|
Nasterea acasa - emisiune TV duminica seara la Antena 3
Poate intereseeaza pe cineva. Emisiunea va fi difuzata duminica seara la ora 21 la Antena 3.
https://www.facebook.com/photo.php?v...type=2&theater |
Moda noua, lume lume..
|
Citat:
Si nu e moda noua. Daca ai fi cercetat calumea, ai fi vazut ca in Vest, in diferite tari, se practica treaba asta de multa vreme. Nu sunt obsedati de medicatie ca noi si nici nu vad nasterea ca o boala. |
Am vazut un video din asta grotesc,pe YouTube ,unde o super femeie din asta,naste acasa din picioare ,in living room in fata lui barba-su care filma si-n fata copilului mai mare(3-4 ani),care se uita cand la partile ei intime cand o trage de sani etc... Un spectacol de toata jena !Se mai auzeau si alte femei pe fundal care dadeau cu gura,ce mai se stransese tot familionul sa vaza ce poate fatatoarea. Pana si femelele de caine si pisica pe care le-am avut se ascundeau din fata noastra cand fatau... Le dau dreptate unor Sfinti Parinti care accepta idea ca unii oameni pot fi mai ticalosi si mai prosti decat animalele.
Eu ca femeie stiu ca am nevoie de intimitate si mai ales de liniste ,in acele momente de maxima durere,nu barbat care sa filmeze nici copil care sa se uite in fundul meu la propriu. Or sa ajunga parintii sa se acupleze si in fata copiilor ,ca doar ce problema asa grava este...noi suntem anormali ca nu putem privi aceste enormitati. |
Home birth delivery baby
https://www.youtube.com/watch?v=C-oBckzNCt4 -"it's a girl" :1: Natural Unmedicated Birth : https://www.youtube.com/watch?v=5naQCzDi6aA |
Citat:
La ei si Yoga e cool, si Feng Shui, si New Age si multe altele. Si avortul, apropo. La o adica e dreptul tau, nu-i asa, daca l-ai purtat 9 luni in pantece, sa joci totul pe o carte, daca e sanatos si nastere fara probleme, sa traiasca, daca nu..ce-i mai trebuie doctori, mai tragem un loz. Si apropo, cand mai bine de jumatate din femeile romance, ortodoxe, deh, fac cezariana sau epidurala ca le e frica de durerile nasterii, crezi ca propaganda pentru nasterea acasa le lipseste? Citat:
Desi asigura asistenta medicala pentru mamele sau copii care au probleme (de) la nastere. Sa nu facem confuzii nici sa nu inghitim pe nemestecaste lozinci tampite. |
Citat:
Ma bucur ca ai dezvoltat, ca poate eu am fost cam sumar si unii pricep mai greu.. |
Și alții deloc.
|
Citat:
S-a ajuns asa datorita maniei acesteia de a filma si poza totul, tot mapamondul sa vada ca eu nasc. Atata egocentrism si vanitate mai rar! |
Citat:
Apoi nu stiu de ce oamenii astia salbatici au atata succes intr-o lume civilizata? Astia care apareau in video erau filipinezi, brazilieni sau cam asa ceva;multi dintre ei nu sunt nici crestinati;cum de au devenit modele pt lumea noastra civilizata,in care femeia de mii de ani naste acoperita de vazul tuturora??? |
Sotia mea a nascut primul copil, in noiembrie, acasa, chiar cu Irina Popescu - una din moasele ce vor fi prezentate in emisiune. Totul a decurs perfect, ca un act natural lasat de Dumnezeu. Eram pregatiti pentru acest eveniment, in prealabil am fost la o serie de cursuri.
