Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Reguli generale de utilizare a forumului (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=502)
-   -   Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=18291)

Dr. Victor Ardeleanu 17.01.2016 23:23:49

Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?
 
În ultima vreme am observat cu toții o nouă dezbinare în Sfânta Biserică Ortodoxă Română pe tema Părintelui Arsenie Boca: este sfânt sau înșelat?

Unii susțin că este un sfânt cum lumea nu a mai avut, aducând ca argumente:
- multele minuni ce se fac în numele lui;
- simțiri lăuntrice și
- opinia unor autorități oficiale:
http://www.petitieonline.com/pentru_...tul_ardealului

Alții susțin că este un vrăjitor care pregătește România pentru alipirea la ecumenism și primirea lui antihrist, aducând ca argumente:
- minunile sfinției sale au caracter demonic;
- a avut învățături eretice în scris și în pictură și
- cuvintele unor autorități duhovnicești care s-au dus la Domnul:
http://www.petitieonline.net/petitie...p40293146.html

Alții încearcă să îl respecte ca om, fără a-l judeca, dar analizează în lumina Sfinților Părinți viața și învățăturile sfinției sale, pentru a vedea dacă poate fi model de sfânt în Biserica Ortodoxă (adică dacă poate fi canonizat):
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Am dori să vă aflăm opiniile în legătură cu acest subiect, după ce veți citi studiul de mai sus, pentru a discuta la concret, cu rugămintea să nu sporim dezbinarea prin certuri și jigniri, ci să analizăm mesajul sfinției sale pus în fața Sfintei Predanii, pentru a vedea dacă sunt contradictorii sau în armonie. Vă rugăm să faceți aceasta pentru a cunoaște și lucrurile ascunse despre viața și învățăturile sfinției sale - nu doar cele puse ca afiș la prima vedere superficială, special pentru a ne atrage pe toți, ca un fel de reclamă procanonizare ce a intrat în conștiința populară prin sugestiile mass-mediei.
Vă mulțumim,
Doamne ajută!

Copacel 17.01.2016 23:49:00

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 610539)
În ultima vreme ...

Citat:

Am dori să vă aflăm ...
Iar eu as dori sa lasi barfa si ispitele de barfa pt altii si sa pleci genunchiul la spovedanie si la rugaciunea de seara.
Crestinul practicant nu are timp de astfel de barfe, si can-can-uri.
Cei care insa taie frunza la caini, au tot timpul din lume pt barfe.
Treci la spovedanie si lasa prostiile si barfele, caci parerile pe care vrei sa le aflii nu-ti servesc sinici nu te ajuta la mantuirea proprie.

AlinB 18.01.2016 00:09:37

888adevarul8despre8arsenieboca8 ???

Serios?? Chiar, serios??

Dr. Victor Ardeleanu 18.01.2016 01:53:44

Da, chiar foarte serios...
 
Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 610546)
888adevarul8despre8arsenieboca8 ???

Serios?? Chiar, serios??

Întrebarea dvs. puțin ironică are două sensuri:
Seriozitatea alcătuirii studiului și dacă spune adevărul.
- Din punct de vedere al seriozității alcătuirii studiului:
Din câte am observat a fost făcut în timp îndelungat, prezentând picturile cu imagini analizate amănunțit și învățăturile Părintelui Arsenie Boca cu citate și trimiteri, studiate în profunzime și în lumina Sfintelor Icoane și a Sfinților Părinți.
Sunt date multe citate din Filocalie, Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin și multe alte scrieri ale Sfinților Părinți, astfel că nu se lasă vreun aspect al vieții și învățăturii sfinției sale nestudiat.
Se compară vedeniile sale cu vedeniile sfinților, minunile sale cu minunile din catolicism și hinduism, modul sfinției sale de a atrage pe oameni și de a-i influența, relația preacuvioșiei sale cu Maica Zamfira, Părintele Dumitru Stăniloae și Părintele Arsenie Papacioc, viața Maicii Zamfira, mecanismele mișcării maselor la Prislop, dacă a fost sau nu legionar sau mărturisitor, secretele proprietăților sale personale, cauzele opririi de la slujire, pregătirea duhovnicească, ascultarea de duhovnic, relația cu ierarhia bisericească, felul cum îl vedeau contemporanii, cum îl văd azi ucenicii cărturari și cei fără carte, moartea misterioasă, prezența sau absența Sfintelor Moaște, înlocuirea asemănării lui Hristos și a sfinților cu propriile autoportrete, semnele misterioase adăugate în pictură, comparație cu fenomene contemporane foarte asemănătoare de la Medjugorje, Fatima, Lourdes, Maglavit, Pucioasa, Vladimirești, asemănarea cu oameni ce s-au manifestat la fel cum au fost Rasputin, Babaji și multe altele.
Interesant este și altceva în acel studiu: firul roșu al învățăturilor și vieții Părintelui Arsenie Boca nu se trage special pentru a-l cunoaște mai bine pe el, ci prin aceasta se tratează o sumedenie de alte aspecte foarte importante în zilele noastre.
Vă redăm un citat din acel studiu:
"Ne cerem iertare dacă s-au strecurat greșeli de orice fel sau dacă v-am supărat cu ceva în această sinteză din Sfânta Tradiție despre înșelare.
Cazul Părintelui Arsenie Boca este unul aparte. El furnizează un fir roșu de urmărit pentru a ne învăța cum să ne ferim de căderi în viața duhovnicească, deoarece acestea sunt foarte subtile și pot mima Mântuirea.

Dorința noastră nu a fost numai de a ne lămuri despre realitatea de la Prislop (deși apare ca un refren întrebarea dacă Părintele Arsenie Boca este sau nu model de sfințenie, totuși este o problemă secundară), ci cum să lucrăm pocăința… azi. Ne-am străduit să descoperim în contextul atât de sofisticat de acum cum să aplicăm gândirea Sfinților Părinți la problemele ce ne frământă: căderea de-a dreapta, misiunea în Biserică fără a pierde pocăința, ispitele ce apar între ucenițe și duhovnici, cum putem să personalizăm original frumusețea Bisericii fără a pierde legătura cu Ea, până unde pot imita demonii Ortodoxia și Ortopraxia, firul subțire dintre falsa și adevărata smerenie, infailibilitatea Sfântului Sinod, a mulțimilor, a mărturisitorilor și a omului, ce poate fi considerat autoritate reală (nu numai oficială) în aflarea adevărului și a voii lui Dumnezeu, cum să aflăm care este voia lui Dumnezeu concretă cu noi, cum putem pecetlui neșters mintea noastră cu Sfânta Cruce, ca să-I urmăm lui Hristos, rugăciunea fără amăgire, rolul împreunării trupești, al curăției, al fecioriei și al nașterii de prunci în Sfânta Cununie, abisurile nevăzute ale planificării familiale care ne poate include în teritoriul ei fără să o știm, până unde pot merge minunile drăcești, rolul real al suferinței și plăcerii în existență, simțirea și înțelepciunea, dobândirea harului prin vederea cumplitei noastre păcătoșenii.

În fine, de fapt acest studiu este o năzuință a aduna cuvinte adânci, reale, actuale și foarte necesare azi, într-o lume fără repere, care să ne învețe ce să facem la modul cel mai concret, personalizat la viața fiecăruia dintre noi, pentru a ne mântui.

Viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca sunt numai un pretext palpitant de a concretiza cele spuse mai sus, pentru a nu rămâne doar un studiu științific anost și pentru a vedea prin exemplu real și viu că aceste probleme nu sunt numai teoretice, ci afectează viața unui om, chiar cu nume mare, până la moarte, putând, dacă nu este atent, să-i pericliteze chiar și mântuirea.

Vă dorim să aflați Adevărul, să-i slujiți Lui, să vă dați viața pentru El, clipă de clipă.

În adevăr se află înțelepciunea, iar înțelepciunea este unirea cu Dumnezeu în care nu mai este nici un interval."

- Al doilea sens al cuvântului serios este dacă acest studiu chiar conține adevărul despre Părintele Arsenie Boca.
Dacă doriți să fiți și dumneavoastră un creștin serios conform cu semnătura dvs. "Suprema intelepciune este a distinge binele de rau." și să vă dați un răspuns serios la întrebarea "Serios?? Chiar, serios??" este necesar să parcurgeți acele învățături din Sfinții Părinți din studiu și nu să luați drept bune, din prejudecată părerile unora sau altora. În fond, credința Ortodocșilor se bazează pe învățăturile Sfinților Părinți, nu pe părerile lui x, sau y. Aceasta pentru a sluji mai mult adevărului decât unor simpatii personale.
Astfel că am aștepta de la dvs. sau de la alți ortodocși serioși nu truisme, nu replici seci, ci chiar discuții serioase pe acest subiect, documentate și în dorință de a cunoaște realitatea, nu de a impune propria părere sau a pune pe alții la punct.
Noi nădăjduim că și dumneavoastră ați dori tot același lucru:
Serios!
Chiar serios!

AlinB 18.01.2016 02:15:22

Numele site -ului e caraghis tare.

A mai fost un glumet pe aici care a deschis vreo 2-3 discutii pe acelasi subiect si au fost inchise.

Glumetul avea si niste probleme personale serioase, de care trebuia sa se ocupe inante de subiectul "Arsenie Boca" asa ca a fost si banat pana la urma.

Eu va sugerez sa purtati un monolog urmarind discutiile deja existente pentru ca evident, nimeni nu vrea sa-si toceasca nervii cu aceleasi subiecte expirate.

Daca vreti sa faceti ceva efectiv in chestiunea asta, trebuie sa duceti problema mai sus, mult mai sus, unde se iau deciziile.

Faceti un memoriu ceva, prezentati-l si in presa (daca sunt dispusi sa va ia in seama) si etc.

ahilpterodactil 18.01.2016 03:02:45

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 610560)
În fond, credința Ortodocșilor se bazează pe învățăturile Sfinților Părinți...

In fond, se bazeaza pe Iubirea lui Dumnezeu, pe Atotputernicia Iubirii. Pe Sfantul Sange varsat pe Cruce.
Pe mare Mila Lui. Pe Harul Duhului Sfant care viaza in Biserica.
Aceasta e temelia de nezdruncinat a credintei noastre.
Serios! Chiar foarte serios!

Dr. Victor Ardeleanu 18.01.2016 05:52:11

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 610561)
A mai fost un glumet pe aici care a deschis vreo 2-3 discutii pe acelasi subiect si au fost inchise.

E o cenzură pe acest forum în acest subiect?
Pe aici nu se dorește adevărul, ci doar ce se prezintă în mass-media?
Cam greu să numești glumeți pe Părinții Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Cleopa Ilie, Paulin Leca, Adrian Făgețeanu, Dumitru Stăniloae și mulți alții... care participă la studiul de mai sus.
Așa îi vedeți dumneavoastră?

Dr. Victor Ardeleanu 18.01.2016 06:24:59

Vă mulțumesc
 
Citat:

În prealabil postat de Copacel (Post 610541)
Iar eu as dori sa lasi barfa si ispitele de barfa pt altii si sa pleci genunchiul la spovedanie si la rugaciunea de seara.
Crestinul practicant nu are timp de astfel de barfe, si can-can-uri.
Cei care insa taie frunza la caini, au tot timpul din lume pt barfe.
Treci la spovedanie si lasa prostiile si barfele, caci parerile pe care vrei sa le aflii nu-ti servesc sinici nu te ajuta la mantuirea proprie.

Sunt foarte bune sfaturile dvs., dar de ce nu pomeniți și de rugăciunea de dimineață și de cea neîncetată și numai de cea de seară?
În afară de aceasta pentru tonul poruncitor vă mulțumim, fiindcă orice ocară este de folos sufletului, dar în legătură cu bârfele contextul nu este potrivit. Nu este vorba de a-l bârfi pe Părintele Arsenie Boca ci de a vedea dacă poate fi un model de sfințenie, de învățătură adevărată. Iar în privința aceasta suntem datori cu toții să cercetăm:
"ioan 5:39 Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine. "
Deci, dacă apar scrieri care ne învață despre mântuire, suntem datori a le cerceta dacă mărturisesc despre Hristos, ca să dobândim viață veșnică, sau despre un altul, de care trebuie să ne ferim:
"Gal 1:6 Mă mir că așa degrabă treceți de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
Gal 1:7 Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
Gal 1:8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
Gal 1:9 Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit - să fie anatema!
Gal 1:10 Căci acum caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea însă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos."
Despre aceasta ne învață și Sfinții Părinți:
"Sfântul Teodor Studitul despre datoria mirenilor de a mărturisi credința “Atunci cînd Credinta e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credintă, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îsi cîstigă existenta? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veti tăcea si veti rămîne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămîi tăcut si dezinteresat?” “Sinodul nu este aceasta: sa se întrunească simplu ierarhi si preoti, chiar dacă ar fi multi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace si spre păzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpînirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice si să se alăture celor predanisite, si să urmeze pe Sfintii Părinti cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” “Avem poruncă de la însusi Apostolul Pavel că, atunci cînd cineva învată ori ne sileste să facem orice alt lucru decît am primit si decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmează a fi osîndit, ca nefăcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfînt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacă ar fi călcat-o.” “Si chiar dacă am fi păcătosi în multe, totusi suntem ortodocsi si mădulare ale Bisericii Universale, îndepărtîndu-ne de orice erezie si urmînd oricărui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotărîrilor pe care le-au luat si le-au propovăduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desăvîrsit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credintă, dar nu se alătură dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)
Sfîntul Teodor Studitul (+826)"

Cât de mult iubim și noi sfânta spovedanie, de aceea dorim să îi ferim și pe frații noștri să nu o piardă, sau să nu o facă denaturat, în duh protestant.
Dumneavoastră fiind mirean, chiar dacă vă văd râvnitor al Sfintei Spovedanii, lucru care mă bucură mult, nu cunoașteți gravitate problemelor ce le ridică mișcarea de la Prislop. Sunt unii oameni care nu se mai spovedesc la duhovnic ci la mormântul Părintelui Arsenie Boca, luându-l ca model, deoarece a avut un duhovnic mort de 200 de ani:

"La Athos Părintele Arsenie s-a rugat stăruitor Domnului Hristos, să-i scoată în cale un duhovnic mare și iscusit și care să-l inițieze în tainele duhovniciei. Acest lucru este recunoscut de toți, că fără îndrumarea unui mare duhovnic, monahii nu pot înainta în viața duhovnicească la fel preoții și credincioșii de rând. Odată l-am auzit și eu, la Brâncoveanu, pe Părintele Arsenie, mărturisind despre inițierea deosebită pe care a avut-o la Athos. Se știe că Părintele nu făcea cu ușurință mărturisiri despre tainele vieții sale duhovnicești. După ce văzu că părea că nu-i ascultată rugăciunea lui către Mântuitorul, s-a rugat Maicii Domnului cu multă stăruință și lacrimi, ca să ceară de la Domnul Hristos, să-i împlinească dorința sa. După un timp, i s-ar fi arătat Maica Domnului, care l-a luat de mână și l-a dus sus, într-un vârf înalt, din Athos, și acolo l-a dat în mâna unui duhovnic, sârb, care trăise cu 200 de ani mai înainte. Acesta l-a inițiat, i-a descoperit multe taine adânci ale duhovniciei, și ar fi primit de la acesta, prin lucrarea Duhului Sfânt, darul „înainte vederii", pe care-l va folosi, uneori, după ce a devenit duhovnic la Brâncoveanu. Despre acest lucru de taină, mărturisește și ierodiaconul Dometie, de la Brâncoveanu, frate de mănăstire, la început, când era Părintele la Sâmbăta de sus." (Pr. Nicolae STREZA, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. "Credința strămoșească", 2009, p. 423-424)
Iată ce scrie despre aceasta studiul de aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
"Ce este mai înfricoșător: din mulțimea care merge la Prislop, foarte mulți au făcut păcate grave, de care le este rușine. Luând învățătură ucigătoare de suflet din acest episod al vieții Părintelui Arsenie Boca, se spovedesc (în gând) la mormântul sfinției sale și nu își mai zic păcatele lor duhovnicilor. Rămân astfel nespovediți, dar, ce este și mai grav, își sporesc osânda împărtășindu-se așa, fiindcă duhovnicii cred că ceea ce mai aud ei de la acești sărmani amăgiți (doar păcatele ușoare, fiindcă cele grele le-au spus în gând la mormînt) este tot tabloul păcătoșeniei lor și îi dezleagă, crezându-i chiar evlavioși pentru desele „pelerinaje la Prislop”. Nu vă spunem din presupusuri ci din groaza pătimită de unii duhovnici când au aflat de acest comportament al fiilor duhovnicești ai lor. Cât de greu le-a fost să-i readucă la linia de plutire, iar pe alții i-au pierdut pentru veșnicie, fiindcă au căzut în cea mai de pe urmă rătăcire apărându-le în vedenii și vise un diavol cu chipul Părintelui Arsenie Boca ce le spunea că sunt mântuiți și evoluați duhovnicește, iar duhovnicii lor sunt niște oameni înguști, de care nu trebuie să asculte, cum nici el nu a ascultat "

Dr. Victor Ardeleanu 18.01.2016 06:48:55

Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 610564)
In fond, se bazeaza pe Iubirea lui Dumnezeu, pe Atotputernicia Iubirii. Pe Sfantul Sange varsat pe Cruce.
Pe mare Mila Lui. Pe Harul Duhului Sfant care viaza in Biserica.
Aceasta e temelia de nezdruncinat a credintei noastre.
Serios! Chiar foarte serios!

Ioan 16:13 Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.
1Io_4:6 Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaștem Duhul adevărului și duhul rătăcirii.
Ioan 8:32 Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
2Te 3:6 Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi.
Ioan 1:17 Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos.
Efe_4:15 Ci ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
1Io_5:6 Acesta este Cel care a venit prin apă și prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă și prin sânge; și Duhul este Cel ce mărturisește, că Duhul este adevărul.



Vedeți că Duhul Sfânt, sângele lui Hristos, deci și Sfânta Cruce, harul, Iubirea toate țin de adevărul care ne face liberi, după predania Sfinților Apostoli care ni s-a transmis prin Sfinții Părinți?
Fiindcă mila Lui Dumnezeu este o milă înțelegătoare, nu una care se transmite orbește, automat, magic. Iisus Hristos este Dumnezeu Cuvântul sau Rațiunea și Însuși Adevărul. Cum am putea merge la El irațional? Și în cine am putea avea încredere că ni-L transmit dacă nu în Sfinții Părinți care au trecut prin curățire, iluminare și desăvârșire?
PS Un lucru nu-l înțeleg. Oare ucenicii Părintelui Arsenie Boca sunt toți vulgari sau oarecum mai brutali în exprimarea lor? Aceasta să fie felul lor de a-l mărturisi? Eu cu frații mei din Sfânta Biserică Ortodoxă m-am obișnuit să fie foarte delicați și preocupați de iubire și în modul de a se exprima, și în căutarea adevărului. Să fie roadele sfinției sale de acest fel, ca ucenicii săi să se exprime mai neobișnuit (ca un fel de bici lingvistic) sau este doar o meteahnă a lor personală să răspundă așa, pe care cu toate minunile ce le-a făcut nu a putut Părintele Arsenie Boca să le-o corecteze?

Copacel 18.01.2016 10:19:50

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 610568)
Cât de mult iubim și noi sfânta spovedanie, de aceea dorim să îi ferim și pe frații noștri să nu o piardă, sau să nu o facă denaturat, în duh protestant.
Dumneavoastră fiind mirean, chiar dacă vă văd râvnitor al Sfintei Spovedanii, lucru care mă bucură mult, nu cunoașteți gravitate problemelor ce le ridică mișcarea de la Prislop.

Singura graviatate a problemelor ar fi (daca ar exista) preocuparea de can-can-uri si nu de mantuire.

Citat:

Sunt unii oameni care nu se mai spovedesc la duhovnic ci la mormântul Părintelui Arsenie Boca, luându-l ca model, deoarece a avut un duhovnic mort de 200 de ani:
Aici este problema intre mirean si duhovnic si nu Arsenie Boca.Daca se intampla acest lucru atunci exista un conflict mare intre acei mireni si
duhovnicii respectivi, caz in care partea administrativa a BOR are probleme
mari si nu Dumnezeu sau Arsenie Boca.

De obicei cand urmeaza cadearea finala cauti vinovati pentru asta in alta parte.

Citat:

"Ce este mai înfricoșător: din mulțimea care merge la Prislop, foarte mulți au făcut păcate grave, de care le este rușine. Luând învățătură ucigătoare de suflet din acest episod al vieții Părintelui Arsenie Boca, se spovedesc (în gând) la mormântul sfinției sale și nu își mai zic păcatele lor duhovnicilor.
Asta pt ca simt ca acei duhovnici nu se implica cu adevarat in indrumarea lor.
Adica sunt depasiti de situatie.

Citat:

Rămân astfel nespovediți, dar, ce este și mai grav, își sporesc osânda împărtășindu-se așa, fiindcă duhovnicii cred că ceea ce mai aud ei de la acești sărmani amăgiți (doar păcatele ușoare, fiindcă cele grele le-au spus în gând la mormînt) este tot tabloul păcătoșeniei lor și îi dezleagă, crezându-i chiar evlavioși pentru desele „pelerinaje la Prislop”.
Asta cel mult este o problema a duhovnicilor si a mirenilor.Ce semanati aia
culegeti.Multi duhovnici mimeaza seriozitate, atunci si mireanul mimeaza
marturisire de pacate.Apoi probabil alti preoti au ascultari mai importante:
cum ar fi :atingerea normei pt vanzare de lumanari, etc.

Citat:

Nu vă spunem din presupusuri ci din groaza pătimită de unii duhovnici când au aflat de acest comportament al fiilor duhovnicești ai lor.
NU te supara dar asa cum un profesor care se implica cu adevarat in educarea elevilor isi stie elevii pe dinafara si nu poate sa-l mire mai nimic
asa si un duhovnic care se implica cu adevarat in educarea religioasa a
mireanului stie ce-i poate pielea mireanului si nu mai exista aproape nimic
care sa-l lase masca.

Citat:

Cât de greu le-a fost să-i readucă la linia de plutire, iar pe alții i-au pierdut pentru veșnicie, fiindcă au căzut în cea mai de pe urmă rătăcire apărându-le în vedenii și vise un diavol cu chipul Părintelui Arsenie Boca ce le spunea că sunt mântuiți și evoluați duhovnicește, iar duhovnicii lor sunt niște oameni înguști, de care nu trebuie să asculte, cum nici el nu a ascultat "
Ei poftim ce spunea mai sus. Pai asta inseamna manipularea prin adevar.
Pai si mirenii aia sunt vinovati dar au fost in mod indirect impinsi de comportamentul duhovnicilor lor.Deci la judecata (daca nu se indreapta pana atunci) vor da socoteala si mireanul pt faptele sale dar si duhovnicul .

Stii: cand oaia se afla in sant cu un picior rupt , te duci atunci la pastor si ii ceri socoteala si nu oii.

