Isus cu un singur ''i''
 

Am vazut de multe ori ''Isus'' scris cu un singur i .de ce?
imi poate expilca cineva?

Din neștiință și din ignoranță.

Numele provine din grecescul Ιησούς care transliterat este Ihsous, ce se pronunță (întreabă pe orice grec) Iisus, căci grupul Ιη (Ih) se pronunță dublu „i”.

E foarte simplă explicația, nu-i nici o filozofie.

Si de ce ar fi obligat cineva sa pronunte numele Mantuitorului la fel ca in limba greaca ?

A fost cumva grec si n-am auzit noi ?

Dom'le, cum lui George Bush îi zic „George Bush” și americanii și românii și japonezii și rușii și africanii și așa cum nu îi „traducem” numele și îi zicem Gheorghe Tufiș sau îl alterăm și zicem Georgică Bușulică, cu atât mai mult nu schimbăm Numele Domnului !

Și nu că așa e în greacă, ci așa e numele în sine. Dacă S-ar fi recomandat unor americani sigur ar fi trecut „Eehswoos” și nu Jesus.

Uite un articol care te-ar putea ajuta,e vorba si de limba greaca:


De-a lungul timpului, din motive care mai de care mai diverse, Numele Domnului s-a scris diferit, nuanţele diferind de la o grupare la alta, fiecare pretinzând (aproape orbeşte) că are dreptate. Aceste diferenţe nu ar fi afectat pe nimeni, dacă partizanii lor nu le-ar fi considerat de căpătâi, aşa cum Biserica de Răsărit şi Biserica de Apus s-au certat, în Evul Mediu, (şi) în legătură cu ziua de Crăciun, dacă să fie pe 25 decembrie sau în altă zi. Când ne gândim la aceste lucruri acum ni se par banale şi hazlii, dar pentru ei în vremea respectivă acestea au reprezentat adevărate probleme, pentru care s-au consumat bani, timp, nervi în concilii şi şedinţe interminabile, care au dus într-un final la o ruptură/despărţire, numită în istorie Marea Schismă de la 1054.

La noi în România discuţiile şi certurile, am zice, legate de Numele Dommnului au apărut preponderent după revoluţia din decembrie 1989, când, odată cu libertatea religioasă, oamenii au pus mâna pe cartea interzisă în comunism, pe Biblie, şi, spre surprinderea unora, traducerea ni-l prezenta pe Domnul cu un singur “i”, Isus. Oamenii sinceri, care iubesc pe Domnul dincolo de acest amănunt, nu au văzut în asta nici o problema, în schimb alţii, cramponaţi în forme, ritualuri şi reguli bisericeşti, au considerat ca fiind un păcat de moarte. Atât de mare a fost problema că unii din capii religioşi, ca să contracareze noua traducere, care aducea lumina în casele oamenilor şi îi scotea din îndobitocire, au scos o minciuna conform căreia Isus cu un singur i ar însemna măgar. În nici o limbă de pe pământ Isus nu înseamnă măgar.

În ebraică se folosesc pentru “magar” sau “magarita” cuvintele “ayir” si “aton”, iar în greacă se folosesc cuvintele: “onos”, “polos”, sau “upozughion”.

“Nu se poate spune că una dintre citiri este greşită şi alta adevărată, ci mai degrabă că sunt manifestările propriilor tradiţii, menite chiar diferenţierii confesionale. Acuza că Isus cu un singur “i” seamănă cu vreun cuvânt care ar însemna “asin” nu are nici o bază filologică”.

(Alexandru Mihăilă, Asist. Univ. Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucureşti)

http://www.majesty.ro/Religie/despre...s-hristos.html

Unii nici măcar nu au verificat aceasta informaţie, considerând că “ce spune popa este adevărat” sau “să faci ce spune popa, dar să nu faci ce face el”. N-au verificat nici măcar faptul că noua traducere, care de fapt e veche din 1924, a fost făcută de un preot ortodox Dumitru Cornilescu (http://www.crestinul.ro/cornil.htm), considerat ulterior eretic de anumite foruri religioase. E veche această traducere, dar e totuşi nouă, în sensul că fiind interzisă pe vremea comunismului, ea apare (dupa revolutia din decembrie 1989) ca nouă pentru întreg publicul românesc.