Actul de normalitate este nasterea asa cum a lasat-o Dumnezeu, in cadru intim fara interventii chimice din afara. Nasterea in spital ca regula in sine este o anormalitate sustinuta in societate de o lipsa acuta de cunostinte. Secretia hormonilor de stres cauzati de inhibarea camerei de spital si a personalului din jur blocheaza actiunea naturala a muschilor actionati de oxitocina. Imaginea cu femeia care zbiara din toti rarunchii in momentul nasterii si prezentat ca fiind ceva normal e o manipulare grosolana. Dar cel mai important e sanatatea copilului. Care se naste natural si nu anesteziat. Sa nu exageram ca sta tot familionul cu caine si pisica sa se convinga ca are dilatatie 10. Eu mi-am vazut copilul din prima secunda si a fost ceva cu totul si cu totul special. Le-as dori tuturor barbatilor asta! |
Citat:
Citat:
In cat timp ajungeati cu el/sotia la spital pentru asistenta calificata? Citat:
Adica marketing contra bani. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
E o durere, dar nu la nivelul de-ti plesneste capul de tipat. Citat:
|
Felicit mamicile care nasc acasa, pe cele care reusesc sa-si creeze toate conditiile necesare ptr acest moment sublim si nu transforma totul intr-un reality show .Avand in vedere ca multi bebelusi mor la nastere datorita incompetentei unor cadre medicale si a mizeriei din unele maternitati , a naste acasa e o optiune foarte buna, numai sa le permita sanatatea. Semnat: mamica de baieti(2).
|
Citat:
Pt mine ca si pt alte femei si alti barbati,vederea capului copilului in primele secunde de viata nu inseamna mare lucru;este fair un accesoriu emotional ca un fel de fundita roz pompoasa cu strasuri. Ce ,va face acest lucru un parinte mai bun? Un tata mai capabil? Irelevant cand vedeti copilul;sa ne imaginam ca lumea trebuie sa se opreasca in loc medicii din camerele de garda,soferii,conductorii de trenuri,pilotii tuturor curselor internationale,toti trebuie sa-si ia liber sa-si vada copiii cand scot capul,sa nu cumva sa piarda acest moment. |
Ar fi ok si fundita roz. pompoasa si cu strasuri daca n-ar veni la pachet cu sabia lui Damocles atarnata asupra vietii lui si a mamei.
Un pret cam mare pentru distractia parintilor, dar na..cine suntem noi sa le zicem ce sa faca cu copilul lor? Daca nu l-au avortat, au macar sansa sa-l joace la risc, rasplata fiind senzatii tari, pe masura. Apropo despre "reality check" si ipocrizia industriei moaselor din SUA, de exemplu Moasele anunta rata mortalitatii la nasterile acasa de 4.5x mai mare decat la spital si declara ca nasterea acasa este "sigura" Homebirth midwives reveal death rate 450% higher than hospital birth, announce that it shows homebirth is safe http://www.skepticalob.com/2014/01/h...h-is-safe.html Pentru nasterile dificile e si mai si, de exemplu cazurile in care copilul nu iese cu capul inainte, rata mortalitatii ajunge chiar de 25x mai mare. De asemeni: In 2014, a comprehensive review in the Journal of Medical Ethics of 12 previously published studies encompassing 500,000 planned home births in low-risk women found that perinatal mortality rates for home births were triple that of hospital births.[7] This finding echoes that of the American College of Obstetricians and Gynecologists.[15] Due to a greater risk of perinatal death, the College advises women who are postterm (greater than 42 weeks gestation), carrying twins, or have a breech presentation not to attempt home birth.[16] The Journal of Medical Ethics review additionally found that several studies concluded that home births had a higher risk of failing Apgar scores in newborns, as well as a delay in diagnosing hypoxia, acidosis and asphyxia.[7] http://en.wikipedia.org/wiki/Home_bi...arch_on_safety |
Citat:
@AlinB In ceea ce priveste statisticile in acest sens am atata incredere cat am in cele cu vaccinuri, mai ales cand sunt interese mari financiare la mijloc. Tu vorbesti de industria moaselor - cand industria nasterilor din spitale, clinici private, naturale sau prin cezariana genereaza profituri uriase. Iar la urma urmei esti pe un forum ortodox, unde, cum spune la Psalmul 90: 1. Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. 2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul". 3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. 4. Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. 5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, 6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. 7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. 8. Însă cu ochii tăi vei privi și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. 9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ție. 10. Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău. 11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. 12. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. 13. Peste aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur. 14. "Că spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. 15. Striga-va către Mine și-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz și-l voi scoate pe el și-l voi slăvi. 16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, și-i voi arăta lui mântuirea Mea". |
Oho, care va sa zica o moasa incaseaza cat un doctor + spaga aferente la jumatate de spital, si aici nu este o industrie cu interese.
