Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Pedeapsa (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=12674)

Lucemferre 16.04.2011 00:23:18

Pedeapsa
 
Cine își închipuie că este liber să aleagă între bine și rău se înșeală. E doar o iluzie. Egoul ne împiedică să admitem că nu suntem liberi în gândire, în motivații, în alegeri sub nicio formă. Cum se poate să recunoaștem că suntem constant influențați de cei din jurul nostru de când deschidem ochii până când murim. Adică n-aș mai fi Eu- cel care are puterea de a decide, cel care e unic, cel care merită toate laudele pentru deciziile bune pentru că au fost ale mele...mintea mea le-a imaginat și pus în practică. Mândria în om e atât de mare încât nimeni dintre noi nu va accepta vreodată că întotdeauna a fost influențat de ceilalți pentru că eticheta generală pentru "influențabil" este "slab/șters/lipsit de personalitate".

Din păcate, însă, realitatea e că noi suntem produsul celor din jurul nostru. Noi suntem produsul societății. E greu de acceptat o asemenea ipoteză pentru că în felul acesta am pierde sentimentul de ființă specială. Adică n-aș mai fi strict produsul unui Creator care are un plan special cu mine, care, în dragostea Sa, mi-a dat și libertatea de alegere (deci rațiunea mea este una liberă, puterea de alegere stând strict în mâna mea). Dar cu toate acestea, dacă un copil este izolat de la naștere de societate, fără să aibă contact cu aceasta cât crește el nu va ști să vorbească (e de înțeles, totuși; dacă nu a auzit, nu are de unde să știe cuvintele), nu știe să folosească o toaletă, e complet lipsit de interes de activitățile umane, și nu poate nici măcar să stea drept pe două picioare. Ciudat, având în vedere că nu ne tragem din animale. Cu toate acestea, un om fără un mediu uman e asemenea unui animal, unei primate. [Deci, Colaps, dacă citești, cum e cu sufletul și cu faptul că tot ceea ce ne definește pe Pământ nu stă în creier. Adică sufletul ar trebui să se impună cumva asupra minții, nu? Bine, nu să vorbească, să meargă drept, să folosească diverse chestii dacă nu a avut cine să-l învețe, dar măcar să manifeste interes față de ceilalți. Acea dragoste manifestată de "suflet" ar trebui să nu se stingă sub nicio formă, căci e mai presus de minte și de trup.]

Așadar, mediul în care creștem are cea mai mare valoare în devenirea noastră ca om. Felul în care percepem lumea - mai emotivi, mai activi, mai agresivi, mai liniștiți, ține de gene. Genele sunt cele care dictează interesul nostru de fond care, mai târziu, va da naștere tuturor pasiunilor noastre. Un copil mai activ va fi mult mai sociabil decât unul timid, liniștit, în lumea sa, deci va manifesta interes pentru tot ce ține de contactul cu ceilalți și pasiunile lui vor fi cele care îl vor ține în permanentă legătură cu ceilalți. Pe de altă parte, un copil mai retras are trăirile afective mai intense și o imaginație mai fantezistă. El va fi interesat de activități care-i vor hrăni aceste sentimente: muzica, pictura, cititul etc. Deci deja apare o limită: nu suntem liberi să alegem ce ne place.
Mai departe, cât suntem copii, absorbim o uriașă cantitate de informație de orice fel, pentru că interesul pentru lume este cât se poate de viu. În funcție de felul cum percepem lumea (dictat de gene) tragem și niște concluzii, cu mintea noastră de copil. Tot ce vedem, tot ce auzim, tot ce trăim își lasă amprenta asupra personalității noastre și asupra felului în care gândim, deci și asupra raționamentelor care vor conduce la deciziile pe care le vom lua. Dvs. sunteți credincioși în primul rând pentru că ați auzit de Dumnezeu. Chiar dacă nu ați crescut într-o familie cu părinții credincioși, tot ați auzit de cineva Atotputernic în brațele căruia, atunci când nu a mai fost nicio soluție, v-ați căutat refugiul. Nu mă înțelegeți greșit: eu cred că Dumnezeu există, chiar dacă am dubii referitoare la persoana Sa. Credința e doar un exemplu. Dar de ce ar condamna Dumnezeu un ateu dacă nu ateul a ales să nu creadă în existența Lui? Poate pentru că a crescut într-o familie de oameni de știință atei, gândirea lui a fost influențată din copilărie (ce păcat poți să-i găsești unui copilaș) și pur și simplu nu poate să creadă în ceva ce sfidează fizica. Dvs. de ce sunteți pe forum? Că așa vreți. Dar de ce vreți așa?