Continuând ideea…de la început vreau să atrag atenţia asupra faptului că simpla scriere sau rostire (corectă) a Numelui Dommnului, nu înseamnă automat şi respectul cuvenit Acestuia. Pot să scriu corect numele cuiva, dar în acelaşi timp să îl dispreţuiesc sau sa nu îi dau valoarea cuvenita. Despre aceasta idee vorbeşte porunca a treia din Lege, care spune:

“Să nu iei în deşert Numle Domnului Dumnmezeului tău”. (Exod 20:7, Deuteronom 5:11)

Deşertul semnificând pustiul, golul; putem folosi Numele Domnului fără vreo încărcătură de semnificatie (bună), pur şi simplu în van, în gol. Deasemenea pot scrie numele lui I(i)sus…în gol, doar aşa să fie scris.


Dar haideţi sa o luăm de la capăt.

Isus/Iisus/Iehosua sau Yeshua, este un nume comun evreiesc, un nume pe care nu doar Mântuitorul l-a purtat şi care înseamnă “Dumnezeu mântuitorul” sau “Iehova mântuitorul”. Câteva exemple:

- Iosua/Iehosua/Ioshua, urmaşul lui Moise, care a condus poporul israelit în ţara Canaan.

- Marele preot Iosua/Ioshua, în timpul profetului Zaharia (Zaharia 3:1).

- Isus, fiul lui Sirah, care a scris una din carţile apocrife, “Înţelepciunea lui Isus Sirah”.

- Numele acesta îl mai poartă şi Bar-Isus (Faptele Apoostolilor 13:6).

- Isus, fiul lui Anania, pe care îl aminteşte Iosif Flavius (istoric evreu) în “Razboiul iudaic”, în 66 î. Cr.

Pentru a fi deosebit (ca nume) de contemporanii Săi, Cristos este numit:

- Isus Mântuitorul,

- Isus Galileanul,

- Isus Nazarineanul,

- Isus, fiul lui Iosif etc.

Yeshua/Iesus/Iisus/Isus înseamnă “mantuitorul-salvatorul”. La naşterea Sa, îngerul Gabriel/Gavriil îi spune Mariei:

“…Îi vei pune numele Yeshua/Iesus/Isus, pentru că El va mântui pe poporul Sau…”(Evanghelia după Matei 1:21).

De cealaltă parte Hristos/Cristos este un fel de “supranume” al lui Isus, şi înseamnă “Unsul” sau “Trimisul” sau “Mesia”. Din cauza aceasta apostolul Petru îi zice [lui Isus]: “Tu eşti Hristosul/Cristosul [Trimisul] Fiul lui Dumnezeu”. Din aceeaşi cauză Nicodim, unul din fruntaşii fariseilor, Îi spune: “…ştim că esti un învăţător venit [trimis de] la Dumnezeu” (Evanghelia dupa Ioan 3:2)

Acest Hristos/Cristos, Trimisul, corespunde numelui ebraic Mesiah (Mesia).

“Ştiu, i-a zis femeia, ca are sa vina Mesiah, caruia I se zice Hristos/Cristos…” (Evanghelia după Ioan 4:25)

Revenind la nume, dacă se scrie cu un i sau cu doi i…

Trebuie amintit faptul că limba greacă a Noului Testament, numita şi greaca koine, nu mai are aproape nimic în comun cu limba greacă moderna. Spunea cineva că “dacă s-ar scula Homer din mormânt şi ar auzi greaca de azi, nici nu şi-ar da seama că e greacă”. Mai mult de atât, un lucru destul de evident, pe care l-a văzut fiecare (mai ales iarna la colinde)…este că limba greacă moderna foloseste în loc de b, pe v, si in loc de e, pe i.

http://en.wikipedia.org/wiki/Eta

In Modern Greek the letter, pronounced [ˈita], represents a close front unrounded vowel, /i/. In Classical Greek, it represented a long open-mid front unrounded vowel, /ɛː/.

Exemple:

Betleem (greaca veche)/ Viflaim (greaca noua);

îngerul Gabriel/ Gavriil etc.

Hilar e faptul că după această regulă (incorectă), dacă oile din Betleem strigă: Beee (βηηη), atunci după traducerea modernă ar striga: Viii! Or noi ştim că animalele au acelasi limbaj peste tot.