Din cauza asta pe mine nu m-ar mira daca insusi multi mireni s-ar intoarce
impotriva BOR, sustinand faptul ca sunt exact precum politicienii.
Asta alturi si de faptul cum ii spuneam mai demult si lui Cristiboss sa nu
dea Dumnezeu ca cel mult una din Arhiepiscopii sa fie implicata in defrisarii
de paduri, defrisari care vor produce acum in primvara inundatii si alunecari
de teren care s-ar putea niveleze sate intregi, ca nu vod bine deloc dar chiar
deloc BOR in cazul asta.

ahilpterodactil 18.01.2016 17:44:12

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 610569)
PS Un lucru nu-l înțeleg. Oare ucenicii Părintelui Arsenie Boca sunt toți vulgari sau oarecum mai brutali în exprimarea lor? Aceasta să fie felul lor de a-l mărturisi? Eu cu frații mei din Sfânta Biserică Ortodoxă m-am obișnuit să fie foarte delicați și preocupați de iubire și în modul de a se exprima, și în căutarea adevărului. Să fie roadele sfinției sale de acest fel, ca ucenicii săi să se exprime mai neobișnuit (ca un fel de bici lingvistic) sau este doar o meteahnă a lor personală să răspundă așa, pe care cu toate minunile ce le-a făcut nu a putut Părintele Arsenie Boca să le-o corecteze?

Cuviosule domn, va felicit pentru delicatete si pentru preocuparile intru iubire. Imi amintiti de cativa pretini protestanti, de un adventist coleg de facultate si de alti oameni buni. Evident, persoane care n-au avut parte de o cura psihanalitica si nici macar de un curs elementar despre mastile si alte mecanisme de aparare nevrotice.
In ce ma priveste, eu nu sunt ucenic al Parintelui Arsenie. Nu stiu daca asta e de bine sau de rau dar sigur nu sunt ucenic. Sunt un simplu admirator al acestui barbat crestin, care imi place atat prin ce a scris cat si prin modul in care am citit ca ar fi trait. Asta-i tot.

Cat priveste vulgaritatea mea, e una programatica. E o alegere, un procedeu stilistic, daca vreti...

catalin2 18.01.2016 21:31:35

Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 610564)
In fond, se bazeaza pe Iubirea lui Dumnezeu, pe Atotputernicia Iubirii. Pe Sfantul Sange varsat pe Cruce.
Pe mare Mila Lui. Pe Harul Duhului Sfant care viaza in Biserica.
Aceasta e temelia de nezdruncinat a credintei noastre.
Serios! Chiar foarte serios!

Se bazeaza pe toate acestea, dar in primul rand pe dreapta credinta (de la care vine si numele). La canonizarea unui sfant se cerceteaza in primul rand credinta dreapta. Poate exista si o exceptie, cand a avut greseli din nestiinta.

ahilpterodactil 18.01.2016 22:38:59

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 610678)
Se bazeaza pe toate acestea, dar in primul rand pe dreapta credinta (de la care vine si numele). La canonizarea unui sfant se cerceteaza in primul rand credinta dreapta. Poate exista si o exceptie, cand a avut greseli din nestiinta.

Dreapta credinta vine in primul rand din Duhul Sfant, nu de la om.
Sfintii Parinti poarta acest nume nu pentru ca sunt parinti ci pentru ca sunt sfinti. Adica invatati si transfigurati prin Harul Duhului Sfant. Acesta e temelia de nezdruncinat a dreptei credinte, nu mintea si vointa omeneasca, indiferent cine e subiectul purtator al ei.
Pesemne fratia voastra crede ca Petru si credinta lui sunt stanca pe care Domnul a ridicat Biserica. Fals! Stanca aceea este Iubirea Jertfelnica a lui Hristos si iubirea omului care a ales, in baza dorului pus tot de Dumnezeu in om, sa raspunda Iubirii. Ca dovada, faptul ca Petru insusi s-a lepadat de Dumnezeu inainte de Cincizecime si ca numai pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime a facut din el un Apostol.

Asadar nu veni sa pomenesti ca temei al sfinteniei dreapta credinta, filosofule, daca mai intai nu precizezi Jertfa si Harul Duhului Sfant ca temei.
Nu noi suntem agentii primordiali ai credintei, ci dorul lui Dumnezeu pus de El in om, ca samanta, apoi Harul lucrator al semintei, Jertfa care a facut posibila lucrarea harica si toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, toate aducatoare de Har.

Credinta e un rod al lucrarii Domnului in om, abia apoi un temei sau un subiect de investigatie pentru cercetarile unora.

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 22:56:42

Can-can sau ca-n Cana
 
Citat:

În prealabil postat de Copacel (Post 610570)
Singura graviatate a problemelor ar fi (daca ar exista) preocuparea de can-can-uri si nu de mantuire. [...]
caz in care partea administrativa a BOR are probleme
mari si nu Dumnezeu sau Arsenie Boca. [...]
De obicei cand urmeaza cadearea finala cauti vinovati pentru asta in alta parte.
Asta pt ca simt ca acei duhovnici nu se implica cu adevarat in indrumarea lor.
Adica sunt depasiti de situatie.[...]
Asta cel mult este o problema a duhovnicilor si a mirenilor.Ce semanati aia
culegeti.Multi duhovnici mimeaza seriozitate, atunci si mireanul mimeaza
marturisire de pacate.Apoi probabil alti preoti au ascultari mai importante:
cum ar fi :atingerea normei pt vanzare de lumanari, etc. [...]
Pai si mirenii aia sunt vinovati dar au fost in mod indirect impinsi de comportamentul duhovnicilor lor.Deci la judecata (daca nu se indreapta pana atunci) vor da socoteala si mireanul pt faptele sale dar si duhovnicul .[...]
Din cauza asta pe mine nu m-ar mira daca insusi multi mireni s-ar intoarce
impotriva BOR, sustinand faptul ca sunt exact precum politicienii.[...]
ca nu vod bine deloc dar chiar
deloc BOR in cazul asta.

Am remarcat un lucru foarte interesant în campania de canonizare a Părintelui Arsenie Boca. Dacă se accentua latura comercială cu urâțenia ei, se spunea că BOR este de vină fiindcă a fabricat un mit pentru profit. Dacă se sugera că Părintele Arsenie Boca este cel mai inteligent, cel mai făcător de minuni, cel mai cuvios, cel mai prooroc, cel mai artist, cel mai martir, cel mai trăitor, cel mai duhovnicesc, cel mai plângător prin fotografii, cel mai vindecător, cel mai dăruitor de sarcini celor sterpe, cel mai "Sfântul Ardealului" (și singurul), cel mai apărut pe ziduri, podele, mămăligă etc.... completarea imediată era "și Sfântul Sinod e vinovat fiindcă nu-l canonizează". Deci, indiferent că se atrăgea atenția asupra laturii negative, sau asupra laturii sugerat pozitive tot Sfânta Biserică și preoțimea era învinovățită că nu sunt suficient de duhovnicești și nu pot mulțumi poporul, ca să nu aibă nevoie să meargă la Prislop și să rămână în parohii.
Concluzia logică este că cei care doresc canonizarea vor de fapt răul Bisericii, sau că Părintele Arsenie Boca trăind în dezbinare, același lucru l-a imprimat și ucenicilor săi.

Nu cumva și dumneavoastră procedați la fel? Dacă am întrebat ce părere au cei ce participă la acest forum despre dezbinarea ce se produce în numele sfinției sale, ați sărit ca ars că ne ocupăm de bârfe și can-can, în loc să ne spovedim. Dacă am arătat că tocmai de dragul Sfintei Spovedanii, suntem îngrijorați de exemplul negativ al sfinției sale, ne-ați spus că duhovnicii și BOR sunt de vină, inclusiv pentru defrișarea și indundarea țării.
Ne aducem aminte de păgânii care spuneau că indiferent dacă sunt războaie, boli, secetă, cutremure, indundații, incendii la cluburile sataniste în timpul concertelor de invocare a anarhiei și diavolului, de mersul prost al sistemului sanitar creștinii sunt de vină: Cristianus ad leones!
Deci dumneavoastră folosiți can-canuri împotriva întregii biserici (mireni și clerici) și ierarhii bisericești, fără discernământ, dar când nu aveți argumente pentru a arăta că Părintele Arsenie Boca este sfânt, doriți să paralizați pe cei ce se întreabă de canonicitatea unei astfel de păreri cu sentința că sunt bârfitori și fac can-canuri. Oare conștiința nu vă arată că acest procedeu nu este fair play, ci o împlinire a proverbului: pentru unii mumă, pentru alții ciumă?
Autorii acestui studiu, însă, după cum am observat nu doresc, nu iubesc, ci chiar resping din toată inima can-canul. Ei doresc să fie ca-n Cana:

Joh 2:3 Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
Joh 2:4 A zis ei Iisus: Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
Joh 2:5 Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune.

Adică, văzând că vinul ce veselește inima, al dreptei înțelegeri a adevărului s-a sfârșit, urmează porunca Maicii Domnului să facă tot ce le spune Hristos.

Dacă Hristos spune că:

Mat 18:6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
Mat 18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
Mat 18:8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.
Mat 18:9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.

Asta însemnă că dacă Părintele Arsenie Boca ne este atât de drag chiar ca și ochiul, mâna sau piciorul nostru, dar îi smintește pe creștinii neștiutori cu exemplul său rău de a nu avea duhovnic ci a fi îndrumat de un duh prin vedenii (deși Sfinții Părinți ne opresc pe toți de la a face aceasta, oricine am fi, și cât de sfinți am fi) este bine să-l scoatem și să-l aruncăm de la noi din calendar, decât să-l avem ca model de sfințenie și să fim aruncați în gheena focului.
Dar ca să vedeți că acesta este scopul autorilor studiului de mai sus, adică ascultarea de glasul Sfintei Evanghelii ca-n Cana (și nu invidia, sau nu știu ce dorință de can-can), chiar cu prețul înfruntării opiniei publice montate de mass-media și răbdării de ocări din partea celor ce nu doresc adevărul ci să-și susțină prejudecățile sau interesele personale, ar fi bine să vedem ce spun chiar ei aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
De ce au făcut ei acest studiu?
"1Ezdra 4:13 Iar al treilea cel ce a zis de muieri și de adevăr, acesta este Zorovavel, a înce-put a grăi: 14 O bărbaților! Au doară nu este mare împăratul, și mulți sunt oa-menii? Și vinul nu este tare? 15 Dar cine este cel ce îi stăpânește pre ei, sau cine este cel ce-i domnește pre ei? Au nu sunt muierile? Muierile au născut pre împă-ratul și pre tot poporul, care stăpânește marea și pământul. 16 Și din ele s-au făcut, și acestea au crescut pre aceia cei ce sădesc viile, din care se face vinul. 17 Și acestea fac îmbrăcămintele oamenilor, și acestea fac mărire oamenilor, și fără de muieri nu pot fi oamenii. 18 Și de vor aduna aur și argint și tot lucrul frumos, au nu iubesc pre o muiere frumoasă la chip și la frumusețe? 19 Și toate acestea lăsându-le, la dânsa caută, și cu gura căscată se uită la ea, și toți pre ea o aleg mai mult decât aurul și decât argintul și decât tot lucrul frumos. 20 Lasă omul pre tatăl său, care l-a hrănit pre el, și țara sa, și se lipește de femeia sa. 21 Și cu muierea își lasă sufletul, și nici de tatăl său nu-și aduce aminte, nici de muma sa, nici de țară. 22 Și dintru acestea se cade să știți voi, că muierile vă stăpânesc pre voi. 23 Au nu trudiți și osteniți, și toate le aduceți și le dați muieri-lor, și ia omul sabiea sa, și iese la căi să tâlhărească și să fure, și pre mare umblă și prin rîuri, 24 Și pre leu vede, și întru întunerec merge, și după ce fură și răpește și desbracă de haine, la cea iubită aduce. 25 Și mai mult iubește omul pre muierea sa, decât pre tatăl său și pre muma sa. 26 Și mulți s-au fluturat la chipuri pentru muieri, și robi s-au făcut pentru ele. 27 Și mulți au pierit și au greșit și au păcătuit pentru muieri. 28 Și acum nu-mi credeți mie? Au nu este împăratul mare cu oblă-duirea lui? Au nu toate țările se tem a se atinge de el? 29 Văzutu-l-am pre el și pre Apamina fata lui Vartac celui minunat, țiitoarea împăratului șezând de-a dreapta împăratului. 30 Și luând stema de pe capul împăratului, și puind-o pre capul său, da palme împăratului cu stânga. 31 Și la acestea împăratul căscând gura se uita la ea, și de-i va râde lui, râde; iar de se va mâhni asupra lui, se cucerește ei, ca să se împace cu el. 32 O bărbaților! Cum nu sunt tari muierile, de vreme ce fac așa? 33 Atunci împăratul și dregătorii căutau unul la altul. 34 Și a început a grăi pentru adevăr. O bărbaților! Au nu sunt tari muierile? Mare este pământul și înalt este cerul și iute la alergat soarele, că într-o zi se întoarce și înconjură cerul, și iarăși aleargă la locul său. 35 Au nu este mare cel ce face acestea? Ci adevărul este mare și mai tare decât toate. 36 Tot pământul chiamă adevărul, și cerul pre el bine îl cuvintează, și toate lucrurile se clătesc și se cu-tremură, și nimic la el nu este strâmb. 37 Nedrept este vinul, nedrept este împă-ratul, nedrepte sunt muierile, nedrepți sunt toți fiii oamenilor și nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, și nu este întru ele adevăr, și cu ne-dreptatea lor pier. 38 Iar adevărul rămâne și este tare în veac, și trăește și biru-ește în veacul veacului. 39 Și nu este la el privire de fețe, nici osebiri, ci cele drepte face de toate nedreptățile, și relele se ferește, și la toți sunt plăcute lucru-rile lui. 40 Și la judecata lui nimic nu este nedrept, și aceasta este puterea și împărățiea și oblăduirea și mărimea tuturor veacurilor; bine este cuvântat Dum-nezeul adevărului. 41 Și a încetat a grăi, și tot poporul atunci a răspuns. 42 Și atunci a zis: mare este adevărul, și mai tare este. Atunci împăratul a zis lui: cere ori ce vei vrea, mai mult decât cele scrise, și voiu da ție, pentrucă te-ai aflat mai înțelept, și alăturea cu mine vei ședea, și rudeniea mea te vei chema."

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:03:10

ca-n Cana 2
 
II. INTRODUCERE
Greu lucru este a vorbi despre viața și învățăturile altcuiva. Ar trebui să trăiești viața lui cu multă iubi-re și să-i cuprinzi mintea lui cu mult discernământ pentru ca să înțelegi toate nuanțele ce i-au străbătut preocupările. Aceasta este valabil pentru orice om. Cu atât mai mult când acesta este public și prezentat ca un Sfânt de necontestat atât de puterea politică prin mass-media cât și de unele persoane cu autorita-te bisericească. Trebuie mult timp, osteneală cu durerea inimii și multă atenție să nu fi mai mult pe placul oamenilor decât lui Dumnezeu. În afară de aceasta îți abate mintea și absoarbe resursele de la propria mântuire. Nu ne-am fi încumetat la aceasta dacă nu primeam poruncă de la duhovnicii noștri: „pentru a sluji binelui celor mulți, care nu au avut posibilitatea să afle”.
Iată cum gândea dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul în situați similare:

"Primind eu această listă și citind-o, mi s-a oprit în loc și mintea și auzul și cugetarea. Drept aceea Te-am rugat să-mi îngădui să refuz acest lucru. Ți-am spus că aceste locuri de abia pot fi înțelese de cei care au înaintat mult în contemplație și au ajuns la capătul celei mai înalte și mai neapropiate cunoștințe, nu însă de mine care mă târăsc pe pământ și, ase-menea șarpelui cel blestemat odinioară, nu am altă hrană afară de pământul patimilor, înnoroiat ca un vierme de putreziciunea plăcerilor. Făcând deci aceasta mult și de multe ori, când am văzut că nu primești această rugăminte a mea, temându-mă să nu sufere ceva iubirea care ne unește și ne face să avem un singur suflet, chiar de purtăm două trupuri, putând să-ți pară refuzul meu un semn de neascultare, am cutezat împotriva voii mele cele mai presus de puterea mea. Am socotit că e mai bine să fiu acuzat de îndrăzneală și să fiu luat în râs de cei ce voiesc, decât să sufere iubirea vreo clătinare și vreo micșorare. Căci după Dumnezeu nimic nu e mai de preț ca ea în ochii celor ce au minte. Mai bine zis nu e mai plăcut lui Dumnezeu ca ea. Căci ea adună la un loc pe cei dezbinați și poate crea în cei mai mulți sau în toți o identitate netulburată a voirii"

Această dorință a canonizării rapide a Părintelui Arsenie Boca este, acum, o pricină de dezbinare.
Unii susțin sfințenia Părintelui Arsenie Boca având ca argumente mulțimile minunilor și închinători-lor entuziasmați, acuzând pe cei care nu sunt de acord cu ea că ar fi „flașnete”, invidioși și zeloți, alții o contestă exemplificând din viața și învățăturile Părintelui lucrurile neconforme cu Predania, susținând că primii nu ar fi cercetat cu discernământ cazul, sau, dacă l-ar fi cercetat, ar fi ori ecumeniști (accep-tând acele abateri) ori contaminați de o lucrare ocultă.
Aceasta nu este de mirare, deoarece, după Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, rațiunile făpturilor pot fi supuse minții (susținând viața spirituală) sau simțirii (susținând prejudecata coborâtă la strică-ciune, confuzia, păruta dreptate și învrăjbirea) . Orice argument se poate inversa, dându-i-se un sens opus. Sensul înțelegerii argumentelor provine dintr-o interpretare dependentă de mentalitatea sau cre-dința celui ce le analizează. Alteori pricina neprimirii adevărului poate fi într-unul (sau mai multe) din păcatele minții: neștiința, cunoștința mincinoasă, nebiruirea gândurilor pătimașe sau consimțirea cu păcatul .
Studiul de față este datorat presiunii (prin întrebări frecvente și insistente, cu mare implicare emoțio-nală, adresate nouă de cei dragi) celor ce doresc să se lămurească în adevăr, fiind tulburați de această agitație nefirească, în jurul cazului Părintelui Arsenie Boca, întreținută de mass-media . Am dori să alăturăm argumentele și contraargumentele, punându-le în lumina dăruită nouă de Sfinții Părinți (ce vine din experiența lor uriașă unită cu harul Sfântului Duh), pentru a ridica rațiunea noastră din chinul șovăielii, la simplitatea adevărului.
"Pluralul “aceștia sunt dumnezeii tăi“ e folosit din pricină că păcatul este prin fire îm-prăștiat și nestatornic, atotfelurit și împărțit. Căci dacă binele prin fire unește și susține la un loc cele dezbinate, răul dezbină și corupe cele unite" (Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia…, Vol. III, Ed. cit., p. 76.)

Desigur că în această privință Sfântul Sinod prin Sobornicitatea Sa (adunând mulți învățați în ale Or-todoxiei cu felul și experiența lor unică în a înțelege realitatea, dar care se completează reciproc), cu autoritatea Sa și mai ales luminarea dată de Sfântul Duh (dată, însă, numai celor ce caută adevărul, iar nu interesul momentan, de succes exterior) va avea ultimul cuvânt de spus, aducându-ne pacea ascultă-rii de Sfânta Biserică.
Până atunci , pentru a ne lămuri și a evita tulburările, discuțiile deșarte și mai ales hâda dezbinare, trebuie să cercetăm învățătura în această privință a Sfintei Biserici Ortodoxe, singura care nu poate greși.

1Ti 3:15 Ca să știi, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care es-te Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului .

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:08:38

ca-n Cana Note
 
Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Ed. APOLOGETICUM,
<http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/0.upload/carti/Carti%20de%20la%20Biblioteca%20Teologica%20Digital a%20-%20Apologeticum/filocalia%2003.pdf>, descărcat 07.07.2013 14:42:24, 42005, Vol. III, p. 23.
" Dar poate că pe lângă acestea mai erau și alte lucruri pe care trebuia să le învețe Petru prin pânzătura coborîtă din cer și prin diferitele animale cuprinse în ea. Mai bine zis poate că erau lucruri pe care trebuia să le învețe tot nea-mul omenesc, sau orice om care, asemenea lui Petru, străbătând la ultima înălțime a credinței, învață limpede să-și stingă cu totul orice simțire, întrucât până ce privește prin ea cele văzute, cunoaște zidirea ca una ce se strică prin sine, neputând să fie ferită de stricăciune și de confuzie. Deci prin pânzătură și prin dobitoacele de pe ea, Dumnezeu i-a descoperit lui Petru drept mâncare duhovnicească lumea văzută, înțeleasă prin cea nevăzută, pe temeiul rațiunilor ei, sau pe cea nevăzută arătată prin chipurile lucrurilor sensibile. De aceea îi zice: “Ridică-te Petre, jertfește și mănâncă“.202 De unde i se poruncește să se ridice? De unde altundeva, dacă nu din deprinderea și din lanțurile simțirii (percepției prin simțuri) și dintr-o prejudecată coborîtă despre lucruri, sau din păruta dreptate a legii, ca eliberat de nălucirile simțurilor, să poată vedea numai cu mintea rațiunile lucrurilor sensibile, dezbrăcate de figuri, și așa să cuno-ască tipurile celor inteligibile și să învețe că nimic din cele făcute de Dumnezeu nu e necurat. Căci cel care contemplă creațiunea văzută în rațiunile ei, ca pe o înfățișare a celei inteligibile, sau tipurile celor inteligibile din podoaba lucru-rilor văzute, ca pe o pânzătură ce coboară de sus nu va mai crede nimic necurat din lucrurile văzute, nemaiobservînd în rațiunile lor nimic care să trezească scârbă (4). Pentru că stricăciunea se află în latura sensibilă, ca și războiul făptur-ilor întreolaltă. Între rațiuni însă nu este învrăjbire.
Pânzătura ținută de cele patru capete este deci lumea sensibilă ținută și ea de cele patru elemente. Iar târâtoarele, dobitoacele și păsările sunt diferitele rațiuni ale făpturilor, care pentru simțire sunt necurate, dar pentru minte sunt curate și bune de mâncat, susținînd viața spirituală."
[...]
"cum va putea apoi, după izbăvirea de patimi, să-și scruteze sufletul bine ale sale; și cu ajutorul căror rațiuni și moduri ajungînd prin rațiunea cea după fire la relații nepătimașe între simțiri și lucrurile sensibile, va modela simțurile ca să stea în slujba virtuților, precum prin patimi le modelase mai înainte, să stea în slujba păcatului (8) și cum va înfăptui această bună întoarcere ca să se folosească de cele prin care greșea înainte spre nașterea și susținerea virtuților; cum apoi, izbăvindu-se și de aceste relații , va culege cu pricepere, prin contemplarea naturală în duh, rațiu-nile celor create, desfăcute de simbolurile sensibile din ele; și cum după aceste rațiuni, luând contact cu cele inteligibi-le, prin mintea devenită curată de cugetarea aplecată spre cele supuse simțirilor, va primi înțelegerile cele simple și va dobândi cunoștința simplă, care leagă toate întreolaltă potrivit cu rațiunea, originară a înțelepciunii; în sfârșit, cum după aceasta sufletul, o dată trecut dincolo de toate cele ce sunt și de înțelesurile lor firești și desfăcut de toată puterea în chip curat, chiar și de puterea proprie de-a cugeta, va pătimi unirea cea mai presus de înțelegere cu Dumnezeu în-suși, iar în acesta stare, primind de la El în chip negrăit învățătura adevărului adevărat, ca pe o sămânță, nu se va mai abate spre păcat, nemaifiind loc pentru diavol ca să-l atragă spre răutate prin amăgire, datorită necunoașterii Celui ce e bun prin fire și înfrumusețează toate cele ce se pot împărtăși de El."
Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Ed. APOLOGETICUM,
<http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/0.upload/carti/Carti%20de%20la%20Biblioteca%20Teologica%20Digital a%20-%20Apologeticum/filocalia%2003.pdf>, descărcat 07.07.2013 14:42:24, 42005, Vol. III, pp. 126-l28, 27-28. [...]
" 34. Necurăția minții constă întâi în a avea o cunoștință mincinoasă; al doilea, în a ignora ceva din cele univer-sale (zic acestea despre mintea omenească, căci îngerului îi e propriu să nu-i fie necunoscut nimic din cele particula-re); al treilea, în a avea gânduri pătimașe ; iar al patrulea, în a consimți cu păcatul.
35. Necurăția sufletului constă în a nu lucra după fire. Căci din aceasta se nasc în minte gândurile pătimașe. Și lu-crează după fire atunci când puterile ei pătimitoare, (pasionale), adică iuțimea și pofta, rămân fără patimă în întâlni-rea cu lucrurile și cu înțelesurile (chipurile) lor.
36. Necurăția trupului este păcatul cu fapta."
Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia…, Ed. cit, Vol. II, pp. 121-l22 [...]
Care în cazul pelerinajelor la Sfinții recunoscuți (Cuvioșii Dimitrie și Grigorie, Cuvioasa Parascheva) critică și acuză Sfânta Biserică de interese financiare, bigotism și chiar de accidente (unele chiar mortale) datorită aglomerației, dar, în cazul Părintelui Arsenie Boca, se leagă de orice amănunt (cercetat sau nu) pentru a-i face publicitate și a îndem-na pe oameni la mersul (în masă) în diferite zone ale țării pentru a se închina lui, acuzând aceeași Sfântă Biserică de faptul că nu îl canonizează. [...]
Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Sfântul Maxim MĂRTURISITORUL, Filocalia…, Vol. III, Ed. cit., p. 76. [...]
Fiindcă Sfântul Sinod, cu înțelepciunea dată lui, poate considera că încă nu este momentul sau prioritatea unui as-tfel de comunicat. Bine ar fi de cercetat acestea și dacă Sfântul Sinod ia vreo hotărâre. Dacă respinge canonizarea, pen-tru a înțelege de ce, dacă o acceptă pentru a înțelege ce anume trebuie păstrat și ce nu din învățăturile Părintelui Arse-nie Boca, după cum la Fericiții Augustin și Ieronim cunoaștem că au avut învățături greșite. [...]

