O mare nelamurire..
 

Am urmatoarea situatie: parintii mei au botezat 2 ( din 3) dintre copii unei prietene de-a mamei. Sotul femeii a murit. De mai bine de 20 de ani femeia a trait in concubinaj cu unul... unii cunoscuti spun ca ea nu poate "fara barbat" dar eu zic ca depindea de el material ( avand un salariu frumos). In fine. Dupa 20 de ani ( nu ca in Alexandr Dumas) si dupa ce femeia a avut multe necazuri cu el fiind un betiv si afemeiat, au ajuns sa se si casatoreasca... inclusiv la biserica. Desi el a incalcat grav bunavointa cu care a fost primit la noi in casa... si faptul ca am informat parintii mei asupra acestui lucru totusi ei au acceptat sa mearga ca... nasi la nunta lor. Acum, la nici juma' de an maica- mea e pusa in situatia sa- i dea sfaturi femeii sa se scape de el.. degeaba i- am spus eu ca e pacat s-o naseasca ... degeaba! E pacat ca dupa ce a mers de nas sa-i spuna sa divorteze! Daca- i zic ca femeia ( prietena ei) e buiaca se supara.. desi sper ca constientizeaza adevarul spuselor mele...
Nu cred ca parintii mei aveau nevoie de acest pacat care si l-au facut ...

Si acum, ce? Cum poate fi considerata dezbinarea unei casatrorii consfintita in fata Sfantului Altar? Nu tot pacat? Eu cred ca de aici, numai cu rugaciuni pentru ei si cu sfintele masluri, se poate rezolva problema, daca ar fi sa urmam un sfat crestinesc!

Multumesc pentru raspuns moşule... poate ca in spatele mesajului meu era un strigat ca lumea sa constientizeze sensul cununiei sau al botezului... of! nici nu ma pot exprima... dar sunt multi care considera aceste taine ca fiind doar o obligatie financiara ( in cazul botezului) si nu adevaratul sens..

Nu, fiindca traiul in stare de despartire, atunci cand traiul impreuna devine imposibil, nu este pacat.

Deci numai a indemna pe altul la pacat este pacat. Dar a indemna pe cineva la un lucru care ar putea fi prudent nu este pacat.

Sa facem o analogie. Daca eu va indemn sa mai beti un pahar cand va vad deja un pic cherchelit este un pacat, deoarece betia este pacat. Dar, daca sotia dv ar maltrata copiii dv, a va indemna la separare nu ar fi pacat, fiindca separarea sotilor nu este pacat intrinsec.

Nimeni nu e in totalitate rau sau in totalitate bun. Ce este intr-o familie, numai ei stiu cu adevarat si bunul Dumnezeu. Care ingaduie, sau... plateste. Nimic nu se intampla pe lumea asta fara ingaduinta Lui. Daca ni se pare ca meritam mai mult si indraznim sa ne luam dincolo de cat ni se permite, s-ar putea sa picam din lac in puţ.
Aparenta ne poate influenta in fel si chip. Iar sa dai un sfat atat de delicat, numai fiindca "vrei sa faci un bine", dar un bine cu... dus-intors, ca un muritor, nu ca un Dumnezeu, mie mi se pare lipsit de intelepciune. Pana la urma, cum ne mantuim? Avem cunostinta de planul pe care il are Dumnezeu cu fiecare dintre noi? Daca ne razvratim pentru fiecare necaz, nu cumva cartim si zicem ca... "Dumnezeu nu e drept?" Cu atat mai mult cand incercam sa intervenim in cazuri precum acesta care nu mi se pare atat de grav. Aici tot Dumnezeu poate aduce linistea si pacea!