Nevoia de cineva
 

Prieteni, ma confrunt de cateva luni cu o mare problema: nevoia de a vorbi cu cineva. Desi sunt casatorit si ma inteleg foarte bine cu sotia, din cauza faptului ca avem foarte putin timp ca sa-l petrecem impreuna, fiind ocupati cu serviciul si problemele de zi cu zi, nu mai reusesc sa-i transmit sotiei gandurile mele, simtirile mele de zi cu zi. Si ea este foarte ocupata, mi-a marturisit ca si ea se simte singura si e constienta ca nu e niciunul din noi de vina, dar parca de abia gasim cateva clipe doar pe zi sa stam impreuna. Serviciile sunt si de asa natura, incat nu putem renunta la ele sau sa ne gasim altceva, deoarece ne asigura un trai decent, cat sa acoperim cheltuielile zilnice. De aceea, de multe ori ma gandesc sa gasesc pe cineva cu care pur si simplu sa vorbesc, sa-i spun ce simt. M-am gandit si la preotul duhovnic, insa nu-l pot gasi in fiecare zi, sau sa fie preocupat atat de mult de ceea ce as vrea sa-i spun. Ce ma sfatuiti sa fac ?

Zici ca te intelegi foarte bine cu sotia, dar....
Daca n-ai timp de vorbit cu sotia, de unde ai timp de vorbit cu altcineva?

Ține un jurnal... Sau comunică prin sms-uri cu soția:)

Dar nu înțeleg de fapt nevoia ta - de a împărtăși cuiva ceea ce trăiești, ceea ce gândești? De a cere sfat?
Nu vă puteți face un timp seara să mai stați de vorbă?

Nu serviciul e de vina..

Vorbeste cu Dumnezeu , prin rugaciune , meditatie . lectura duhovniceasca , caci altfel imi miroase a gand de desfranare si mult mai mult de atat !

Pe de o parte, orice semen e bun pentru asta.
Pe de alta parte, anumite lucruri nu merita sa le discuti decat cu sotia.
Desi putem vorbi si cu alti oameni unul si acelasi lucru, doar cu sotia are un anumit rost, o relevanta aparte, un sens special/inconfundabil...

Imi pare cu totul nenatural si nesanatos sa nu va gasiti putin timp ca sa fiti doar voi doi. De obicei, cei ce se iubesc se cauta, nu pot trai unul fara altul... Sau nu le place despartirea si fac tot posibilul sa aiba un timp doar al lor, impreuna.
Ce vi se intampla, in fapt? Cum de s-a ajuns la situatia asta?

Total de acord cu dumneavoastra! Doi soti (sau doi parteneri) care intradevar tin unul la altul si vor sa fie impreuna toata viata, indiferent de cat de greu sau solicitant este serviciul, vor gasi timp sa-si impartaseasca sentimentele, sa stea de vorba unul cu altul si sa se sustina reciproc.

Oricat de avantajos financiar ar fi un serviciu, cred ca pana la urma cel mai important este, intr-o relatie sau casnicie, comunicarea reciproca.

Incercati sa va faceti timp sa stati de vorba cu sotia dumneavoastra, sa-i spuneti absolut tot ce aveti pe suflet.

Deja am inceput sa ma rog mai mult la Dumnezeu, si sunt mai impacat. Poate ca El imi va arata o cale. Nu e vorba de desfranare, asa cum a spus cineva mai sus. Multumesc pentru sfaturi.

Nu e indicat sa dezvalui gandurile oricui...

Tocmai ai facut-o!......:)