Cand nu te regasesti in nici un topic...
 

Se intampla de multe ori, mai ales in ultima perioada, sa colind toate topicurile si sa nu ma regasesc niciunde, cu toate ca parca am ceva de zis.

Observ si la unii useri, o perioada mai activi, apoi se mai calmeaza si nu-i mai vezi pana ce nu se mai "inoieste" ceva... ii inteleg perfect. De regula suntem tot noi care ne stim intre noi, cu toate ca vad pe un topic sute de vizite, pareri sunt doar cateva... poporul asta roman are multe de spus, dar nu zice nimic.
Ideea asta imi vine in cap de fiecare data cand ma uit la raportul dintre vizionari si raspunsuri, idee insotita de cate un suspin, acompaniat si el la radul lui de speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Ii vad foarte activi pe romanii de "afara", au cu adevarat ceva de spus si nu se feresc, ii admir! Dar noi cei de aici din tara? Parca asa am stiut din totdeauna, sa privim si sa tacem. "N-ai cu cine" parca auzi pe la toate colturile... eu cred ca avem cu cine, doar sa zicem odata!
Nu stiu ce s-ar putea face, pana una alta am infiintat acest topic, pentru cei care nu-si "gasesc" locul cu toate ca au ceva de spus, ii invit sa se "refugieze" aici, pana ce se vor regasii undeva printre multimea de link-uri.
Va astept cu drag iubiti frati!


Har si Pace de la Domnul!

Doamne ajuta!

Cred ca am omis un amanunt .... majoritatea topicurilor sunt foarte pertinente, imi plac la o prima vedere, postez o perspectiva si apoi e gata... devine aceiasi monotonie.

Har si Pace de la Domnul!

Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca niciodata un element intermediar nu va reusi sa redea aceeasi pace si unitate ca o intalnire directa.

Totul este de folos atunci cand este luat cu multumire, insa uneori, cand oboseala ajunge sa se instaleze, nevoia de o intalnire nemijlocita se face mai dorita decat orice alt instrument intermediar.

Ma simt vizat, intre cei care au perioade mai active si apoi dispar o vreme. Insa, de fiecare data revin cu aceeasi bucurie, gasind oameni dragi si cuvintele de folos. Din pacate ma si intristez cand vad lipsa de dragoste a multora.

Sa aveti o seara cu pace, dragii mei. Si sa ne intalnim de fiecare data cu bucurie.

:25:Doamne ajuta! Eu zic ca nu ai de ce sa te intristezi, e bine ca forumul este vizionat si ca nu se fac postari la kg. cred ca multi dintre cei care citesc se regasesc intr-o postare sau alta, sau pur si simplu prefera sa asimileze cele citite intr-un mod personal, nu in vazul lumii.

dar au fost si vremuri cand forumul devenise un veritabil chat-room in care se trancaneau verzi si uscate, asta da ca era insuportabil.:107:

Spor in toate cele bune si sa ne lumineze Domnul pe toti! :58:

[quote=mirelat;145750
dar au fost si vremuri cand forumul devenise un veritabil chat-room in care se trancaneau verzi si uscate, asta da ca era insuportabil.:107:
[/QUOTE]

Sunt de acord ... dar cred ca ar putea fi loc si de mai bine.

Har si Pace de la Domnul!

Depinde acum si de ceea ce se discuta pe forum sau nivelul la care se poarta aceste discutii.
Spun asta pt.ca,neavand studii teologice,e greu uneori sa urmaresti,daramite sa mai intervii in asemenea discutii. Eternele discutii despre ecumenism pe mine incep sa ma plictiseasca ca dealtfel si inevitabilele divergente care apar aici.
Eu una ma chinui la ora actuala sa mai recitesc cate ceva din scrierile Sf.Parinti,din Biblie,din Psaltira.Mi-e greu,din ce in ce mai greu cu lectura;posibil si din cauza caldurii,a oboselii acumulate din pricina grijilor inevitabile (la noi in firma criza economica a inceput de mult) ;observ insa pe fetele oamenilor din ce in ce mai multa ingrijorare,crispare,resemnare...

Este,cred eu,binevenita ideea acestui topic.
Ehei,ce bine ar fi pt.mine daca ar mai fi cineva dispus sa parcurga cateva capitole din Sf.Scriptura si apoi sa discutam pe marginea lor...
Doamne,ajuta tuturor!