Apropo, tot nu ati avut curajul sa numiti suma. Rusinica nitel? Deci cu alte cuvinte, si eu as putea ca in loc sa o iau pe o strada sigura, iluminata, sa merg printr-un cartie rau famat, intunecos, in drum spre casa, deoarece am nevoie de senzatii tari, cu certitudine totul va fi ok daca am sa repet in gand si un psalm ceva. UIte ca se pare ca o gramada de parinti care au prins moda pentru chestia asta, nu stiau smechiar cu psalmul pentru ca le-au murit de 3-4 ori mai multi copiii decat daca ar fi nascut cu-minte, la spital. Binenteles ca Dumnezeu va intelege nevoia mea de senzatii extreme si va face ca totul sa mearga cum vreau eu, ca doar si daca ma arunc de pe acoperisul tempului sigur va si trimite ingerii sa ma prinda. Apropo si de vaccinuri, nu ma mir ca cei cu genul asta de "credinta" nu o zbarcesc doar la un singur capitol. Apropo, homeopatie nu serviti? Tare m-as mira sa nu. |
Citat:
Iti inteleg perfect ideea daca ar fi sa o port in alt registru de discutii, dar cand vin pe crestin ortodox ma astept sa gasesc alta abordare. Daca aici postez un psalm si sunt luat in deradere, atunci ori ti-ai gresit vocatia ori esti bagat sa pui fitile. p.s. femeia a luat cat a luat ca pentru o nastere normala, ca a venit de la bucuresti la bacau, iar daca ai vazut emisiunea a si mentionat aspectul. Si cat a luat e mult sub salariul mediu pe economie, dar nu e treaba mea sa ii discut preturile |
Citat:
ps: Pe vremuri barbații (soții) asistau la naștere? |
Citat:
|
Citat:
Cunosc vreo 3 cazuri medicale deosebite in care copilul murea cu zile daca nu i se acorda atentie de specialitate din primele ore si cand ma refer la atentie, nu inseamna ca avea o problema evidenta si trebuia dus la spital ci copii aparent normali. Si inca vreo 2 cazuri de nasteri in care asa cum zic statisticile in care ai dreptul sa nu crezi daca iti condamna iresponsabilitatea, in care copii ar fi avut sanse de cel putin 25 ori mai mari ca sa moara cu moasa acasa, dar s-au nascut bine mersi, tot natural, la maternitate iar o injectie cu oxitocina n-a omorat pe nimeni, poate doar ar fi ranit grav orgolii a celor care vroia musai sa serveasca o nastere "bio". Eu cred ca pentru un parinte adevarat, e mai importanta siguranta copiilor sai decat expansiunea fortata a propriilor emotii prin experiente extreme. Citat:
Partea cu aruncatul de pe templul, ispita si pronia ar fi trebuit sa fie o indicatie in acest sens dar probabil am fost pre subtil pentru modul in care percepi matale religiozitatea. Mai mediteaza la aspectul asta, ca tot suntem in Post si veni vorba de ispitirea Domnului, ca pana la urma asta faceti si voi. Citat:
Nu stiu cat este in registrul matale "o nastere normala" si nici nu-mi dau seama daca te referi la salariul mediu pe economie ca si tarif orar (si tot ar trebui sa ghicesc numarul de ore) sau salariul mediu pe economie ca suma pentru o luna incasata in doar cateva ore. |
Citat:
|
Citat:
|
Nu am folosit termenul la modul general. Sunt bărbați care nu suporta șocul cu ușurință. Nu degeaba nasc femeile și nu bărbații, femeile fiind mult mai rezistente din acest punct de vedere.