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:09:40

ca-n Cana Note 2
 
Pentru aceasta trebuie să știm că Ortodox este:
"59. În ce înțeles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Tradiții?
Progresul Sf. Tradiții înseamnă dezvoltarea și adâncirea acesteia. «Progresul pentru fiecare lucru, zice Vincențiu de Lerin, înseamnă dezvoltarea acestui lucru din sine însuși. E cazul cu inteligența, cu știința, cu înțelepciunea; fieca-re din acestea se dezvoltă numai în felul propriu. În cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai în ea însăși, în ace-lași înțeles, în aceeași idee. Religia poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care deși cu înaintarea anilor își dezvoltă funcțiunile, ele rămân, totuși, ceea ce erau... Se poate adăuga formă, înfățișare, distincție, totuși firea fiecărui gen rămâne aceeași»57. Prin dezvoltarea și adâncirea Tradiției, deci, noi căpătăm o înțelegere din ce în ce mai limpe-de a învățăturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste învățături ajung a fi formulate de Biserică în mod solemn în Si-noadele ecumenice sau prin propovăduire consta[n]tă a acelorași adevăruri dumnezeiești, în „Dogme”, care sunt scurte formule de credință, propovăduite în Biserică spre mântuirea noastră.
57 Vincențiu de Lerin, Commonitorium, 23, Migne, P. L., L, col. 667 [...]
63. Care sunt condițiile sau semnele adevăratei Tradiții?
Iată cum lămurește Vincențiu de Lerin aceste semne: «În Biserica Universală trebuie mare grijă, ca acel lucru să-l ținem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna, de toți... Lucrul acesta va fi așa, dacă urmăm universalitatea, vechi-mea și consensul. Vom urma universalitatea în chipul acesta, anume, dacă mărturisim că singură această credință este adevărată, pe care întreaga Biserică o mărturisește pe pământ. Vom urma vechimea dacă nu ne depărtăm deloc de acele înțelesuri, pe care se știe că le-au practicat sfinții înaintași și Părinții noștri. Vom urma și consensul, dacă, chiar în vechime, ținem definițiile și părerile tuturor sau aproape ale tuturor preoților și învățătorilor deopotrivă»61. Tradi-ția trebuie să vină de la Apostoli. Așa înțelegem vechimea ei. Ea trebuie să fi fost totdeauna și pretutindeni în Biserică, fără schimbare.
61 Vincențiu de Lerin, Commonitorium, 2, Migne, P. L., L, col. 639."
Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Ed. Apologeticum, 52006, <http://ro.scribd.com/doc/33158/Invatatura-de-credinta-crestina-ortodoxa>, vineri, 16 august 2013, p. 25, 26.

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:10:17

ca-n Cana Note 3
 
La ce se referă infailibilitatea Bisericii?
"Vezi că neunirea oarecărora patriarhi, și pe cele ecumenice le face localnice? Și dimpotrivă unirea tuturor patri-arhilor lumii, și pe cele localnice le face ecumenice, și le schimbă în sobornicești. Fiindcă localnicele sinoade și ca-noanele lor cele de ecumenicele sinoade, și mai ales de cel al 6-lea ecumenic, fiind primite, ecumenică stăpânire, adi-că: și axioma (vrednicie) peste tot cuprinzătoare iau. Deci din aceste zise cu lesnire poate a se închipui orismosul (definiția) Sinodului celui ecumenic întru acest chip: „Ecumenic sinod este cel adunat prin împărătească poruncă, cel ce așază hotărâre dogmaticească despre credință, cel binecinstitor, și dreptslăvitor, și unit cu Sfintele Scripturi, sau cele ecumenice de mai-nainte, pe care sinod unirea tuturor patriarhilor și arhiereilor sobornicești Biserici l-au primit, sau prin înfățoșarea a însuși persoanelor, sau prin locțiitori, sau și aceștia nefiind, prin scrisorile și iscăliturile lor. Deci tot sinodul ecumenic care are aceste caracteristice însușiri, acesta este sfânta și soborniceasca Biserică, întru care în Simbolul Credinței mărturisim că credem. "
Iată, așadar, că am aflat ce este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, stâlpul și temelia infailibilă a Adevărului.
"De aici cu alte patru însușiri după teologi se înavuțește aceasta: 1. A fi pururea vie și nelipsită. Că zice: „Și alt Mângâietor voi da vouă, ca să rămână cu voi veac” (Ioan: 14,16) și, „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârși-tul veacului” (Matei: 28,20). 2. A fi negreșitoare, și nesmintitoare, că Biserica a cărei față o ține sinodul ecumenic, „stâlp și întărire a adevărului” după Pavel (I Timotei: 3,15) și că ceea ce se socotește de sinoadele ecumenice, aceea și de Sfântul Duh, Duhul Adevărului este socotit, că acela zice că va învăța pe voi toate, și vă va aduce aminte de toate (Ioan: 14,26), care lucru mai vârtos la ecumenicele sinoade se arată adevărat. Că dacă canonul al 8-lea al făcătorului de minuni Grigorie zice, despre sinodul localnic cel în Ancira adunat: Că până când se va socoti ceva obștește de către sfinții cei împreună adunați, și mai întâi decât dânșii de către Sfântul Duh, cu cât mai vârtos se socotește aceasta că este adevărată, zicându-se pentru sinoadele ecumenice! La care însuși Duhul Sfânt stăruind asupră-le, le luminea-ză pe ele, și nu le lasă a se rătăci la hotărârile lor! Că insuflă dreptatea sa Dumnezeu în nenumărații ierei cei ce se adună la sinod, după epistolia cea către Celestin a sinodului celui din Cartagina. 3. De a avea vrednicie prea înaltă, și preaputernică, nu numai întru a întinde dreptățile și adevărurile cu sfătuire, ci și întru a sili spre supunere pe cei ce se împotrivesc, punând asupră-le bisericeștile certări cele cuviincioase lor, și judecând, și aspru cercetând și pe papi, și pe patriarhi, și pe toți cei ce se află în toate părțile lumii, arhierei și clerici și mireni. 4. A pune hotar, și mărginire la fiecare cerere ce se ivește, și la pricină și obștească, și particularnică, și a dezlega toată gâlceava, și prigonirea ereti-cilor și a schismaticilor. Că sobornicească, zice Chiril al Ierusalimului (în cateheza 18) se numește Biserica, că de obște peste tot învață, fără lipsire, și fără osebire toate dogmele cele ce se întind spre cunoștința oamenilor și despre cele văzute, și despre cele nevăzute. Drept aceea și de către toți, nu dumnezeiasca Scriptură, ci ecumenicul sinod se propovăduiește, că este cel mai de pe urmă judecător al bisericeștilor pricini, după canonul al 6-lea al sinodului al 2-lea al căruia judecător socoteala și hotărârea nu se supune apelației altui mai mare județ. Că dacă apelarisirea este o jeluire despre oricare județ către altul mai mare, după cartea a 9-a a Vasilicalelor titlul 1, hotărârea cea cu îndoială a episcopilor, se supune la apelarisirea județului celui mai mare a mitropoliților; iar a mitropoliților la a exarhului, sau a patriarhului ocârmuirii; și a patriarhului la sinodul ecumenic, și aici de aici toată apelarisirea se mărginește, și se sfârșește nefiind alt județ mai mare decât sinodul ecumenic. Iar deși judecătoria patriarhilor nu se supune apelației, după Vasilicale, și după Iustinian, și după Leon înțeleptul, aceasta însă, se înțelege, pentru că alt patriarh nu poate a se face judecător asupra hotărârii altui patriarh, și nu pentru sinodul ecumenic, care cercetează și judecă toate cele judecate de către toți patriarhii, și papii, ca și cum nu s-ar fi judecat cândva, fiindcă hotărârea eparhului, măcar deși apelației nu se supune: fiindcă nu se mai atinge de către altcineva, cu toate acestea nedumeririle care eparhul nu poate a le hotărî, le cercetează și le hotărăște însuși împăratul. Drept aceea, dreptul ce are monarhul întru cele politi-cești, același drept îl are și sinodul ecumenic în Biserică (Dositei în Dodecabiblion foaia 309 și 384). Am zis însă că judecătorul cel mai de pe urmă în Biserică nu este Sfânta Scriptură, precum aceasta o zic luterocalvinii, ci sinodul ecumenic, fiindcă dumnezeiasca Scriptură la multe părți neluminat vorbind, și fiecare din ereticii către al său eres strâmbând noima Scripturilor cea neluminată, de nevoie trebuiește tâlcuirea pentru a tâlcui adevărata noima Scrip-turii, care nu este altul, fără numai ecumenicul sinod. Încă și alta, pentru că pe lângă cele adevărate, și sobornicești cărți al Scripturii, fiindcă au îndrăznit ereticii a le suprascrie ca pe niște canonicești și pe cele neadevărate, și ereti-cești cărți ale lor, pentru aceasta sinodul ecumenic alege pe cele adevărate, și leapădă pe cele neadevărate, și ascun-se, precum sinodul al 6-lea a făcut pentru apostoleștile așezământuri, și cel întâi însuși (și vezi la subînsemnarea apostolescului canon 60). Pentru care și Sfințitul Augustin aceasta știind-o luminat a socotit (epistolia 154) zicând: Nu aș fi crezut în Evanghelie, de nu m-ar încredința vrednicia de credință a Bisericii. Drept aceea din toate cele zise se încheie, că nimenea poate a se împotrivi sinoadelor celor ecumenice, rămânând binecinstitor și dreptslăvitor; ci de obște și fără osebire fiecare este dator a se supune lor. Că cel ce se împotrivește lor, se împotrivește Duhului celui Sfânt, celui ce grăiește prin sinoadele cele ecumenice, și se face eretic și anatematesit, fiindcă și papa Dialogul (cap 1, epis. 24) anatematisește pe cei ce nu se supun Sinoadelor ecumenice. Și însăși sinoadele acestea pe cei ce nu se supun loruși îi anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un păgân și necinstitor de Dumnezeu se socotește cel ce nu ascultă de Biseri-că, a cărei față poartă sinodul cel ecumenic. Că zice Domnul, „Și de nu va asculta de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș” (Matei: 18,17). Fiindcă hotărârea și judecata cea mai de pe urmă și mai desăvârșită a Bisericii este sinodul cel ecumenic, după Augustin (epistolia 162). Și aceasta este ceea ce însuși Dumnezeu a poruncit a se păzi și în sinodul prezbiterilor legii vechi. Iar de va fi, zice: „vreun grai în judecată, care să nu-l poți lesne dezlega, între sânge și sân-ge, și între judecată și judecată. Și vei merge la prezbiterii și leviții, și la judecătorul, care va fi în zilele acelea și ei cercetându-l vor spune ție judecata. Nu te vei abate din cuvântul, care-ți vor spune ție, în dreapta sau în stânga. Și omul care se va semeți ca să nu asculte de prezbiterul, sau de judecătorul, va muri omul acela, și vei scoate pe cele rău din Israel” (II Lege: 17;2,8). Se cuvine însă pe lângă cele zise să adăugăm și aceasta, că cu adevărat și mai cu deose-bire singure șapte sinoade ecumenice s-au numit, pentru că toate acestea după legile sinoadelor celor ecumenice s-au adunat; și pentru că ceea ce a fost de nevoie spre cunoștință, întru dânsele s-au rânduit. Drept aceea toate întrebările câte se nasc din cele rânduite de acele șapte, cu lesnire se dezleagă (Dositei în Dodecabiblion foaia 633). Iar după cel al șaptelea sinod, cu toate că altele s-au numit ecumenice precum cel 1 și 2 și cel adunat în Biserica Sfintei Sofii; însă cu rea întrebuințare s-au numit așa, pentru că nici unul dintru acestea s-au adunat după legile sinoadelor ecumenice. Și pentru aceea nu au putut a se împreună număra cu cele șapte ecumenice, nici numărul lor al adaoge. Că cel ce de latini s-au numit al 8-lea ecumenic adică, cel ce s-a făcut împotriva lui Fotie, în urmă de către cel ce s-a făcut pentru Fotie s-a surpat, și cu totul nici a se numi sinod s-a osândit. Și măcar că toate acele șapte ecumenice sinoade pentru cuvântul de a fi ecumenice sinoade, sunt de o cinste și întocmai. Însă acest întâi sinod, și pentru vechime și pentru sfințenie, a stătut și stă pururea pilda cea mai întâi închipuită, și știința cea mai întâi începătoare a tuturor sinoadelor celor ecumenice, și acestuia a urmat de aici înainte și sinoadele cele după dânsul, și întru proclamațiile (poruncile) lor, și întru șederile lor, și întru hotărârile lor, și pe acesta Dialogul papă cap al tuturor Sinoadelor l-au numit, și un cuvânt se află în gura tuturor, adică: stăpânească cele rânduite în sinodul din Niceea. Mult au ostenit sinodul cel adunat în Cartagina și în practicalele sale, și în canoanele sale, și în epistoliile sale cele către Bonifatie și către Celes-tin, pentru ca să nu primească alte canoane, fără numai pe acestea adevărate canoane al sinodului din Niceea. Și marele Atanasie, și dumnezeiescul Ioan Hrisostom, tare striga să nu stăpânească alte canoane, fără numai canoanele sinodului din Niceea."
Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, †Neofit, PATRIARH AL CONSTANTINOPOLULUI, †Neofit SCRIBAN, et alii, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 22007, verificat după cel de la Sfânta Mănăstire Neamț, 1844, în fotocopie caractere chirilice, după exemplarul Părintelui Cleopa Ilie, pp. 103-106.

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:28:44

Unui următor pasionat al Părintelui Arsenie în stilul de "bici al lui Dumnezeu"
 
Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 610657)
Cuviosule domn, va felicit pentru delicatete si pentru preocuparile intru iubire. Imi amintiti de cativa pretini protestanti, de un adventist coleg de facultate si de alti oameni buni. Evident, persoane care n-au avut parte de o cura psihanalitica si nici macar de un curs elementar despre mastile si alte mecanisme de aparare nevrotice.
In ce ma priveste, eu nu sunt ucenic al Parintelui Arsenie. Nu stiu daca asta e de bine sau de rau dar sigur nu sunt ucenic. Sunt un simplu admirator al acestui barbat crestin, care imi place atat prin ce a scris cat si prin modul in care am citit ca ar fi trait. Asta-i tot.

Cat priveste vulgaritatea mea, e una programatica. E o alegere, un procedeu stilistic, daca vreti...

Nu trebuie să uitați că pentru a ști cum este realitatea unui om și a nu admira doar un zvon, suntem datori, de dragul adevărului, să cercetăm echilibrat toate informațiile, mai ales cele din partea celor curățiți de patimi, care au ajuns la vederea dumnezeiească a lui Hristos și nu spun tot felul de lucruri din auzite și păreri (aceștia sunt Sfinții Părinți) ca nu cumva să ne lipim prin prejudecată inima de cel ce se preface în înger de lumină:

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor.
Iar în privința stilului, dacă nu doriți să fiți în iubire, nu doar să declarați aceasta (fără fond) precum prietenii dumneavoastră protestanți, ar fi bine să-l formați tot după Sfânta Evanghelie:
Col 4:5 Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară (de Biserică), prețuind vremea.
Col 4:6 Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.

Vedeți, ne învață Sfântul Apostol Pavel să fie dreasă cu sare, nu cu piper, ardei iute, usturoi...

Efe 5:3 Iar desfrâu și orice necurăție și lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinților;
Efe 5:4 Nici vorbe de rușine, nici vorbe nebunești, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulțumire.
Efe 5:5 Căci aceasta s-o știți bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moștenire în împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.
Vorbele rușinoase, după Sfânta Scriptură, sunt puse în rând cu desfrâul, necurăția și lăcomia de avere, periclitându-vă moștenirea împărăției.
Chiar nu înțeleg, când ați afirmat așa de frumos despre Sângele lui Hristos și Jertfa Lui, de ce nu vă puneți în stare de jertfă să vă apropiați cu delicatețe de colegii dumneavoastră de forum?
Eu v-am îndrăgit și așa, sper că nu v-ați supărat pe mine, dar aș dori atât de mult să discut cu oameni căliți în dragostea Ortodoxă bisericească, atât de delicată și cu mireasma smereniei lui Hristos, dispuși să facă orice pentru Adevăr, dar de dragul Lui să se topească într-un ocean de blândețe, care este modul de a intra în inimă al Adevărului Hristos:
Apo 3:19 Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc; sârguiește dar și te pocăiește.
Apo 3:20 Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.
Vedeți, Dumnezeu Cuvântul, Împăratul și Domnul nostru mustră, pedepsește, cheamă la pocăință, dar cum... stând la ușă și bătând, nu spărgând-o, ca să cineze, nu ca să ocărască.
Dar poate că dumneavoastră preferați în loc de Sfânta Scriptură Freud, Jung, sau poate... Wilhelm Reich?
Vă mulțumesc și vă rog să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva.

Dr. Victor Ardeleanu 21.01.2016 23:54:56

După ce criterii se face canonizarea în Sfânta Biserică Ortodoxă
 
Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 610685)
Dreapta credinta vine in primul rand din Duhul Sfant, nu de la om.
Sfintii Parinti poarta acest nume nu pentru ca sunt parinti ci pentru ca sunt sfinti. Adica invatati si transfigurati prin Harul Duhului Sfant. Acesta e temelia de nezdruncinat a dreptei credinte, nu mintea si vointa omeneasca, indiferent cine e subiectul purtator al ei.
Pesemne fratia voastra crede ca Petru si credinta lui sunt stanca pe care Domnul a ridicat Biserica. Fals! Stanca aceea este Iubirea Jertfelnica a lui Hristos si iubirea omului care a ales, in baza dorului pus tot de Dumnezeu in om, sa raspunda Iubirii. Ca dovada, faptul ca Petru insusi s-a lepadat de Dumnezeu inainte de Cincizecime si ca numai pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime a facut din el un Apostol.

Asadar nu veni sa pomenesti ca temei al sfinteniei dreapta credinta, filosofule, daca mai intai nu precizezi Jertfa si Harul Duhului Sfant ca temei.
Nu noi suntem agentii primordiali ai credintei, ci dorul lui Dumnezeu pus de El in om, ca samanta, apoi Harul lucrator al semintei, Jertfa care a facut posibila lucrarea harica si toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, toate aducatoare de Har.

Credinta e un rod al lucrarii Domnului in om, abia apoi un temei sau un subiect de investigatie pentru cercetarile unora.

Cu adevărat Credința este descoperită de Hristos, dar omul ca să o poată lucra trebuie să o cerceteze cu multă luare aminte. După Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul în Credință se află virtual tot binele, iar binele este împlinirea credinței. Ca să ajungem însă la credință, iată de ce avem nevoie, după Sfânta Scriptură:
Rom 10:13 Căci: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui”.
Rom 10:14 Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor?
Rom 10:15 Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”
Rom 10:16 Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?”
Rom 10:17 Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Rom 10:18 Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: „În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor”.
Dar oare după auzire, nu mai trebuie studiu cu osârdie?

Evr 5:12 Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiți învățători, aveți iarăși trebuință ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Evr 5:13 Pentru că oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptății, de vreme ce este prunc.
Evr 5:14 Iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care au prin obișnuință simțurile învățate să deosebească binele și răul.

Așadar, pentru a trece de la pruncie la priceperea cuvântului dreptății, trebuie obișnuirea simțurilor în a deosebi binele și răul, desigur după criteriul învățăturii Ortodoxe.
După Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul aceasta constă în porunci (ce avem de făcut), dogme (despre realitățile firii) și credință (teologie despre Sfânta Treime, iconomie despre întruparea lui Hristos).
Cum să le învățăm pe acestea?
Prin curățire, iluminare, desăvârșire și vederea dumnezeiască (teologia primară), sau prin studiul celor spuse de cei care au trecut prin acestea de mai sus (teologia secundară). Iar aceștia sunt Sfinții Părinți.
Nu ne spune oare Mântuitorul:
Ioan 5:39 Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
Nu ne spun Sfinții Apostoli:
2Co 13:5 Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă. Sau nu vă cunoașteți voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteți netrebnici.
Col 2:7 Înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire.
Col 2:8 Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filozofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii și nu după Hristos.
Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos.
1Co 11:2 Fraților, vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți predaniile cum vi le-am dat.
2Te 3:6 Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi.
1Ti 4:6 Punându-le înaintea fraților acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale bunei învățături căreia ai urmat;
1Ti 4:7 Iar de basmele cele lumești și băbești, ferește-te și deprinde-te cu dreapta credință.
1Ti 4:8 Căci deprinderea trupească la puțin folosește, dar dreapta credință spre toate este de folos, având făgăduința vieții de acum și a celei ce va să vină.
1Ti 4:9 Vrednic de credință este acest cuvânt și vrednic de toată primirea,
1Ti 4:10 Fiindcă pentru aceasta ne și ostenim și suntem ocărâți și ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioșilor.
1Ti 4:11 Acestea să le poruncești și să-i înveți.