Sora, tocmai asta era ideea acestui topic, daca ai ceva de spus si nu ai unde, pune aici.
Te astept cu propunerea de lectura!

Har si Pace de la Domnul!

Da, eu sunt una dintre cei care tac. De altfel multa vorbire este un pacat, sa nu uitam.
Crestinul din tara, vorba ta, e foarte obisnuit sa patimeasca in tacere. Sa nu supere pe nimeni. Sa nu deranjeze. Cred ca este de admirat aceasta atitudine. Ma duce cu gandul la monahii nostrii.

Altfel, de mult vroiam sa postez si eu cateva randuri..dar parca nu gaseam cuvintele potrivite.

Pe mine m-au ajutat mult cele postate la diverse topicuri, de-a lungul timpului. Intr-un fel am gasit raspuns la multe intrebari.

Doamne ajuta!

Da, nici eu nu prea postez, incerc sa imi structurez intrebarile, pentru ca nu pot sa intreb ceva fara sa am habar de ce vorbesc.

Regret sa iti spun dar "crestinul nu patimeste in tacere la noi".Nu sunt intrebari pentru ca :nu multi oameni stiu de existenta acestui site, cei care vor sa scrie se tem ca vor fi luati in ras sau ca nu vor primi un raspuns, altii nu stiu cum sa intrebe.Sa patimeasca in tacere, lol.Crestinul?De la noi?Patimeste?In ce consta aceasta patimire?Nu patimeste nimeni, marea risipa de energie este in directia micilor dispute si orgolii sau in directia pe care o arata ziarele si emisiunile care te determina sa participi pe plan psihic la evenimente aflate in afara razei tale de influienta si care te fac dependent de ele.Sentimentul ca esti prea slab ca sa schimbi ceva care te afecteaza in mod negativ este pregnant si daca este sa fie cineva pus la punct este tanarul crestin a carui curiozitate si incercare de adaptare (suferi un soc cand vezi ca socoteala de acasa nu se potriveste DELOC cu cea din targ) este luata drept teribilism si lumea incearca sa te inteleaga (putinii) punandu-te in linie cu stereotipurile lor intitulate rokeri, satanisti, wika, emmo si alte tampenii.

Sa nu fiu inteles gresit, poporul roman nu tace din smerenie, precum monahii. Poporul roman tace din lasitate, de frica sa-si asume afirmatile. Lipsa culturii determina si lipsa argumentelor, acestea ducand la etichetari jignitoare.
"Prost, protestant, stresant", bine dar vreau sa vad argumentele. Aceasta cred ca e teama romanului.... nu stiu daca am fost inteles.

Har si Pace de la Domnul!

De fiecare data cant tipa romanul fie este manipulat din exterior, fie este sub influienta unei dogme inaplicabile si ineficiente in contexrul social actual fie pedepseste pe cineva care se abate de la acea dogma.

pana va intelegeti intre voi si cadeti de acord asupra tacerii romanului,as vrea sa va scriu adresa unde am gasit prezentari pps nu doar frumoase ci si foarte reusite si imi permit sa va recomand astfel :

Buna Vestire in picturi http://www.power-point.ro/prezentare...turi-1864.html

Sergei Yaralov http://www.power-point.ro/prezentare...alov-1818.html


Petra Orasul de Piatra -IORDANIA http://www.power-point.ro/prezentare...dania-326.html

vizionare placuta !

ps:am o nedumerire in legatura cu Domul Galilean - ce este acesta? informatii pe google nu am gasit...???

Poate unora dintre romani inca le este frica- doar am trait atat sub comunism- si multi dintre noi poate inca nu au cultura necesara sa argumenteze afirmatiile...dar sunt oare singuri de vina ca in trecutul apropiat, s-au cultivat non -valorile si toate lucrurile considerate de rusine de religia ortodoxa?

Ma uit la mine si vad ca nu de mult timp si eu eram la fel ca ei.

Decat sa-i aratam cu degetul cred ca am putea, fiecare in cercul nostru sa ne rugam pentru cei care inca nu-L accepta pe Dumnezeu asa cum Il acceptam noi, pentru salvarea lor si intrarea lor in marea turma a lui Hristos. Atunci ei se vor schimba, sub singura influenta sub care omul isi schimba total firea: mila Domnului.

Decat sa-i punem la zid, mai bine sa ne rugam pentru ei...

Doamne ajuta!

