Pentru multi sinucigasii sunt doar niste lasi (nu ma refer neaparat din punctul de vedere al bisericilor crestine).
Dar uite ca acum stati de vorba cu unul care a incercat s-o faca. Da, e socant sa te confesezi, dar vreau niste raspunsuri la anumite probleme.
De ce am incercat? Au fost 3 incercari: de 2 ori am incercat sa-mi bag foarfeca in mine, iar 1 data am incercat sa sar dupa balcon. Dar de fiecare data parca ma oprea cineva; cred ca Dumnezeu vrea ca Stefan sa traiasca. Am incercat din mai multe cauze:
- singuratate (imi doresc foarte mult sa am o pritena, caruia sa nu-mi fie rusine sa-i spun ca o iubesc, cu care sa fac multe lucruri impreuna, care sa aiba timp de sufletul meu :( );
- Mama e mai tot timpul ocupata cu servicul si nu are intotdeauna timp sa stea de vorba cu mine; nu fac intotdeauna ordine si curatenie (defapt in majoritea cazurilor, ca sa fiu sincer), si chiar si atunci cand fac putin si incerc sa fac ceva bun tipa la mine si imi zice "boule", "nesimtitule"...
- faptul ca nimeni nu ma baga in seama, desi creirul meu a memorat multe chestii interesante (nu chestii legate de manele si alte porcarii asemenea) - stiu ca lauda este un pacat, dar mi-ar placea, ca uneoeri, atunci cand fac ceva bun sa-mi multumeasca cineva, pentru a-mi da puterea sa fac lucruri bune in continuare;
- in clipele alea ma gandesc ca nimeni nu mai vrea, si ca toti vor sa scape de mine: mama ca sa nu mai ii ocup casa cu aparate vechi, tata ca sa nu-mi mai platesaca pensie alimentara, bunica ca sa nu-i mai fie rusine cu oaia neagra a familiei (tatal si bunica: nu invat bine, nu am bani, deci si prin urmare nu o sa am o sotie - deh, n-am bani; nu conteaza ca sunt un biat bun, ca nu ma duc prin tot felul de localuri sa ma imbat, ca nu ma droghez - verisoara aceea care imi este buna prietena mi-a zis ca bunica mea aprecieza ca sunt un baiat cuminte, dar mie nu imi zice niciodata asta, si acest lucru ma doare), ca nu o steresez pe veriosara mea cu problemele mele... si ma gandesc ca dupa ce nu voi mai fi o sa-si dea seama ca au pierdut si eu un suflet bun...
E si vina mea, ca sunt cam prea egoist uneori si ma cred buricul Pamantului... Dar, poate am fost si prea alintat!

Daca stie cineva (doar de prima tentativa). Da, stie: verisoara (ea a aflat prima), preotul de Biserica de langa mine, sora si mama. Verisoara s-a speriat, parintele a zis ca nu ar mai trebui sa vorbeasca cu mine (nu mi-a dat canoane, ca a zis ca degeaba imi da daca eu nu ma indrept), sora a fost indiferenta, mamei i-am spus la nervi si a zis "ce, ma ameninti" (si ea era nervoasa)

[b]VA ROG SA NU ARUNCATI CU PIETRE IN MINE![/u]

Si mai este faptul ca imi amitesc de toti colegii din liceu, care imi faceau mizerii (a fost mai rau ca la puscarie - bine, nu m-au violat) si de fetele carora putin le-a pasat de sentimentele mele - pentru ele, eram probabil doar un robot fara suflet. A fost partial si vina mea, pentru ca nu aveam grija de imaginea personala...