În această situaţie Ieshua/Iesus/Ιησυς (greaca veche) devine Iisus/Ιισυς(greaca modernă), dar care nu poate ramâne în această formă, pentru că limba română nu permite staţionarea a doua vocale unite, decât în cazul cuvintelor compuse; oridecâteori se întalnesc două vocale, ele se contopesc. Astfel că cei doi i de la Iisus se transformă automat într-un singur i lung: Isus.

Noul Dicţionar Explicativ al limbii Romane a eliminat şi un “o” din cuvântul “prooroc”, cât şi unul din i-ul de la Iisus Hristos/Cristos, adaptând în acest fel aceste cuvinte/denumiri limbii române moderne.


Uite un articol ce te-ar putea ajuta:

Spiritul limbii române este stabilit de regula: cum se aude, aşa se scrie; cum se scrie aşa se citeşte. Limba română este o limbă cu transcriere fonetică. Astfel că atunci când rosteşti Isus, indiferent dacă are un i sau doi i, se aude un singur i. În acest caz regula cere ca în scriere să fie numai ceea ce se aude: un singur i.

Referitor la Hristos/Cristos, litera grecească corespunzătoare sunetului h este Chi. În cazul lui h avem iarăşi o problemă de pronunţie…e mai uşor în româneşte să pronunşi cu c decat cu h, care este o literă guturala fricativă. De fapt în mod normal Hristos s-ar fi scris Xristos, X fiind Chi (http://en.wiktionary.org/wiki/ Χριστός).

În concluzie, chiar dacă nu am pretenţia că am atins toată problematica, consider că forma cea mai corectă, dar nu neapărat obligatorie, tinând cont strict de limba româna, este Isus Cristos. Slăvit să fie Numele Lui!


Sursa:vreausamor.wordpress.com

Dar de când contează regulile limbii domnule ??? E Numele Domnului, e mai presus de orice limbă și reguli gramaticale.

Lasă-mă în pace cu transliterațiile, în Hristos din greacă Χριστός, Χ este H ! Nu e nici un Chi, Xi, Chu, e H. Lasă transliterațiile, ele sunt zero.

Numele Domnului e mai presus de regulile gramaticale, este Iisus Hristos și cu asta basta.

Apropo, tigerAvalo9, tu ții cu ursu?

cand vezi Iisus scris cu un singur "i" ai de a face cu o scriere catolica, protestanta, neoprotestanta, sau sectanta ; ortodoxii scriu intotdeauna cu doi de "i"

Ca daca nu...nu se mantuiesc...da am mai citit asa ceva.

Nu e vorba de asta, dar e greșit. De ce să folosești o formă greșită când ai în fața ta forma corectă ?

am spus eu ca daca nu, nu se mantuiesc?

e vorba de deosebirea textelor care sunt ortodoxe de cele care nu sunt.

Sunt de acord ca asa e corect insa am avut o discutie cu cineva pe tema aceasta si imi dadea de inteles ca mantuirea sta in doi de I...

Nu cred ca e corect. Am citit undeva ca in limba greaca "isus" inseamna magar si Iisus= Mantuitor

Să nu vă bazaţi niciodată pe păreri, ci pe certitudini. În greaca koine a Noului Testament όνος [onos] însemna măgar, deci nici o afinitate cu Isus.

Am spus ca am citit undeva, doar ca am uitat unde. Oricum nu cred ca ne doare mana sa scriem corect, cu atat mai mult cand vine vorba despre Dumnezeu.

În cazul de faţă, ce ar însemna "corect"? Să scriem ruseşte, slavoneşte sau greceşte? Dacă răspunsul este "precum în greceşte", consecvenţa ar cere să scriem Iisus Christos.

Nu-i adevărat, căci este Χριστος (Hristos) și nu Κχριστος.

Χριστος:
Χ - H
ρ - r
ι - i
σ - s
τ - t
ο - o
ς - s

Eu nu văd nici un Kappa în Χριστος ca să fie „Christos”.

Din nou, nu ne pasă de legile de transliterație ale unei limbi! Transliterat Χ este Ch când el se pronunță H și nu C, întreabă orice grec!

Ce facem, dacă ne-ar fi impus că Χ este de fapt Jh, L-am fi numit Jhristos ?

Corect e cum apare scris in Biblia Ortodoxa: Iisus Hristos

Nici eu nu văd, drept urmare nici nu am scris cu kappa, ci cu Χ (Chi): Iisus Christos.

