V-ati intrebat vreodata cati dintre oamenii din ziua de astazi s-ar bucura ca Hristos sa vina la nunta lor?
Poate ca la biserica L-ar astepta toata lumea dar la ospat nu s-ar bucura nimeni
Invitatii ar fi tristi si nu se vor simti in largul lor
Nu-i asa?
.Oare cum ar fi sa te-nbeti de fata cu Hristos? , Sa fumezi de fata cu Hristos ?sa te imbuibezi pana nu mai poti cum mancare?si sa te destrabalezi in toate felurile asa cum se prodcedeaza in zilele noastre
Cu siguranta ca Mantuitorul nu ar zice sa nu bem decat apa si sirop sau sa nu ne bucuram de bucatele alese.DAr cu buna cuviinta sa fim cumpatati Si la nunta din Cana s-a baut vin si inca ce vin
Dar se pare ca in zilele noastre termenul de "buna cuviinta" a capatat un inteles gresit.

Ai dreptate Laurentiu, nuntile din ziua de azi sunt mai mult destrabalari, toti isi cauta maiestrii de ceremoni ca sa iasa dezmatu cat mai reusit; intrebarea se pune, cati ar renunta chiar si dintre crestini buni, sa faca asfel de nunti?? la tara exista tot felul de obiceiuri legate de nunta la care oamenii nu ar renunta nici in ruptul capului! parintele Iosif Trifa fondatorul Oastei Domnului, pe vremea cand era tanar preot de tara, i-a sfatuit pe oameni sa nu mai faca hora Duminica pt ca este ziua Domnului, o zi dedicata rugaciunii si reculegerii spirituale, nu o zi de chefuit si de betie; dar tot satul i s-a ridicat in cap reprosandu-i parintelui ca vrea sa le strice traditiile si datinile lor; deci ei tineau mai mult la datinile lor dacat la cuvantul lui Dumnezeu, ce vreau sa zic este doar ca oamenii sunt foarte inradacinati in anumite obiceiuri cum e si cel de nunta, obiceiuri de care nu sa va scapa usor, Domnul sa ne miluiasca!

Da asa este cutumele sunt inradacinate

Este trista devierea masiva de la "[COLOR=darkred]buna cuviinta[/COLOR]" la "[COLOR=darkred]fac ce vreau, e la moda[/COLOR]". Insa ce se poate face? Cred ca e nevoie de o credinta puternic marturisitoare a randui lucrurile in mod total cuviincios, adica avand o atenta selectare a muzicii, cea romaneasca fiind deplin curata, cat si o mare parte din cele straine.

Problema apare insa, intr'un mod foarte dificil, in ceea ce priveste [COLOR=darkred]oaspetii[/COLOR]. Cum pot pricepe niste oameni paraleli cu mersul la biserica faptul de a nu fuma, de a bea cu masura si de a nu purta haine care abia acopera un sfert din corp? Nu stiu ce s'ar putea face, caci neinvitarea lor nu prea incape, cand multi dintre ei sunt rude apropiate, ori prieteni de o viata.

O tanara mireasa, mai inainte de nunta, ii scria [COLOR=darkred]Sfantului Teofan Zavoratul[/COLOR], zicandu'i ca ea nu vrea rochie de mireasca, ci o haina simpla, insa rudele nu o slabesc si o forteaza sa se imbrate cu mari gateli. La acestea, sfantului zice: "Lasa'i sa te imbrace cum vor ei, caci nu pentru tine pui acelea pe tine, ci pentru ei. Dupa nunta intri in randuiala ta si gata. Ai pace si fa ca ei."

Nu stiu de ce se amesteca lucrurile
 

Cununia din biserica, aceea trebuie facuta pentru credinta si Iisus si acolo ar putea fi EL sa dea mirilor binecuvantarea.
Fiecare lucru cu rostul lui.
Cununia din biserica se face asa cum spus pentru EL si credinta si binecuvantare.
Cununia civila se face pentru stat, pentru legalitate si recunoasterea unor dreptuir pamantesti.
Iar petrecerea de la nunta se face pentru om si bucuria lui si de aceea este fiecare liber sa si-o organizeze cum doreste.
Si la nunta din Caana s-a petrecut si s-a baut si s-a veselit si acolo a fost si EL cu mama sa. El insusi a prefacut apa in vin ca sa aiba oamenii si sa petreaca.
Trebuie mentinute niste limite, asta e tot.

Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru botez si inmormantare (civil, biserica, lume).
De ce tot incearca lumea sa interzica petrecerea nuntii, nu stiu.

Si nu este nici firesc si bine sa interzici omului ce este al lui. Credinta are rolul ei, dar omul are nevoie si de veselie, de viata, de socializare, de mancare. Munceste ca un rob toata viata si casa si serviciu si biserica. Si asta e viata?
Iti mai trebuie si o eliberare, o luminare, o descarcare de legi si rigiditati si tristeti.
6 Zile sunt ale muncii, o zi a Domnului. Dar ziua omului cand este? Sa poata sa se odihneasca, sa fie cu familia, sa danseze, sa socializeze?

Dumnezeu este cu noi in toate zilele noastre, chiar daca acum in chip nevazut. Este cu noi si la nunta si la munca si la inchisoare etc., asadar in orice moment sau situatie am fi, buna sau rea.

Ce poate fi mai odihnitor decat prezenta Lui in tot ce facem, in toate zilele, si la munca, si cand ne odihnim, si cand mancam...si mai ales la nunta noastra. cum sa nu Il chemam la nunta, sa Il chemam la bucuria noastra?

Cu multi ani in urma, am auzit povestindu-mi-se despre o fata, prietena cu cea care imi povestea; aceasta fata, mireasa fiind, si-a adus aminte in ultima secunda, inainte de a incepe cununia, ca nu L-a invitat pe Domnul Iisus la nunta. In clipa urmatoarea L-a vazut pe Iisus stand langa ea. Acest lucru a marcat-o asa tare, incat i se vedea pe fata. Nuntasii au observat, fara sa stie despre ce e vorba.
Deci, iata, ca Domul raspunde invitatiei noastre... numai noi sa Il chemam.

vorbesti de parca omul ar putea fi separat de Dumnezeu. ale omului sunt toate cele 7 zile, el trebuie sa isi imparta timpul in modul cel mai optim.or nu ar trebui sa existe stare in care se afla un om in care sa nu poate fi Hristos prezent. sau ti se pare ca viata in Hristos e una a fetelor lungi, posomorate, cu cenusa in cap? nu poti concepe bucurie fara joc si bautura? vb de parca biserica ar fi o obligatie, inca o sarcina in plus pe care mai trebuie sa o indeplineasca si nu un prilej de odihna sufleteasca, de bucurie duhovniceasca. chiar asa percepi toate lucrurile astea??

Asta-i chiar ciudat: ziua omului? Dar CE este omul? Nimic, fara Dumnezeu.
Cat despre nunta, Sf. Ioan Gura de Aur a vorbit foarte frumos despre lucrurile astea. Vezi Omilii la casatorie.
Petrecerea de nunta nu ar trebui sa fie betie si destrabalare.