Pana unde poate patrunde biserica in viata noastra privata?
 

Vroiam de multa vreme sa deschid acest topic, dar tot l-am pierdut din vedere.
Acum citeam, pentru a cata oara, subiecte ca : femeia in biserica (legat mai ales de problemele ei biologice), despre relatiile trupesti in casatorie, probleme legate de infertilitate, de sanatate chiar (boli psihice, transplant, etc.), chiar despre sentimente intime etc.
Se pune peste pot intrebarea cat si ce permite biserica si mai ales sa intrebam duhovnicul.
Acum vin si (va) intreb:
1. Pana unde poate permite biserica in viata noastra intima si privata? Unde este limita? Trebuie sa fie toata viata noastra, in cele mai intime detalii, controlata si aprobata de biserica?
2. Ce si cat trebuie sa spunem/sa intrebam la duhovnic? Cat din viata noastra privata si intima?

Eu stiu ca este important sa ducem o viata frunoasa, curata, echilibrata, in voia lui Dumnezeu.
Dar scrie undeva, si-a expus Dumnezeu undeva in scripturi idei despre viata intima si privata a oamenilor, aratand cu degetul: asta da, asta nu?
Vrea Dumnezeu asta de la noi?
Si daca imi spuneti de lucrarile oamenilor, a nu stiu caror teologi care: erau barbati si mai apoi nici nu erau casatoriti,...va spun ca nu vreau sa stiu ce au inventat oamenii in numele lui Dumnezeu.

Spuneti-va parerea.

Biserica nu cere sa te comporti in familie intr-un fel si in lume altfel. Ea nu indemna decat la iubire. De vom iubi nu vom mai fi tulburati de astfel de intrebari. Scriptura nu relateaza nici un conflict intre Adam si Eva inainte de caderea in pacat. De ce? Pentru ca exista o iubire curata intre cei doi. Dumnezeu era prezent in viata lor. Neintelegerile vin dupa cadere.

Cat priveste raspunsul unor persoane care nu sunt casatorite, dar implinesc voia lui Dumnezeu, sfaturile lor sunt de luat in seama. Sa nu cautam in viata cuvinte placute auzului, ci cuvinte care sa smulga din noi rautatea.

Costel - biserica pune limitari in viata intima (a femeii, a persoanelor casatorite), la probleme private (de sanatate, procreere, sentimente etc.).
La asta ma refeream.
Este normal? Are voie? Exista limite?
Putem sa spunem: aici biserica nu mai are voie sa intervina?
Si... nu se spune nicaieri cum si mai ales cand au facut Adam si Eva, sau alte cupluri din Biblie copii, si alte lucruri intime ale oamenilor.

Plecand de la afirmatia Patriarhului Ecumenic Atenagora potrivit careia "nu e treaba Bisericii ce se intampla in spatele usilor inchise ale dormitorului", parintele John Breck marturisea intr-un interviu, ca inclina sa sustina aceeasi idee, cum ca Biserica nu are dreptul de a se amesteca in problemele care tin de intimitatea unui cuplu casatorit.

El afirma in continuare: "Exista o teologie de respectat si asta este sigur, dar daca teologia impune o deontologie, impune doar niste reguli pentru a ne controla in plan intim, atunci nu este teologie cu adevarat. Rostul teologiei este acela de a ne face sa traim duhovniceste si problema care se pune este de a sti cum sa traim cu cat mai multa credinta posibila in Dumnezeu si impreuna cu Dumnezeu."

Ca fiu al Bisericii trebuie sa fiu cosntient ca sunt crestin 24 de din 24. Nu cred ca putem vorbi despre granite pana unde merge Biserica si de unde incepe libertatea mea. Cred ca adevarata libertate o pot gasi in sanul Bisericii- ca Trup al lui Hristos. Stiu ca in mediile profesorilor de teologie sunt pareri diferite cu privire la intimitatea unui cuplu insa legat strict de taina Spovedaniei, in care duhovnicul cu maturitate duhovniceasca trebuie sa descopere fiilor duhovnicesti voia lui Hristos.

Nu biserica vine la usa dormitorului nostru, ci noi la usa bisericii. Nu duhovnicul vine dupa noi ci noi mergem la duhovnic, de multe ori stam si la cozi lungi, avem nevoie de programari... Deci se presupune ca cel care vine are nevie de indrumarea bisericii, iar biserica are metodele ei. Parerea mea este ca majoritatea duhovnicilor sunt foarte delicati la spovada cu problemele intimitatii. Unele lucruri trebuiesc stiute pentru ca sunt impedimente pentru impartasanaie, sunt pacate cu care trebuie sa ne luptam. Preotul poate pune si unele intrebari in acest sens cand considera necesare anumite precizari. Altele sunt detalii care ne privesc, doar n-o sa povestim toata viata noastra intima la spovada ca nu suntem la "Totul despre sex".

De multe ori in privinta intimitatii actioneaza un foarte bun paznic al nostru: rusinea. Simtim rusinea cand o luam pe o cale gresita. Atunci e bine sa ne oprim si sa analizam putin si daca nu gasim o liniste adevarata, e bine sa intrebam duhovnicul. Poate ne incurcam noi in prea multe ganduri, dar poate chiar suntem in pericol sa gresim. Avem nevoie de indrumare, daca nu vrem sa suferim ranile pe care le produce pacatul. Daca nu vrem sa discutam, putem sa incercam pe pielea noastra... daca gresim o sa ne doara candva si tot la duhovnic ajungem.

Doamne ajuta
 

Biserica si preotii te invata ce,cum si cand sa faci,daca vrei sau nu sa asculti este alegerea ta biserica si preotii nu sa implcat direct in viata de familie a nimanui

Sa-ti dau un raspuns sincer:
1.Biserica Medievala a facut marea gresala de a incerca sa controleze vietile oamenilor.
Biserica Contemporana nu iti interzice nimic.BOR nu face aceasi gresala ,BOR se multumeste sa dea sfaturi.
2.Greselile si faptele din viata privata trebuie marturisite.Viata intima te priveste.Nu trebuie sa dai raportul referitor la ce faci tu in intimitate,pentru ca :
Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti.Ori fiecare are dreptul sa fie fericit atata timp cat nu incalca dreptul altuia la fericire.Ai dreptul la fericire cu persoana iubita atata timp cat aceea persoana este libera,fara obligatii si familie.

sophia, cred ca faci o confuzie inca de la inceput. Eu unu m-as intreba : "Pana unde poate patrunde viata noastra privata in Biserica?", pentru ca nu Biserica e problema, ci viata noastra.
Ectenia "si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam" ne cam raspunde la toata intrebarile.
Avand in vedere ca Biserica este insasi Hristos, care e problema daca ea curge prin toata madularele noastre? Cine nu vrea sa fie una cu Hristos?
Despre problema cu duhovnicul, stim cu totii ca este parintele nostru spiritual, si vocea cea mai directa a lui Hristos catre noi. Putem sa-i spunem orice problema, bineinteles doar sa ramana in sfera bunul simt, oricat de intima ar fi ea.

Har si Pace de la Domnul!