Vedeți că dreapta credință se deprinde prin învățare de la Sfinții Apostoli și predania lor transmisă prin Sfinții Părinți?
De unde ideea că o putem însuși magic, automat, doar prin Sfintele Taine?
Pentru aceasta, eu Pavel, întemnițatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
Efe 3:2 Dacă în adevăr ați auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
Efe 3:3 Că prin descoperire mi s-a dat în cunoștință această taină, precum v-am scris înainte pe scurt.
Efe 3:4 De unde, citind, puteți să cunoașteți înțelegerea mea în taina lui Hristos,
Efe 3:5 Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinților Săi apostoli și prooroci, prin Duhul:
Vedeți că Sfinții care prin curățirea înțelegătoare, contemplarea naturală și desăvârșire ajung prin descoperire la taina lui Hristos, iar ucenicii lor prin citire?
Deci, vă rugăm să nu vă mai tulburați pe colegii dumneavoastră de forum, căci și prietenii dvs. protestanți se încred pe ei înșiși deținători ai adevărului absolut și că primesc înștiințare directă de la Sfântul Duh.
Ortodocșii, fiind fiii smeriți ai Sfintei Biserici, întoteauna apelează la Sfânta Predanie.
Să vedem, așadar, după ce criterii se face canonizarea în Sfânta Biserică Ortodoxă.
Cităm din studiul de aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Dr. Victor Ardeleanu 22.01.2016 00:01:15

După ce criterii se face canonizarea în Sfânta Biserică Ortodoxă 2
 
"A) CANONUL CANONIZĂRII
Canonizarea sfinților cu moaște
Pentru a evita o eventuală înșelăciune provocată de cauze naturale (condiții improprii descompunerii trupului, efectul unor medicamente etc), dar și a unor cauze spirituale (blestemul părinților [deci cineva blestemat de Sfintele Sinoade Ecumenice poate avea trupul neputrezit – n.n.], afurisenia arhiereilor, păcate strigătoare la cer etc), Biserica este foarte circumspectă cu privire la proclamarea oficială a canonizării unui sfânt. Exis-tă condiții de fond indispensabile pentru a putea proceda în zilele noastre la acte de cano-nizare :
[...]
În urma celor arătate pînă aici, a expunerii făcute pe temeiuri doctrinare și documentare cu privire la canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă sîntem îndreptățiți să conchidem că pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare trebuie să fie date urmă-toarele condiții de fond:
a) Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată pînă la moarte, fie în tot timpul vieții, fie în timpul de la care a îmbrățișat credința ortodo-xă.
b) Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
— Puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință;
— Puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe pînă la moarte;
— Puterea de a-și închina eroic viața celei mai desăvîrșite trăiri morale și religioase;
— Puterea de a săvîrși minuni în viață sau după moarte; sau în fine,
— Puterea de a apăra sau a sluji cu devotament eroic credința și Biserica Ortodoxă.
c) Răspîndirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cul-tul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărîndu-l în rînd cu sfinții. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestîndu-se printr-o cinstire simplă, prin faima sau numele de sfînt. De la îndeplinirea acestei cerințe pot face excepții numai mucenicii drep-tei credințe.
Existența condițiilor de fond și anume existența neîndoielnică a primei și a celei de a treia, care poate lipsi numai în cazul martirilor ca și a oricăreia dintre cele enumerate la cea de-a doua, îndreptățește autoritatea bisericească să procedeze la actul de canoniza-re .
Din păcate, Părintelui Arsenie Boca îi lipsește fără îndoială prima condiție, fiindcă credința nu i-a fost numai îndoielnică, ci chiar eretică în multe părți din ea, în tot timpul vieții preacuvioșiei sale ne-cunoscând nimeni vreun moment în care s-a întors la Ortodoxie prin lepădare publică de toate căderile din scrieri, predici și picturi. Propovăduirea preacuvioșiei sale fiind dată anatema de toate cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, toate celelalte condiții din canonul canonizării cad, deci, nu ar trebui să mai aibă loc nici o discuție pe acest subiect.
Dar, deoarece adepții mai înfierbântați ai pictorului de la Drăgănescu, grăiesc împotriva Sfinților Părinți (poate necunoscându-i), neglijânu-i și aducând ca false dovezi împlinirea părută a celorlalte condiții ale canonului [neștiind sau uitând că pot apărea astfel de semne (doar că fără Ortodoxie) și la cei înșelați], ne vedem obligați să le examinăm pe toate și să le aplicăm vieții și învățăturii Părintelui Arsenie Boca.
Vom alcătui, așadar, concluzia acestui mic studiu în funcție de condițiile de fond ale canonizării, pen-tru a vedea dacă Părintele Arsenie Boca le îndeplinește, sau este doar o impresie amăgitoare pe care o suferă ucenicii sfinției sale."
( Broșura: Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cinstirea Sfintelor Moaște în Biserica Ortodoxă, editată la Sfânta Mănăstire Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Catedrala Arhiepiscopiei Sucevei și Ră-dăuților, s.a., p. 2.
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox. Legislație și administrație bisericească, vol. II, Ed. Insti-tutului Biblic Și De Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 182.)
Până aici, de aici: https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Vă întreb iarăși, nu ați vrea să vedem cu toții, dacă este după Sfinții Părinți (adică dacă îndeplinește condițiile din Sfintele Canoane) propunerea de canonizare a Părintelui Arsenie Boca.
Și vă rog, dacă puteți, fără patimă, interes personal, prejudecăți, jigniri.
Cu sinceritate, colegialitate, compătimire și, mai presus de toate, dragostea de Adevăr mai mult decât orice.
Așa se cuvine unor ortodocși autentici.
Vă aștept cu drag să-mi spuneți părerile dumneavoastră.

Efe 4:14 Ca să nu mai fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
Efe 4:15 Ci ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.

ahilpterodactil 22.01.2016 03:07:02

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 611037)
Dacă Hristos spune că:

Mat 18:6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
Mat 18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

Domnule doctor (in medicina sau in teologie?, ma iertati ca nu am retinut), daca tot v-ati pus singur citatul in frunte, spuneti va rog si altceva: oamenii acestia credeti ca au vreo legatura cu ... dumneavoastra?
Ca in ce ma priveste eu traiesc printre ei; si nu le vorbesc cu microfonul...

Raspundeti-mi va rog in calitatea dvs. de eventual Doctor in Teologie, la acestea doua bucati de realitate bisericeasca:
https://www.youtube.com/watch?v=PQCGt7l_vOk
https://www.youtube.com/watch?v=_aqtjfsZsa0

Si in eventuala calitate de Doctor in Medicina, la ceastalalta bucata:
https://www.youtube.com/watch?v=I9rw8T3fAc8

ahilpterodactil 22.01.2016 03:24:53

Scrieti intr-o postare anterioara:
Nu ne-am fi încumetat la aceasta dacă nu primeam poruncă de la duhovnicii noștri: „pentru a sluji binelui celor mulți, care nu au avut posibilitatea să afle”.
Cum credeti ca va situati in raport cu citatul dintre ghilimele (presupun ca e vorba de un fragment al dialogului dintre Talasie si Sfantul Maxim)? Credeti ca ati slujit bine celor multi, dintre care tocmai v-am aratat cativa in cele 3 postari de pe youtube?

*
Si acum haideti sa scurtam nitel cestiunea.
Domnule Doctor, ca om citit in cele teologicesti cum aratati ca sunteti, nu se poate sa nu fi aflat cum procedeaza placutii lui Dumnezeu atunci cand au de comunicat semenilor un raspuns Dumnezeiesc la vreo treaba incalcita - asa cum e trebusoara asta cu Parintele Arsenie.
Cunoasteti desigur ca oamenii care traiesc in dreptate inaintea Domnului au raspuns de la Dumnezeu la intrebarile lor.

Va intreb, asadar, dumneavoastra aveti deja raspuns de la Domnul in legatura cu sfintenia Parintelui Arsenie pe care o combateti aici?
Raspundeti va rog, simplu: da sau nu.
Daca veti spune da, atunci o sa va iau si eu la cercetat, tot in lumina Sfintilor Parinti asa cum ati propus, si ramane la latitudinea mea sa stabilesc daca mintiti sau nu.
Iar daca veti spune ca nu, atunci... nu vreti, stimate domnule Doctor, sa va vedeti de treburi? Nu de alta, dar are grija Sfanta Biserica sa lamureasca problema asta la timpul potrivit.

ahilpterodactil 22.01.2016 03:31:11

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 611043)
Dar poate că dumneavoastră preferați în loc de Sfânta Scriptură Freud, Jung, sau poate... Wilhelm Reich?

Va raspund frumos, cu iubire crestineasca, asa cum bine scriati:
Daca ati fi avut nu iubire, ci macar o bruma de consideratie pentru celalalt care va sunt eu, ati fi stiut bine raspunsul inainte sa ma intrebati. Scriu de 5 ani pe forum si ati fi avut nenumarate prilejuri, citind postarile mele, sa vedeti negru pe alb raspunsul la intrebarea dvs.

Acum e timpul sa va dau si eu un citat din Scriptura, unul foarte cunoscut:
"Duhul umilit..."
Sunt sigur ca mai departe puteti continua singur.

ahilpterodactil 22.01.2016 04:15:03

Imi cer iertare ca, din pricina pardalnicei mele memorii, am scris o minciuna mai sus.
Am verificat si nu de 5 ani, ci de 7 ani (din 2009) scriu pe forum. In total vreo 5000 (cinci mii) de postari. Din care in cel putin 100 am scris explicit si fara echivoc despre pozitia mea in raport cu psihologia si (ca sa ma refer la autorii citati de dvs.) cu psihanaliza.
Mi-ar fi placut sa cititi macar una dintre aceste postari si, deasemenea, sa luati aminte la recomandarile mele de lectura pe marginea raportului dintre Teologie si psihologie/psihanaliza.

Pot sa va spun cu siguranta, atat cat pot fi eu de sigur pe lumea asta, un lucru: din nefericire, cinstita preotime de astazi (in trecut, inainte de comunisti, nu era asa) are o pornire cel putin discutabila in raport cu psihologia, psihanaliza si psihiatria.
In ciuda faptului ca majoritatea preotilor (intrucat in comunism stim care era situatia cu studiul disciplinelor psi, iar in prezent abia de cativa ani a fost reintrodus un amarat de curs de introducere in pedagogie si psihologie la Fac. de Teologie / un curs jenant de slab, de nivel liceal) nu au cunostinte bazale de psihologie si psihiatrie totusi,
nu de putine ori acesti impreuna/slujitori cu noi (parca asa se autointituleaza dansii) emit verdicte definitive (unele de un comic dureros), judeca aspru (ca sa nu zic ca osandesc ori de-a dreptul blesteama), aduc injurii la adresa semenilor lor psihologi (dintre care unii sunt frati crestini).
Spre deosebire de doctorii in Teologie, insa, psihologii pe care ii cunosc eu procedeaza exact invers: indruma pe oameni catre Biserica, recomanda lecturi duhovnicesti (cum ar fi: Sfanta Scriptura, Filocalia, Colectia P.S.B., Patericul etc. etc. etc.) si, in genere, cauta sa se smereasca neincetat - in primul rand pentru ca, spre deosebire de majoritatea slujitorilor de azi, noi psihologii chiar lucram cu si in sufletul oamenilor! De aceea ne spovedim des si ne marturisim gandurile confratilor nostri, spre a avea nadejdea ca nu judecam patimas, nedrept si daunator.

Copacel 22.01.2016 23:11:10

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 611037)
.
Concluzia logică este că cei care doresc canonizarea vor de fapt răul Bisericii, sau că Părintele Arsenie Boca trăind în dezbinare, același lucru l-a imprimat și ucenicilor săi.

Concluzia logica este ca majoritatea nu-l merita pe parintele Arsenie Boca.
Dumnezeu v-a dat in aceste vremuri felinare ca sa vedeti drumul credintei
in bezna in care traiti iar voi comentati felul in care se misca flacara in felinar.
"Domne daca nu este reala ? Domne dar daca nu este le Dumnezeu ?
Domne stiu eu de la tzatza Leana ca nu asa se mica flacara intr-un felinar.
Ca sa punem capat polemicilor hai mai bine sa spargem felinarul ca sa nu
mai existe motive." Si apoi tot voi catre Dumnezeu:
"De ce Doamne nu ne ajuti ?"

Poate Dumnezeu in loc sa vi-l dea pe Arsenie Boca mai bine va dadea un spital de psihiatrie si terapie cu ingeri.
Citat:

Dacă am întrebat ce părere au cei ce participă la acest forum despre dezbinarea ce se produce în numele sfinției sale, ați sărit ca ars că ne ocupăm de bârfe și can-can
Pai da, ca pentru un crestin care pune genuchiul la rugaciune nu are timp
de prostii d-astea.Insusi prin asta multi va dati de gol ca nu aveti nimic de
a face cu adevarata credinta ortodoxa.
Pentru un crestin practicant care a trait necazuri si a vazut si simtit pe propria
piele cum Dumnezeu il ajuta, ce spui tu acolo si motivele alea sunt de rasul
curcii.Pierdere de timp.In loc sa-ti vezi de propria mantuire te joci cu chibrituri.Sa nu ramai fara betze ca cine o sa-ti mai aprinda fiorul credintei,
pardon al polemicii ? :))

Citat:

. Dacă am arătat că tocmai de dragul Sfintei Spovedanii, suntem îngrijorați de exemplul negativ al sfinției sale,
Cainele moare de drum lung si desteptul de grija altui destept.
Fii ingrijorat de propria-ti mantuire ca la judecata Dumnezeu n-o sa te
intrebe din manualul lui Arsenie Boca sau din vietiile sfintiilor.

Citat:

ne-ați spus că duhovnicii și BOR sunt de vină, inclusiv pentru defrișarea și indundarea țării.
Nu am spus asta.Am spus sa nu fie implicata o episcopie sau ceva de prin
zona muntilor in afaceri ilegale cu taieri de paduri ca si-au pus smoala incinsa
in cap cand o sa vina inundatiile si o sa fie alunecari de teren.
Adica goana dupa profit/lacomie sa nu se aiba efect de bumerang si culmea
distrugerea ortodoxie sa vina tocmai din interior, de la astfel de "bombe".
Citat:

Ne aducem aminte de păgânii care spuneau că indiferent dacă sunt războaie, boli, secetă, cutremure, indundații, incendii la cluburile sataniste în timpul concertelor de invocare a anarhiei și diavolului, de mersul prost al sistemului sanitar creștinii sunt de vină: Cristianus ad leones!
Nu stiu ce bah ce ti-ai adus tu aminte, stiu ca incendiile pot proveni pe doua
caii:
Una : nerespectarea normelor PCI
doi: incendiu pus la cale.
Restul sunt flatulente intelectuale.

Citat:

Deci dumneavoastră folosiți can-canuri împotriva întregii biserici (mireni și clerici) și ierarhii bisericești, fără discernământ
Nu folosesc can-can-uri , pur si simplu evit pe cat posibil specia numita pseudo-ortodox care toata ziua se tine numai de barfe si folclor "bisericesc/babesc".Nu zidesc si nu construiesc nimic.Doar vorba din gol
in desert.Atata tot, nimic mai mult.
Citat:

dar când nu aveți argumente pentru a arăta că Părintele Arsenie Boca este sfânt,
Este, si Dumnezeu o arata in fiecare zi celor care se duc la Prislop.
Citat:

doriți să paralizați pe cei ce se întreabă de canonicitatea unei astfel de păreri cu sentința că sunt bârfitori și fac can-canuri.
Eu am fost mai diplomat, de fapt daca este fim fair-play , matale ar tebui
sa stii ca minunile care se intampla la mormantul lui Arsenie Boca nu le face insusi parintele ci Duhul Sfant.Ca nici un sfant nu tamaduieste cu de la sine
putere si Duhul Sfantul o face.
Ori dupa cate minuni s-au intamplat acolo sa vii cu astfel de barfe si can-can-uri insemana sa negi mininunile Duhului Sfant, asta este pacat impotriva
evidentiei-> hula impotriva Duhului Sfant.
Citat:

Oare conștiința nu vă arată că acest procedeu nu este fair play, ci o împlinire a proverbului: pentru unii mumă, pentru alții ciumă?
Personal pe mine constiinta imi spune asa: "bah daca acum ai da examen acum in fatza lui Hristos , l-ai pierde si avea restante in Iad".
Rezolva-ti problemele persoanele.Te-ai mantuit si acum n-ai ce face si ai
timp liber ?

Citat:

Joh 2:3 Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
Joh 2:4 A zis ei Iisus: Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
Joh 2:5 Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune.

Adică, văzând că vinul ce veselește inima, al dreptei înțelegeri a adevărului s-a sfârșit, urmează porunca Maicii Domnului să facă tot ce le spune Hristos.

Dacă Hristos spune că:

Mat 18:6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
Mat 18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
Mat 18:8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.
Mat 18:9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
Nu mai roade cu dinti de lapte oasele tari ale scripturii.Ramai fara dantura.
Citat:

Asta însemnă că dacă Părintele Arsenie Boca ne este atât de drag chiar ca și ochiul, mâna sau piciorul nostru, dar îi smintește pe creștinii neștiutori cu exemplul său rău de a nu avea duhovnic ci a fi îndrumat de un duh prin vedenii (deși Sfinții Părinți ne opresc pe toți de la a face aceasta, oricine am fi, și cât de sfinți am fi) este bine să-l scoatem și să-l aruncăm de la noi din calendar, decât să-l avem ca model de sfințenie și să fim aruncați în gheena focului.
Dar ca să vedeți că acesta este scopul autorilor studiului de mai sus, adică ascultarea de glasul Sfintei Evanghelii ca-n Cana (și nu invidia, sau nu știu ce dorință de can-can), chiar cu prețul înfruntării opiniei publice montate de mass-media și răbdării de ocări din partea celor ce nu doresc adevărul ci să-și susțină prejudecățile sau interesele personale, ar fi bine să vedem ce spun chiar ei aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
De ce au făcut ei acest studiu?
"1Ezdra 4:13 Iar al treilea cel ce a zis de muieri și de adevăr, acesta este Zorovavel, a înce-put a grăi: 14 O bărbaților! Au doară nu este mare împăratul, și mulți sunt oa-menii? Și vinul nu este tare? ...........
Stop bre ca ai luat prea mult vin.Time-out.
Matei spunea: va rataciti nestiind scripturile si nici puterea lui Dumnezeu.
Vezi cum te dai de gol ?
Esti sectar sau inainte a fost sectar pana sa vii la ortodoxie ?
Ca de obicei asa fac sectarii, dau pe dinafara precum ciorba la foc .
Scopul lor nu este obtinerea de informatii ci distragerea atentiei altora
de la mantuirea lor, cu barfe can-can-uri si alte tampenii si prostii.
Un fel de Capatos-eclesiologic (ca sa citez un clasic in viata de pe forum de pe aici =)) )

catalin2 22.01.2016 23:43:48

Citat:

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu (Post 610539)
- minunile sfinției sale au caracter demonic;
- a avut învățături eretice în scris și în pictură și
- cuvintele unor autorități duhovnicești care s-au dus la Domnul:

In primul rand se aduc in discutie, de cei ce-l contesta, erorile ce tin de filocatolicism. Dar au fost sfinti care au avut erori din nestiinta. De exemplu tot secolul trecut Sfantul Luca al Crimeei a scris inainte de trecerea la Domnul o carte cu destule erori, dar este facator de minuni. In ultimul secol a existat aceasta neintelegere cu privire la catolicism la mai multi, chiar si duhovnici cunoscuti. Aproape sigur a fost din nestiinta, deci nu e un impediment sa fie sfant.
Iar minunile sale nu e poate spune sigur ca ar fi de la vrajmasul. Ar fi fost o certitudine, de exemplu, daca in cazul episodului disparitiei de la inchisoare ar fi fost si la inmormnatare si la inchisoare simultan (deci bilocatia de la catolici), dar nici acolo nu a fost asa, disparand in acel timp de la inchisoare.
Iar cele spuse de unii parinti, cu privire la relatia sa cu acea calugarita, eu cred ca nu e adevarat ca ar fi avut o astfel de relatie.
Asadar, eu sunt rezervat.

catalin2 23.01.2016 00:12:55

Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 610685)
Dreapta credinta vine in primul rand din Duhul Sfant, nu de la om.
Sfintii Parinti poarta acest nume nu pentru ca sunt parinti ci pentru ca sunt sfinti. Adica invatati si transfigurati prin Harul Duhului Sfant. Acesta e temelia de nezdruncinat a dreptei credinte, nu mintea si vointa omeneasca, indiferent cine e subiectul purtator al ei.

Am vrut sa raspund, dar am vazut ca a raspuns Victor inainte: "Cu adevărat Credința este descoperită de Hristos, dar omul ca să o poată lucra trebuie să o cerceteze cu multă luare aminte."
Fara credinta (dreapta) nu exista nicio sfintenie, este doar ravna pentru ceva gresit. Invatatura de credinta este revelata, credinciosul doar si-o insuseste (dupa ce a fost luminat de har sa creada ca acesta e adevarul). De aceea fiecare credincios spune Crezul. Crezul este si ceea ce a dus la schisma din 1054.
Nu trebuie sa confundam crestinismul cu pietismul protestant. Aceasta inseamna traire fara dogma, fara credinta. Iata un articol concludent pe tema asta, scris de Mitropolitul Andrei Andreicut. http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html
Citez: "mantuirea cere doua lucruri fundamentale: cunoasterea lui Dumnezeu si implinirea voii Lui, aratate prin fapte concrete. Cunoasterea si trairea, teologia si evlavia, gandirea si viata religioasa trebuie "sa mearga mana in mana", sa fie in armonie. A le desparti inseamna sa distrugi un organism viu. Despartita de cugetarea crestina, de dogma, trairea evanghelica isi pierde consistenta si degenereaza in sentimentalism pietist. "

dobrin7m 23.01.2016 19:47:04

poveste . Poveste?
 
Capitolul 1
Dupa anul 1990 in zona Hategului, treptat , treptat, industria din zona a fost anihilata. S-au inchis pe rand, fabrica de conserve, abatorul, fabrica de bere, hidrocentrala Raul Mare Retezat, etc. Mii de oameni au ramas fara locuri de munca, fara mijloace de existenta.

Capitolul 2
In acelasi timp, un barosan afacerist a acoperit toata zona , preluand , spatii comerciale, magazine, supermarketuri, si astfel in maxim 10 ani era patron si proprietar a majoritatii magazinelor, barurilor, cafenelelor, restaurantelor, supermarketurilor, depozite an gros din zona Hateg. Nu spun numele insa este persoana cu implicatii in PSD, cu greutate. Insa stia un lucru, sa stea in umbra si sa isi numere banii.