Tot ce voim are o motivație. Motivația s-a născut în urma unui eveniment independent de persoana noastră. Un hoț nu a ales să fie hoț, un călugăr nu a ales să fie călugăr chiar dacă amândoi au gândit: EU am să... Eu-ul nostru e doar o însumare a tuturor experiențelor din viața noastră și a tuturor contactelor cu ceilalți. Prin noi trăiește câte o parte din toți cei pe care i-am întâlnit cu eticheta de: așa da sau așa nu. Etichete au fost puse pe baza educației primite de părinți, de inteligență (iar genetică), de pasiuni etc. Deci e clar că omul rău nu are nicio vină pentru că e rău. Pentru că dacă s-ar fi născut într-un alt moment, într-un alt mediu și ar fi întâlnit, poate, chiar și-o singură persoană potrivită la momentul potrivit nu ar mai fi fost rău.

Și atunci, de ce ne amenință Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar știe că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepsește dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: ești liber să alegi între A și B, dar dacă alegi B ești pedepsit nu e libertate. E constrângere. Și de ce, dacă alegem greșit și vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când știm că vom fi lăsați în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra și din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?

MariS_ 16.04.2011 01:02:59

Citat:

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354742)
Mai departe, cât suntem copii, absorbim o uriașă cantitate de informație de orice fel, pentru că interesul pentru lume este cât se poate de viu. În funcție de felul cum percepem lumea (dictat de gene) tragem și niște concluzii, cu mintea noastră de copil. Tot ce vedem, tot ce auzim, tot ce trăim își lasă amprenta asupra personalității noastre și asupra felului în care gândim, deci și asupra raționamentelor care vor conduce la deciziile pe care le vom lua. Dvs. sunteți credincioși în primul rând pentru că ați auzit de Dumnezeu. Chiar dacă nu ați crescut într-o familie cu părinții credincioși, tot ați auzit de cineva Atotputernic în brațele căruia, atunci când nu a mai fost nicio soluție, v-ați căutat refugiul. Nu mă înțelegeți greșit: eu cred că Dumnezeu există, chiar dacă am dubii referitoare la persoana Sa. Credința e doar un exemplu. Dar de ce ar condamna Dumnezeu un ateu dacă nu ateul a ales să nu creadă în existența Lui? Poate pentru că a crescut într-o familie de oameni de știință atei, gândirea lui a fost influențată din copilărie (ce păcat poți să-i găsești unui copilaș) și pur și simplu nu poate să creadă în ceva ce sfidează fizica. Dvs. de ce sunteți pe forum? Că așa vreți. Dar de ce vreți așa?

Tot ce voim are o motivație. Motivația s-a născut în urma unui eveniment independent de persoana noastră. Un hoț nu a ales să fie hoț, un călugăr nu a ales să fie călugăr chiar dacă amândoi au gândit: EU am să... Eu-ul nostru e doar o însumare a tuturor experiențelor din viața noastră și a tuturor contactelor cu ceilalți. Prin noi trăiește câte o parte din toți cei pe care i-am întâlnit cu eticheta de: așa da sau așa nu. Etichete au fost puse pe baza educației primite de părinți, de inteligență (iar genetică), de pasiuni etc. Deci e clar că omul rău nu are nicio vină pentru că e rău. Pentru că dacă s-ar fi născut într-un alt moment, într-un alt mediu și ar fi întâlnit, poate, chiar și-o singură persoană potrivită la momentul potrivit nu ar mai fi fost rău.

Și atunci, de ce ne amenință Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar știe că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepsește dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: ești liber să alegi între A și B, dar dacă alegi B ești pedepsit nu e libertate. E constrângere. Și de ce, dacă alegem greșit și vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când știm că vom fi lăsați în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra și din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?

