ms! foarte interesant. femeia se bucura de viata dubla pe care o duce, este fericita, nu-si regreta pacatul. dar ca orice femeie este mai presus de gandirea noastra ;), spune ca nu se spovedeste din respect pentru duhovnic, deci tot barbatii din viata ei sunt mai importanti. probabil ca in aceeasi situatie un barbat s-ar fi spovedit, dar ne invartim in jurul aceleiasi probleme, cum sa spovedesti ceva ce nu regreti cu adevarat?

dar as fi vrut sa stiu ce trebuie sa faca preotul cand simte ca i se ascund lucruri ce ar trebui spuse.

ps.eu ma tem de oameni precum taximetrista din povestire...

Nu din respect pt duhovnic, ci ca să nu piardă cinstea ei în fața duhovnicului și a oamenilor și probabil ca să n-o oprească de la împărtășanie pt mulți ani.

Oricând se dorește împărtășania luată la normă există riscul ca oamenii să dea peste cap spovedania sau să spună lucruri secundare.

Nu știu ce trebuie să facă, nu cred că e treabă fixă, probabil să întrebe suplimentar dacă are vreo nelămurire iar dacă enoriașul nu spovedește atunci să dea canon doar pentru ce aude, vina pică asupra enoriașului dacă nu spune.

e posibil sa fie mai buna practica catolica, cu confesionalul, sau confesoriu, cum ii spune.
edit.e posibil sa ofere un anumit confort unor oameni.

Mare pacat ca nu prea intelegi "de ce" sunt anumite lucruri puse intr-un fel in Biserica Ortodoxa si de ce unele practici desi par "mai bune", sunt de fapt mai proaste in BC.

Sunt cateva elemente importante intr-o spovedire ortodoxa:
* asumarea greselilor
* asumarea in fata propriei constiinte
* asumarea PE FATA si in FATA UNUI OM, care ne CONFRUNTA constiinta noastra si care este normativ pentru pacat
* confruntarea constiintei personale PENTRU INDREPTARE VIITOARE insotita cu ASUMAREA REALA IN FATA UNEI PERSOANE SI A UNUI CHIP IN FATA NOASTRA (si nu a unui zid) sunt hotaratoare in discutia spovedaniei si nu sunt oferite de "confesional"...


Marea problema in BC este privarea omului de confruntarea DIRECTA cu un om, care sa fie in fata si nu dupa un perete.
Nu mai are nici o valoare o discutie "dupa perete", pentru ca acea discutie de fapt "ESTE O ASCUNDERE TOTALA" fata de tine, fata de problemele tale, si o posibilitate extrem de simpla de A SCAPA de probleme.

Hristos a spus clar in toata Evanghelia: ASUMA-TI CINE ESTI TOTAL, in fata ta, in fata lui Dumnezeu, in fata celorlalti!!!

Un perete nu va indrepta niciodata constiinta si nici nu ma va ajuta in mod real; insa un om imi va schimba constiinta.

Hristos nu a discutat cu femeia samarineanca "DUPA PERETE", in confesional, ci a discutat cu ea fata catre fata. Asa trebuie purtate discutiile, si nu dupa alte inventii si motivatii pseudo-crestine, care nu rezolva nimic.

ziceam si eu, cred ca pe multi i-ar ajuta.

Adevărul e ca noi de fapt nu știm ce se întâmplă cu adevărat după o spovedanie la confesionar. Pana la un punct totul e frumos te duci acolo spui cele mai înfiorătoare păcate - adulter, crima etc. Și apoi ? Pleci acasă liniștit cu conștiința împăcată și cu recomandarea de a spune un număr de n rugăciuni? Iar duminica autoare te duci și te împărtășești în rand cu toată lumea?
Mă tem ca totuși și la ei exista situații în care nu mai ești primit la Sfânta împărtășanie. Și atunci ce explicație mai ai în fata lumii și mai ales a propriei familii?

Eu cred că explicații ai de dat nu lumii ci propriei conștiințe, glasului lui Dumnezeu.
Că nu lumea te mântuiește, ba as zice dimpotrivă!

Orice comunicare poate in orice forma poate fi acceptata ca si SPOVEDANIE daca indeplineste niste criterii de pocainta, sa fie un preot, sa fie o dezlegare si nu cred ca are legatura atat de mult cu un context de loc (Biserica), cu o pozitie fizica (scaun/in picioare), sau cu alte tehnici exterioare, incetatenite si imbisericite in diferite locuri...


Forma exterioara si formalismul de care noi avem neaparata nevoie pentru a ne alinia unui ritual, pe care apoi il desconsideram si desfiintam datorita unor imperfectiuni (scaunul nu e bun, confesionalul nu e ok), sunt doar tehnici exterioare prin care inchidem de fapt un lucru: omul se elibereaza constient de pacate si este absolvit de catre un preot de ele...; restul nu stiu cat de relevant mai este.