Capitolul 3
Insa saracia tot mai accentuata a populatiei din aceasta zona, nu facea decat sa saraceasca insasi acest afacerist. Caci unde sunt clienti saraci si afacerea este saraca. Si iata ca prin 2006 - 2007 le-a venit brilianta idee. Aducem un brand care sa faca posibil ca in zona sa vina clienti de peste tot, din toata tara , ba si de peste hotare.
Zis si facut. Si ochii s-au indreptat spre Prislop.

Capitolul 4
Manastirea Prislop, pana in anul 2006 - 2007 era o manastire ca celelalte ce isi ducea zilele mai saracacios, caci nu era ea foarte renumita. Localnicii, pana in acesti ani, stiau de Sf. Ioan de la Prislop si atat. Vizitau pestera, stiau de sfant si minunile lui. Nimeni nu a stiut de Par. Arsenie Boca pana atunci. Nu existau scrieri, nu existau carti, nu existau manuscrise, chiar nimic. De mergeai la Prislop prin anul 2000 nici macar nu era pomenit , vedeai acolo mormantul , stiai ca a fost un staret ingropat acolo si atat.
Numai ca afaceristul cel bogat a pus la bataie bani pentru campanie, pentru carti, pentru toate. Tiparirea lor, publicarea lor, numar de exemplare, iconite, totul.
Trebuia insa ca si Biserica sa vrea. Biserica nu e vinovata caci a gandit ca e un mijloc sa mai aduca poporul la credinta, caci marea majoritate a oamenilor sunt caldicei spre rece, vor numai minuni, si indepliniri de dorinte. Nici prin cap nu le-a trecut dragilor nostri sfintiti parinti , episcopi si patriarh ca va lua o asa de mare amploare - fenomenul Prislop. Vidul de credinta, lipsa de cunoastere a adevaratei credinte a majoritatii oamenilor, isi spune cuvantul.

Si iata cum localnicii se reprofileaza si fac acum bani din cazare, casele lor devin camine primitoare de pelerini iar zona aduna bani, cheltuiti de pelerini fireste in magazinele , supermarketurile dragutului nostru afacerist. Caci localnicii prospera si cheltuie. Pelerinii calatoresc si cheltuie si simt fiori, si minuni fara sa mai plece genunchii la rugaciune, fara nevointa, fara plansul pacatului, fara post, fara ascultare,, fara... sau poate unii cu.... ii stie Dmnezeu.

Mai e un lucru de spus despre localnici. In ruptul capului nu ar mai recunoaste cum era Prislopul inainte de 2000 caci le e teama ca nu cumva valul de pelerini aducatori de prosperitate sa se opreasca.

Epilog: Ceea ce este de la Dumnezeu va fi , se va vadi.
E bine sa tacem si sa ne rugam sa ne intelepteasca Bunul Dumnezeu. Iubirea si dreptatea Lui se vor arata la momentul potrivit.

PS. Unii se vor intreba de unde stiu. Bunul Dumnezeu a ingaduit sa fiu o perioada de timp acolo atunci in anii 2000.
Si , cu totii sa ma iertati. Nu am mai scris de mult , bine v-am regasit si cu bine va las.

Dr. Victor Ardeleanu 23.01.2016 23:21:15

Da, prin Părintele Arsenie Papacioc
 
Citat:

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 611060)
Scrieti intr-o postare anterioara:
Nu ne-am fi încumetat la aceasta dacă nu primeam poruncă de la duhovnicii noștri: „pentru a sluji binelui celor mulți, care nu au avut posibilitatea să afle”.
Cum credeti ca va situati in raport cu citatul dintre ghilimele (presupun ca e vorba de un fragment al dialogului dintre Talasie si Sfantul Maxim)? Credeti ca ati slujit bine celor multi, dintre care tocmai v-am aratat cativa in cele 3 postari de pe youtube?

*
Si acum haideti sa scurtam nitel cestiunea.
Domnule Doctor, ca om citit in cele teologicesti cum aratati ca sunteti, nu se poate sa nu fi aflat cum procedeaza placutii lui Dumnezeu atunci cand au de comunicat semenilor un raspuns Dumnezeiesc la vreo treaba incalcita - asa cum e trebusoara asta cu Parintele Arsenie.
Cunoasteti desigur ca oamenii care traiesc in dreptate inaintea Domnului au raspuns de la Dumnezeu la intrebarile lor.

Va intreb, asadar, dumneavoastra aveti deja raspuns de la Domnul in legatura cu sfintenia Parintelui Arsenie pe care o combateti aici?
Raspundeti va rog, simplu: da sau nu.
Daca veti spune da, atunci o sa va iau si eu la cercetat, tot in lumina Sfintilor Parinti asa cum ati propus, si ramane la latitudinea mea sa stabilesc daca mintiti sau nu.
Iar daca veti spune ca nu, atunci... nu vreti, stimate domnule Doctor, sa va vedeti de treburi? Nu de alta, dar are grija Sfanta Biserica sa lamureasca problema asta la timpul potrivit.

Și fiindcă vă plac trimiterile pe You tube, vă dau și eu una:

https://youtu.be/w9AAI9iwvkM

Trimiterile la You tube date de dvs. nu se potrivesc cu acea iubire bazată pe Jertfa Domnului Hristos, de care spuneați că o aveți mai înainte. Nici cu descrierea de frați creștini îmbunătățiți aflați sub aparența psihologilor nedreptățiți și superiori preoțimii. Ele arată că disprețuiți și pe români. Nu este de mirare dacă-i disprețuiți și pe Sfinții Părinți și pe preoți... doar fiindcă nu admiră psihanaliza atât de iubită de dvs. Cu mila lui Dumnezeu am cunoscut un psiholog (absolvent al Facultății de pshihologie, ca și sora mea) care a devenit preot și chiar profesor de Formare Duhovnicească, dând studenților pe care îi pregătea cărți scrise de psihologi ieromonahi și ierarhi. Am citit și eu astfel de cărți, de altfel drăgălașe. Am discutat cu sfinția sa despre aceste probleme și ne-a mărturisit că de multe ori este ispitit să aplice psihologia la scaunul de spovedanie, dar se stăpânește, datorită multelor experiențe care au dat greș.
Știți? Duhovnicia nu este tot una cu psihologia. Par că se ocupă de același lucru, dar sunt diametral opuse. Prima se folosește de cunoașterea sufletească și duhovnicească, a doua de ce trupească. Diferența între ele o puteți găsi tratată tot în studiul de mai sus, fiindcă și Părintele Arsenie Boca s-a străduit să aplice o antropologie ciudată, după propriile păreri și ca dumneavoastră se văieta că nu sunt preoții atât de înțelepți ca sfinția sa să o aplice și ei ca și el, punând în cârca lor și a neaplicării antropologiei sfinției sale, toate eșecurile creștinilor.
Am observat același dispreț la adresa ierarhiei și fiilor duhovnicești la sfinția sa, care se regăsește și la dvs. De aceea (nu știu dacă aceasta ați dorit), dar admirația pe care i-o purtați v-a făcut asemănător cu sfinția sa și în stil, și în privirea de sus a fraților.
Dacă doriți o cercetare după Sfinții Părinți a vieții și învățăturilor Părintelui Arsenie Papacioc (pentru că vreți să faceți o analiză a celui care primește înștiințarea de la Dumnezeu în legătură cu Părintele Arsenie Boca) și a cuvintelor sfinției sale despre Părintele Arsenie Boca, (cât și o punere față în față a celor doi părinți) nu este nevoie să vă osteniți, o găsiți aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
Acolo aveți și un tabel de punere față în față a vieților, valorilor și învățăturilor celor doi în subcapitolul Arsenie vs. Arsenie.
Vă rugăm încă o dată să lăsați stilul acesta zeflemitor, fiindcă nu este constructiv și așteptăm cu drag cu comentarii documentate din Sfinții Părinți, dacă doriți și despre acest subiect, și despre noi, și despre orice, doar să lăsați superficialitatea răspunsurilor ironice, ce se pot da cu ușurință de oricine. Dacă sunteți un psiholog autentic, nu vă înjosiți la astfel de comentari, fiindcă înseamnă că nu doriți de fapt binele sufletesc al celor cu care discutați. A dori binele celui tratat, sau a celui cu care discutați implică un dialog binevoitor din ambele părți. Dacă nu faceți aceasta veți fi surprins de colegii de pe forum ca și cum nu ați cunoaște cu adevărat sufletele oamenilor (tratându-le cu dispreț, nici măcar psihanalitic, ca să nu mai vorbim de modul duhovnicesc care ar trebui să-l abordați dacă sunteți un psiholog creștin îmbunătățit care trimiteți pe pacienți la Sfânta Biserică și la Filocalie). Dacă nu veți face așa va fi mai grav decât ignoranța despre suflet a unor oameni fără carte special selecționați pentru a fi batjocoriți, de care râdeați pe you tube.

Iată și transcrierea trimiterii noastre de pe You tube, de mai sus, cu niște completări de la Sfinții Părinți:
Arhimandriții Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Cleopa ilie, – Convorbirea Duhovnicească din chilia Protosinghelului Varsanufie Lipan – 1996

Pr. Arsenie, Pr. Ioanichie si Pr. Cleopa

68411_parintele-arsenie-papacioc 142890_parintele-ilie-cleopa pr. Ioanichie Balan

Convorbirea duhovnicească de mai jos a avut loc cu ocazia vizitei la Sfânta Mănăstire Sihăstria, a Părintelui Arsenie Papacioc, din 1996:


Ea s-a ținut în chilia Părintelui Varsanufie, duhovnicul Părintelui Cleopa Ilie, unde acum este locul de închinare în memoria Părintelui Paisie Olaru.

La ea au participat (mai cunoscuți):

Arhimandriții:

Cleopa Ilie, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc.

Protosinghel Arsenie Popa (actualul stareț al Sihăstriei).

Monahul Iachint, ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa.

Și… mulți alții, din obștea Sfintei Mănăstiri Sihăstria.

Dar să redăm textul ei (inclus între ghilimele):

„Părintele Ioanichie Bălan:

Apropo de părintele Arsenie Boca că declară că este sfânt, că se fac minuni la mormântul lui…maica Zamfirica aceea.
Părintele Arsenie Papacioc:

Asta e nenorocirea…
Părintele Ioanichie Bălan:

Zamfiruca…
Părintele Arsenie Papacioc:

Zamfira…
Părintele Ioanichie Bălan:

Trebuie să fie câte o Evă undeva, dacă nu e o Evă nu merge…
Părintele Arsenie Papacioc:

O chema Julieta…
Părintele Ioanichie Bălan:

Dr. Victor Ardeleanu 23.01.2016 23:22:59

Da, prin Părintele Arsenie Papacioc 2
 
Julieta, da. I-au făcut acatist, i-au făcut tropar, i-au făcut condac. Acum a ieșit o carte foarte legată de părintele, numită ,,Cărarea”…
„Cărarea împărăției”…
Părintele Ioanichie Bălan:

Ați auzit de cartea aceea? În care spune și lucruri științifice și teologice și biologice. „Cărarea”…. I-o tipărit-o ea, ea i-a tipărit-o.
Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele Boca, păcat de el. A fost un om inteligent, cu suflet bun,
Părintele Ioanichie Bălan:

Prima dată…
Părintele Arsenie Papacioc:

foarte pregătit, mare pictor, dar, Părinte… căzuse în forma aceasta a proorociei… cândva… și a sfințeniei și a intrat duhul ăsta al mândriei… El, sfințiile voastre erați foarte mici…
Părintele Ioanichie Bălan:

Nu, nu țin minte…
Părintele Arsenie Papacioc:

și eu eram mic. Și înainte de a mă duce la mănăstire auzisem nu știu ce… era o mișcare în studențime…
Părintele Cleopa Ilie:

Da, da, da…
Părintele Arsenie Papacioc:

Și eu m-am dus la el… la Sâmbăta… era curentul acesta arsenist, foarte puternic.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, în numele lui, da…
Părintele Arsenie Papacioc:

M-am dus la el, pentru că voiam să plec la mânăstire și voiam o binecuvântare. Și când m-am dus acolo la Sâmbăta m-am dus foarte greu, străin… nu prea cunoșteam. Nu eram așa un om de tupeu să-mi fac loc. M-am dus după adresă. Și stând la masă era acolo stareț un părinte Serafim. Mult m-am folosit de părintele Serafim, nu de Arsenie, de Serafim m-am folosit.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, Părintele Serafim Popescu…
Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele Arsenie era la o masă fără așternut pe ea… cam lățimea asta… așa… eu aici și el aici, că era într-o vineri și se luase masa și mi-a pus și mie ceva. Și Arsenie Boca și-a pus mâinile așa… Niște ochi albaștri, puternici… la mine așa… fix…. Eu când am văzut zic: vezi de treabă, domnule. Eu nu eram prost, eram băiat citit… într-un fel… Ce înseamnă antimandarul[1] acesta? să nu-l… L-am simțit. Cât era de puternic curentul despre el, pentru mine, zic, gata. Și nu mi-a mai trebuit… Mi s-au întâmplat niște lucruri de o mare trăire pe care am avut-o eu acolo. A vrut să vină către mine că eram într-o margine de pădure. S-a întors din drum. Eu m-am rugat mult la Dumnezeu să nu vină… Nu știa lucrarea mea. Am plecat la mănăstire. Mi-am văzut de treabă.
… A trecut o vreme și noi am condamnat ce a făcut el. Mai întâi de toate a fost arestat.

Părintele Ioanichie Bălan:

A fost arestat?
Părintele Arsenie Papacioc:

A fost arestat pentru că făcuse niște proorocii cu rușii. Că vin rușii, că vin comuniștii, că nu știu ce. Ăștia nu l-au cruțat. Și el în închisoare s-a lăsat și de preoție și de călugărie. S-a eliberat din închisoare, a rămas civil și s-a ocupat de pictură la un preot de la marginea orașului București. Era un mare pictor, să știți.
Părintele Ioanichie Bălan:

Talentat…
Făcuse Belle-Arte, pe lângă teologie…
Și… împreună cu Julieta. Cine este Julieta? Era un curent foarte puternic în România, cu arsenismul, mai ales la București. El era la Sâmbăta. Când te duceai acolo era cel mai mare har dar să-ți întrebi privirea cu el. Îți dai seama…

Părintele Ioanichie Bălan:

Doar cu privirea…
Părintele Arsenie Papacioc:

Julieta era o studentă ambițioasă pe care am cunoscut-o când am plecat la mănăstire.
Părintele Ioanichie Bălan:

Bucureșteancă?
Părintele Arsenie Papacioc:

Era studentă la Teologie, colegă cu Antonie (Plămădeală). Nu știu de unde e ea. Eu m-am dus la facultatea de Teologie, acolo. Și am vorbit cu studenți. S-au bucurat când le-am spus că plec la mănăstire. Și m-au condus până la poartă Antonie Plămădeală, care era și el student, și Julieta. N-am primit nicio alintare, nu nimic: Domnilor, am venit să vă văd. Așa am cunoscut-o eu pe Julieta… Acum, când s-a ivit arsenismul și astea toate… s-a dus și Julieta la Sâmbăta. Dar, cum era în interior voluptoasă și să i se dea atenție, plină de ea… nu i-a dat nimeni nicio atenție acolo. Era lume multă, studențime care era deja în grațiile lui Arsenie. Arsenie, alintat, trecea de colo până acolo… privit. Și asta ce a făcut?… S-a aruncat în apa care era acolo. Era apa adâncă, putea să se înece, săraca.
Părintele Ioanichie Bălan:

Un act de sinucidere?
Părintele Arsenie Papacioc:

E… a simulat că… [sinuciderea, n.n.] A sărit lumea, că era lume multă… a scos-o… Sigur, Părintele Arsenie, la astfel de caz, a intervenit, [a întrebat-o, n.n.]: «Ce-ai făcut?… ». Și așa, dăscălind-o, au rămas în intimidate, în mare intimitate [accentuează A. Papacioc, n.n.] … Plecau în pădure împreună… Și, Julieta, a reușit să-l ia pe Arsenie de la toți… de la toate… și de la toate, adică… hai…
Părintele Ioanichie Bălan:

Păi da, că e…
Părintele Arsenie Papacioc:

Și acum… s-a făcut Mănăstirea Prislop cu stareț… Arsenie. Noi l-am învinuit că: nu ții cont, nu ții legătura cu Biserica, (noi cei de la Antim[2]), și te invităm să iei parte la sfătuire cu noi aicea… uite așa…. N-a primit, pentru că el era… nu putea să-și hrănească antimandarele lui.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, da… scopurile…
Părintele Arsenie Papacioc:

Credea în metempsihoză, adică în reîncarnare, lucruri dovedite, nu se punea problema. Eu personal sunt convins de asta, adică… așa cum cu multe lucruri l-am prins… Și… a rămas mare prieten cu Julieta… Când s-a făcut mănăstirea Prislop, pentru ca să-l aducă Biserica și pe el într-o oficializare, într-o apropeiere de unitate, l-au numit stareț la Prislop. El cu Antonie, care era diacon, absolvenți de teologie amândoi, și cel care a murit… Dometie, care a fost până la urmă la Râmeț. Acela era preot de mir și s-a călugărit la Prislop, cu stareț Arsenie… Julieta, care acum era într-o fază nouă, din punct de vedere al Bisericii…
Părintele Ioanichie Bălan:

Teoloagă…
Teoloagă… s-a dus acolo, că erau nedespărțiți: ,,Antonie, tu ce cauți aici. Aici suntem noi acum. Lasă că te aranjez eu…” [cuvintele Julietei către Antonie Plămădeală, n.n.]. Părintele Antonie a început să fie urmărit. A dispărut…
Părintele Ioanichie Bălan:

A mers la Slatina…
Părintele Arsenie Papacioc:

A intrat în „diaspora”. A dispărut… Justiția îl căuta. Pe Antonie îl chema Leonida Plămădeală, dar el acum călugărit era Antonie și…
Părintele Ioanichie Bălan:

Securitatea n-a știut, n-a știut și l-a lăsat în pace.
Părintele Arsenie Papacioc:

L-am primit eu la Slatina, că eu eram egumen la Slatina. I-am făcut și eu o fițuică să stea aici, l-am ocrotit și l-am folosit ca diacon.
Părintele Ioanichie Bălan:

Da, capabil, bun de condei…, l-am apucat și eu, eram aici, că am venit și eu atunci…
Părintele Arsenie Papacioc:

Eram prieteni, în sfârșit… L-am trimis la Râșca să conducă, fiindcă noi aveam vreo 6-7 mănăstiri sub control…
Părintele Ioanichie Bălan:

Trebuia să ții inventare…
Părintele Arsenie Papacioc:

Noi am scos Sihăstria din starea de schit de sub Secu-Neamț, era și Sihla, aveam și Putna, aveam multe sub control… în sfârșit.
Când mă duceam la Iași, trimis de mănăstire fiindcă eram egumen, cu ocazia hramului, mergea cu mine un însoțitor și mănăstirea mi l-a dat pe Antonie, de data aceea…Antonie fiind cu mine acolo, umbla și el, eu îmi vedeam de treaba mea, eram la capul Sfintei Paraschiva și părintele Eftimie, starețul de la Bistrița…

Părintele Ioanichie Bălan:

Acum e episcopul de la Roman…
Părintele Arsenie Papacioc:

Da, e episcop acum… stătea la picioarele sfintei Parascheva și așa ne-am împrietenit. Eu la un capăt, el la un capăt. Un părinte liniștit și bun… Da… l-a-a descoperit cineva pe Antonie acolo, cât eram la Iași, și l-au arestat. L-au depistat pe Antonie acolo…
Julieta l-a scos și pe Dometie și a rămas cu Arsenie acolo. Și așa s-a făcut de maici [Mănăstire, n.n.]…

Părintele Ioanichie Bălan:

Cu Sfânta în familie…
Părintele Arsenie Papacioc:

Cu Julieta stareță. Și e normal acum să facă o serie întreagă de greșeli…
Se duc la mormântul lui și se roagă, și el se lăsase și de preoție și de călugărie…

M-am întâlnit cu el, odată. Eram stareț la Cheia. Și m-am dus pe la București pe la consilierul acesta, să iau cruciulițe și alt material de colportaj. La Institutul Biblic, m-am întâlnit cu Arsenie. El era la consilieri. Când a ieșit el de acolo, el m-a luat:

Aaa, Ce faci, părinte Arsenie?
Vino la noi la Mănăstire…
N-am nevoie, (zice), lasă că-mi ții sfinția ta locul, știi…tot Arsenie.
Zic: Părinte eu țin locul meu, nu țin locul nimănui, să știți…
A fost ultima mea întâlnire cu el.

Dr. Victor Ardeleanu 23.01.2016 23:24:05

Da, prin Părintele Arsenie Papacioc 3
 
Dar, după ce m-am eliberat din închisoare, am mai avut o întâlnire cu el, înainte de asta mult, înainte de asta care v-am spus-o acum, tot acolo la București. Se căsătorise Veronica și m-a întrebat ce zic:

Zic: un prunc la anul, blând și mic, să crească mare și voinic, și noi să mai vorbim un pic… și la botez… Asta e Veronica cu Gigel, un prunc la anul. Știți…după Coșbuc[3].
Nu, zice. Nu cred. Cred că face din tactică.
Nu există tactică între bărbat și femeie, Părinte. Există numai iubire. Lasă, nu ne păcălim. Lasă-ne, nu ne mai jucăm cu astea, știți?!
Părintele Ioanichie Bălan:

Doar patimile…
Părintele Arsenie Papacioc:

Și a dovedit.
Părintele Ioanichie Bălan:

Deci nu v-ați mai vorbit cu Părintele Arsenie?
Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele…poate Dumnezeu l-a luat din vreme să nu facă greșeli mai mari. Că aia e nebună, Părinte. Voia să schimbe culionul la maici, să facă altul, și l-a cam schimbat într-un fel. Să facă un culion așa… cu părul pe spate, ca ciobănițele.
Părintele Ioanichie Bălan:

Ce să faci, dacă a ajuns monahismul în mâna lor…
Părintele Arsenie Papacioc:

Părinte dragă, a fost și părintele Arsenie o mică problemă în Biserica noastră. Nu vrei să stai în unitate, domnule, să te dezvolți, să vorbești,
Părintele Ioanichie Bălan:

De unul singur, permanent…
Părintele Arsenie Papacioc:

Să trăiești, să primești observația de corectare, că ești om și poți să greșești. Să ai un duhovnic cu care, fără discuție, să poți să comunici cu el, și poți să ai zece… nu te oprea nimeni. S-a izolat și a rămas așa… cu Julieta.
Părintele Ioanichie Bălan:

A stat în București cu ea, tot timpul, da…”[4]
Notă:

A stat în casa ei, apoi, în casa lor. Aveau o atitudine de căsătoriți unul față de altul, mergând împreună și la filme, sugerând tuturor că sunt soț și soție.

