Sf. Ioan Damaschinul(+749): De vreme ce nu tuturor s-a dat stiinta Scripturilor, nici silinta la citirea cartilor, Sfintii Parinti, cu un glas, au judecat ca pentru o mai grabnica aducere aminte, acestea sa fie inchipuite pe icoane, ca niste semne preaslavite si de biruinta purtatoare. Pentru ca, adeseori, dintr-a noastra nepurtare de grija, mintea uita patimirea Domnului dar, privind spre inchipuirea rastignirii lui Hristos, indata ne aducem aminte de mantuitoarele Lui patimi si cazand, [color=red] ne inchinam nu zugravelii, ci Aceluia a Carui inchipuire este [/color]. Ca nu materia din care este facuta cartea Evangheliei o cinstim, ci Cuvantul lui Dumnezeu scris intr-insa. De asemenea, nici lemnului din care e facuta crucea, ci rastignirii lui Hristos, celei amintite prin cruce ne inchinam, caci altfel, ce ar fi insemnat crucea, de n-ar fi inchipuit prin ea rastignirea lui Hristos? Acelasi lucru se cuvine a-l sti si despre icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca cinstea aceea, pe care o aducem Maicii lui Dumnezeu, merge spre Cel ce S-a intrupat dintr-insa. Asemenea, si vitejestile nevointe, cele inchipuite pe icoane, ale Sfintilor placuti lui Dumnezeu, ne desteapta pe noi la urmarea faptelor lor cele bune, spre slava lui Dumnezeu. Ca, precum am zis, cinstirea, in icoanele lor, a celor alesi, este marturia osardiei noastre inaintea Domnului tuturor. Si cinstea aceasta merge cu adevarat la chipul cel dintai.

Daca ar fi existat aparat de fotografiat acum 2000 ani sau Hristos ar fi venit in zilele noastre,
oare iconoclastii nu i-ar fi facut poze? Sau de ar fi stat langa marginea unui lac ascultandu-L
pe Hristos si Fata Sa cea preacurata s-ar fi oglindit pe luciul apei ar fi luat o bata si-ar lovi
ca nebunii in apa pentru a strica idolul de acolo?

[color=red]Fiind un chip al transcendentei lui Dumnezeu, icoana ne ajuta sa transcendem finitul chipului spre infinitatea lui Dumnezeu.
Chiar chipul omului ne indeamna la o transcendere a lui. Cand privim la ochii omului nu dintr-o apropiere care ne face sa vedem nu*mai compozitia lor biologica, ci privirea lui, constatam ca ea e dincolo de biologic. Privirea fiecarui om e altfel si privirea fiecarui om din orice clipa e alta. Ea e ceva pe de o parte, deifindbila, pe de alta indefi*nibila.
Dar cu cat este omul mai putin impatimit de cele lumesti, cu atat vedem mai mult in privirea lui ceva ce transcende nu numai planul biologic intr-un plan al intentiilor spiritului indreptat spre cele mai pline de sens si mai frumoase din lume, ci si acest plan intr-un plan de dincolo de lumea vazuta. In privirea lui licareste o gandire indreptata spre un plan transcendent lumii.
Privind ochii unui om nepatimas simti ca te scufunzi intr-o infinitate spirituala de dincolo de ei. In acest caz atentia nu se concentreaza spre organismul trupesc, ca la un idol, ci la indefinitul spiritual.
[/color]
Sunt cuvintele părintelui nostru Dumitru Stăniloaie.Sincer,mi-e tare greu să la inteleg...Dar vorbeste atât de frumos,că mi se pare că bate orice altă filosofie crestin neortodoxă ori alt fel de religie...

Icoana in general, are ca menire a ne transmite um mesaj bine definit. Simbolistica icoanelor est cea ce le defineste si mai putin pictura in sine, ma refer la imaginea sfintului, care difera in forma si chip in functie de cel care a executat icoana si nu in ultimul rind perioada (secolul) si chiar materialul pe care s-a executat icoana. Icoana in casele oamenilor face parte integranta din ambientul si viata in sine, stabilindu-se o legatura sufleteasca aparte dintre om si icoana in sine.

da crsiti icoana reprezinta o adevarata casa de crestini, o casa fara icoana este o casa goala..ca un chip frumos dar putred pe dinauntru

ok... stiu faza cu: nu ne inchinam la icoana in sine, ci la persoana pe care o reprezinta, dar de ce avem icoane cu sfinti? adica mai pe romaneste de ce ne inchinam sfintilor?

andrei_mihai nu ne inchinam sfintilor, exista o diferenta intre venerare si adorare, pe Dumnezeu il adoram, Lui i se cuvine toata cinstea si inchinaciunea, El este singurul Dumnezeu adevarat si nimeni altul, nici un ortodox nu se inchina sfintilor ca lui Dumnezeu, pe sfinti in schimb ii veneram, adica ii cinstim pt ca ei au ajuns la desavarsirea in Hristos, deci e o mare diferenta intelegi? tu nu-ti cinstesti parintii sau mai marii, nu-ti pleci capul sau nu-ti ridici palaria in fata unui om mai in varsta? asa e si cu sfintii, Biserica ii considera frati mai mari, care ne ajuta in rugaciuni, si sunt impreuna cu noi in rugaciuni! intelegi?
Domnul sa fie slavit!

dap. :) merci de explicatie. Domnul sa te binecuvinteze, si sa te creasca spre lauda Sa

Multi dintre sfinti, au suferit patimi de nedescris pentru credinta lor, in apararea crestinismului. Ei au fost inzestrati cu Har de la Bunul DUMNEZEU. Prin rugaciunile pe care le adresam lor, sintem ajutati intru credinta noastra. Multi dintre sfinti au infaptuit si infaptuiesc multe minuni intru ajutarea in diferite probleme ale noastre.