Preoti fara har?
 

Orice persoana care a primit Taina Preotiei are har si poate savarsi sfintele slujbe. Pentru unele persoane a avea har inseamna a te rezuma la voce. Este gresit a spune ca un preot este lipsit de har, pe motiv ca nu are voce.
Numai in cazul in care cel hirotonit este investit de un episcop rupt de Biserica, putem vorbi de o persoana lipsita de har. Spun persoana si nu preot, pentru ca hirotonia in aceste cazuri nu este valida.

@costel
1. Ce numesti episcop rupt de Biserica?
2. Ce are vocea cu harul?
3. Cred ca faci o confuzie:
Eu am inteles ca exista mai multe feluri de har
- harul primit de preot la hirotonie
- harul primit de cei ce sunt investiti duhovnici
- haruri speciale (rare) pe care le are un preot sau un calugar, de la Dumnezeu, dinafara bisericii cumva: de clarviziune, sau vindecare de boli, sau a rezolva alt fel de probleme.

Tu la care te referi?

Dinafara bisericii nu inseamna ca e in afara cladirii Bisericii.
Pentru ca si calugarii se impartasesc si participa la liturghie.

Sophia, cand am vorbit de episcop rup de Biserica, m-am referit la cel excomunicat, cazut in erezie, etc.

Am amintit de voce, pentru ca mi-am amintit de biserica de la bunici. Erau cateva persoane care spuneau ca preotul nou venit nu are har, pentru ca nu canta ca cel de dinainte.

Am vorbit de harul primit in cadrul Tainei Preotiei, nu de darurile harului.

Vocea nu are legatura cu harul.
Vocea are legatura cu imaginea crestinismului si a ortodoxiei proiectata printre altele de preot in Biserica.

Vrei sa aduni oameni in Biserica? Trebuie sa cinti bine, sa fi frumos, prezentabil, sa fi placut de doamne, samd
La acesti preoti piriie bisericile de lume

Costel, lumea se leaga de ce VAD SI AUD din comportament si FAPTE, si de aceea percep vocea ca fiind HAR :)), altfel de unde sa vezi daca preotul are har? cind asa ceva este invizibil. Da daca se producea o minune si omul prindea glas de privighetoare dupa hirotonie, atunci era sa zicem har, altfel...

Preoti cu har sant cam unul din cinci.Dorinta unor parinti de a-si vedea fiul preot cu orice pret fac ca la seminar sa ajunga tot felul de tinerei care nu au nici o treaba cu preotia.Exemplul cel ma concret e cel cu furatul moastelor sf Nectarie chiar de un student la teologie.

Ilie: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu. (..)"
Domnul: "Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!" (III Regi 19, 14, 18)

In acea vreme si Sfantul Ilie se credea singur slujitor al Domnului, insa Domnul i'a zis cam ca El mai are inca vreo 7.000 de barbati dreptcredinciosi ascunsi. Sa nu indraznim a zice "cam unul din cinci" mai sunt "preoti cu har".

Are grija Domnul de cei alesi ai Lui, spre a fi preoti.

multe lucruri clare pot fi confundate insa cu usurinta in caz de ignoranta !
 