Dar să lăsăm pe marele admirator al Părintelui Arsenie Boca, Florin Duțu, să ne spună mai multe:

"In perioada respectivă, au început să circule diverse zvonuri legate de o relație de căsătorie a Părintelui Arsenie cu Maica Zamfira, după alungarea din Mănăstire, însă documentele de arhivă, cum ar fi nota informativă a Securității, din 6 iunie 1965, arată că erau doar zvonuri: „în urma aplicării Decretului 410/1959, când Boca Zian s-a retras din mănăstire [a fost alungat din Mănăstire cu ajutorul miliției înainte de aplicare Decretului 410, după cum am arătat în capitolul precedent, n.n.], a plecat împreună cu Constantinescu Julieta în București și au rămas împreună până în prezent. Prin anul 1963 și-au cumpărat o casă din contribuția la amândoi [pe strada Gh. Paloș nr. 24, n.n.]. Din această cauză printre cunoștințele lor din biserică se consideră că sunt căsătoriți, lucru ce nu este însă adevărat, fiindcă nu au forme legale de căsătorie (s.n.). Mărturiile oamenilor de valoare, duhovnicești, cum este cazul colegului de la atelierul de pictură, Părintele Sofian Boghiu, care „a spus că Arsenie Boca nu este căsătorit”, arată că era vorba despre o legătură de paternitate duhovnicească, Maica Zamfira mărturisindu-i stările sufletești Părintelui Arsenie, după cum Sf. Grigorie de Nazianz le îndemna pe fecioare: „întâi de toate slujește-L pe Dumnezeu, apoi cinstește-l pe preot, Hristosul văzut, care-ți arată viața. Spre el să zbori zorită; de el să asculți fără murmur, Prin el să urci bucuroasă; lui să-i spui căderile tale, Pentru ca, după ce te-ai clătinat puțin, să pleci din nou spre înălțimi. Moartă să fii pentru toți ceilalți…”.

în plus, aflăm, de la informatorul cu numele conspirativ „Neacșu”, dintr-o notă din 16 aprilie 1963, că Părintele nu locuia doar cu Maica Zamfira care, „la domiciliu are o comportare bună fiind caracterizată ca o persoană liniștită și serioasă”, ci „locuiește împreună cu două femei, fiica și mama sa [Ecaterina Constantinescu, n.n.]”.

Zvonul respectiv circula pe baza faptului că cei doi mergeau împreună în haine civile, dar acest lucru se petrecea din ordinul Securității Statului, din 14 mai 1959, încuviințat de mai marii Bisericii, în care se menționa să-și lepede hainele monahale și să îmbrace costume civile, despre care oamenii nu știau și nici măcar cei recrutați ca agenți informatori nu luaseră cunoștință și habar nu aveau ce înseamnă monahismul, afirmând în notele de început ale urmăririi, când făceau referire la cei doi: ,Boca Arsen[i]e împreună cu soția sa Julieta Constantinescu [19 iulie 1963, n.n.]”. Dar, într-o adresă a Securității, din 22 iunie 1963, deci cu o lună înainte, se spunea că „Boca Zian Arsen[i]e nu este căsătorit”, precum și peste doi ani, la 6 iunie 1965, când, un maior de Securitate, după verificări la starea civilă, menționa că „printre cunoștințele lor din biserică se consideră că sunt căsătoriți, lucru ce nu este însă adevărat, fiindcă nu au forme legale de căsătorie (s.n.)”. Presupunerea că ar fi căsătoriți apare în contextul în care Securitatea, „în scopul pătrunderii mai concrete pe lângă Boca Arsen[i]e în vederea obținerii de informații cu privire la concepțiile, legăturile ce le are și atitudinea prezentă a celui urmărit cât și a soției sale Julieta Constantinescu, fost[ă] stareță a mânăstiri Prislop și semnalată că a activat în organizația legionară

[…]

Rezultatele urmăririi sunt prezentate în tabelul alăturat. Spionii Securității au notat fiecare mișcare a Părintelui: taxarea biletelor de tramvai; o excursie la Sinaia; cumpărarea a Vi pâine neagră; shopping-ul de la magazinul de vopseluri și produse chimice și de la magazinul Victoria, la raionul de parfumerie de unde a achiziționat o pastă de ras Palmier; cumpărarea de gheață și a două pachețele de bicarbonat de sodiu; înghețata de la Cofetăria Scala; vizionarea filmului Acord Final la cinema Republica; schimbarea buteliei; vizitele la Biserica Boteanu; participarea la hirotonia episcopului Visarion; privitul în vitrinele unui anticariat etc.

[…]

20:35 — la Cofetăria Scala au mâncat câte o porție de înghețată și au discutat 20:57 – merg la cinematograful Republica de pe B-dul Magheru, unde, alături de „2 individe care locuiesc la aceeași adresă cu «BRATU», au intrat în sala de spectacol la balcon și au ocupat locuri în loje unde au vizionat filmul «Acord Final»

23:15 – filmul se termină și toți merg spre casă, unde ajung la 23:45.[5]"

Dr. Victor Ardeleanu 23.01.2016 23:24:41

Da, prin Părintele Arsenie Papacioc 4
 
Ne gândim că, totuși, Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul, nu mergea nici la film, nici la teatru, nici la hipodrom cu fecioarele care le îndruma, cu atât mai puțin să stea în aceeași casă cu ele. Recomanda fecioarelor să asculte de duhovnic, dar nu să viețuiască cu el.

[…]

Accord final (1938)

<http://www.imdb.com/title/tt0029837/plotsummary?ref_=tt_ov_pl>

duminică, 17 mai 2015

Plot Summary

Showing one plot summary

A young American violinist is betting with his European organizer that he will marry the tenth girl he meets the next day within 2 months. If he fails, he looses his Stradivari, if he wins he will get $30,000, but he falls for her roommate. To be near to her, he enrolls under a false name at the local conservatory of music. To get the $30,000 to get his violin back, he agrees to do a concert tour, starting at the local town, but he refuses to let the conservatory’s director conduct and wants one of his co-students, but the director won’t allow the orchestra to play under another conductor. Now the problem is to get an orchestra within a few days….

– Written by Stephan Eichenberg eichenbe@fak-cbg.tu-muenchen.de

Acest film prezintă mai multe asemănări interesante cu viața Părintelui Arsenie Boca.

Ce spun despre aceasta, însă, Sfinții Părinți?

"CANONUL 3 (Sinodul I ecumenic)

A oprit desăvârșit marele sinod, nici episcopului, nici prezbiterului, nici diaconului, nici măcar vreunuia din cei ce sunt din cler, a-i fi cu putință să aibă împreună locuitoare muiere; afară numai decât maică, sau soră, sau mătușă, sau de singure fețele acele cu care ar putea scăpa de tot prepusul.

[Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 22, 23; Ancira, can. 19; Cartagina, can. 45; Vasilie, can. 88]

TÂLCUIRE

Cei ierosiți (adică sfințiți), și clericii nu se cuvine a pricinui vreo pricină de presupus, și de sminteală poporului, pentru aceasta și canonul acesta rânduiește, că, marele sinodul acesta, cel întâi adică, desăvârșit a oprit, a nu avea stăpânire și voie, nici episcopul, nici prezbiterul, nici diaconul, nici altcineva din clerici să aibă muiere străină în casa sa, și a locui împreună cu dânsa, afară numai maică, sau soră, sau mătușă, sau singure fețele acelea care nu dau presupus.[6]"

NOTE:

[1] † ANTIMANDARE. V. a. e N. ass. Da Anti in vece di Ante e Mandare. Ott. Com. Dant. Par. 479. (M.) Ma quale fosse la cagione di questa predestinazione, cioè antimandare, è solo a Dio nota.

† ANTE MANDARE.

† ANTIMANDARE. V. a. și N. fund. De la Anti loc de Ante și Spune. Octombrie Com. Dant. Alin. 479. (M.) Dar ceea ce a fost cauza acestei predestinării, adică antimandare, este cunoscut doar de Dumnezeu.

† A TRIMITE ÎNAINTE.

[Predestinare, n.n.]

<http://www.dizionario.org/d/gif/0/023/0231001-antimandare.gif>sâmbătă, 16 mai 2015.

Cu alte cuvinte antimandarele sunt predestinări sau credința eretică, pe care se bazează prevestirile mincinoase, care nu ține seama de pocăință, cununa libertății celor căzuți.

[2] Aici Părintele Arsenie, gândind bisericește, arată că nu a fost opinia lui, ci a multora, inclusiv a celor de la Sfânta Mănăstire Antim, care învățau din minunata lucrare a Rugului Aprins, reînvierea lucrării lăuntrice a Filocaliei, pe care Părintele Arsenie Boca – de dragul Maicii Zamfira și a propriei lucrări spectaculoase – a refuzat să o practice, deși Părintele Profesor Dumitru Stăniloae și alții l-au îndemnat să o facă. Vezi și informațiile valoroase din cartea Arhimandritului Paulin Lecca și a doamnei Lidia Stăniloae.

[3] Nunta Zamfirei, de George Coșbuc, ultima strofă:

Și-a zis: – „Cât mac e prin livezi,

Atâția ani la miri urez!

Și-un prinț la anul! blând și mic,

Să crească mare și voinic, –

Iar noi să mai jucăm un pic

Și la botez!

[4] <https://www.youtube.com/watch?v=w9AAI9iwvkM>, duminică, 17 mai 2015.

[5] Florin Duțu, „Și cărțile, Ed. cit., pp. 229-235, 243.

[6] Sfântul Nicodim Aghioritul, †Neofit, Patriarh al Constantinopolului, †Neofit Scriban, et alii, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 22007, verificat după cel de la Sfânta Mănăstire Neamț, 1844, în fotocopie caractere chirilice, după exemplarul Părintelui Cleopa Ilie, p. 110.
Pentru mai multe amănunte în legătură cu încălcarea Sfintelor Canoane și învățăturilor duhovnicești ale Sfinților Părinți prin conviețuirea unui ieromonah cu o maică, aplicate la cazul concret Părintele Arsenie Boca și Maica Zamfira puteți citi aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
Tot acolo puteți citi tot ceea ce s-a adunat despre viața și pregătirea intelectuală a Maicii Zamfira de către ucenicii Părintelui Arsenie Boca și despre cum s-a desfășurat relația dintre cei doi, importanța hotărâtoare a ei în schimbarea traseului ieromonahului înmormântat la Prislop și asemănările dintre sfințiile lor, cu roade în pictura de la Drăgănescu și în presiunea pentru canonizare.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:21:15

Vă mulțumesc cu multă bucurie
 
Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 611204)
In primul rand se aduc in discutie, de cei ce-l contesta, erorile ce tin de filocatolicism. Dar au fost sfinti care au avut erori din nestiinta. De exemplu tot secolul trecut Sfantul Luca al Crimeei a scris inainte de trecerea la Domnul o carte cu destule erori, dar este facator de minuni. In ultimul secol a existat aceasta neintelegere cu privire la catolicism la mai multi, chiar si duhovnici cunoscuti. Aproape sigur a fost din nestiinta, deci nu e un impediment sa fie sfant.
Iar minunile sale nu e poate spune sigur ca ar fi de la vrajmasul. Ar fi fost o certitudine, de exemplu, daca in cazul episodului disparitiei de la inchisoare ar fi fost si la inmormnatare si la inchisoare simultan (deci bilocatia de la catolici), dar nici acolo nu a fost asa, disparand in acel timp de la inchisoare.
Iar cele spuse de unii parinti, cu privire la relatia sa cu acea calugarita, eu cred ca nu e adevarat ca ar fi avut o astfel de relatie.
Asadar, eu sunt rezervat.

Vă mulțumesc cu multă bucurie fiindcă abordați acest subiect în mod Ortodox, fără dorința de a vă impune punctul de vedere sau de a vă certa (de dragul etalării cunoștințelor), cum fac alții, ci așa cum abordează orice creștin: liniștit și cu dragoste de adevăr.
Nu mă îndoiesc că aveți acest punct de vedere. Este cel sugerat oficial de mijloacele de informare în masă.
Din păcate Părintele Arsenie Boca a susținut erezii date anatema la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, astfel că minunile, chiar dacă ar fi în duh Ortodox la arătare, cad în fața multelor minciuni. Nu este vorba numai de un filouniatism al epocii, ci de arianism, pnevmatomahism, nestorianism, monofizism, origenism (credea în preexistența sufletelor), pelaghianism, inconoclasm indirect (prin înlocuirea asemănării cu Hristos schimbată teoretic și practic cu asemănarea cu pictorul), hinduism prezentat nu numai prin practica de Hatha Yoga, ci și prin credința în reîncarnarea (nu generală, automată) ci ca o excepție vizibilă în metempsihoza îngerilor în Ilie, Ioan și... Zian.
Nu se poate spune că nu a știut despre aceste erezii, căzând în plasă. Dacă păstra ascultarea de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, acesta l-ar fi învățat foarte multe și învățăturile preacuvioșiei sale ar fi fost fără reproș. Din păcate s-a despărțit de preacucernicia sa doar pentru că nu voia să facă la Prislop un atelier filocalic de monahi cum insista marele teolog, ci voia cu orice chip să o prefacă în mănăstire mai întâi mixtă (dublă), apoi de maici, de dragul Maicii Zamfira, care a pus-o stareță la un an de la intrarea în monahism, cedând amenințărilor ei repetate cu sinuciderea). Dar nu numai Părintele Profesor Dumitru Stăniloae ar fi putut să-l ajute. Mulți au încercat-o, dar i-a respins, bizuindu-se pe vedeniile amăgitoare.
Iată ce ne mărturisesc contemporanii:
"'Despre ședințele de spiritism și ideile er-etice steineriene ale acestui ieromonah, aflat în înșelare, mai știau Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu ș.a., toți atrăgându-i atenția cu bunăvoință că greșește, dar fără folos.
Iar pictura sa de la Biserica Drăgănescu-Mihăilești, mult lăudată de “novatori”, este în mod explicit sincretistă și ecumenistă, irizând erezia, cu “inovații” inacceptabile și elemente catoliciste introduse printre erminiile ortodoxe, chipurile sfinte expri-mând mai degrabă un demonism latent decât dumnezeire, pe care le-au sesizat spe-cialiștii ortodocși din domeniu, dar și unii creștini atenți și luminați." (Arhimandrit Paulin LECCA, Jurnal duhovnicesc, îngrijitor ed.: dr. Ioan GÂNDU, Ed. Studion, Bacău, 2013, pp. 52-53, 65-71, 89-90, 95, 109-113, 120, 381-382, 386-387.)
În pictura sfinției sale structura ei, temele abordate și reprezentările toate contrazic Sfintele Canoane ale Sfintelor Icoane, și analiza detaliată a lor arată că erau vedenii demonice, lucru evident dacă se pun în lumina tâlcuirilor Sfinților Părinți, ale textelor din Sfânta Scriptură, ale Sfintelor Icoane și ale Sfintelor Canoane.
Sfinția sa susține el însuși că a pictat numai ce vedea de sus. Astfel că nu se pune problema că nu ar fi știut că Francisc de Assisi nu era Sfânt, fiindcă s-a luat după curentul epocii, ci că a primit vedenii înșelătoare de sus, de prin vămile văzduhului.
Și alți sfinți au greșit, dar nu în legătură cu lucrurile deja stabilite la Sfintele Sinoade Ecumenice. Și alți sfinți au avut păreri personale numite teologumene, dar au fost în ascultare și s-au corectat, sau învățăturile lor particulare nu au avut implicare în esența dogmelor ci au tratat probleme secundare. Toți Sfinții au avut, însă, o lucrare lăuntrică bazată pe smerenie și comuniunea cu Sfânta Biserică. Părintele Arsenie Boca, spre deosebire de ei, s-a izolat și a urmat vedeniile care l-au dus la o abatere integrală a operei sfinției sale de la Sfinții Părinți.
Dacă doriți să aflați mai multe despre problemele din învățăturile Sfinției Sale, cum sunt minunile Părintelui Arsenie Boca, ale Sfinților Părinți și ale celor amăgiți din catolicism, hinduism, elenism, puse față în față, aveți un studiu amănunțit aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
Tot acolo veți găsi și detaliată relația dintre Părintele Arsenie Boca și Maica Zamfira, tratarea subiectului desfrâului sublimat, al relației necanonice dintre un călugăr și o călugăriță, al desfrânării fără împreunarea cu trupul, al pazei minții, după Sfinții Părinți.
În completare este și un studiu amănunțit cu Sfinte Icoane și tablourile de la Drăgănescu, puse față în față. Sunt tratate și concepțiile despre împreunarea trupească ale Părintelui Arsenie Boca (în scris și pictură), în lumina marilor noștri teologi văzători ai tainelor: Sfinții Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Dimitrie al Rostovului, Nicodim Aghioritul și... mulți alții.
Aceștia toți tratează un subiect necunoscut azi:
- relația de împreunare trupească în creștinism,
- sau fecioria și căsătoria,
- sau stricarea firii prin păcatul strămoșesc, ce se transmite tocmai prin plăcerea trupească din împreunare.
Se abordează aceste învățături, azi necunoscute, datorită rătăcirii propagate de Părintele Arsenie Boca în legătură cu bărbații (că ar fi poligami din fire) și cu femeile (că ar fi atârnătoare de bărbați) amândouă erezii foarte primejdioase ce atacă esența Ortodoxiei: Fecioria.
Acestea toate le-am găsit foarte limpezi citind studiul de mai sus, structurat pe capitole pentru a găsi cu ușurință subiectul căutat.
Practic este o lucrare care nu tratează doar pe Părintele Arsenie Boca ci fenomenul și mentalitățile înșelătoare contemporane ce agresează pe Ortodocși.
V-aș fi recunoscător dacă ați frunzări acest studiu și să-mi spuneți părerea dvs. personală.
Nădăjduiesc, după cum ați scris până acum, că dumneavoastră nu aveți idei preconcepute ci doar dragoste de adevăr.
Vă mulțumesc anticipat.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:27:26

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca
 
Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 611204)
In primul rand se aduc in discutie, de cei ce-l contesta, erorile ce tin de filocatolicism. Dar au fost sfinti care au avut erori din nestiinta. De exemplu tot secolul trecut Sfantul Luca al Crimeei a scris inainte de trecerea la Domnul o carte cu destule erori, dar este facator de minuni. In ultimul secol a existat aceasta neintelegere cu privire la catolicism la mai multi, chiar si duhovnici cunoscuti. Aproape sigur a fost din nestiinta, deci nu e un impediment sa fie sfant.
Iar minunile sale nu e poate spune sigur ca ar fi de la vrajmasul. Ar fi fost o certitudine, de exemplu, daca in cazul episodului disparitiei de la inchisoare ar fi fost si la inmormnatare si la inchisoare simultan (deci bilocatia de la catolici), dar nici acolo nu a fost asa, disparand in acel timp de la inchisoare.
Iar cele spuse de unii parinti, cu privire la relatia sa cu acea calugarita, eu cred ca nu e adevarat ca ar fi avut o astfel de relatie.
Asadar, eu sunt rezervat.

Iată o discuție interesantă, răspuns la scrisoarea unui ucenic cărturar al Părintelui Arsenie Boca:
"Răspuns:
Dragul nostru domn Adrian Surugiu.
Ne cerem iertare pentru întârzierea răspunsului. Am fost prinși cu studiul de aici, finalizat de abia săptămâna trecută:

https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Ne scriați acestea:

„Lunga si obositoare analiza, pe care insa am parcurs-o de dragul parintelui Arsenie Boca, caruia ii sunt dator.”
Vă mulțumim că ați parcurs-o, era însă o adunare interimară de informații.
Studiul de acum s-a cristalizat mai bine, evitându-se repetițiile și adăugând informații uimitoare despre Părintele Arsenie Boca, pe care nici autorii nu le știau când au început să-l lucreze.
Sunt adunate cuvinte de ale sfinției sale, imagini concrete, opinii ale ucenicilor cărturari, dar și a celor fără carte. Structura sa este mult mai lesnicioasă de parcurs decât etapa intermediară, ieșind în final o sinteză din Sfinții Părinți despre înșelare (având doar ca un laitmotiv secundar viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca).
Autorii acestui studiu științific (dar totuși plăcut și ușor de parcurs pentru oamenii preocupați cu seriozitate de dreapta credință, nu numai pentru teologii duhovnicești) fac parte dintr-un grup de teologi, monahi, iconari și clerici Ortodocși, din țară și de peste hotare, chiar și de la Sfântul Munte, alarmați de consecințele nefaste ale Fenomenului Arsenie Boca, trimiși să-l cerceteze prin îndemnul și binecuvântarea unor ierarhi, râvnitori pentru Dreapta Credință.
Voi răspunde, însă, eu, în numele lor, la cele scrise de dumneavoastră (fiindcă ei sunt mult mai prinși de activitățile lor), iar eu sunt cel mai păcătos, cel mai prost pregătit, cel mai nevrednic și cel mai neînsemnat dintre toți, astfel că îmi veți ierta greșelile și vă veți da seama ce ar fi putut să vă răspundă ei.
Oboseala pe care ați dobândit-o în urma parcurgerii acestui blog vă vine din faptul că nu iubiți cele scrise aici, fiind în alt duh decît cel al învățătorului care v-a format, astfel că este o incompatibilitate care dă reacții de respingere care vă consumă și se manifestă printr-un fel de sfârșeală. Autorii pun mai presus de orice adevărul. Dumneavoastră simpatia personală față de Părintele Arsenie Boca. Acest lucru este evident chiar din prima frază, fiindcă motivul citirii acestui studiu nu este aflarea adevărului mântuitor de suflet, ci datoria pe care o aveți față de sfinția sa. Ce este din datorie nu odihnește, și dacă sunteți legat prin această datorie tocmai de cel criticat, dator vă simțiți și să-i luați apărarea, ceea ce vă aduce o incomoditate suplimentară, văzând că marile erori ale sfinției sale nu au nici un fel de justificare în fața realității veșnice a Sfinților Părinți. Cum să nu vă epuizeze această dilemă, chiar dacă o respingeți cu toată ființa dumneavoastră, prin datoria care vă constrânge și vă fură libertatea pătrunderii în realitatea problemelor puse. În afară de aceasta, deși ați parcurs o facultate de teologie, nădăjduim că Ortodoxă, nu sunteți obișnuit cu felul de a scrie al Sfinților Părinți, ci cu studiile academice istorico-critice, care de multe ori șovăie printre părerile protestante și latine, neavînd siguranța Sfinților Părinți. Dar cel mai incompatibil cu duhul Ortodox este modul simplist de a trata problemele al Părintelui Arsenie Boca, care este plin de siguranță de sine. Fiind format în acest fel de lecturi, atunci când întâlniți texte ce se străduiesc să nu treacă dincolo de hotarul cel veșnic al Sfintei Predanii, mintea dumneavoastră obosește, datorită lipsei de antrenament.
Cele două feluri de a fi diferite vă aduc o tensiune obositoare. Soluția ar fi să renunțați la ideile preconcepute și să iubiți adevărul mai presus de orice. Mintea dumneavoastră s-ar hrăni atunci din Sfinții Părinți și chiar dacă ați avea dificultatea noutății, ați iubi-o, fiindcă pînă și conștiința dumneavoastră v-ar mărturisi că aflați adevărul ce vă face liber și vă aduce mîntuirea.
Am discutat cu autorii acestui studiu și mi-au spus că ei nu obosesc nici când citesc lucrările autorilor eretici, nici când citesc pe Părintele Arsenie Boca (care după cum ați remarcat chiar dumneavoastră este un mare colecționar și făuritor de erezii). Explicația este că dorința lor de adevăr îi face să fie atenți și să înțeleagă rătăcirile sărmanilor amăgiți, găsind cauza în despărțirea minții lor de realitate și apelând la Sfinții Părinți dau de leacurile vindecătoare ale ideilor greșite, iar aceasta este hrana sufletului lor. Dar astfel, ajută și pe autorii rătăciți ca să își împuțineze roadele ucigașe ale minciunii, deoarece cititorii și cei care vor parcurge cuvintele Sfântului Duh din Sfânta Predanie se vor întări și ei în adevăr, fiind apărați de vătămarea ce le-ar fi adus-o cei înșelați. Iar cei înșelați vor avea astfel mai puține victime pentru care vor da socoteală la Înfricoșata Judecată.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:28:58