De fapt puteţi scrie cum doriţi, însă nu-i mai acuzaţi pe alţii (catolici ori neoprotestanţi) că nu scriu corect, ori mai grav că scriu măgar!

Tot nu înțelegi.

Χ nu se pronunță Ch
X se pronunță H

Tot nu înţelegi că înţeleg!:33: Eu mă refer la scriere (aşa cum zice şi topicul de faţă), nu la pronunţie.
Asta e veşnica mare-mica problemă pe acest forum (şi pe alte forumuri ortodoxe) că NP şi catolicii nu scriu corect. Că de pronunţat oricum nu ne auziţi pe forum.:1:

Eu consider ca Mantuitorul este Iisus Hristos si nu Isus. Iar cei care se roaga lui Isus nu se roaga Mantuitorului.

Are atât de mare importanţă cum se scrie Numele Lui? Probabil ai fi foarte smintită (în sens ortodox) să afli că de fapt, acest Iisus la care te închini tu este de fapt Yeshua, ori Yehoshua. Căci Hristos nu vorbea (şi probabil nu scria) în limba greacă, ci în aramaică.

Pai daca pe tine te cheama Andrei (ca tot e maine Sfantul Andrei) si lumea iti scrie numele Anndrei.. nu cred ca e totuna :-?
Ma rog.. fiecare cu parerea lui :P

Neinspirat exemplu... Eventual să mă fi chemat Anndrei şi cineva să mi-l scrie Andrei :39:
Adevărul este că nu ştim cum se semna Hristos, cum Îşi ortografia Numele...

,,Despre numele lui Iisus Hristos"
 

,,După naraţiunea biblică, Dumnezeu este primul care a pus nume: "Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte". Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, pune de asemenea nume: "Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa că toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam".

Punerea numelui urma în tradiţia Vechiului Testament imediat naşterii, de obicei fiind lăsată în seama mamei copilului, fără însă ca tatăl să fie exclus. În iudaismul talmudic, fapt atestat încă din perioada scrierii Noului Testament, punerea numelui a fost mutată în a opta zi, când băiatul era tăiat împrejur, arătând prin aceasta că nou-născutul îşi dobândeşte identitatea abia ca membru în comunitatea religioasă.

Numele, având o încărcătură bogată simbolică, putea reprezenta o scurtă descriere a unui eveniment important, pozitiv sau chiar negativ. Numele primului om născut, Cain, este pus chiar de Eva, care exclamă: "Am dobândit (qaniti) om de la Dumnezeu". La naşterea lui Noe, în ebraică Noah, tatăl său Lameh spune: "Acesta ne va mângâia (yenahamenu) în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre". Numele patriarhului Isaac, în ebraică Iţhaq, face aluzie la verbul ţahaq, "a râde", aceasta pentru că Avraam şi femeia sa, Sara, au râs când Dumnezeu le-a făgăduit naşterea unui copil la bătrâneţe. La prima vedere făgăduinţa divină părea imposibilă, mai ales că Sara era stearpă. Tocmai de aceea, copilul va purta numele care manifestă "surâsul" îndreptat de Dumnezeu către oameni.
Un alt tip de nume este cel teoforic, cuprinzând numele lui Dumnezeu (El sau Iahve) însoţit de o scurtă construcţie, nominală sau verbală. De exemplu, Ilie, în ebraică Eliahu, înseamnă "Dumnezeul meu este Iahve". Mihael, numele arhanghelului înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?", o exclamaţie liturgică prin care se arată unicitatea lui Dumnezeu. Foarte des întâlnit este numele teoforic cu structură verbală. Ismael (Işmael) înseamnă "Dumnezeu va auzi". Israel se tâlcuieşte "Dumnezeu va lupta pentru noi".