Se pare, din felul in care ai scris, ca esti o persoana inteligenta cu mult bun simtz launtric si in familia ta esti destul de important daca fiecare are "deaface" cu tine, deoarece probabil ii coplesesti cu discutiile dumitale, la care, avand alte preocupari, bineinteles ca nu au cum sa faca fatza, si ca atare te superi, te simti singur si trist cu atat mai mlt cu cat destui colegi de ai tai din generatia ta se simt bine, vorbesc si fac aberatii, fara sa le pese, si unii si reusesc in viatza, in concluzie singuratatea e intr-adevar suparatoare. Dar are si avantaje, poti citi, sa te uiti la TV, sa studiezi religie, sa mergi la biserica, sa scrii, sa te gandesti cum ai putea face o afacere, sa castigi niste bani, sau de ce nu sa faci ca si un prieten al meu care in singuratate se pregateste in a fi desavarsit, cantand la chitara si citind carti filozofice si duhovnicesti, adica placute sufletului sau inca primitiv, al meu e cu mult in urma, si care tot singur colinda muntii si vaile patriei, cu cortul, in gasirea unor si mai mari singuratati in imbratisarea naturii... Dar d-neata avand talent, decat sa stai degeaba, si in loc sa aplici pe pielea ta in momentele triste si negre, diferite solutii de tip chici, adica sa-i lasi pe toti cu gura cascata, devenind un VIP dupa care isi amintesc apropiatii cu jint, ia gandeste-te la aceiasi colegi de generatie batjocoritori care te-ar putea privi cu sictir sau cu o mutra schimonosita deoarece tocmai le-ai confirmat zeflemeaua ca intr-adevar nu meritai prietenia lor. Si prietenii trebuie sa ti-i sti alege, sa ai grija de ei, sa-i accepti cu bunele si cu uraciunile lor, trecandu-le cu vederea din jigniri, din lipsa lor de interes, din excluderea cu care "te pedepsesc" evitandu-te. Parerea mea despre ce ai avea de facut, pentru a nu-ti pierde vremea cu astfel de idei negre este de a incerca sa le pui pe hartie, sa le lasi pentru a doua zi, a treia, sa le recitesti si sa le completezi asa fel incat sa-ti iasa un jurnal sau o istorioara plina de sensibilitate si intamplari si ganduri cu care intr-adevar sa-i determini sa te aprecieze, asta deoarece talentul tau am impresia ca spre asta inclina. Daca totusi negrele lacrimi se indesesc, din cinestie ce motive, sfatuieste-te cu cineva pe baza concluziilor tale, un prieten, o ruda, un medic, un parinte, si puneti-le pe masa pentru a afla parerea lor despre ele...

Si eu am avut cateva tentative, unele de-adreptul aberante, de care ma rusinez sa le povestesc, dar findca ti-ai deschis sufletul am sa mi-l deschid si eu, si a fost adevarat, fiind la un pas de prapastie...

Cica ma gandeam cum se poate construi un stalp pana se iese din atmosfera, si realizasem tehnic in mintea mea acest aspect, proiectandu-l si pe hartie, astfel oamenii puteau lansa sonde spatiale folosindu-se doar de impuls, daca ne gandim ca in afara atmosferei nu exista frecare, astfel lansarile erau mult mai simple si ieftine. Apoi drumul pana la Luna fiind foarte scurt, oamenii puteau si acolo sa faca un turn mai mic pana la distantza in care gravitatia lunara ar fi foarte mica (acolo nu exista atmosfera). Pana aici nimic negativ, dar gandindu-ma ca pe partea cea intunecata a lunii precis exista viatza, sau sunt ascunse fiinte D-nezeiesti, sau de ce nu ei traiesc in interior unde luna fiind probabil formata din gheatza, deci existand apa se dezvolta o alta natura, si poate ca luna este si ea un loc unde se aseaza D-zeu, si ca atare eu prin solutiile mele tehnice nu as face decat sa le inlesnesc, semenilor nostrii, distrugerea lunii, ca odata oamenii ajunsi acolo se vor bate pe ea, si daca ar distruge-o, bucati din ea care ar lovi pamantul ar distruge parti din el, si poate ar misca pamantul de pe orbita, l-ar duce mai aproape de soare sau mai departe si ar strica echilibrul atat de fragil al existentei noastre pe Terra, si ca atare, m-as face vinovat de aceasta nenorocire, si cum lucrurile erau deja scrise, si oricand cei capabili sa realizeze asa ceva o puteau face, eu eram deja pierdut din moment ce le aratasem proiectul, si pentru a nu se intampla, dupa ce am ars hartiile, am socotit ca era de datoria mea sa-mi pun capat zilelor pentru a impiedica aceasta nenorocire ce ar fi devenit posibila datorita mie... Nu stiu de ce n-am facut-o, probabil si pe mine m-a oprit ceva desi de multe ori, poate altceva, m-a indemnat...

Deci iti poti inchipui ce dificil mi-a fost sa pricep ca totsi nu trebuia sa-mi pun capat zilelor si nu voi fi chiar asa de vinovat daca oameni ajung pe Luna si ii pune boala sa faca cine stie ce grozavie si sa o spulbere de la locul ei...

Acum precis surazi ca mai sunt si altii in situatia ta, ce s-au imbarcat pe "pluta" si au incercat sa vasleasca impotriva curentului... si daca te gandesti ca oamenii pot distruge Luna cu cateva rachete cu incarcatura atomica atunci realizezi cat de stupida si fara sens ar fi fost cauza mortii mele...

Rog de asemenea a-mi fi iertata "iesirea in decor"

Dar viitorul nu-mi prezice (daca pot sa zic asa) nimic bun.