|
Citat:
|
Citat:
-sa ne amintim de bebelusii care au murit in Bucuresti asfixiati pt ca asistentele erau la chef Nașterea în maternitățile românești – abuzuri, umilință, situații degradante: https://www.rfi.ro/articol/emisiunil...tii-degradante "La solicitarea unor ascultătoare care acuză situațiile degradante și abuzurile din timpul nașterii, Sănătatea FM vă prezintă neregulile din maternitățile românești. Ce drepturi ale mamei și ale copilului sunt încălcate în timpul travaliului și imediat după naștere? De ce majoritatea femeilor nu sunt informate cu privire la procedurile medicale la care sunt supuse și nu li se cere acordul? Cum decurg primele minute din viața copilului și de ce mama îl întâlnește uneori abia a doua zi? În fine, care sunt efectele psihologice ale acestor abuzuri? Care sunt neregulile din momentul internării unei femei în travaliu până la momentul nașterii? Proceduri inutile, situații degradante, drepturi încălcate, orice poate intra în această categorie… Ca să începem cu internarea, există o practică foarte întâlnită a declanșării travaliului înainte de termen. Medicii spun „haideți că sunt de gardă, veniți la data cutare și să încercăm să declanșăm nașterea“. Sau mai rău: „veniți la data cutare și vă fac cezariană“. Fără motive medicale – așa se justifică și procentul enorm de cezariene în România. Motivele nu au nicio legătură cu sănătatea mamei sau a copilului. Deci declanșarea forțată a nașterii - acesta ar primul abuz.Apoi, faptul că femeile din România sunt internate și „puse“ să nască în ciuda faptului că uneori au ajuns cu dilatație mică sau contracții false. Li se spune: „Rămâi în spital și de aici încolo grăbim noi nașterea: rupem membranele, punem perfuzii, îți dăm medicamente, ne ocupăm noi, demarăm travaliul“. Ca și cum femeia nu e competentă să își nască propriul copil, ci trebuie să vină cineva să facă niște intervenții și iese copilul imediat. E o fabrică, o mașinărie care vrea să grăbească totul, să eficientizeze situația și mai ales să nu scape pacienta din spital. Înainte să mergem mai departe, să lămurim ceva. De regulă, grăbirea nașterii se produce în preajma așa-zisului termen de naștere a copilului, stabilit de medic încă de la începutul sarcinii. Să înțelegem că e ceva relativ și că un copil trebuie să se nască fix atunci când se declanșează nașterea în mod natural? Acea zi anunțată de medic nu reprezintă termenul de naștere, ci o dată probabilă a nașterii. Termenul nașterii este de 5 săptămâni în jurul acestei date. Adică o naștere normală poate apărea oricând între 37 și 42 de săptămâni. Atunci când declanșăm nașterea la 37 de săptămâni, pentru că oricum suntem chipurile la termen, facem un abuz. Poate că bebelușul ăla s-ar fi născut în mod normal la 41 de săptămâni, pentru că atunci ar fi fost plămânii lui maturi, atunci ar fi fost gata să respire, să mănânce și să facă tot ceea ce trebuie să facă odată venit în lumea asta. Dacă l-am forțat să iasă cu o lună mai devreme, înseamnă că am scos de acolo un prematur. Iar asta se întâmplă foarte des! Sunt multe spitale care au într-adevăr o sală comună de travaliu. E o sală cu multe paturi în care mai multe femei, trei-patru-cinci-șase mame la un loc, care își trăiesc simultan travaliul și nașterea, fiecare în câte un pat. Ceea ce e groaznic de dureros și de umilitor. Din punctul meu de vedere, este pur și simplu o privare de libertate. În majoritatea cazurilor, nu există motive medicale pentru care să fii forțată să stai în pat. La mine urlau: „Stai în pat, că așa trebuie“. Și apoi: „Nu te dai jos că ți se rupe colul. Asta e o păcăleală foarte tristă! Nu are voie să intre nimeni, ești singură și părăsită.. Deci ești la mâna lor. Ai intrat într-un loc în care ești închis