Reeducarea de la Pitesti
 

E cutremur experimentul de la Pitesti, "reeducare" prin tortura, care a durat din 1949 pana in 1952. Descopera pana unde poate cadea natura umana. Se spune ca cei care au reusit sa nu-si schimbe mintea, sa ramana oameni normali, au fost cei care au crezut in Dumnezeu.

"In mare, planul consta in introducerea in celule a doi-trei detinuti-tortionari, care aveau misiunea de a sonda starea de spirit a celorlalti detinuti. La un moment ales de conducerea inchisorii, tortionarii declansau maltratarea colegilor "reactionari", sub supravegherea nepasatoare a gardienilor. Dupa ce detinutul vizat se "reeduca", avea misiunea de a-si maltrata cel mai bun prieten sau coleg, pentru a arata astfel atasamentul fata de regim".

Unii torturati nu au uitat doar numele tortionarilor si anchetatorilor, ci si propriile nume. Nu au mai fost in stare sa-si recunoasca rudele.

O marturie a unui om trecut prin aceste chinuri:
http://www.youtube.com/watch?v=NUGtCUuKFTQ

Este si o carte care povesteste despre ororile din "lagarele de reeducare" nu numai de la Pitesti ci si de la Aiud, Gherla s.a.m.d.. Cartea se numeste "Intoarcerea la Hristos" de Ioan Ianolide, tovarasul de suferinta al lui Valeriu Gafencu in jurul caruia se si desfasoara prezentarea. Este o marturie socanta in care descrie chiar scenele de tortura. Pe langa acestea mai sunt si alte adevaruri ale acelei perioade.

Este o carte pe care ar trebui sa o citeasca si cei care nu au trait atunci, dar si cei care au trait atunci, dar nu au avut ocazia sa calce pragul vreunei inchisori.

Sa luam aminte. Dumnezeu sa-i miluiasca pe toti cei care au trecut prin acest iad de la Pitesti si din alte parti in perioada comunista. Si, pentru rugaciunile lor, Dumnezeu sa ne ocroteasca si pe noi de ispite peste puterea noastra.

Sfantul Valeriu Gafencu ne avertizeaza sa fi atenti ce va urma dupa comunism. Reeducarea noastra in aceeasi directie contiua intr-o forma mai subtila, prin concursul mijloacelor de informare.

Desconsiderarea fiintei umane continua sub o alta forma, iar spalarea creierelor - de asemenea.

Noi avem impresia ca suntem liberi, intr-un regim democratic. Catusele electronice ne asteapta insa. Nu prea ne alarmam, insa. Le consideram benefice, pentru ca asa ni se spune! Si iata ca lumea intreaga poate deveni un imens Pitesti, la dispozitia elitelor! Totul se petrece in asa fel incat sa ni se ia si posibilitatea de a ne sfinti sufletele prin suferinta.

Cine moare pentru Hristos devine sfant, dar cine moare pentru mamona ce devine?

Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ne sa invatam si noi ceva din atitudinea celor care si-au sfintit sufletele in acele vremuri la Pitesti si in alte parti! Sa invatam sa iertam si sa ne rugam pentru noi, pentru prietenii si pentru dusmanii nostri.

Rugaciunea Staretilor de la Optina impotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe toţi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica de Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădam de Tine şi să primim semnul mârşavului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Infricoşatoarei Tale Judecăţi! Amin

Ioan Ianolide, in Intoarcerea la Hristos, marturiseste despre reeducarea de la Pitesti:

"Bataia cea mai obisnuita era cu pumnii si cu ciomagul. Batausii ajunsesera mari maestrii in lovituri date la cele mai vulnerabile parti ale organismului. Sangele care curgea ii intarata si mai mult. Au fost rupte coaste, oase, coloana vertebrala. Au fost capete sparte, timpane distruse, ochi scosi.

Pe un tanar l-au rastignit cu sfori de doua cuie din perete si a fost batut in ficat pana ce a murit. Cu scarba Turcanu l-a coborat de pe perete si l-a tarat afara, unde autoritatile si doctorul i-au incheiat proces verbal de deces pentru atac de cord. Altuia i s-a dat sa bea apa sarata si a murit in chinuri groaznice. Multora li s-au scos unghiile. De mai multe ori s-a folosit picatura chinezeasca.

Bataia se aplica cu rupta sau sistematic. Multi au fost pusi pe ciomag si batuti ori invartiti pana isi pierdeau cunostinta. Cu cat victima era o figura mai reprezentativa, cu atat intensitatea torturii era mai cumplita.