Se spune că sfântul Vasile cel Mare a întâlnit odată o călugăriţă care a început să se smerească pe sine şi să spună "Părinte sunt o păcătoasă.sunt cea mai..."La care sfântul i-a spus:Da dar dacă totuşi nu eşti ca ceilalţi,eşti parcă un pic mai sus"
"Ei părinte,binenţeles că da,din punct de vedere spiritual,sigur că există o doză de superioritate...":45:

Draga Dorina
 

Nu-i falsa smerenie !

Asa gandesc eu.

Sau ar fi mai nimerit. . .sora Dorina?!- scuze pentru rautate.

A te ruga pentru ca Dumnezeu sa-i dea credinta celui, care inca bajbaie in intuneric, nu este decat de dorit, fiind o dovada de dragoste pentru aproapele.
Mandria, de care pomeneste Dorina, o avem cu totii ascunsa in inima, ea manifestandu-se in cele mai rafinate feluri, tocmai atunci cand ai impresia, ca ai scapat de mandrie...

Da Anca, aşa m-am gândit şi eu când am postat.Omul smerit cu cât se smereşte se vede pe sine cel mai păcătos.
Nu este cazul meu care,sunt mândră şi mi se pare că le ştiu pe toate!

Ţi se pare că ai fost răutăcioasă? Mie nu! Poţi să-mi spui oricum.

eu cand simt ca am ce spune dar nu am unde, citez pe cei intelepti:)
 

Uite mai jos un exemplu:


"Cu cât un eveniment are o mai mare încărcătură duhovnicească, cu atât este mai dificil să vorbesti despre el. Nu există cuvinte, nu există sensuri lingvistice care să-l poată exprima. De asemenea, nu există experiente sau imagini analoge din lumea materială în care trăim, astfel încât să poată face cineva apel la o cât de slabă comparatie.

Apostolul Pavel spune despre aceasta: ...a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (II Cor. 12, 4). Adică a auzit, a trăit, a înteles -cu puterea lui Hristos - lucruri pe care nu-i stă în puteri omului să le exprime prin cuvânt.

Intr-o după-amiază mă dusesem în curtea din spate a bătrânului, si am simtit în aer o mireasmă deosebită.

- Părinte, ai ars tămâie? l-am întrebat. Mi-am rotit privirile în stânga si în dreapta, încercând să localizez sursa miresmei. Nu era nimic. Mă aflam într-un spatiu deschis.

- Miroase frumos? m-a întrebat linistit bătrânul.

- Da, părinte, minunat! am răspuns în timp ce mă asezam lângă el.

Mă obisnuisem deja cu aceste întâmplări neobisnuite, inexplicabile, care se petreceau în jurul chiliei si persoanei bătrânului, asa încât am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si întrebări. Mi-am amintit de sfatul pe care mi-1 dăduse în trecut:

„Nu trebuie să dai importantă acestor întâmplări, nici să te preocupi mult de ele, căci există primejdia să te amăgească Diavolul. Dacă o întâmplare este de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovnicească, atunci Bunul Dumnezeu va găsi o modalitate mai evidentă pentru a-ti vorbi“.

Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu părintele Paisie.

Intr-un sfârsit, m-am ridicat să plec. M-am aplecat să-i sărut mâna, nădăjduind să-mi dea vreo scatoalcă „duhovnicească“ si astfel să-mi umple de bucurie si pace mintea si inima. într-adevăr, asa s-a întâmplat.

Ajungând la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorintă bruscă, i-am luat mâna si i-am sărutat-o. Bătrânul râdea. Era bucuros. Eu mă aflam deja în acea „betie cumpătată“.

A închis. El era pe dinăuntru, eu afară, ceva mai jos. îmi spunea glume despre „cofetăria“ lui Dumnezeu. Eu mă bucuram, si în acelasi timp mă sfiiam mult. Nu voiam să plec, să mă dezlipesc de lângă el. Unde să mă duc? Mi-era atât de bine în apropierea lui!

Si-a pus amândouă mâinile pe capul meu si si-a ridicat o clipă ochii spre cer. Un râu duhovnicesc s-a revărsat atunci înlăuntrul meu. Rămăsesem fără grai. Eram atât de plin de viată! Câtă pace! Câtă lumină! Câtă bucurie! - iar acestea sunt cuvinte foarte sărace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobră. Si-a întins mâna si a rupt o crengută din tufa alăturată. Mă lovea alintător peste cap. Valuri-valuri se revărsa peste mine harul. Asa îl simteam, ca pe un râu dezlăntuit. Desi eram eu însumi, deplin constient de ceea ce mă înconjura, în acelasi timp mă „îmbătasem“ de Duh.