după uși cu pază, cu cartele la intrare, nu poți ieși, nu poate intra nimeni la tine.. trebuie să faci ce ți se spune, nu ai opțiuni. Chiar dacă ești informat, nu ai de ales. Lucrurile merg într-un tăvălug. Toate astea se răsfrâng asupra stării emoționale a femeii, care e extrem de importantă în timpul nașterii. Ea ar trebui să se simtă confortabil, să se simtă în siguranță, are nevoie să se simtă repectată și acceptată cu durerea ei și cu felul în care se manifestă în această durere. Atunci când nu îi sunt împlinite aceste nevoi de bază, firește că nesiguranța emoțională în care se află are efecte și așa ajungem la o patologie a travaliului, cu efecte fizice, recunoscută și studiată în lumea medicală. Travaliul devine extrem stresant și mult mai dureros, dilatația poate să nu mai progreseze… Sunt zeci de astfel de cazuri la care am fost martor pur și simplu. Femeia intră într-o patologie pentru că hormonii travaliului nu au cum să mai funcționeze într-un mediu plin de stres și de intruziune până la urmă.. că travaliul se desfășoară cel mai bine pe întuneric. Ori peste 90% dintre femei stau ore în șir în niște lumini orbitoare, în maternități. Plus că stau cu alte femei lângă, plus că sunt controlate de cinci persoane diferite, fără să știe de ce. E controlul de internare, apoi controlul de pe secție și așa mai departe. Nu știm cine sunt oamenii ăia, dar vin unul după altul și ne fac controale ginecologice. Nu e doar o lipsă de respect, e o mare umilință prin care e nevoită să treacă femeia în timpul travaliului. E o situație absolut degradantă. După un travaliu de felul ăsta, urmează cel mai important moment pentru mamă și pentru copil: nașterea. E momentul pentru care femeile se pregătesc cât pot de bine în cele 9 luni de sarcină, pentru care merg la cursuri, despre care citesc. Cum decurge? Cel mai mare abuz e că experiența asta ne e furată. Se întâmplă zilnic, în maternitățile românești. Ar putea să fie o transformare, o împlinire extraordinară, dar ajunge să fie o traumă în cele mai multe cazuri. În primul rând din cauza privării de libertate, de alegere, de explicare a procedurilor, de a cere consimțământul. Mama trebuie să își exprime acordul înainte să fie apăsată cu cotul pe burtă. E vorba de cotul moașei. Mama ar trebui să își dea consimțământul înaintea unei epiziotomii, care se face pe bandă la noi și care nu e necesară decât în maxim 10-15% din cazuri. În alte țări, epiziotemia fără motiv medical clar este considerată mutilare genitală – exact așa se numește. În România, se practică în peste 90% din cauzuri și e considerată procedură de rutină. Mama nu e măcar avertizată ce urmează să I se întâmple. Nu au dreptul să își secționeze perineul pentru că așa se face. Ăsta nu e un motiv medical. Mai departe, avem masa se naștere. Este de fapt o masă de consult ginecologic. Poziția de naștere ar trebui să fie la alegerea femeii, să decidă ea cum se simte confortabil să își nască copilul. Altfel se simte într-o zonă de panică și de stres, care dăunează foarte mult expulziei beblușului. Din nou ducem lucrurile într-o zonă de nesiguranță din punct de vedere medical. Complicăm lucrurile. Pur și simplu, copilul coboară mai greu, este impins.. adică vine asistenta care se urcă pe burta mamei și o forțează. E o procedură abuzivă. Atâta timp cât nu există motiv medical, nicio persoană nu are dreptul să îi spună mamei cum să stea, să îi interzică să aibă pe cineva apropiat care să o țină de mână și să o încurajeze, să îi pună perfuzii, să îi taie perineul, să îi forțeze în alt fel nașterea pentru că durează prea mult, că se grăbește medicul sau pentru că trebuie eliberată sala. Astea nu sunt motive medicale, nu țin de sănătatea mamei și a copilului. Încă ceva: la noi în