In primu rand sa ma prezint...mda sunt un pacatos :| am multe pacate pe suflet dintre care multe mai grele sunt nespovedite...Acum o seara am visat si eu ca tot omu:Eram in vizita la matusa mea din cartierul g.enescu craiova si era ora cam 4 dupa amiaza.Un om m-a rugat sa ii pun in portbagaju masinii lui o plasa(il cunosteam pe om) dar a zis sa am grija sa nu fac mizerie in masina...In fine m-am dus am pus plasa in spate iar cand am intrat in amsina a aparut si el la volan ca din senin avand o figura inspaimantatoare.A pornit masina si m-a dus la real in parcare dupa care m-a lasat acolo.Eram foarte bulversat...In fine am iesit din curtea supermarketului si am luat-o spre iesire din oras unde are mama serviviul nestiind ca este deja tarziu si ca mama nu era la serviciu.Am mers vreo 300 de m si era intuneric pe strada in afara de luminile masinilor ce circulau si de luminile orasului care se vedea cam departe....VREAU SA VA SPUN SI SA VA ROG SA MA CREDETI ACUM CAND MA GADESC IMI DAU SI LACRIMILE>>>>IN VIATA MEA CATE VISE SI COSMARURI AM AVUT VREAU SA VA SPUN CA IN VIATA MEA VA ROG SA MA CREDETI FRICA MAI MARE NU AM AVUT!!!!O VOCE BLANDA SI IN ACELASI TIMP HOTARATA A SPUS CEVA DE GENUL:,,A SOSIT VREMEA IMPARUTULUI SA VINA!S_A FACUT! ,, dupa care un tunet si o smucire a totului din jur m-a bulversat total...brusc mi-a venit in minte faptul ca am multe pacate si nu le-am spovedit...ma gandeam ca a venit sfarsitul lumii si m-a prins Rascumparatorul Sufletelor Domnul nostru IISUS HRISTOS!!!va spun o frica si un regret mai amre nici ca am simtit si nu ma asteptam sa simt vreodata in viata....MA RUGAM SI STRIGAM CU FATA IN PAMANT SI PLANGEAM SI ZICEAM:Doamne iarta-ma Doamne ca nu mai stiu ce sa fac...Am amanat atata Spovedania si tare grele mai imi sunt pacatele! Aveam regretul ca de atatea ori am zis ca ma duc sa ma spovedesc si eu in adevaratul sens al cuvantului si a venit MAntuitorul si ma va da pe mana diavolului caci pacate grele mai am.....:( Va rog sa ma credti inca o data va zic...deci nici macar nu pot sa va descriu lacrimile,regretul si dezamagirea cand am auzit trambitele si tunetul acela ca nu o sa ajung si eu in imparatia CELUI DREPT SI BUN....,, VA ROG SA MA AJUTATI SI SA IMI DATI UN SFAT!!!

de fiecare data cand reproduc visul imi dau lacrimile si un regret dar acum mai mic imi incearca inima :( va rog postati pe forum si daca vreti contactati-ma la id-ul de messenger hifive0123

Lasa visul alearga la oricare preot si te spovedeste de ce ai pe suflet.Caci Dumnezeu e atit de bun caci si in ultima clipa daca te intorci te iarta asa cum a facut tilharul pe cruce iti dai seama ce Dumnezeu bun!!!!

maine dimineata o sa ma duc la mine aici in cartier la Biserica...sper sa ma descurc am lista de pacate facuta de 4-5 luni dar nu m-am dus pentru ca daca stiu eu bine....decat anu asta de Pasti ,,m-am spovedit,,adica fiind lume multa i-am spus preotului ca am mintit,am injurat si am ras de btrani..atat!:((( tare rau imi mai pare ca nu m-am dus mai devreme dar o sa ma duc neaparat cel mai curand.....

sa vad si cum imi fac curaj ca asta e important...totusi sunt lucruri destul de intime am nevoie de ingerul meu de la botez si de mila Domnului!

Daca chiar iti e rusine mergi la un preot la o biserica unde nu mergi mereu si asa nu o sa mai dai ochi. Parca preotii isi amintesc toate pacatele oamenilor sau fetele lor fii serios. Dute cu tupeu. Sint f curioasa cum ai sa te simti dupa spovedanie.:)

du-te la catedrala la Sf. Dumitru, sau daca vrei un preot mai bland, este un parinte pe nume Florin la o biserica (nu ii stiu numele) pe strada care coboara din centru de la Casa Studentilor spre Piata Chiriac. [image=null][image=null] Si...curaj. Iti va fi mult mai bine dupa ce te spovedesti. Dumnezeu sa iti ajute!

[image=http://img232.imageshack.us/img232/8866/hartayl3.jpg]

iti recomand un link catre aceasta adresa, in care eu consider ca ti-ar fi de ajutor http://www.sfaturiortodoxe.ro/intre-iubire-si-pacat.htm#_Toc149119571
mie mi-a placut foarte mult.

un vis incredibil, dar a fost un vis care te-a facut sa-ti amintesti si de partea duhovniceasca a vietii, pe care multi dintre noi o ignora din motivul ca fiind ceva depasit sa te mai gandesti la Dumnezeu, la suflet si la pacate.
Inutilitatea spovedaniei a ajuns a fi sustinuta cu multa convingere printre noi, cum ca multi ar fi cu sufletu impacat ca n-au facut pacate mari, ci doar asa din astea mici pe care ei cred ca oricum Dumnezeu ni le va ierta ca e bun si milostiv.
Paradoxu e ca multi oameni au inversat gravitatea pacatelor, astfel incat pacatele mari sun privite ca mici si de neinsemnat sau ca fiind firesti, iar cele mici sunt privite ca fiind mari.
Pentu majoritatea indivizilor, pacatele se rezuma doar la crima, furt si minciuna, atat, in rest toate-s bune si frumoase. :|