Aceste lucruri s-au întâmplat dintotdeauna în Biserica lui Hristos, după cum se întâmplă si în zilele noastre.

Iată ce spune în Evanghelie Sfântul Ioan înaintemergătorul, Botezătorul lui Hristos: Eu unul vă botez cu apă spre pocăintă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încăltămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt si cu foc (Matei 3, 11).

In multe rânduri Hristos făgăduise să îl dea pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, celor ce vor crede în El, ca să-i călăuzească la tot adevărul. într-adevăr, în ziua Cincizecimii Dumnezeu Se uneste cu oamenii în Duhul Sfânt: Si li s-au arătat, împărtite, limbi ca de foc, si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfânt (Fapte 2, 3-4).

Mai târziu, iată ce se întâmplă prin Apostoli: încă pe când Petru grăia aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toti cei care ascultau cuvântul (Fapte 10, 44).

Iată si alt exemplu: Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus. Atunci îsi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duhul Sfânt (Fapte 8, 14-17).

Sunt astăzi încredintat că un dar asemănător am trăit si eu atunci, cu rugăciunile bătrânului Paisie.

Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa bătrânului. îmi aduc aminte însă că am urcat într-un suflet cărarea către Sfânta Mănăstire Kutlumusi. Pe drum îmi scosesem puloverul, astfel încât am intrat în mănăstire numai într-o flanelută. Monahii erau rigurosi în ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni însă nu mi-a spus nimic.

Mă priveau cu întelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se întâmpla.

Părintele A. a suspinat si mi-a zis: „Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvântări!“. Am râs, bucuros de gluma sa plină de bunătate.

Acest har a rămas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat această stare vreme de aproximativ o lună. Aveam în adânc pace si liniste, bucurie si satisfactie. Mi se transfiguraseră până si trăsăturile fetei, miscările, cuvintele. După zece zile m-am dus la altă mănăstire. îndată ce m-a văzut, un ieromonah a exclamat: „Iată un vizitator plin de har!"

eu nu cred
 

Nu sunt de mult pe forum, dar nu mi se pare sa nu ma regasesc in topicurile existente. Singurul regret este, ca nu am timp si net-ul asta nu ok ca sa le iau pe toate la rand!
Doamne ajuta!

Pacat ca nu mai este accesibil pps-ul lui Iosi S Avni despre orasul Petra, dar oricum multumim ptr trimitere. :103: apropo, Carmina, mi-a placut f. mult albumul tau despre metroul moscovit, banuiesc ca l-ai "extras" dintr-o astfel de prezentare.

http://www.crestinortodox.ro/forum/a...hp?albumid=440

si eu ma aflu intr-o situatie similara. Nu am mai apucat sa verific forumul calumea de peste o saptamana cred

draga claudiu,uite eu sunt o membra noua...nu demult aveam nevoie de un sfat si iata ca am gasit aici niste oameni mununati cu credinta in Domnul ca si mine.Eu intru aproape zilnic si incerc sa ajut aici pe cine are nevoie cu sfaturi.Nu fi trist ca Dumnezeu stie ce face mereu.
Domne ajuta!

Minunile sf Nectarie
 

Am si eu nevoie urgenta de vreo 10 carti cu minunilesi acatistul Sf. Nectarie in germana si nu stiu unde sa intreb sau la cine sa apelez........exista vreo locatie speciala de unde pot sa le procur?

Multumesc si doamne ajuta!

credinta
 

da ai dreptate

singuratate in doi
 

nu stiu ,poate exista un topic pe aceasta tema...nu stiu,daca mai exista cineva care sufar de ce sufar eu,adica singuratate in doi,mi as dori sa fiu singura ...dar nu cred.putem discuta aici pe acest subiect?

singuratate in doi
 

se pare ca nu reusesc sa deschid un nou topic cu acest titlu

Inger Ingerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu, vorbeste tu te rog cu Inger Ingerasul lui sa-i zica un cuvant frumos despre mine, si sa se apropie de mine si s-o sfarsim odata cu singuratatea asta in doi.