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca 2
 
Haideți să parcurgem mai departe ce ne-ați mai scris:
„In istoria ortodoxiei sunt canonizati sfinti care au invataturi ce pot fi caracterizate in unele locuri ca eretice, sau cel putin gresite: sf. Chiril al Alexandriei, sf. Epifanie de Salamina, sf. Grigorie al Nyssei; mai in spate sf. Iustin Martirul si Filozoful. Ba, daca mergem mai inapoi, chiar si sf. Ap. Petru era un eretic notoriu, ca se ferea sa manance la masa cu crestinii proveniti dintre elini si a fost aspru criticat de Pavel.
Iar sf. Maxim, atat de extins citat de dvs, la care si eu am evlavie, are unele pareri originale in care consensul patristic este in directie opusa (ex. despre necesitatea intruparii lui Hristos daca Adam n-ar fi cazut).
Dar toti cei de mai sus sunt sfinti. Caci nu e om fara greseala, afara de Hristos.”
Cuvintele expuse de dumneavoastră mai sus sunt păreri pe de o parte personale ale dumneavoastră, pe de altă parte răspândite în contemporaneitate de către studii făcute din pix iar nu din realitate, de dragostea înfocată față de analizele istorico-critice, care construiesc un piedestal de om de știință dar nu au legătură cu Sfinții Părinți, ci cu ideile zbuciumate ale unora și ale altora ba din protestantism, ba din catolicism, aterizate și pe la noi din accident și/sau nebăgare de seamă.
Iată ce spunea despre acestea ÎPS Hierotheos Vlachos:
„Sunt unii, zice, care susțin că se află chiar și la Sfinții Părinți unele deosebiri, chiar în probleme dogmatice. Însă acest lucru nu este adevărat. Doar cel ce cercetează lucrurile la suprafață vede deosebiri” (Cugetul Bisericii Ortodoxe, pp. 52-53).
Dacă nu aveți încredere în ierarhii duhovnicești contemporani, să vedeți ce ne descoperea despre aceasta Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir, când se afla deja în slavă, la 200 de ani de la nașterea sa (deci, nu puteți să-l acuzați de greșeală):
«Iar Theofan, auzind acestea, a zis:. „Acestea care mi le spui nu sunt scrise în cărți, că nu le-am mai auzit până acum, și mă mir de unde le știi," îi zice Sfântul; „De ce te miri? Acestea ce îți spun eu nu sunt carte însuflețită? Că cel de trei ori blestemat, împăratul Leon Conon, când a ars școala și toată biblioteca cu cărțile în Țarigrad, oare câte zeci de mii de cărți au ars? Și câte cărți folositoare de suflet erau acolo înăuntru? Însă și aceasta cu amenințarea și slobozirea lui Dumnezeu s-a făcut, pentru ca să nu fie defăimate de oamenii veacului acestuia mai de pe urmă, precum defaimă și pe celelalte care au rămas. Pentru că putea Dumnezeu să facă ca să nu ardă, precum Evanghelia în Rusia.
Însă eu mă mir: cum oamenii, în ziua de astăzi, au defăimat cărțile bisericești cele fără de greșeală? S-au întunecat de nepricepere și au scurtat dumnezeieștile slujbe. S-au dat numai la iubirea de bani, și la slujbe se grăbesc, ca să facă rucodelie multă și să se numească bogați. O, ce răutate! O, ce nepricepere!”» (Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 22011, pp.73-74.)
Și eu am urmat Facultatea de Teologie și am auzit de acest fel de păreri printre colegii care nu au prea fost atenți în selecția lecturilor, dar luate la o analiză minuțioasă și prin cercetarea documentelor originale ale Sfinților Părinți și a studiilor profesorilor duhovnicești și râvnitori ai Dreptei Credințe, vedem că sunt răstălmăciri sădite special pentru a favoriza relativismul în credință spre a accepta ecumenismul. Nici un caz din cele spuse mai sus, verificate toate de noi, nu corespund cu realitatea.
De pildă, a-l numi pe Sfântul Apostol Petru „eretic notoriu” vădește o îngrozitoare ignoranță atât în legătură cu viața lui, cât și în legătură cu noțiunea despre erezie. În același timp este și o necunoaștere a problemei expuse din Sfânta Scriptură la care faceți referire.
Sfântul Apostol Petru este unul din corifeii Apostolilor și stâlpii de referință ai Bisericii, în nici un caz un eretic notoriu:
„Ioan 1:42 Și l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuiește: Petru).
Gal 2:9 Și cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov și Chefa și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur,”
Erezia este, după Sfinții Părinți, despărțirea de Sfânta Biserică pe temeiul unei dogme greșite. Când s-a despărțit Sfântul Apostol Petru de Sfânta Biserică, de când a nu mânca la masă cu cei netăiați împrejur este o problemă de dogmă? A se tăia sau nu împrejur este o poruncă, a te mântui sau nu prin tăierea împrejur este o dogmă. A nu mânca împreună cu cei netăiați împrejur, poate fi o problemă de dogmă, dacă tu crezi că mântuirea nu vine decât prin tăierea împrejur, poate fi o problemă de poruncă, dacă tu crezi că este un păcat să mănânci cu cei netăiați împrejur, sau este o problemă de iconomie, dacă tu crezi că cei tăiați împrejur s-ar sminti văzându-te mâncând cu cei netăiați împrejur.
După cum vom vedea mai jos nu este vorba de nimic din cele trei, ci de o iconomie uriașă, cu totul deosebită și delicată, făcută din marea smerenie și iscusință duhovnicească a Sfântului Apostol Petru în colaborare cu Sfântul Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Petru credea drept: că tăierea împrejur nu este mântuitoare, fiindcă pe sutașul Corneliu nu l-a tăiat împrejur, ci la botezat:
„Fap 10:44 Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul.
Fap 10:45 Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri.
Fap 10:46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
Fap 10:47 Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?
Fap 10:48 Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.”
Așadar Sfântul Apostol Petru era Drept Credincios, stâlp al credinței și învățător al Ortodoxiei și în această privință.
Iată ce se scrie în Sfânta Scriptură despre problema la care faceți referire:
„Gal 2:11 Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe față i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
Gal 2:12 Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea și se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
Gal 2:13 Și, împreună cu el, s-au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor.
Gal 2:14 Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca păgânii și nu ca iudeii, de ce silești pe păgâni să trăiască ca iudeii?”
Sfinții Părinți tâlcuiesc acest pasaj în felul următor:
„Mulți socotesc că Pavel îl prihănește aici pe Petru ca pe un fățarnic, dar lucrul nu este așa, căci toate câte se văd că i le-a zis Pavel împotriva lui Petru i le-a zis și i le-a făcut după iconomie. Iar pricina Iconomiei a fost aceasta: aflându-se în Ierusalim, Petru îngăduia a se tăia împrejur fiii Evreilor credincioși, fiindcă nu era cu putință a-i smulge din Lege dintr-o dată. Iar când a venit în Antiohia, mânca împreună cu cei din neamuri și netăiați împrejur și petrecea împreună cu ei cu slobozenie. Dar, pentru că s-a întâmplat a veni în Antiohia oarecari Ierusalimiteni ce crezuseră din Evrei, Petru se ferea de cei din neamuri și nu mânca și nu petrecea împreună cu ei, ca mai înainte, întâi ca să nu-i smintească pe acei Ierusalimiteni, și a doua ca să-i dea lui Pavel prilej binecuvântat să-l mustre. De aceea l-a și mustrat Pavel pe Petru, iar Petru a suferit mustrarea fără nici o stare împotrivă, căci în acest chip ar fi urmat ca și Ierusalimitenii, ucenicii lui Petru, să se strămute de la tăierea împrejur și de la obiceiurile Legii, văzând că învățătorul lor e mustrat de Pavel, iar el tace, neavând ce să zică. Deci, a sta Pavel împotriva lui Petru, era numai o formă de luptă, iar nu luptă cu adevărat. Pentru că dacă ar fi fost cu adevărat luptă, Pavel nu ar fi mustrat pe Petru înaintea Ierusalimitenilor acelora, ucenicii lui Petru, căci i-ar fi smintit foarte pe aceștia, văzând cum se luptă căpeteniile Apostolilor. Însă lupta aceea închipuită întru arătare, s-a făcut îndreptare a ucenicilor și de aceea nici Petru nu a zis ceva împotrivă, arătând că primea și suferea această stare împotrivă a lui Pavel pentru iconomie.” (Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Epistolelor către Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni, Ed. Σοφία - Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2006, pp. 30-31.)

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:29:48

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca 3
 
Vă asigurăm că după cum ați fost dezinformat despre Sfântul Apostol Petru la fel ați pătimit și în legătură cu ceilalți Sfinții. Înțelepciunea Sfântului Maxim Mărturisitorul este recunoscută de toți Sfinții de după el și cugetul lui este fără abatere cugetul întregii Sfintei Biserici, și dinaintea lui, după cum arată și sinteza făcută din toți Sfinții și din el a Sfântului Cuvios Ioan Damaschin cel care a adunat cel mai pe scurt ceea ce credeau toți laolaltă. În nici un caz consensul patristic nu este opus lui, ci doar că nu a intrat în profunzimea analizei lui, în nuanțele dezbătute de el, fiindcă încă nu apăruse nevoia de a o face. Veți găsi și în Sfinții Părinți mai vechi izvoarele realităților detaliate de el. De altfel în „Ambigua” Dumnezeiescul Maxim ia propoziții ale Sfinților Părinți și le analizează atât de adânc, ajungând în amănunțimea gândirii Sfinților Părinți, arătând că toți au niște adâncimi pe care noi nu le sesizăm, din cauza neputinței noastre. Noi, dacă ne orbim cu păruta deșteptăciune, credem că Sfinții Părinți ar fi opuși Sfântului Maxim fiindcă nu putem surprinde tot ceea ce vor să zică, ci doar suprafața. Dar atât Sfânta Scriptură cât și ei au tâlcuire nu numai istorică, ci și anagogică, și alegorică, și tropologică în același timp. Dacă le opunem una alteia, noi suntem vinovați, rătăcindu-ne și răstălmăcind duhul părinților. Dacă i-ar fi întrebat cineva pe ei personal, în ruptul capului ei nu ar fi spus că se opun Sfântului Maxim Mărturisitorul, ci că au spus același lucru, dar în alt context.
Să vedem însă ce ne scriați dumneavoastră mai departe:
„In cazul analizei parintelui Arsenie Boca, ati aplicat o rigoare exceptionala, crancena as putea spune. Este adevarat ca in unele locuri are exprimari imprecise, dar limbajul dogmatic are o rigurozitate pe care putini o pot atinge. Nu toti pot fi Maxim Marturisitorul. Nu toti au debitul si coerenta lui Hrisostom. Nu toti zboara cu mintea asa sus ca Dionisie Areopagitul. De la aceste imprecizii pana la a arunca anatema pe un om si a-l declara eretic este o cale lunga. Parca prea v-ati fortat sa-l trageti printr-o lunga lista de erezii pe parintele Arsenie, fara ca parintele sa fi avut in cuget sa le propovaduiasca. Eu nu tin minte ca in istoria Bisericii sa fi fost un ereziarh responsabil de atatea erezii la un loc (ati reusit sa adunati vreo 20 sau mai bine). De aceea spun ca articolul dvs transpira de incrancenare. Daca un cuvant al parintelui Arsenie nu sta in matricea dogmatica sistematizata pe care o avem noi azi gratie sf. Marturisitor Dumitru Staniloae (eu il recunosc ca sfant), inexistenta in vremea parintelui Arsenie, sarim ca arsi. Dar explicitarile parintelui Arsenie sunt suficiente ca sa arate ca ceea ce era imprecis formulat, sau pus intentionat dubitativ, era limpede pentru el.”

Noi îl admirăm pe Părintele Profesor Dumitru Stăniloae ca pe un purtător de duh și continuator al Sfinților Părinți. A-l declara ca Sfânt însă ține de Sfântul Sinod, nu putem să ne punem mai sus ca Sfânta Biserică.
Ați remarcat bine lipsa Părintelui Arsenie Boca. Aceasta nu vine din retorică, ci din faptul că s-a lansat în dogmatisiri fără să își curățească mintea de patimi. Dacă ar fi lucrat cu seriozitate pocăința ar fi înțeles dogmatica Ortodoxă, sau ar fi recunoscut că nu o înțelege și ar fi tăcut cu smerenie. Sfinții Părinți lămuresc, sfinția sa încâlcește problemele scriind „dubitativ”. Scrierile sale sunt duplicitare și contradictorii (una spune direct, alta contrazice indirect prin înțelesuri) ceea ce arată tocmai că nu a înțeles deloc, ci și-a însușit după ureche Ortodoxia. Ceea ce susținea într-un loc prin enunțare, dărâma în zece prin demonstrare. Nu era nevoie să citească dogmatica Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, putea să-l întrebe sau să îi rămână ucenic, înainte de a se apuca de a dogmatisi fără rânduială. Dacă a căzut din ascultare, din dorința de a face Mănăstire de Maici, având ca stareță pe Maica Zamfira, a căzut și din înțelegerea ce i-ar fi venit dacă ar fi păstrat legătura cu preacucernicia sa. Dacă ar fi citit măcar micuța carte de dogmatică a Sfântului Ioan Damaschin, prezentă într-un limbaj accesibil și pe vremea formării sfinției sale și dacă ar fi înțeles-o printr-o cercetare stăruitoare a fiecărui punct dezbătut, altfel ar fi arătat toate scrierile și predicile sfinției sale, inclusiv pictura de la Drăgănescu și „Cărarea Împărăției”. Superficialitatea în credință te face (dacă ești smerit) să te alarmezi și să te oprești singur din misiune, nu îți justifică ereziile. Mulți ereziarhi au mers pe o latură greșită, fiindcă nu au înțeles latura ce părea opusă, dar de fapt completa înțelegerea. Latura pe care au mers, însă, era corectă, dar fiind incompletă, devenea un neadevăr. Încăpățânându-se să nu primească și completarea echilibrată a realității, deveneau mincinoși și dezbinați de prea deplina credință a Sfintei Biserici. Sfinția sa, cum bine ați remarcat, vrând să pară atotcunoscător, a abordat cu superficialitate toate laturile neînțelegând, însă, nici una din ele, astfel că a fost complet dezbinat de Sfânta Predanie, ne mai având decât o suprafață declarativă de Ortodoxie, însă în profunzime un gol umplut de înțelesuri eretice. A abordat multe probleme eclectic, după moda New-Age și de aceea a greșit așa de mult. Nu este vina noastră că i le-am descoperit, ci a sfinției sale că le-a emis.
Nu este suficient să te uimești de mulțimea ereziilor unui om și să concluzionezi că așa ceva nu se poate. Este necesar a studia aceste abateri în lumina Sfinților Părinți și a vedea dacă este ceva real sau o invenție. Așteptăm să abordați măcar una din ereziile sfinției sale și să demonstrați că nu este erezie, nu să contraziceți fără argumente toată demonstrația, fiindcă vă dărâmă idolul căruia îi sunteți dator… pentru ce? Nu el v-a creat, nu el v-a purtat de grijă, nu el s-a răstignit, ci Hristos Adevărul căruia dumneavoastră vă împotriviți, numind pe sfinții Lui eretici notorii, doar pentru ca să demonstrați că Părintele Arsenie Boca nu este eretic. Ca să scăpați de acuzația de erezie pe clientul dumneavoastră acuzați pe cei ce îl vădesc, nedreptățindu-i. Este un meșteșug avocățesc, dar nu este un mod de a lucra al celui ce caută adevărul mai presus de orice. Nu-l mai răstigniți încă o dată pe Hristos, apărând neargumentat minciuna.
Vedeți studiul a fost obositor pentru dumneavoastră fiindcă nu stăpâniți noțiunile dogmatice, deși ați urmat studii teologice. Facultatea de Teologie nu asigură cunoașterea Sfinților Părinți, ci îți arată doar unde să îi găsești. Studiul adevărat teologic este alergarea la sursă, la Sfânta Predanie.
Sfinții Părinți n-au fost niciodată dubitativi în exprimări, fiindcă se jertfeau pentru adevăr, dându-și chiar și viața. Ei făceau la toată lumea limpezi problemele, nu-i încurcau de cap pe bieții cititori, cum a făcut sfinția sa.
În realitate Părintele Arsenie Boca nu numai că nu avea darurile Sfinților enumerați de dumneavoastră, dar nici măcar nu a ajuns la înălțimea unui Părinte Arsenie Boca trecut prin stadiul curățirii de patimi și contemplării naturale, ca să dobândească o cugetare limpede, măcar la nivelul lui. Părintele Arsenie Boca de acum este mai jos de Părintele Arsenie Boca ce ar fi putut să fie, dacă era smerit și păstra legătura cu Sfânta Biserică. Multele vedenii pe care le-a primit și nu le-a cercetat împreună cu duhovnicul, lecturile împrăștiate și dăunătoare din hinduism, filozofii și alte religii, s-au asociat la dorința de a atrage lumea la sfinția sa, la amăgirea unei misiuni mai înainte de vreme și i-au dat o minte încâlcită, care celor ce nu cunosc Sfânta Tradiție li se pare a fi savantă datorită întortocherilor. Bieții ucenici, se acuză pe ei înșiși că nu pot înțelege cele spuse de sfinția sa printr-o falsă smerenie, datorită ideii preconcepute că preacuvioșia sa este un Sfânt cum nu a mai fost altul pe pământ. Nu le vine să creadă că de fapt Părintele Arsenie Boca nu a cunoscut nici medicina, nici Ortodoxia, nici matematica, nici genetica, nici pictura, ci se lasă influențați de o părere ce plutește online despre geniul de la Prislop, în loc să capete adevărata smerenie de a cerceta cu osteneală Sfânta Predanie și a-și întemeia începutul pocăinței pe Adevăr, renunțând a fi creduli în ceea ce spune gura lumii. Nu lumea, nu ProTV-ul s-au răstignit pentru noi, ci Hristos Calea, Adevărul și Viața, ale Cărui mădulare sunt mărturisitorii adevărului, adică Sfinții Părinți.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:31:42

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca 4
 
Să vedem ce scrieți mai departe:
„Mai este si problema autenticitatii scrierilor aparute pe seama parintelui ca ciupercile dupa ploaie. Exista un timbru, o amprenta a cuvantului parintelui Arsenie care se recunoaste, o exprimare directa si concisa, darza si taioasa care nu se confunda. In afara de Cararea Imparatiei, am dubii ca multe dintre celelalte lucrari au fost alterate. Iar cartile de marturii cuprind multe exagerari ale crestinilor evlaviosi sau imprecizii datorate intelegerii limitate sau memoriei deformabile, deci nu sunt de luat in seama la nivel dogmatic.”
Îmi pare rău că trebuie să vă atrag atenția, dar creștinii cu adevărat evlavioși nu sunt exagerați, ci echilibrați. Având astfel de ucenici, înseamnă că ceva din lucrarea sfinției sale i-a atras (ceva deci exagerat), căci pomul după roade se cunoaște.
Destul a parcurge „Cărarea Împărăției” pentru a te îngrozi, dând la două pagini de o erezie. Ne uimim și noi, ca și dumneavoastră, cum de au încăput atâtea erezii într-o amărâtă de carte și la ce culme a înșelării a putut ajunge un biet om.
E adevărat că sfinția sa avea un stil grosolan, inconfundabil, nicăieri întâlnit la Sfinții Părinți. Însă acesta se întâlnește și în apocrifele puse în seama lui.
De aceea, cei ce au făcut studiul de mai sus au apelat cu seriozitate la scrierile recunoscute a fi ale sfinției sale, distingându-le cu multă sârguință de scrierile mincinoase puse pe seama lui, dar nu au lăsat nici scrierile ucenicilor, fiindcă confirmă și stilul, și duhul, și cele scrise de sfinția sa.
Există această meteahnă a celor ce-i iau apărarea (dintre intelectuali) în a respinge tot ceea ce nu corespunde cu imaginea lor despre sfinția sa. Este un rezultat al comportamentului duplicitar al sfinției sale care se arăta într-un fel la cei simpli, în alt fel la cei sofisticați, pe primii vrăjindu-i cu minuni ieftine și profeții false, cu vedenii, profitând de credulitatea lor, pe ultimii fermecându-i cu o falsă smerenie, cu simțiri de umilință și idei încâlcite ce par savante, la toți inducându-le stări prin hipnoză, remarcate de toți, dar interpretate ca fiind privire dumnezeiască. Aceasta este un lucru întâlnit în toate mărturiile ucenicilor, fără abatere, fie că e vorba de cei intelectuali, fie că e vorba de cei fără de carte:
„Deu 19:15 Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.
Evr 12:1 De aceea și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte.”
Mai mult, dacă cineva analizează comparativ scrierile ucenicilor cu predania în scris, în predici și în pictură a sfinției sale, vede că toate au ceva comun: punerea accentului pe propria lui persoană și pe propriile lui păreri, în detrimentul lui Hristos și al Sfintei Tradiții. O astfel de uniformizare între fani și autori este mai rar de găsit, oricât am căuta în istoria ereziilor sau a literaturii beletristice.
Ce ne mai scriați:
„Certuri intre sfinti? Au fost si vor fi, dar certaretii tot sfinti au ramas. Pavel i-a sarit la gat lui Petru, cei 10 apostoli s-au enervat pe fiii lui Zevedeu ca au vrut intaietate; Ioan Gura de Aur l-a blestemat pe Epifanie de Salamina, la fel si celalalt si, ce sa vezi?, blestemele li s-au implinit amandurora. Asa ca nu mă mira ca sf. Dumitru Staniloae a fost trist de ce a auzit despre fostul sau ucenic (desi vina era a oamenilor care exagerau, a se vedea o declaratie din dosarul de securitate al par. Arsenie in care marturisea cu tristete ca s-a trezit cu o faima nedorita sau, in alt loc, ca oamenii vin la el ca la un atelier mecanic – sa-i repare – dar nu vor sa-si schimbe viata), sau ca sf. Cuv. Arsenie de la Techirghiol era nemultumit de unele afirmatii. Poate ca acel „fost in duhul lui Ilie in urma cu 300 de ani” se referea la jertfa dura a Brancovenilor din urma cu 3 secole, a carei consecinta a fost inmultirea harului in popor prin proroci, inclusiv in el („eu am fost nascut pentru rugaciunile Brancovenilor”). Poate ca parintele i-a transmis omonimului de la Techirghiol ca va prelua stafeta de luminator al neamului, ceea ce s-a si intamplat: unul s-a micsorat (Boca), iar celalalt a crescut (Papacioc).”