țară, în majoritatea maternităților, mama e încurajată să împingă până nu mai poate, până îi ies ochii din cap, când nu simte încă să facă asta. Fie că nu are dilatația potrivită, fie că nu a coborât suficient copilul. Cum e încurajată să împingă? Vă spun ce am trăit eu și ce am văzut în alte situații de naștere: Împinge tare, împinge lung, haide că îți omori copilul. Nu înțelegi că îți omori copilul? Asta se aude încă în spitalele noastre și nu e încurajare. N-ai cum să aduci o mamă într-o zonă de panică doar pt că nu ai timp să o lași să împingă în ritmul ei, în felul în care simte. Expulzia decurge în mod firesc, în funcție de reflexul de expulzie al copilului. Mama îl simte și nu îl poate contracara. Deci împinsul forțat și la comandă este un abuz. Ca și amenințarea că îi faci rău propriului copil. |
Mai departe, cum ar trebui să fie primele clipe din viața mamei și a copilului, imediat după naștere? Destul de des se întâmplă că bebelușul e luat și e dus undeva, mama altundeva, iar când se întâlnescu depinde de bunăvoința cadrelor medicale.
Studiile medicale care arată că primele ore după naștere sunt vitale pentru bebeluș. Pot fi traumatice sau pot fi pline de extaz și atașament față de mama lui, cum ar fi firesc să fie. În alte țări, există niște proceduri stricte pentru asta. În primul rând, nimeni nu are voie să despartă mama de copil în primele două ore după naștere. De ce? Nu este o fiță, nu e un moft, nu e o excentricitate, ci e o nevoie a copilului de a sta lângă mamă. Acolo se încălzește, acolo o simte, îi aude inima și respirația, îi simte mirosul, ea e singurul reper cunoscut pentru copil. Pe pieptul mamei, copilul se colonizează cu singurii germeni prietenoși și nepericuloși pentru el. Nu are nevoie de germenii de la doamna asistentă din brațe, nici de cei din patul de spital. Acolo începe viața copilului în cel mai sigur mod, emoțional și fizic. Cordonul ombilical trebuie lăsat să pulseze atâta timp cât pulsează, nu trebuie secționat imediat – versul a ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor, când este tăiat în primele secunde. În felul ăsta copilul este forțat să respire pulmonar și nu mai are back-up-ul de sânge și celule stem de care are nevoie în primele minute. Mai departe, acest copil proaspăt născut este considerat din păcate un obiect murdar. Este privit ca ceva foarte murdar, care trebuie imediat luat, spălat, verificat, să vedem dacă nu e ceva în neregulă. Scorul APGAR (nota de la naștere) se poate face fără probleme pe pieptul mamei. Am făcut asta de zeci de ori, e foarte simplu și nu este nicio problemă. Așa se face și în alte țări. Nu trebuie dus undeva ca să îl evaluezi. Toate studiile arată că și prematurii care sunt stabili se recuperează mult mai repede dacă sunt lăsați pe pieptul mamei, în contact piele pe piele. Trebuie lăsați acolo ca să inițieze alăptarea. Până aici am vorbit despre copil. Din punct de vedere al mamei, e altă problemă. E o situație absurdă: copilul pentru care a trecut prin travaliu, la care s-a gândit în cele 9 luni de sarcină, pe care abia aștepta să îl întâlnească, e luat dintr-o dată și dus nu se știe unde, ca să i se facă nu se știe ce. Îl vede doar așa de departe și îl aude urlând. Ba i se spune că are plămâni buni, auzi ce plânge. Cînd de fapt un copil pus pe pieptul mamei nu urlă, nu are o traumă, este un bebeluș liniștit. Sigur că scoate niște sunete, tușește, elimină secreții, dar nu pânge așa cum fac copiii născuți cu forța și apoi separați de mamele lor. E o traumă foarte mare pentru mamă. Chiar dacă la nivel conștient o mamă poate accepta că așa se face la spital, trauma la nivel subconștient rămâne pe viață. E cineva pentru care a suferit, pe care abia aștepta să îl vadă și nu se