzut-aţi, vânduţi necumpătării,
Prizonieri pe viaţă ai sticlei şi ţigării?
La noi nu sunt nici garduri, nici pui murind de foame,
Sau omorâţi în taină de cele ce-şi zic "mame"!
La noi nu-s sindicate, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri!
N-avem nici prim-miniştri pe care să-i înjuri,
Nici bani depuşi la bancă, nici alte mari strânsuri.
Nici senatori să doarmă cuminţi în parlament,
Când alţii îşi prezintă un scurt amendament.

La noi nu ai să afli, nicicând, pe cineva,
Precum îi vezi pe oameni, mergând la DNA.
N-o să-ntâlniţi în hoardă vreun cimpanzeu corupt,
Şi nici mişcări rapide, mişcări pe "dedesubt".
Şi dacă facem salturi, nu trecem peste legi,
Cum fac creştinii astăzi în posturi şi câşlegi.
Şi iată încă una din lumea lor de jos,
La noi nu se întâmplă război religios!
Nici ordini mondiale, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce duce-n ateism...
N-avem atâtea secte, ce-s gata să lovească
În dogma noastră veche, în dogma strămoşească.
Şi nici mişcări viclene, rebeli şi antihrişti,
Şi nici apostazie, şi nici ecumenişti.
Noi n-am pus cod de bare cu şase, şase, şase,
Nicicând, pe nuci, pe fructe sau pe rădăcinoase.
Noi nu avem nici carduri, cum are lumea „bună”,
Nici cipuri implantate pe frunte sau pe mână.

Tot ce-am văzut la oameni mai crud şi mai pervers,
E conştiinţa-n lanţuri şi dogma pusă-n vers.
Religia iubirii ce-o afli în Scriptură,
În timp ei au redus-o la datini şi cultură,
Încât ajuns-a lumea să-l pună, cu tupeu,
Acum, pe om în centru şi nu pe Dumnezeu.

De veţi vedea vreodată c-am coborât din pom,
Stricându-mă la minte, având purtări de "om",
Umblând cu baliverne, sau cu găinării,
Ori cu purtări nedemne, sau alte viclenii,
Să mă opriţi la vreme, să nu evoluez,
Şi ajungând ca omul să nu ştiu ce să crez...

E-adevărat că omul, a coborât, ca soi.
Dar nu, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!

... mai multe pe www.popasduhovnicesc.ro

ce copil bun, si ce lectie pentru mame.