IISUS ÎN ORIENT, ISUS ÎN OCCIDENT

Numele Iisus era un nume destul de comun în Palestina sec. I d.Hr. În ebraică el suna Iehoşua sau prescurtat Ieşua, fiind transliterat Iesous în greacă, limbă care nu are sunetul "ş". Trebuie în acest context să facem o scurtă paranteză. După cum se ştie, în prezent sunt două moduri de pronunţie a limbii greceşti: erasmică (modul vechi de citire, adoptat şi în mediul academic, în special de către filologii clasicişti) şi reuchlinian (modul de citire al grecilor de astăzi, păstrat în spaţiul liturgic şi în mediul teologic). În sec. I d.Hr. modul de citire al limbii greceşti era încă în trecere de la cel erasmic la reuchlinian. Litera "eta" din alfabetul grecesc era încă citită "e" (fenomen numit etacism), abia ulterior ea devine "i" (iotacism). De aceea întâlnim de exemplu Israel (citirea erasmică, bazată pe pronunţia ebraică), dar şi Israil (citirea reuchliniană), Gabriel-Gavriil, Daniel-Daniil şi exemplele pot continua.

Faptul că grecii pronunţau pe atunci Iesous este confirmat de faptul că latina l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.), formă păstrată şi în limbile occidentale. Citirea Iisus este deci de dată mai târzie, ţinând cont de evoluţia modului de pronunţie a limbii greceşti. Este pronunţarea tradiţională a Bisericii Ortodoxe, intrată şi în limba română. În mediul teologic catolic şi neoprotestant din România s-a impus recent varianta Isus, cu un singur "i". Nu se poate spune că una dintre citiri este greşită şi alta adevărată, ci mai degrabă că sunt manifestările propriilor tradiţii, menite chiar diferenţierii confesionale. Acuza că Isus cu un singur "i" seamănă cu vreun cuvânt care ar însemna "asin" nu are nici o bază filologică.

Iehoşua înseamnă în ebraică "Iahve va salva, va mântui" sau "Iahve este mântuire", fiind deci un nume teoforic. Rădăcina verbală de la care provine este yaşa, care la forma hoşia înseamnă "a ajuta", "a salva", subiectul putând fi omul (Deuteronom 22,27), judecătorii (Judecători 2,16), regele (2 Regi 14,4), dar mai ales Dumnezeu. Interesant este că verbul hoşia a dat şi forma liturgică hoşia na "mântuieşte-mă, Te rog" sau "mântuieşte-ne, Te rugăm" (Psalmul 117,25), care în greacă a fost transliterat osanna, "osana" (Marcu 11,9-10; Matei 21,9).

CINE S-A MAI NUMIT IISUS

În Vechiul Testament, numele Iisus / Iehoşua a mai fost purtat şi de alte persoane: Iosua, urmaşul lui Moise, cel care i-a condus pe israeliţi şi a cucerit ţara Canaanului (a se vedea cartea biblică pusă sub numele său), un proprietar de teren din Betşemeş (1 Regi 6,18), primarul Ierusalimului menţionat în timpul regelui Iosia (4 Regi 23,8), Iosua fiul lui Ioţadoc marele preot din sec. VI îdHr., din timpul profeţilor Agheu şi Zaharia (cf. Agheu 1,1; Zaharia 3,1 etc.), un levit menţionat în 2 Paralipomena 31,15 (care chiar poartă numele abreviat în forma Ieşua), Iisus fiul lui Sirah, din sec. II îdHr., care a scris o carte de înţelepciune în Biblie.

În Noul Testament, pe lângă Mântuitorul, numele Iisus / Ieşua este purtat de Baraba, tâlharul eliberat în schimbul răstignirii lui Hristos (Matei 27,16 - unele manuscrise), de vrăjitorul Elimas sau Bar-Iisus în Fapte 13,6 sau de Iustus, un creştin provenit dintre evrei menţionat în Coloseni 4,11. Iosif Flaviu îl aminteşte în "Războiul iudaic" (6,300) pe Iisus fiul lui Anania, care predica în preajma războiului din 66 d.Hr. distrugerea Ierusalimului. În inscripţiile de pe osuarele evreieşti din sec. I d.Hr. apar şase persoane cu numele Ieşua, unul fiind chiar pe osuarul găsit în Talpiot şi intens mediatizat în ultimul timp de Simcha Jacobovici. Identificarea acelui Ieşua bar Iosef, "Iisus fiul lui Iosif" cu Mântuitorul rămâne o speculaţie istorică, fără nici o bază solidă de argumentare. Din secolul II d.Hr. numele dispare din onomastica grecească şi ebraică, probabil ca o evitare din motive religioase de ambele părţi. Numele este folosit astăzi în onomastica anglofilă sub forma Joshua sau Josh, iar în ţările vorbitoare de spaniolă ca Jesús. Pentru a fi deosebit de contemporanii cu acelaşi nume, Mântuitorul este numit de către evanghelişti Iisus Galileanul, Iisus Nazarineanul sau Iisus, fiul lui Iosif.