Alt procedeu era stiva. Se facea stiva de oameni, cum se fac stivele de lemne in paduri, apoi ciomagasii se urcau sus si dansau si loveau, incat victimele urlau de durere. Dar nu era voie sa strigi. Cei ce strigau erau pedepsiti in plus si li se astupau gurile cu zdrentele murdare cu care se spalau wc-urile.

Cineva a observat ca in zilele de sarbatoare ori in zilele de post (vineri mai ales) reeducatii erau si mai indraciti. De fapt, nu exista nici un moment de destindere. Daca nu erai sub tortura, atunci erai spectator la tortura altora".

Am avut pe cineva din familie,foarte drag mie,care a fost inchis la Pitesti si cu voia Celui de Sus a supravietuit.Schilodit fizic si moral dar in viata ca sa spuna ce s-a intimplat.Sa-l odihnesca Cel de Sus-n pace.Ca sa speli constiinta unei natii in primul rand ii anihilezi centrii de gandire.Apoi,dezarticulata fiind,o poti indoctrina cu tot ce poate fi mai strain de fiinta ei nationala,in asa fel incat legatura cu trecutul sa fie rupta iar oamenii sa isi aleaga modelele doar din prezentul fabricat de altii.Nimic nu demoralizeaza mai mult decat sa iti vezi valorile reduse la nivelul unor creaturi cu mintile pierdute,umilite si ingrozite.Cand nu poti sa-i omori pe toti ii omori pe cei care gandesc,asa spunea un tortionar bolsevic.

La Pitesti,Aiud,Canal si in alte locuri unde s-a desavirsit martiri,raul a atins forma sa perfecta,atrocitatea si bestialitatea fiind doar cuvinte banale la ordinea zilei.Masacrul national si intelectual din acele zile ale terorii a fost planuit,pus in practica si executat cu sadism de cei care ori si-au vandut natia ori erau deja scursuri in slujba unora straini de paminturile astea.

Ce au facut Turcanu,Nicolski, si altii ca ei nu poate fi reprodus in totalitate in cuvinte.Este greu sa iti imaginezi o asemenea ura din partea cuiva,o asemenea dementa.Stiu ca imi fac pacate cu ce voi spune.Sper sa arda-n Iad.Nu simt nici un fel de mila la adresa lor si nu i-as ierta niciodata pentru ca stiu extrem de bine ce s-a intimplat acolo.Eu i-as fi spanzurat fara sa clipesc.Cine poate sa ii ierte fie ca Cel de Sus sa-l puna intre sfintii Sai.

Nu am nici un fel de indoiala ca toti cei care si-au dat viata acolo,sau au fost chinuiti si nu mai sunt printre noi,sunt acum langa Cel de Sus.

Si eu sunt convins ca multi din cei care au patimit in aceste inchisori, se bucura de fericirea raiului. Imi spunea cineva ca adevaratul crestin nu este cel care ii pomeneste doar pe cei ce au patimit, ci si pe cei ce au fost tortionari. Acesta e chipul crestinului, dar cati dintre noi il poate avea?

Un episod memorabil din aceeaşi carte a fost cînd un torţionar a ajuns prin împrejurări complicate să fie închis ulterior împreună cu cei care au fost mult timp schingiuiţi de acela. Căzînd la pat, bolnav, deţinuţii l-au îngrijit creştineşte şi l-au convins să se căiască de relele comise în trecut, iertîndu-l. Şi a murit fostul torţionar împăcat cu ei, cu sine şi cu Dumnezeu.

Aceasta înseamnă asemănarea cu Hristos; foarte puţini ajung la nivelul ăsta de sfinţenie. Şi Sfîntul Serafim de Sarov a procedat la fel...

ignorarea trecutului.
 

sunt din Pitesti si din pacate aici nimeni nu mai stie nimic,sau nu vrea sa stie nimic despre aceasta scoala de reeducare. in locul fostei puscarii acum sunt magazine, iar ca si comemorare nu e decat un zid cu doua zabrele pe post de "monument".pe placile "comemorative" in locul numelor celor ce au suferit la pitesti stau numele celor care au ridicat "monumentul".asa ca nimeni nu stie numele victimelor ci ale sponsorilor.

E trist atunci, extrem de trist, pentru ca ororile chiar daca au fost iertate de catre cei ce le-au suferit, ele trebuiesc aratate generatiilor viitoare tocmai ca sa nu se mai repete. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei ce au suferit acele orori si tratamente inumane si care s-au jertfit ca sa ne lase noua mostenire un model de credinta autentica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Valeriu Gafencu


Traiesc flamand



Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.