Intrebarile sunt bune si legitime, dar analiza nu a fost dusa pana la capat. Ati analizat influenta mediului asupra noastra, dar ati uitat un element care este in noi, nu in afara noastra, constiinta. Fiecare om are constiinta, iar constiinta e gura prin care ne vorbeste sau ne mustra Dumnezeu. Ea, constiinta, sta in adormire pana la un anumit moment cand se produce trezirea. Dar poate fi si acoperita cu noroiul pacatelor si atunci glasul sau se aude tot mai infundat. Glasul constiintei, insa, are o forta nebanuita si poate "bate" orice alta influenta din afara. Trebuie doar ascultat. Iar daca il asculti, il vei gasi sigur si pe Dumnezeu, intr-o forma mai neclara sau mai clara.
Acum, problema libertatii si pedepsei are doua abordari diferite, functie de cum il privim pe Dumnezeu: cu accent pe dreptate sau cu accent pe iubire. Altii iti vor da raspunsul cu accentul pe dreptate, eu ti-l voi da pe cel cu accentul pe iubire. Sunt sfinti Parinti care pun accentul pe dreptate, sunt si din cei ce pun accentul pe iubire, dar acestia din urma sunt in inferioritate numerica, recunosc. Totusi, eu "merg pe mana lor" cum s-ar spune. Asa simt eu, nu pot altfel. In aceasta viziune a unui Dumnezeu Atotiubitor, El respecta si libertatea noastra si promisiunile Sale, adica ateul care nu doreste sa fie cu El e liber sa mearga dincolo, la stanga Sa, iar dreptul care doreste sa fie cu El, la dreapta Sa. La unul ii respecta libertatea, la celalalt isi respecta promisiunile Sale. NU pedepseste, ci desparte. Oile de capre, graul de neghina. Ce se intampla cu cei de-a stanga? Pai, pe intunerec isi scot ochii singuri, nu trebuie sa-i mai pedepseasca cineva. Aceasta e viziunea judecatii prin ochii Iubirii Atotdrepte sau Dreptatii Atotiubitoare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

iana 16.04.2011 01:03:12

Pentru Lucemferre

Poate te ajuta asta http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tru-80064.html

Lucemferre 16.04.2011 01:23:17

Păi da MariS, dar de ce o dată separat, nu-ți mai dă voie să te întorci? Exemplul cu copilul l-am dat tocmai pentru a scoate în evidență faptul că și conștiința (perceprea noastră a Binelui și Răului) se formează în funcție de cum suntem crescuți și unde trăim. Un musulman are o părere despre Bine diferită de un creștin. La fel și un budist. Un om convins de faptul că ortodoxia e singura mântuitoare (și cine l-a convins dacă nu altul) și cu inteligența medie (iar, nu e vina lui) va fi foarte agresiv cu cei care sunt de altă părere și crede că e Bun acest lucru. Pe de altă parte, cel de o altă confesiune îl percepe ca pe un lucru rău. Cred că prin conștiință te refereai la să nu omori, să nu furi etc. Prima nu se aplică islamiștilor extremiști. A doua nu se aplică unui om care în viață a fost abandonat, nu crede în Dumnezeu, nu-l acceptă nimeni pentru că e sărac și trebuie să supraviețuiască cumva. Există și alte căi, întradevăr, dar nu putem să avem pretenția să recurgă la ele din moment ce anturajul în care a crescut (alții la fel ca ei) l-a învățat să procedeze așa...Toate acestea pentru că a fost abandonat și nu i s-a oferit o educațoe corespunzătoare. Pe el nu-l mustră conștiința. Nu crede în Dumnezeu.

Îi mulțumesc și Ianei pentru intervenție.

Lucemferre 16.04.2011 01:25:48

"Orice deliberare se face in vederea actiunii."
Da Iana, dar tocmai despre asta vorbesc. Felul în care deliberăm este format din pruncie, influențat de alții.

iana 16.04.2011 01:30:04

Citat:

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354770)
"Orice deliberare se face in vederea actiunii."
Da Iana, dar tocmai despre asta vorbesc. Felul în care deliberăm este format din pruncie, influențat de alții.