Iarăși remarcăm încă o înălțare deasupra Sfântului Sinod (rod al felului de a se pune deasupra ierarhilor pe care îl avea Părintele Arsenie Boca) declarând Sfinți pe oamenii duhovnicești. Noi îl apreciem mult pe Părintele Arsenie Papacioc, dedicându-i un capitol admirativ aparte în studiul de mai sus. Credem că și preacuvioșia sa, și Părintele Cleopa, și Părintele Ioanichie Bălan, și Părintele Paisie Olaru, și Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sunt modele autentice de sfințenie, dar a-i declara Sfinți este numai al Sfintei Biserici.
Dumneavoastră, după cum se vede, răstălmăciți viețile și cuvintele sfinților în rău, iar ale Părintelui Arsenie Boca în bine. De ce lucrați cu dublă măsură? De ce pentru unii mumă, pentru alții ciumă? Noi nu am auzit că Sfântul Apostol Pavel a fost vreun cuțitar să sară la gâtul cuiva. Înainte de a primi Sfântul Duh a prigonit Sfânta Biserică, dar după? Cum puteți spune că a sărit la gâtul Sfântului Apostol Petru?
Sfinții Apostoli s-au certat pentru întâietate înainte de a fi botezați, deci pe când nu erau Sfinți.
Sfinții Ioan și Epifanie nu s-au blestemat, ci și-au trimis scrisori prorocești, în care se arată marea dragoste a arătării păcatului celuilalt, pentru ca astfel să se împace. Nu priviți din prisma patimilor personale viețile sfinților.
Ce perversiune irațională să declari că a fi în duhul lui Ilie acum 300 de ani se referă la Brâncoveni, care și-ar fi dat din nou capetele doar ca să combată această idee hindusă, fiind foarte buni cunoscători ai Ortodoxiei. Este stilul răstălmăcitor demonic pe care vi l-a transmis duhul (ce l-a ispitit pe Părintele Arsenie Boca) în acea convorbire de 1 minut, sau doar un meșteșug avocățesc, nelalocul lui în problemele credinței. Ce mândrie să te socotești rodul rugăciunilor unor Sfinți Mucenici, când te-ai zămislit într-o familie mixtă, deci fără Sfânta Cununie, prin desfrânarea foarte gravă dintre o Ortodoxă și un eretic uniat. Cum s-ar fi putut apărătorii Dreptei Credințe să se roage ca cineva să păcătuiască, adică să aibă loc o astfel de zămislire necurată?
Cele spuse de Părintele Arsenie Papacioc nu au legătură cu Sfinții Brâncoveni, ci cu credința Părintelui Arsenie Boca în preexistența sufletului și că este reîncarnarea unui înger, care s-a prefăcut în Ilie, apoi în înger, apoi în Ioan , apoi în înger și apoi în Zian. Dacă veți citi cu luare aminte la textul scris de sfinția sa numit „Taina lui Ilie și Ioan”, veți înțelege, apoi veți vedea că aceasta consună și cu mărturia ucenicilor hipnotizați de sfinția sa special ca să-l vadă și ca Ilie, și ca Ioan, și ca Arsenie. Apoi fiind cutremurat de astfel de hule veți privi pictura de la Drăgănescu unde se pictează pe sine ca Sfântul Ioan Botezătorul, sau ca Mântuitorul și reprezintă duhuri necurate care ies din om, ca și cum ar fi sufletul lui, și veți vedea simbolurile păgâne așezate pe capetele sau în mâinile sfinților și veți avea în față întreg tabloul al rătăcirii și pierzării lui.
Dar pentru aceasta trebuie să vă puneți prin pocăință în lumina Sfinților Părinți și a Sfintelor Icoane pentru a vi se deschide ochii înțelegerii. Studiul de mai sus le cercetează cu amănunțime și concret, pentru ca cel ce dorește adevărul să se lămurească cu ușurință, având atâtea mărturii adunate la un loc și cititorul, dacă își dezleagă conștiința de datoria părută față de un rătăcit (prin Sabia Cuvântului și datoria față de Adevărul răstignit pentru el), va avea conștiința proprie care îi va confirma acestea cu mare glas.
Lăsați comparațiile fabuloase cu care ne-au obișnuit, în mod rătăcit, ucenicii sfinției sale care au ajuns să Îl compare cu Maica Domnului și cu Sfântul Duh. Nu avea cum să se micșoreze Boca și să crească Papacioc, fiindcă nu a fost nici primul Ioan, nici al doilea Hristos. Iar duhurile lor au fost contrarii între ele, primul mergând după părerea proprie, al doilea după ascultarea de soborul Bisericesc și Sfinții Părinți. Veți înțelege mai bine aceasta dacă veți parcurge paralela din tabelul Arsenie vs. Arsenie, din studiul de mai sus.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:33:22

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca 5
 
Iată ce ne mai scriați:
„Cu doamna Lidia Staniloae am vorbit personal la o emisiune difuzata la Trinitas Tv in 2014 si cand am intrebat-o de parintele Arsenie Boca in relatie cu parintele Staniloae, a sarit ca arsa. Toti cei care au urmarit emisiunea au fost de acord ca sarit calul in modul vehemenal tonului abordat. Se pare ca unii oameni l-au desconsiderat pe parintele Staniloae in favoarea parintelui Boca, ceea ce ar fi o nedreptate, dar a-i nega celui din urma contributia la aparitia primelor 4 Filocalii ar fi iar nedrept.”

Nimeni nu cere doamnei Lidia Stăniloae să fie despătimită în manifestările ei, însă aceasta nu implică ideea că a mințit în memoriile sale. Contribuția Părintelui Arsenie Boca la Filocalie a fost una financiară, cea intelectuală fiind doar o copertă hidoasă, ce batjocorește pe Domnul Hristos, de care Părintele Dumitru Stăniloae și-a dat seama și a înlăturat-o, după cum și la reeditarea Filocaliei volumul 4 a scos pomenirea numelui Părintelui Arsenie Boca, datorită faptului că preacuvioșia sa a suferit o gravă cădere de la duhul filocalic, dezamăgindu-l pe marele tâlcuitor.
Dacă veți cerceta studiul de mai sus este dezbătută și această problemă cu citate din ucenici, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae și chiar din Filocalie. Părintele Arsenie Boca a adus un singur mic manuscris (în Română) din Filocalie, de care Părintele Profesor nu pomenește decât în trecere, fiindcă era nesemnificativ față de multele ediții (cele mai multe în limba greacă) pe care le-a folosit în tâlcuire. Părintele Arsenie Boca nu cunoștea limba greacă (după cum mărturisește chiar el însuși) și nu avea experiența lăuntrică a pazei minții, fiindcă nu era în ascultare și se lăsase capturat de vedenii mincinoase. Nu a contribuit astfel nici la crearea termenilor filocalici, nici la înțelegerea lor. Nu avea cum, sărmanul.
Iată ce ne mai scriați:
„Ca sa rezum: am parcurs de trei ori „Cararea Imparatiei” si nu am gasit greselile dogmatice reclamate de dvs. Am fost juristconsult 5 ani, din 2005 sunt neintrerupt avocat pana in prezent, iar din 2014 licentiat in Teologie (din pasiune), asa ca am un simt critic foarte dezvoltat si miros unde deraiaza dreapta credinta.”

Ne iertați, dar nici un Ortodox nu poate să se considere pe sine infailibil în credință. Toți ne luăm după Sfinții Părinți, nu după propria părere că am fi detectori de minciuni fără de greș. Această siguranță de sine precis este o moștenire din „Cărarea Împărăției” și de la duhurile ce au insuflat-o. După cum s-a arătat mai sus, datorită parcurgerii de atâtea ori a cărții vătămătoare de suflet numită „Cărarea Împărăției” vi s-au amestecat noțiunile și nu mai știți care este Ortodoxia. De fapt numiți Dreapta Credință părerea indusă în dumneavoastră de sfinția sa, și (ca roadă a lucrării amăgite și amăgitoare a preacuvioșiei sale asupra minții dumneavoastră) Sfânta Tradiție nu numai că nu o înțelegeți, dar ce este mai grav o considerați plină de greșeli, eretici notorii, blestemători, cuțitari și deci… relativă.
Numai Părintele Arsenie Boca este criteriul dumneavoastră suprem, fiindcă… îi sunteți dator. Experiența de avocat v-a făcut să nu căutați adevărul, ci să vi-l dezvinovățiți pe Părintele Arsenie Boca care v-a devenit un fel de client al minții. Din păcate nu vă opriți aici, ci acuzați pe Sfinții Părinți, doar fiindcă că ei au tăria să îi vădească fraudele intelectuale și cele din credință. Din cauză că Părintele Arsenie Boca s-a făcut el însuși (prin primirea vedeniilor mincinoase de la vrăjmași) dușmanul Sfinților Părinți și s-a exclus din soborul bisericesc, dumneavoastră (ca un avocat ce ține la clientul său) îi tratați pe aceștia ca pe dușmanii personali și ieșiți cu mintea din hotarele Bisericii. Și aceasta numai pentru că ceea ce susțin ei (adevărul) îl arată pe cel căruia îi sunteți îndatorat un mincinos și auto condamnat la părăsirea lui Dumnezeu.
Ceea ce nu înțelegeți, însă, este că nimeni nu îl condamnă, ci doar îi arată abaterile de la Sfânta Tradiție, ca nimeni să nu urmeze rătăcirile lui, pentru a nu-l împovăra cu responsabilitatea altor amăgiți. Autorii acestui studiu, de nenumărate ori au scris că îi țin partea și nu au nimic împotriva sfinției sale, și i-au îndemnat pe toți să se roage pentru preacuvioșia sa și pentru întreg neamul Românesc ca să scape de amăgire și să se întoarcă la mântuire, despre care am fost învățați prin Sfinții Părinți. Și nu numai că au scris, dar așa este și în inima lor. Nu vor să judece persoana, ci să stea cu luare aminte în fața învățăturilor sale și să aleagă ce este bun și ce este rău. Așadar, dacă doriți adevărul cercetați ce este conform sau nu cu Sfânta Predanie în acest studiu și, dacă se abat autorii de la Ea, arătați unde anume, și ei se vor bucura din toată inima să se corecteze, dar dacă se abate Părintele Arsenie Boca, de dragul lui corectați-vă pe dumneavoastră, mai ales dacă vă simțiți dator față de el, ca să nu fie vinovat suplimentar pentru o altă victimă (chiar dumneavoastră) pe care a rupt-o de la Ortodoxie.
Să parcurgem mai departe epistola dumneavoastră:
„Parintele si-a permis un stil liber, mai ales pentru ca lucrarea nu a fost gandita pentru tipar, ci mai degraba a fost rodul unor cugetari care ulterior s-au inmanunchiat intr-un manuscris de carte. Acest stil liber va incomodeaza pe dvs si-i cautati pricina de erezie, ceea ce este suspect avand in vedere adanca dvs pregatire teologica.”
După cum v-am spus nu am o pregătire teologică reală. Aceasta are patru etape: curățirea de patimi, contemplația naturală, sălășluirea Sfintei Treimi, iar apoi cuvântarea de Dumnezeu sau teologia. Așadar, dacă nu am pus încă început bun nici măcar la curățirea de patimi, cum aș putea fi pregătit teologic și de unde adâncime dacă nu cobori mintea în adâncul iadului pentru a te smeri? Dar aici nu este vorba de mine, autorii acestui studiu au încercat din toată ființa lor să nu se abată de la adevărații teologi ai adâncului dumnezeiesc. De dragul Sfinților Părinți trebuie primit adevărul și comparat cu predania Părintelui Arsenie Boca.
În privința sfinției sale, nu ar avea nimeni nimic împotrivă, nici autorii acestui studiu, să fi rămas cu stilul său. Problema nu este stilul, ci nu a exprimat adevărul. Orice stil, dar în adevăr. Chiar și stilul Părintelui Arsenie Boca, dar în Ortodoxie.
Însă ținem să vă atragem atenția că dacă ar fi ajuns la adevăr, uimindu-se de El s-ar lepădat de siguranța grosolană de sine și ar fi coborât într-un adânc al umilinței, iar atunci și-ar fi schimbat precis și stilul, căpătând prin adevăr siguranța blândeții, smereniei și dragostei. Nu stilul lui ne incomodează, el este consecința directă și rodul micimii de suflet provenită din neascultare, minciună și erezii.
Sfânta Scriptură ne învață și despre stil să avem grijă:
Col 4:5 Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară (de Biserică), prețuind vremea. Col 4:6 Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.
Nu același lucru se poate spune despre stilul butucănos cu siguranță de sine al Părintelui Arsenie Boca, care pare că îți aruncă piper în ochi și în urechi, având în sine damful disprețului evident.
Iată acum și cum ne mustrați pe noi (lucru pentru care vă mulțumim):
„Este izbitoare asemanarea cu fariseii care-i smulgeau cuvintele Mantuitorului ca sa-L acuze de hula, dvs smulgeti cuvintele parintelui Arsenie ca sa le puneti la zidul infamiei.”
Cum de lăudați stilul de „bici al lui Dumnezeu” care vădește păcatele oamenilor fără milă, al Părintelui Arsenie Boca, iar când cineva se străduiește să-l ocrotească pe el, dar să atragă atenția asupra rătăcirii învățăturilor lui, îl acuzați de fariseism. Nu cumva iar umblați cu două măsuri? Nouă ne este milă și de el, și de dumneavoastră, și de toți ucenicii lui. Nu îl vrem la zidul infamiei, ci să fie iertat de Dumnezeu. Însă învățăturile sfinției sale care l-au dus spre rătăcire și fac atâta rău unui neam întreg am vrea să piară, cu totul, inclusiv cu pomenirea lor, ca să crească minunatul Cuvânt al lui Dumnezeu, prin pocăință. Este ceea ce porunceau și Sfinții Apostoli:
Fap 19:18 Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor.
Fap 19:19 Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți.
Fap 19:20 Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.

Nu cumva și pe ei îi considerați farisei?
O etapă importantă pentru mântuirea sfinției sale este ca nimeni să nu-i mai urmeze rătăcirea, pentru a nu-și mai păstra decât povara păcatelor proprii pe care le-a făcut din neascultare, dispreț față de oameni, învățături rătăcite și conviețuirea cu o maică, și să nu aibă în plus povara celor ce nu se mai spovedesc la duhovnic, ci doar la mormântul sfinției sale (că așa a făcut el având ca duhovnic un mort de 200 de ani, mort devenind și el față de Sfânta Biserică), sau povara celor ce au devenit adepți ai ecumenismului (și noii spiritualități bolnăvicioase și hinduse) în urma predicilor și picturilor sale, sau povara celor ce au făcut din căsătorie leagăn de plăcere trupească și necurăție (cu pretext că așa își păstrează sănătatea) după cum învață sfinția sa, sau celor ce au început să se închine la duhul lui antihrist prin învățăturile și picturile lui.

Dr. Victor Ardeleanu 24.01.2016 00:36:23

Oare Sfinții Părinți au greșit dogmatic în cărțile lor, sau doar Pr. Arsenie Boca 6
 
Iată ce ne recomandați, din dragoste față de noi:
„Ca sa verificati ceea ce sustineti dvs, iesiti in fata poporului la Prislop si spuneti-i ca Arsenie a fost un eretic, ca sufletul lui este in iad si ca trebuie noi sa ne rugam pentru el ca sa-l scoatem de acolo. S-ar putea sa simtiti aceeasi frica pe care au simtit-o carturarii cand i-a intrebat Hristos in templu despre botezul lui Ioan, de unde era: le-a fost teama ca-i ucide lumea cu pietre daca raspund pentru ca toti erau incredintati ca Ioan era proroc. Ati fi gata sa pariati cu viata tot ceea ce ati scris mai sus? Daca nu, e apa de ploaie.”
Probabil v-ați dori să ne vedeți linșați, ca să scăpați de mustrarea conștiinței și adevărului din Sfinții Părinți?
A paria este un păcat, și niciodată nu am spus că sufletul sfinției sale este în iad, fiindcă i-a rămas posibilitatea pocăinței. Însă cu siguranță învățăturile sfinției sale duc la iad și strădania acestui studiu este nu a-l osândi pe el, ci ca toți (inclusiv cei de la Prislop) să afle că învățăturile sfinției sale au fost eretice și să se lepede de ele. Nu să se lepede de el, ci de dragul lui să se lepede de ele. Ca să spunem despre sfinția sa că a fost eretic, aceasta noi nu o putem face. Este nevoie de hotărârea unui Sfânt Sinod care să arate dacă s-a dezbinat până la sfârșit de Sfânta Biserică sau nu, ci s-a pocăit public. Dacă însă nu s-a pocăit până la moarte de învățăturile sfinției sale ce sunt date anatema de Sfintele Sinoade Ecumenice, nu mai este nevoie de un alt sinod, fiindcă el însuși s-a pus pe sine în partea celor ce propovăduiesc învățăturile pe care Ele le-au anatemizat, dezbinându-se pe sine de Sfânta Biserică, ceea ce este cel mai grav păcat, aruncându-se și înecându-se astfel în toată drama consecințelor gestului său.
Puțin mai devreme o acuzați pe doamna Lidia Stăniloae că a sărit ca arsă pentru a-și apăra ideile și tatăl. Dar văd că aici descrieți pe ucenicii sfinției sale ca pe niște fanatici religioși, ca iudeii care l-au răstignit pe Hristos, gata de a ucide pentru Sfântul lor. Nu mă miră, am observat cu toții acest fel de fanatism printre ucenicii sfinției sale. Cei care încep să aibă cultul Părintelui Arsenie Boca, printre primele simptome ale rătăcirii lor este căpătarea unui duh de intoleranță, și credința că sfinția sa este un Sfânt cum altul nu a mai fost. Vedeți, dacă el nu a vrut să fie în comuniune cu restul oamenilor din Biserică și ucenicii l-au recepționat la fel, făcându-l în ochii lor izolat, mai deosebit, mai important, mai autoritar decât toți ceilalți din Sfânta Biserică. Aceasta este pecetea și gravitatea cea mai mare a rătăcirii sfinției sale, care cuprinde atât de mulți azi, că nu mai poți găsi în magazine literatură patristică, ci doar scrierile unui amăgit. Este urmarea întunecării raționale datorată învățăturilor egoiste, centrate pe sine, ale sfinției sale și lucrării duhurilor cu care a colaborat și mai acționează prin rațiunile mincinoase din scrierile, predicile și picturile sale, și direct prin întărâtarea și hipnoza sufletelor celor care vin la mormântul său și se roagă în numele lui:
Ioan 8:44 Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii.
Cu adevărat, bine ați remarcat, ucenicii sfinției sale au un duh sălbatic și tulburat, neadmițând a fi contraziși, neprimind contraargumentele, și uzând de orice stil, motivație și argumentație, numai ca să impună idolul lor. Dar aceasta este o mărturie în defavoarea sfinției sale, pe care, fără să vreți o faceți.
Creștinii adevărați nu ar ucide niciodată ca să-i apere pe adevărații Sfinți. Ei sunt echilibrați și plâng de mila celor ce hulesc, preferă să li se verse sângele lor, dar nu să-l verse pe al păgânilor, fiindcă ei seamănă cu Hristos Adevărul cel Răstignit, iar nu cu tatăl minciunii cel ucigaș.
Mat 5:20 Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
Mat 5:21 Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
Mat 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
Mat 5:44 Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc,
Vedeți ce ne învață Domnul Hristos? Nu numai să nu ucidem, dar că suntem ucigași și doar dacă ne mâniem. Chiar dacă i-ar privi pe autori ca pe vrăjmași, fiindcă se împotrivesc ideilor preconcepute și rătăcite ale lor (care le-au fost inoculate de fabricanții mitului de la Prislop cu viclenie, din interes personal), ar trebui să se roage pentru ei, deși gestul de a arăta Adevărul după Sfinții Părinți este dragoste duhovnicească autentică fără interes, fiindcă nimeni nu finanțează așa ceva, ci chiar trezește împotriviri extremiste ce pun viața în pericol, după cum ați sesizat. Așadar studiul lor este făcut în duh de jertfă și asumarea consecințelor pe care le-ați pomenit, iar nu vrăjmășie. Ați văzut vreodată ucenici ai Părintelui Cleopa sau Arsenie Papacioc amenințând pe cineva când nu este de acord cu ei, că dascălii lor ar fi Sfinți? Nu numai atât, dar fiind roade ale unor oameni duhovnicești, deși îi cinstesc ca atare, nu fac tam-tam-ul de la Prislop și nu vor să silească pe nimeni să fie de acord cu ei. Au fost învățați de dascălii lor să fie fii smeriți ai Sfintei Biserici și ascultător ai Sfântului Sinod. Noi însă știm cum se ridică ucenicii Părintele Arsenie Boca de la masă, când încerci să le spui adevărul, amenințând cu răzbunarea din partea „sfântului” lor.
Eu și autorii acestui studiu vă mărturisim că a paria este un lucru lumesc și păgân, dar a-ți pune viața pentru adevăr este mucenicie. Cu lacrimi vedem că în toate librăriile, pangarele și mințile oamenilor se duce război împotriva lui Hristos înlocuindu-se cărțile Sfinților Părinți cu cărțile de care recunoașteți și dumneavoastră că sunt falsuri, ale Părintele Arsenie Boca, dar și cu scrierile rătăcite ale lui. Da! Este un război mare între uniatism, ecumenism, păgânism, noua spiritualitate din burta calului troian numit Părintele Arsenie Boca, de o parte, și Adevăr adică Sfânta Tradiție, din cetatea Sfintei Biserici. Credem că vor fi și oameni uciși pentru Ortodoxie din partea celor ce vor să impună cu sila și mijloacele moderne de manipulare curentul reprezentat de sfinția sa. Credem și mărturisim că este cel mai mare har să suferi pentru adevăr, deci cei care vor fi omorâți pentru că nu au fost de acord cu învățăturile Părintelui Arsenie Boca vor fi considerați printre marii mucenici înaintea lui Dumnezeu, biruind atât de multe erezii, după cum le-ați numărat chiar dumneavoastră. Dacă vom primi sau nu chiar noi acest har, este o mare mândrie și doar ca să cugetăm, darămite să o mai și dorim. Părintele Arsenie Boca avea această mândrie de a dori să devină mucenic, de aceea a și murit așa de urât, ca noi să ne trezim (mai multe amănunte despre cum a fost moartea reală a sfinției sale veți găsi în studiul de mai sus). Noi ne rugăm lui Dumnezeu să nu cădem în astfel de trufie, ca nu cumva să dobândim astfel de sfârșit ca sfinția sa.
Chiar dacă noi nu ne vom învrednici de moarte pentru a mărturisi adevărul și primejdia grozavă pe care o constituie predania sfinției sale (vătămătoare de suflet și profund antiortodoxă), prin aceasta, însă, nu puteți huli că cele luate de la Sfinții Părinți pentru a ne lămuri și a-i combate rătăcirea ar fi apă de ploaie, fiindcă ele sunt spuse de Sfântul Duh prin Sfânta Predanie:
„Mat 12:31 De aceea vă zic: Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
Mat 12:32 Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.”

Atenție! Să nu cădeți în astfel de hulă…


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:54:02.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.