Intrebare delicata
 

Se poate da canon si oprire de la Sfanta Impartasanie a doua oara desi pacatul a fost dezlegat (de un alt preot) si am primit si dezlegare sa ma impartasesc? La Spovedanie am specificat asta preotului la care m-am spovedit si cu toate ca i-am zis ca am fost dezlegata de pacatul acela si nu l-am mai repetat acesta din urma m-a oprit de la Sfanta Impartasanie. E normal asta? Mai e valabil? Eu dupa care sa ma iau? Ma zapacesc. Dumnezeu daca a dezlegat o data si a iertat, daca nu am mai facut de ce acest preot m-a oprit de la Impartasanie?
Daca exista vreun preot ortodox pe aici si imi citeste postarea i-as multumim mult daca mi-ar raspunde. Doamne ajuta!

Păi din moment ce te-a dezlegat o dată, iar tu crezi în puterea Sfintei Spovedanii, de ce l-ai mai mărturisit a doua oară? Vina mi se pare aici a ta.

Şi încă un lucru: ce e cu schimbarea preotului? E bine să ai un duhovnic al tău la care să te spovedeşti mereu, nu să alergi de la un preot la altul, când nu-ţi convine ce spune unul dintre ei.

Nu a fost cu intentie, facea parte din context. Am si specificat ca am fost dezlegata pentru el dar preotul la care m-am spovedit nu cred ca a inteles si nu prea a stat sa ma asculte decat foarte putin. La acesta merg insa atunci cand am facut spovedania de urgenta era pentru ca el era plecat in concediu si ma simteam vinovata. Nu cred ca am procedat gresit ca daca era el mergeam la el. Si totusi, daca l-a dezlegat alt preot pacatul ce treaba mai avea acum acesta sa schimbe? Nu tot Dumnezeu a lucrat si prin celalalt preot? Ce sens mai are acum sa schimbe acesta?

Da, e normal.


Daca te smeresti nu te zapacesti, insa acum esti cam agitata si... revendicativa.
Nu e in favoarea ta sa ceri socoteala lui Iisus Hristos.


Pentru ca el te cunoate mai bine si te poate indruma mai bine.

Daca un copil face o prostie la gradinita si educatoarea il pedepseste, asta inseamna ca mama lui sa nu-l mai certe?

Raspunsuri obiective. Va multumesc mult.

Multumesc si eu pentru obiectivitate; asta am vrut sa vezi si te-ai smerit de-ndata.

Sa ma iertati. Revin. Am luat canonul dat de duhovnic cu tot cu pacatul deja iertat si marturisit in regim de urgenta in lipsa dansului la un alt preot. Insa nu-mi face bine. Nu ma mai pot concentra in timpul Sfintei Liturghii, ma pierd, mi-e rau, ma doare dupa cap. Nu mai sunt in stare de nimic, nici macar sa ma concentrez pe scoala si alte responsabilitati. Stiind ca pacatul mi-a fost dezlegat o data si impartasit, nu mai inteleg de ce mi l-a legat duhovnicul. Nu sunt suparata pe el, pur si simplu, imi este foarte rau. Si ma gandesc la: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni pe voi. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara." Insa eu sunt impovarata si stresata continuu.
Credeti ca ar fi bine sa discut cu dansul? Sa-i spun toate aceste lucruri? Eu nu mai pot, ma imbolnavesc si se presupune ca la Dumnezeu primesti vindecare si iertare de pacate, dar la mine se intampla fix contrariul pentru ca sunt constienta ca o data ce un pacat este iertat, nu se mai poate lega si neierta. Si chiar nu mai pot si nu inteleg deloc de ce a ales sa faca asta. Seara linistita.

Eu nu inteleg de ce te duci la cel care ti se pare ca n-a fost corect si nu-l rogi sa-si justifice decizia marturisindu-i si framantarile care le ai legate de problema asta.

Da, du-te şi vorbeşte.

În altă ordine de idei, e posibil să fie şi vrăjmaşul cel care te munceşte. :) Nu ne chinuie doar înainte de spovedanie, ci şi după, pentru că nu mai suntem (sau încercăm să ne lepădăm de) în puterea lui. Am o prietenă care s-a pocăit după ce 13 ani a trăit în păcate. S-a adunat şi s-a spovedit, iar ulterior i-a fost foarte rău, a crezut că înnebuneşte. Nu spun că tu ai avea păcate de o gravitatea uriaşă în trecut, te sfătuitesc doar să nu pierzi din vedere că toată viaţa creştinului e o luptă. :)

Asta as vrea sa-i spun. Insa nu stiu cum sa-l abordez. Nu vreau sa-l supar, imi este teama. De 4 luni merg la dansul. Mi-a facut si bine, de cateva ori m-a ascultat si mi-a dat sfat bun. Eram praf, ameteam din orice, m-a dezlegat sa ma impartasesc atunci in fiecare duminica si mi-am revenit. Doar ultima data nu i-am inteles decizia. Am plecat buimaca dupa ce m-am spovedit ultima data la el. Dupa ce m-a ajutat sa-mi revin, m-a bagat mai rau in groapa decat am fost prin decizia pe care a luat-o la ultima Spovedanie. A doua zi, la Sfanta Liturghie m-a bufnit plansul, cand m-am dus sa iau anafura nici nu m-am putut uita la el ca-mi venea sa plang, cand m-am intors am si inceput sa plang. De atunci ma simt doar stresata, nu stiu cum sa-l abordez, nu stiu cum va reactiona dansul. Am fost sfatuita de catre un preot sa cer binecuvantarea de a-mi cauta alt duhovnic.