Citeste mai departe.
Ps. de la Matrix ti se trage?

Lucemferre 16.04.2011 01:37:58

Citat:

În prealabil postat de iana (Post 354773)
Citeste mai departe.
Ps. de la Matrix ti se trage?

Eu aduc în discuție probleme serioase și tu mă iei la mișto cu matrix. Nu am văzut decât un film din cele 3 (reloaded parcă) și nu mi-a plăcut. Liberul arbitru există. Dar din ce gândesc acesta se reduce numai la libertatea de-a alege. Atât. Nu și la ce alegem. Ori alegerile le facem în funcție de inteligență (nu ține de noi), educație (nu ține de noi), gusturi (nu țin de noi), întâmplări care ne-au marcat (nu țin de noi). Deci dacă din nefericire alegem răul, de ce să fim pedepsiți pentru asta din moment ce alegerea nu a ținut de noi exceptând simplul fapt că am ales să ne folosim de această libertate: aceea de-a alege. Însă raționamentul nu a fost al unei ființe speciale și unice ce ne credem el fiind produsul celorlalți.

iana 16.04.2011 01:42:10

Citat:

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354776)
Eu aduc în discuție probleme serioase și tu mă iei la mișto cu matrix. Nu am văzut decât un film din cele 3 (reloaded parcă) și nu mi-a plăcut. Liberul arbitru există. Dar din ce gândesc acesta se reduce numai la libertatea de-a alege. Atât. Nu și la ce alegem. Ori alegerile le facem în funcție de inteligență (nu ține de noi), educație (nu ține de noi), gusturi (nu ține de noi), întâmplări care ne-au marcat (nu țin de noi). Deci dacă din nefericire alegem răul, de ce să fim pedepsiți pentru asta din moment ce alegerea nu a ținut de noi, numai simplul fapt că am ales să ne folosim de această libertate: aceea de-a alege. Însă raționamentul nu a fost al unei ființe speciale și unice ce ne credem.

Iarta-ma nu te luam la misto. Mi-ai adus aminte de andreicozia si de o alta discutie tot aici la Generalitati intitulata Iluzia liberului arbitru. Oricum citeste mai departe din Dogmatica Sf. Ioan Damaschin. ( poate n-ai observat dar ai optiunile inainte si inapoi)

Lucemferre 16.04.2011 01:45:25

Citat:

În prealabil postat de iana (Post 354777)
Iarta-ma nu te luam la misto. Mi-ai adus aminte de andreicozia si de o alta discutie tot aici la Genaralitati intitulata Iluzia liberului arbitru. Oricum citeste mai departe din dogmatica. ( poate n-ai observat dar ai optiunile inainte si inapoi)

Voi citit pentru că ți-ai bătut capul și mi-ai dat un link. Dar chiar și-așa. Nu contest existența liberului arbitru. Căci suntem liberi să facem alegeri. Problema mea este : de ce să fim pedepsiți pentru alegerile pe care le facem, din moment ce toată viața noastră (toți oamenii, toate evenimentele) au contribuit la felul în care noi luăm aceste decizii? E absurd să fii pedepsit pentru așa ceva.

iana 16.04.2011 01:59:13

Citat:

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354778)
Voi citit pentru că ți-ai bătut capul și mi-ai dat un link. Dar chiar și-așa. Nu contest existența liberului arbitru. Căci suntem liberi să facem alegeri. Problema mea este : de ce să fim pedepsiți pentru alegerile pe care le facem, din moment ce toată viața noastră (toți oamenii, toate evenimentele) au contribuit la felul în care noi luăm aceste decizii? E absurd să fii pedepsit pentru așa ceva.

Noi nu suntem robotei, asa ca discernem. E adevarat ca nu suntem nici egali si ca fiecare are de ales, in functie de situatia sociala in care se afla, dar asta e altceva. Dar de ales alegem toti. Cat despre pedeapsa, aceasta este consecinta propriei alegeri. E ca si cum ai spune: eu nu te aleg pe tine Lumina si apoi sa te revolti ca-i intuneric.


Ora este GMT +3. Ora este acum 12:08:57.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.