întâmplă. Sunt separați fără explicații și plâng unul după celălalt. Orice mamă simte că în momentul ăla se rupe ceva în ea și nu își găsește liniștea până când nu îi este adus înapoi copilul. Perioada asta e ca o prăpastie între ei doi. Cunosc mame ce au trăit puternic această traumă. După ce au ajuns acasă, era ca și cum și-ar înfia propriul copil - nu exista între ei nicio legătura, din cauza despărțirii de el în spital. Sunt copii care plâng foarte mult după ce au fost separați brusc de mamă, iar ea nu se simte competentă, nu reușește să îi liniștească. Au pierdut, fiecare, atașamentul care se instalează firesc în primele ore și în primele zile după naștere, adică tocmai când ei au fost separați. În ce măsură putem vorbi de abuzuri și de stres post-traumatic în urma acestor proceduri greșite care se întâmplă în spitalele din România? Am întâlnit foarte multe femei – fie înainte de prima naștere, fie la al doilea sau al treilea copil – care îmi spun: eu nu pot să nasc așa, în maternitate suntem ca niște vite la tăiere. Nu putem să ni se facă asta, e un chin, o oroare. Ori nașterea e cu totul altceva. Există mame care ies într-adevăr cu simptome de stres post-traumatic și ajung să facă depresii pe care le duc după ele.. Iar asta afectează relația părinte-copil, dar și relația de cuplu și de familie în general. Studiile ne arată că experiența nașterii influențează major riscul de depresie post-natală. Lucrurile astea sunt cunoscute, dar probabil că mai durează până vor ajunge la urechile celor din maternități. Rolul celor de acolo este să ajute mama și copilul. Din păcate, în momentul ăsta, ei sunt cei care abuzează grav atât mama cât și copilul în momentul nașterii. Sunt multe motive: din ignoranță, din rutină, din orgoliu, din cauză că sistemul merge prost, că salariile sunt mici… Sunt o grămadă de explicații, dar niciunul nu compensează ce trăiește mama și copilul la naștere, într-o maternitate care nu are pic de respect pentru ei." |
Citat:
|
Citat:
-nu sunt neaparat pt nasteri acasa ci pentru imbunatatirea serviciilor medicale din spitalele si maternitatile din Romania -eu am mai zis si repet,pt anumite meserii (preotie,medicina,invatamant) trebuie vocatie,daruire,altruism,jertfa,nu oricine poate sa fie preot,medic,profesor -acestea lipsesc din sistemul de sanatate: daruirea,preocuparea pt sufletul si trupul celuilalt,dragostea,crestinismul,jerfta..... HIPOCRATE, a avut dreptate : "scopul final al medicinei nu este numai să vindece sau să prevină bolile, - ci încă să perfecționeze pe oameni și să-i facă mai fericiți, făcându-i mai buni". "Medicul trebuie deci să fie, în acelaș timp, un savant, care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte; în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei... Caritatea este un act voluntar a cărui formulă a fost enunțată astfel de către Iisus Hristos: "Iar când va veni Fiul Omului întru Slava Sa.... El va zice celor de-a dreapta Lui: Veniți., bine-cuvântații Părintelui Meu. moșteniți împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci.... bolnav am fost și M-afi îngrijit. Atunci vor răspunde Lui drepții, zicând: Doamne...când Te-am văzut bolnav și am venit la Tine? Și răspunzând împăratul va zice lor: Adevăr zic vouă. întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici. Mie Mi-ați făcut".: Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea ca iubirea, ce-I datorează oamenii, să se reverse asupra bolnavilor săraci1. Și, într-adevăr, acesta este singurul mijloc efectiv, de care dispun oamenii, ca să-și manifeste iubirea către Creatorul lumii, către Autorul vieții lor, -și să înalțe astfel această iubire până la Acela pe care nu-L pot atinge și care n-are trebuință, pentru El însuși, de