NUME VESTIT DE ÎNGER

Dincolo însă de aceste aspecte istorice, Sfânta Scriptură ne prezintă o viziune teologică foarte importantă. Pentru evanghelişti, punerea numelui Iisus Mântuitorului nu era un fapt întâmplător. În primul rând, numele a fost vestit de către îngerul Gavriil: "Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus". Apoi semnificaţia numelui este comentată în Matei 1,21: "Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor". Ca Dumnezeu întrupat, numele primit, care se traduce "Iahve (Dumnezeu) mântuieşte", capătă o consistenţă care depăşeşte simbolismul numelor acordate oamenilor obişnuiţi. În Hristos, numele devine o realitate, pentru că El însuşi este Dumnezeu Care mântuieşte. Această caracteristică a numelui Mântuitorului continuă o idee importantă din teologia Vechiului Testament.

Acolo numele lui Dumnezeu însemna aspectul teofanic, lucrarea exterioară a lui Dumnezeu, Care Se manifestă în lume. Fiinţa lui Dumnezeu rămânea transcendentă, dar numele Său era prezent în sanctuar: "Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău" (3 Regi 8,27). Sanctuarul devine locul unde Dumnezeu pune pomenirea numelui Său (Ieşire 20,24), "locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul (…) ca să-şi pună numele Său asupra lui" (Deuteronom 12,5). Or, dacă pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu-L poate vedea, Fiul rămâne singurul Care, întrupându-Se, îl face vizibil pe Dumnezeu.

SUPRANUMELE DE HRISTOS

Hristos nu constituie numele Mântuitorului propriu-zis, ci este un supranume. El provine din limba greacă, de la verbul hrio "a unge". Hristos înseamnă "Cel uns", corespunzând de fapt ebraicului Maşiah (transliterat în greacă Messias – Ioan 4,25). "Maşiah" era numit iniţial regele în Israel, pentru că la ceremonialul de investire era uns cu untdelemn de către un preot sau un profet cultic. Regelui David, Dumnezeu i-a promis o dinastie veşnică, făgăduinţă care însă a fost pusă sub semnul întrebării în 586 î.d.Hr., când regatul Iuda îşi pierde independenţa politică. Dinastia lui David nu va mai fi restabilită, dar profeţiile despre venirea unui descendent davidid, un rege drept ales de Dumnezeu, a generat o intensă aşteptare mesianică. Mântuitorul S-a prezentat pe Sine ca fiind Mesia, dar împărăţia Lui nu era din lumea aceasta (Ioan 18,36), ci era împărăţia cerească, a cărei apropiere chiar a predicat-o încă de la începutul activităţii."

Autor: Alexandru Mihăilă (Asist. Univ. Facultatea de Teologie Bucureşti)

Înseamnă că dumneavoastră sunteţi hreştin ?

Da domnule, sunt hriștin/hreștin, pentru că Hrist - Hristos este Cel care s-a Răstignit pentru noi.

De Crist ăsta n-am auzit.

Na, mulțumit ?

Ne-aţi dat gata! http://yoursmiles.org/msmile/pozitive/m1212.gif

Va salut pe toti, acesta este primul meu mesaj pe forum...cer clementa :).

Inapoi la subiect. Va invit sa faceti un exercitiu de imaginatie. Va aflati cu aproximativ 1980 de ani in urma undeva pe o strada centrala din Capernaum. La un moment dat pe linga trece un invatator cu un grup de ucenici, iar cei din jur vorbesc intre ei ca este un rabi din Nazaret care face minuni. Fiind din viitor stim foarte bine despre cine este vorba si, evident (doar daca nu suntem atei...desi nu cred ca mai poti fi ateu dupa o asemenea experienta), il strigam pe nume ca sa ii atragem atentia. Cum l-am striga? Isus? Iisus?
Oare cum i se adreseaza unul mai tinerel din cei care sta chiar langa el si isi zice Iohanan?
Lasati-ma sa cred ca daca l-am striga Isus sau Iisus...El isi va continua drumul si nu va raspunde la acest apelativ, deoarece va suna strain pentru urechea lui obisnuita cu graiul aramaic.
Gata cu exercitiul.