Acest thread este unul serios prin problema pe care o ridica si ar putea deveni deosebit de interesant daca participatiile userilor ar fi de calitate si s-ar evita parelnicia , datul cu presupusul sau ,,multimea de intentii bune" de care nu mai scapam de la un timp.
Parerea mea vis-a-vis de subiect este urmatoarea :
- in orice om exista harisme , daruri ale lui D.zeu in acel om prin care el se distinge fata de ceilalti : tare bun la carte(invatat), harnic (muncitor in general), bun cintaret sau pictor sau sculptor, iertatator, degrab-ajutator,nevoitor duhovnicesc, foarte priceput la vindecarea bolilor, foarte bun profesor in a invata pe altii ,etc, etc. Prin aceste harisme ei sunt de mult folos comunitatii si in general sunt f. cautati .Dar din prea multa dragoste pt. om D.zeu rareori pune intr-unul si acelasi om 2 sau 3 harisme deodata, tocmai pt. a-l feri pe acesta de caderea in mare mindrie si a sfirsi in iad. Adica darul lui D.zeu sa fie rau inteles si prost folosit , inteles ca insusire deosebita a posesorului insusi si nu ca venind de la D.zeu si sa duca in cele din urma la pieire . Cei care au studii teologice stiu ca harismaticii in biserica ortodoxa au exista inca de la inceput dar pt. o perioada scurta si avind mai multe ,,folosinte" : spre folosul comunitatii, spre cinstea si slava bisericii, spre facilitarea misiunii ortodoxe si a face prozeliti , etc. Insa harismaticii au existat pina in ziua de astazi si vor exista cit va fi lumea , sub diverse forme de manifestare si intelegere dar avind aceiasi esenta .
- preotilor, la hirotonie li se da harul(= darul) hristic prin care ei devin persoane alese ca si casnici sau servitori ai lui Hristos cu rolul de a savirsi sfintele taine/slujbe, de a propovadui(= invata) cuvintul lui D.zeu si de a pastori(= conduce, calauzi) poporul spre mintuire. Acest har o data dat nu mai poate fi luat si el are citeva trasaturi absolut particulare care-l diferentiaza de harisme, de exemplu, sau de alte calitati umare :
1. este unic in felul sau = desi sunt multi oameni din biserica lui Hristos care pot talmaci corect (adica invata, si acestia sunt de exemplu calugarii din care cel mai renumit contemporan a fost parintele Paisie Aghioritul) cuvintul Evangheliei si pot calauzi bine poporul spre mintuire dar nu pot savirsi sfintele taine nefiind preoti . Deci acestia au harisme si nu har , nu trebuie sa confundam.
2. poate fi folosit , adica intrebuintat in mod diferit de diferiti preoti prin modul lor de vietuire ceea ce face ca harul sa fie mai puternic , adica sa se exprime mai putenic(la preotii cu vietuire virtuoasa) sau sa ajunga aproape in adormire prin necultivare buna(viata duhovniceasca si preoteasca precara). Cu alte cuvinte , harul preotesc se da tuturor preotilor identic la hirotonie dar modul in care se lucreaza si se cultiva este diferit de la preot la preot (prin modul lor de vietuire) facind astfel ca unii sa ajunga preoti ,,mai de har" decit altii.
3. nu exista un instrument de masura si nici o metoda de masurare a harului (desi el se da la toti la fel si in aceiasi doza la hirotonie) dar cu totii stim si mai ales simtim ca exista in lume , si a existat din totdeauna, preoti de har fata de altii care nu ,,prea au asa ceva". Taria si puterea de exprimare a harului uni preot se vede in slujbele savirsite , iar dintre toate tipurile de slujbe cel mai mult se vede in ierurgii . Daca in sfintele taine, cel care implineste taina , o savirseste in chip nevazut si revarsa folosul ei asupra credinciosilor este insusi Hristos in ierurgii lucrurile sunt putin diferite . In sfintele taine chiar daca preotul este un betiv sau desfrinat sau afacerist murdar, sau nesimtit si prost educat , un mistocar , flegmatic ori pokerist sau microbist sau cine stie de ce pacate mari trage ... si savirseste sfintele taine , acestea sunt valide si isi produc efectul asupra credinciosului tocmai pt. ca savirsitorul nevazut al ei este insusi Hristos iar preotul doar un mijlocitor , o sluga .
In ierurgii nu mai este chiar asa deoarece aici puterea slujbei depinde de puterea (harul) preotului. Ierurgia este o slujba prin care se cere Mintuitorului sa implineasca ceva iar aceasta implinire (sfintire de apa, casa, fintina, calatorie cu pace , etc)depinde de taria cererii facute, de virtutea celui care cere acestea (preotul savirsitor) de modul in care a cinstit si a lucrat cu harul dat acesta . Asa este slujba sfestaniei aghiasmei mici , de exemplu, unde de multe ori pt. nevrednicia savirsitorului aghiasma se strica. Asa este si slujba de exorcizare cu molitvele Sf. Vasile cel Mare sau Ioan Gura de Aur unde daca preotul nu are har cu tarie exprimat nu numai ca nu te poate vindeca dar mai si ia asupra lui tot necazul . De fapt ei , preotii se si stiu si se feresc sa exorcizeze ca de otrava . La fel mai sunt slujbele de asa zisa sfestanie a casei sau a casei tulburata de duhuri unde daca preotul nu este tare de har nu reuseste sa tamaduiasca casa respectiva fiind nevoie de noi si noi rugaciuni .

In concluzie , harul si harismele sunt lucruri diferite . Harismele le ai sau nu de la D.zeu si deobicei de la nastere. Harul se da doar la hirotonie dar cu el lucrezi ajungind sa fi tare (precum a ajuns de-alungul timpului si parintele Ilarion Argatu de la Cernica, ca sa dau un exemplu, ca si exorcist) sau mai simplu, depinde numai de modul cum traiesti duhovniceste , cum cultivi harul dat, in tine.
Deci, preot fara har nu exista deoarece in mod cert l-a primit la hirotonie si astfel numai asa este indrituit sa implineasca cele 3 slujiri preotesti (savirsirea tainelor, invatarea cuvintului Hristic , pastorirea poporului) dar preot slab de har sau chiar invers , preot cu har puternic a existat si va exista totdeauna datorita modului in care preotul lucreaza cu harul primit la hirotonie (prin ce fel de viata a sa a cultivat , a ingrijit si a sporit harul primit ! Ca si in pilda cu talantii primiti in dar !)

Este vorba de un abuz de limbaj, dupa parerea mea. In limbajul comun (nu cel religios) a avea har inseamna a avea talent la ceva.
Tot asa cum se spune ca cineva este sarac cu duhul in sens negativ.