binefacerile lor... căci El este Binele infinit. Din această sentință au răsărit spitalele." Sunt unii medici de spital, cupizi și avari, care, -sacrificând totul pentru clientela lor particulară, -neglijează bolnavii care nu le pot plăti și fac, la spital, vizita în câteva minute, galopând pe dinaintea paturilor. Sunt alți medici de spital, orgolioși, cărora li se pare că spitalele sunt făcute pentru ei, și consideră pe bolnavi ca pe niște obiecte de studiu. Ei sunt mulțumiți când primesc un caz interesant, asupra căruia vor putea să facă o comunicare la o societate savantă sau să-și publice observația într-o gazetă medicală, - dar resping sau nu se ocupă de sărmanul bolnav, care nu prezintă decât un caz banal, ce nu poate fi exploatat în profitul gloriei lor. Din fericire, asemenea monștri sunt rari. Mai sunt și medici de spital cărora, în lipsa unei educații creștine, li s-a atrofiat fibra idealului și au căzut în indiferență, devenind pur și simplu niște funcționari, adică un fel de trântori care, pentru o leafa cât mai grasă, fac cât pot mai puțin. Acest soi de medici paraziți roiesc pretutindeni și constituie o adevărată plagă socială. D-voastră, însă, să nu urmați aceste păcătoase exemple. Când veți intra în vreun spital, dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și de orgoliu, lepădați și trândăvia și dați-vă cu totul bolnavilor, - cărora să le fiți recunoscători dacă, îngrijindu-i, vă vor permite să vă instruiți. Și dacă voiți să fiți perfecți, culegeți fructele ce se vor dezvolta din sămânța ce am semănat astăzi în sufletele D-voastră, tinere și generoase, - și, urmând preceptele carității, îngrijiți pe bolnavul mizerabil, - nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce suferă - ci ca pe însuși Dumnezeu. Acesta este spiritul ce trebuie să domnească într-un spital." N. C. Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul Franc-Masoneria |
Citat:
Cum te poti numi un tata adevarat si iubitor daca nu stai atunci si acolo sa vezi cand vine? |
[quote=Pelerinul;553875]Sigur, acum nici momentul in care spune primele cuvinte, intra la scoala sau se casatoreste copilul dumneavoastra poate sa nu va starneasca niciun interes sau vreo emotie.
QUOTE] Lasati,lasati...irelevant! Inainte barbatii nu aveau acces in camera de nastere a femeii;femeia statea cu moasa si poate cu o alta femeie din familie si atat!Era o afacere feminina! Menstruatia,nasterea si alaptarea sunt"taine"feminine,taine fata de care femeile pastreaza oarecare distanta si discretie vizavi de barbati. In plus,insasi barbatii vor sa stea deoparte de aceste intimitati fiziologice feminine. Mai intrebati si alti barbati daca sunt atat de nerabdatori sa vada dilatatia... |
Mie mi se pare dezgustător acest obicei, dar e oarecum de înțeles, având în vedere că eu găsesc ca fiind dizgrațios tot ce ține de naștere - de la aspectul unei femei gravide (în special cele în ultimul trimestru), la nașterea în sine.
|
-inseamna ca trebuie sa fim dezgustati de propria noastra nastere ? ca si noi am aparut tot asa...
|
Citat:
Nasterea este frumoasa in sens figurat,caci in planul imediat al realitatii este animalica si brutala,urata dar acceptata caci la sfarsit vin gratificatiile.Nu poti sa te bucuri de darurile vietii de parinte daca nu treci prin ea. |
Inregistrarea online aici:
http://www.antena3.ro/romania/in-pre...sa-247241.html |
Citat:
|
Yasmina, nu te atac pe tine, ma leg doar de ce ai scris... si ai scris asta pentru ca NU CUNOSTI!
|
Cezariana: http://ro.scribd.com/doc/45800578/Cezariana
Michel Odent- Cezariana.pdf 9.5 MB: https://mega.co.nz/#!5MAVQBDC!DtitWX...XZc7yJzmkZa9SI |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 14:34:50. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.