Ce bine ar fi fost daca mantuirea noastra depindea de un "i" in plus sau in minus. Ne-am fi mantuit cu totii, deoarece cu siguranta rezolvam aceasta problema semantica si nu o transformam in una aproape ontologica :).

daca am stii ce animale superbe sunt magarii (asini) care sunt animale sfinte nu am mai privi cu ostilitate la aceste animale.

si acum voi prelua cateva citate dintr-un articol

Isus in limba greaca nu inseamna magar

I Introducere

In urma cu mai multi ani, un student din Cluj mi-a atras atentia suparat, aratand spre titlul unei carti pe care o aveam in mana. El a explodat, avand un aer de expert: “Isus se scrie cu doi I. A scrie Isus cu un I e o blasfemie. Mi-a spus mie preotul din sat ca Isus cu un I inseamna magar.”

II. Isus NU inseamna “magar”



Cuvantul "Magar" in:

LATINA
Equus asinus

GREACA (sunt 3 cuvinte pt magar)
-onarion
-onos
-hupozugion

EBRAICA (sunt 4 cuvinte pentru magar)
-chamor
-ayir
-athown
-arowd

Dupa cum se poate observa, niciunul dintre ele nu este nici macar aproape de cuvantul "ISUS"

Doar in limba romana, noi folosim numele "Isus" pt Domnul si Mantuitorul nostru. In limba greaca, (limba in care a fost scris in mare parte Noul Testament) nu exista cuvantul Isus. Asa ca nu putem vorbi de intelesul unui cuvant ROMAESC intr-o alta limba .

DECI este o inventie a noastra, a romanilor.(de fapt a romanilor care ne-au cucerit, si care dupa asta au schimbat multe in limba noastra)

Daca vrei sa Ii spui pe Nume, atunci Numele Lui,asa cum il striga mama Sa, este IEHOSUA (diminutiv IESUA).

Este aceeasi problema ca si cu numele traduse in alta limba . De exemplu:
John - Ioan
Luke - Luca
Michael - Mihai
samd




De fapt, in limba ebraica pe care Isus a vorbit-o, sunt 4 cuvinte folosite de autorii biblici pentru a se referi la un “magar”: hamor, ayir, athon, si arod (se poate adauga si pere, care se refera la un magar salbatic). Dupa cum se poate observa, nici unul din acesti termeni nu are o legatura cu cuvantul “Isus”.
De asemenea, in limba greaca veche (Koine) in care au fost scrise cartile Noului Testament, exista 4 cuvinte care au fost traduse in limba romana cu “magar”: hupozugion, onarion, onos, si polos (ultimul termen se refera mai degraba la varsta unui animal decat la soiul lui).
Nu stiu cine a inventat aceasta idee (ca “Isus cu un I inseamna magar”), dar putem afirma cu siguranta ca ea este neadevarata (si probabil intentionat rauvoitoare), iar cei care o propaga in continuare dau dovada de ignoranta.

Cum se scrie numele Mantuitorului in alte limbi? In limba latina, este Iesus, englezii ii spun Jesus, maghiarii Iezus, francezii Jesus, spaniolii Jesu, italienii Gesu, iar musulmanii si hindusii Isah. O sa revin putin mai tarziu asupra acestui amanunt, dar e interesanta pastrarea literei “e” in majoritatea limbilor europene.

Ce atat dura-bura. Crestinul ortodox marturiseste crezul ca simbol al credintei. in crez il marturiseste pe Iisus Hristos. Intr-o predica de la biserica am aflat simbolistica fiecarui nume. Se scrie cu 2 "i" pt ca Isus inseamna imparat, iar Iisus este imparatul intregii lumi.

Faci ce faci şi calci tot pe de lături. Nu e vina noastră că-ţi plac pantofii cu tocuri înalte.
Yehoshua (Iosua) înseamnă „Iehova este mântuire” sau chiar „Iehova este generozitate”. Numele originar al lui Iosua (cel din VT) Osea, a fost schimbat în Iosua (Numeri 13,16). Iosua este o prescurtare a lui Iehoşua. Când aramaica a înlocuit ebraica drept limbă obişnuită a iudeilor după captivitatea babiloniană, numele a devenit Yeshua, formă transliterată în greacă Iesous. Yeshua era un nume obişnuit dat băieţilor iudei în vremurile NT (vezi Fapte 13,6; Coloseni 4,11), în armonie cu obiceiul ebraic de a alege nume care aveau însemnătate religioasă.

Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc e Iehoşua, având ca diminutiv forma "ישוע", Ieşua, însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a evreiescului "משיח" maşiach.

Prenumele în limba româna provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).

Grafia Iisus este corectă deoarece reproduce şi η din Ιησούς, care în latină a fost redat e. Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, Romanian-English - English-Romanian Dictionnary, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)

http://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos

Rataciti mai sunteti sectantilor. Din ce biblie nascociti numele astea? Din Sf. Biblie propovaduita de Sfintii Apostoli in nici un caz.
Acel preot a explicat simbolistica fiecarui nume a Mantuitorului nu a luat un dex si a tradus, ca doar nu e lingvist ci preot, sjujitor a lui Dumnezeu, trecut de 50 ani, cu doctorat.
Bine zice Mantuitorul ca cine nu asculta de cei trimisi de mine, de preotii ortodocsi, si asculta de mine.
Anatema ereticilor!

Iisus (fie scris cu un "i" fie scris cu 2 "i") inseamna "mantuitor", iar Hristos inseamna "uns".

Daniela nu te aprinde... pune mana pe carte si invata daca vrei sa te lansezi in discutii teologice mai profunde.

Citatul postat de mine este invatatura oficiala al Bisericii Ortodoxe care se preda si in Facultatile de Teologie Ortodoxa. Iar site-ul este Ortodox Wikipedia, adica un site pur ortodox crestin.

Doamne ajuta.

Mantuitorul ne invata sa le spunem ereticilor calea dreapta, iar daca nu inteleg sa le spunem a doua oara, si daca nici atunci nu inteleg sa nu le mai vorbim. Deci nu mai raspund ereticilor pe acest topic.
Celor care sustin ca numele Mantuitorul este scris si rostit corect Isus anatema! Anatema! Anatema! Anatema!

Si cum greseste cineva calea punand un "i" in plus sau in minus?
Asculta, poate ar trebui sa pui mai mult accent pe esenta decat pe aspect. Atata timp cat cineva are intentii bune, nu-l poti condamna.
Daca esti atat de credincioasa, de ce pui atat accent pe forma si mai putin pe fond?

Cuvantul "Isus" sau "Iisus" e doar o reprezentare. Ca si "Jesus". Ajung in iad ca sunt american si-i zic "Jesus"?
Esenta cred ca ar trebui sa te intereseze.

Atatea reguli, atata strictete, voi pana urma uitati ideea de baza.

Te apuca plansul..

Nu-i chiar asa. In curand vor veni alte persoane care vor spune ca nu mai are niciun sens ca biserica sa fie pictata, ca in ea sa se cante intr-un anumit fel, etc. Nu asa pastram esentialul, dimpotriva, il pierdem.

Pt doamna/domnisoara Daniela26
 

Stimata doamna/domnisoara

Va anunt cu respect ca va expuneti unui mare pericol,din punct de vedere al credintei dvs ortodxe.Puteti citi aici

,,Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale"

Intrucat dvs,in calitate de ortodoxa,sunteti in post si ati incalcat acesta prevedere a Bisericii Ortodoxe,v-ati substituit Sfantului Sinod,se impune spovedire si canon din ce stiu.Puteti continua dar cele spuse de dvs nu sunt valide(intrucat doar Sinodul poate pronunta asa ceva),nu vor avea efect(intrucat nu sunteti Sinodul si dn ce stiu din Sinod nu fac parte femei),si in plus ramineti si cu un ,,mare pacat"(conform prevederilor de mai sus) pe constiinta.

Ce am spus se aplica si in cazul ,,troll" iar scuza ,,nu am stiut"nu va va ajuta prea mult.Puteti verifica ce am spus.

Dumnezeu sa va ierte si sa va apere.

Eu v-as recomanda un alt verset care parca a fost scris special pentru dumneavoastra.
Invata Scriptura in 1 Timotei 5:14 -
„... să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară ”

Ce ar fi sa implinesti mataluta partea dumitale din Evanghelie...
Si sa lasi anatemele pe seama celor care au caderea sa le pronunte. Adica episcopii.