Nu e ideea mea, am citit-o undeva, poate chiar pe forum sau pe alt site. Era vorba de o monahie care se temea de o alta mai in varsta si autoritara, si s-a rugat altfel iar femeia aceea s-a imbunat fara ca prima sa-i fi spus ceva in mod direct.

Vizita pe forum eu o vad ca fiind asemeni unei iesiri prin lume. Unele lucruri trebuie retinute, altele uitate, unele trebuie trezite in noi sau nascute, altele adormite sau omorate si tot asa. De pilda, daca vad ca cineva loveste pe altcineva pe strada, nu inseamna ca acest lucru trebuie facut si de mine, dar daca cineva imbratiseaza pe altcineva, ii spune lucruri minunate, cred ca e potrivit sa nu inchid ochii. Sunt topicuri si postari care imi sunt asemeni imbratisarilor si altele care sunt asemni lovirilor. Fiecare dintre noi, e liber sa se opreasca acolo unde vrea. Dar sa nu uite, ca doar unele aduc bucurie si sunt placute Domnului.

multumesc!deodata mi s au umplut ochii de lacrimi.....si am simtit o prezenta aproape....
e acea senzatie cand speri ,ca atunci cand un prieten drag te prinde de mana, iti atinge si inima.sigur o sa invat rugaciunea si o voi spune mereu....pentru ca ,e tare, tare greu!

Mm, ma bucur ca te-a ajutat. Atat doar ca nu e o rugaciune ce trebuie invatata, e doar o formulare pe care am dat-o ca exemplu, plecand de la rugaciunea pe care o spuneam cu totii in copilarie, Inger-Ingerasul meu :)
Te poti ruga cu cuvintele tale.

Cred ca Jane se refera la sfaturile par. Rafail Noica
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...si-in-nevazut/
Sunt sfaturi extraordinare! Si eu m-am bucurat cand am gasit acest articol, cu mult timp in urma.
In variate situatii si eu m-am rugat Maicii Domnului sa mijloceasca pentru mine pt a aplana conflicte sau pt a trece peste momente neplacute in relatiile cu ceilalti. Roaga-te cu incredere!

Si ce e de facut cand nici in topicul "celor care nu se regasesc in nici un topic" nu te regasesti? Jelena ,de ce nu am vorbi despre singurateta in grup?

Recunosc că mă număr printre cei care nu spun nimic. De la sfârşitul anului 2007 până acum, am preferat să citesc totul din umbră şi să învăţ, să iau ce e mai bun din fiecare topic vizualizat. Nu vreau să justific în numele tuturor şi nici să fiu avocatul poporului, însă cred că sunt mai multe vizualizări şi mai puţine puncte de vedere tocmai pentru că majoritatea intră nu pentru că deţin nişte informaţii utile pentru suflet, ci pentru că doresc să le obţină. De aceea, ca cititor de forum, mulţumesc celor care au ceva de spus pentru ca noi, învăţăceii, să avem de unde să sustragem informaţiile de care au nevoie şi îi laud pentru înţelepciunea şi dăruirea cu care se implică în onesta misiune creştinească, dacă pot să mă exprim aşa; la fel cum mulţumesc şi celor care ştiu când, ce şi cât să vorbească fără a umple topicurile cu inutilităţi care ar însemna pentru noi pierdere de vreme şi nu sursă de informare pe plan spiritual. Ţin să îmi cer iertare pentru absenţa mea de pe forum, dar prefer ca în continuare mai mult "să ascult" decât "să spun" lăsând loc persoanelor grăitoare de adevăr

Nu stiam ca raportul intre vizionari si postari este atat de mare in favoarea primelor. Dar acum ca aflu, pe mine ma bucura lucrul asta. Ce bine ar fi daca toti am asculta mai mult si am vorbi mai putin! 3 postari de substanta, care innoiesc sau imbogatesc o discutie, mi se par mai folositoare decat 30 de mesaje care repeta lucruri deja spuse, se abat de la tema initiala a discutiei sau ataca alti membri ai forumului. Daca proportia de care pomeneam ar reflecta auto-cenzura fiecaruia, in sensul de a nu posta orice si oricum, si de a citi ceea ce deja au scris altii mai invatati sau mai inspirati decat tine, eu nu pot decat sa ma bucur. In niciun caz nu e o dovada de lasitate. Nu cred ca poate fi vorba de asta pe un forum. Asa incat, eu pretuiesc si pe cei ce posteaza, si pe cei ce tac.