cunoasterea binelui si al raului
 

4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! 5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".


Va spun cum interpretez eu partea asta. Mi se pare ca inainte de a pacatui, oamenii nici macar nu stiau ce e ala rau. De aceea nu aveau cunostinta binelui si al raului. Ca pestele care se afla in apa si nu stie ca e in apa, ca numai apa o cunoaste. Am ajuns la interpretarea asta deoarece toate pacatele si patimile mele m-au dus la o cunoastere pe care as fi vrut sa n-o am niciodata. Si cu cat am mai multe pacate, cu atat mai bine vad raul din ceilalti, pentru ca il cunosc, si ii judec.
Cum se interpreteaza pasajul asta?

A spus in mod ironic ca "veti cunoaste binele si raul". Omului i se pare ca placerea celor sensibile, pe care o gusta, sau cele sensibile insesi constituie adevaratul bine. Si tinand seama de aceasta parere viitoare a omului, Dumnezeu numeste cu anticipatie pomul din care va gusta el, in sens ironic, pom al cunostintei binelui si raului. E bine sa fim atenti si la expresia "se vor deschide ochii". Asta nu inseamna ca Adam umbla precum un orb prin rai. Ochii care se vor deschide, sunt ochii simtirii. Asa se face ca dupa Inviere, multi nu-L vor recunoaste pe Hristos, desi petrecusera cu El multa vreme.

Da, nici eu nu cred ca putem cunoaste ceva ce nu experimentam in cel mai direct mod cu putinta. Cu toate acestea, este bine sa ne ferim de pacat fara a'l mai experimenta, ci doar in baza credintei si increderii in cei cu viata aleasa, care au fugit de el.

Nu este nevoie sa ne drogam, ca sa ne fie teama de droguri si sa fugim de ele. Tot asa, nu a fost nevoie ca parintii din pustie si sfintii sa experimenteze toate nenorocirile de patimi trupesti (desfranari de tot felul) ca sa lupta contra lor si sa predice ferirea de ele.

Omul putea cunoaste binele si raul si fara sa cada in pacat. Eu asa cred. Faptul ca abia dupa ce a calcat porunca, omul a inteles mai bine pacatul se datoreaza faptului ca acest lucru i'a grabit cunoasterea, care ar fi venit la vremea potrivita.

[COLOR=darkred]Daca omul nu ar fi putut cunoaste binele si raul, fara a cadea mai intai in pacat, aceasta l'ar face pe Dumnezeu nedrept si constrangator la pacat, spre a putea ajunge la asemanarea cu Sine, adica la cunoasterea binelui si a raului, omul fiind nevoit sa treaca prin pacat !!![/COLOR]

Frumos spus Dorin, omul putea cunoaste binele si raul fara a cadea in pacat. Dar a cazut! Postarea ta imi aminteste de acel copil ( nu mai stiu numele lor) crescut intr-un mediu virtuos. Traia ca un inger pe pamant, era fara de pacat ..cum il vedea batranul sau. Pe la 20 de ani a murit si intr-o noapte i s-a arata batranului. Era in Iad! Plangand batranul se roaga nopti la rand sa ii arate de ce acolo, toata viata sa a trait ca un inger in trup. Atunci a auzit un glas. Toate l-ai invatat avvo..dar smerenia ai uitat-o! Caderea din punctul meu de vedere "lamureste credinta". Nimic nu iti arata mai bine cat de slab si nimic esti decat [COLOR=Red]propria-ti cadere[/COLOR].. Poti citit toate tratatele de teologie, poti duce o viata desavarstita, poti simti ca stai pe palmele Stapanei, daca nu iti vezi nimicnicia...mergi la Iad precum copilul. Ori teama de Iad nu ai ai decat prin cadere. Daca gresesc Doamne iarta-ma!

Adevarat. Pana nu cadem in pacatul X, nu vom putea iubi cu adevarat si ne'judeca pe cei care sunt tinuti de pacatul X. Cat de usor e sa spui "ala s'a imbatat" sau "ala a cazut in pacat cu ala'lalt". Insa abia cand te vei imbata si tu, ori cand vei cadea in pacat cu altcineva, vei intelege cu adevarat esenta ne'judecarii celorlalti.

Cum spuneam si mai sus, nu este nevoie sa cadem in toate pacatele pentru a ne feri de ele sau pentru a nu le mai judeca atunci cand le vedem in altii. Insa, din marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, iar la cat de neintariti suntem, adesea cadem. Abia apoi ne vom da seama ca prin acea cadere ni s'a aratat mila lui Dumnezeu, adica abia experiind slabiciunea proprie, nu vom mai judeca slabiciunea aproapelui.

Parerea mea este ca A&E pacatuiau si inainte de minca marul, doar ca habar nu aveau de asta :78:
Dar, mai ales, stiu ca marul avea un vierme.

Pai e parerea ta, eu am spus parerea mea.

Da, in religie poti doar sa-ti dai cu parerea

Sigur ca da! Exact ca si oriunde in stiinta cu exceptia aritmeticii.

Interpretarea Sfintilor Parinti se refera la un mod existential, la verbul "a fi" nu la verbul "a cunoaste". In urma pacatului apare un mod ambiguu de existenta omul nu se mai impartaseste de bine, raul imbraca haina binelui- de aceea pomul se numeste al cunostintei binelui si raului.