Am citit ce ai scris frate,iti inteleg foarte bine suferinta si imi pare sincer rau pentru tine,dar sunt bucuros ca nu ti-ai dus planul pana la capat si sper sa nu mai incerci.Ai incredere in Dumnezeu,da,El te-a salvat de la moarte si el te va salva si din deznadejdea in care ai cazut si din cauza careia vezi totul in negru.Cu totii avem probleme,mai mici sau mai mari,dar nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu,daca-i cerem ajutorul.Dupa cum am spus,ai cazut in deznadejde,iar acesta e ultimul pas pana la sinucidere,pe care ai incercat sa-l faci,dar te-a oprit la timp Domnul.Roaga-te mult si ai incredere in tine.

Si nu uita ca acolo sus cineva te iubeste.

Sa auzim numai de bine.

E clar ca lacrima ca Dumnezeu te-a impiedicat sa duci pana la capat aceste tentative. Am avut si eu momente de depresie in care invidiam pana si un caine, ma gandeam ca nu are atatea griji, decat sa supravietuiasca, nu exista presiunea asupra lui, nu are sentimente... dar mai era o mare diferenta: nu are suflet. Viata noastra pe pamant e infima fata de eternitate la fel cum si suferintele de pe acest pamant sunt infim mai mici decat cele din gheena iadului. Un sfat pe care ti-l dau din tot sufletul: gaseste-ti un duhovnic adevarat, care sa-l ai apoi pentru toata viata. Cuvintele lui iti vor alina suferintele mult mai bine decat chiar poti tu. Si nu uita, prin rugaciune dai vointa si ei putere, ca sa rezisti. Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si mintea ca sa te poti ridica!

Dumnezeu ma iubeste. In afara de cele 3 tentative, mai era sa mor de vreo 17 ori pana acum (in cele mai diverse moduri: calcat, inecat, electrocutat, gazat etc).

Cu siguranta locuiesti intr-un oras mare , iar viata ta monotona de pana acum te-a facut sa crezi ceea ce ai spus, cred ca ar fi bine sa dispari pt un timp de acasa ,dar nu prin gari sau io stiu unde , ci sa te apropii mai mult de Dumnezeu, chiar daca ai fost aproape si pana acum si nu prea ai observat ,iti sugerez sa mergi la o manastire si sa stai acolo cateva zile.Poate asa o sa vezi altfel viata.

Draga Stefan, sincera sa fiu m-a cutremurat ceea ce ai scris dar ma bucur din tot sufletul ca Dumnezeu nu te-a lasat sa pleci dintre noi. Din felul cum ai scris imi dau seama ca esti un baiat tare destept si cu un suflet mare si bun. Sa nu mai incerci niciodata asa ceva, cand simti ca-ti este mai greu roaga-te la Dumnezeu si gandeste-te ca asa cum dupa ploaie iese curcubeul si in viata ta dupa atata necaz te asteapta o mare bucurie. Sa stii ca mai mult conteaza sa te aprecieze Dumnezeu, decat familia. Stii in ziua de azi sunt atatea probleme si atatea necazuri si oamenii devin ca niste roboti. Tu nu ai devenit si de aceea ai nevoie de o lauda, de o incurajare, de o vorba buna, pt ca sufletul tau este curat si sincer. Dumnezeu cum nu te-a lasat sa pleci, nu te va lasa nici de izbeliste pe lumea asta. Eu sunt sigura ca ti-a pregatit ceva frumos, doar ca trebuie sa treci printr-o perioada mai grea ( prin care majoritatea trecem ). Eu zic sa fii tare si sa te rog la Maica Domnului sa te intareasca si mai mult. Am sa ma rog si eu pentru tine si as vrea sa te rog sa te duci cat poti tu de des sa stai de vorba cu un parinte ( preot, calugar) ca te va ajuta tare mult. Dumnezeu sa te binecuvateze si sa te ajute in tot ceea ce faci.

Stefan
Eu sunt o persoana care nici nu ma pierd si nici nu ma impresionez usor.Gestul tau nu este de laudat si de incurajat si tu stii bine asta.
Dragule de ce doresti sa-ti dea importanta oameni???
Daca tu simti ca cei din jur nu te vor si nu te iubesc iubeste-i tu...fa ceva pt ei sa simta dragostea ta si nu astepta multumiri si rasplata de la ei.
Sincer iti spun si din proprie experienta,cercetare si concluzionare :noi oamenii cat am vrea sa fim impreuna unii cu altii tot singuri suntem...Cel care permanent este langa noi este Dumnezeu...nu te impulsionez sa te retragi din lume....dar nu mai astepta lumea...fii tu si atat...restul vine de la sine...
Se spune ca cei care recurg la sinucidere sunt oameni lasi...eu nu spun asta...eu spun ca nu exista motivatie pt acest gest...
IUBIREA este marele secret la care trebuie sa ajungi...iar acolo ajungi prin perseverenta,rabdare si lupta...
crezi ca sinuciderea te absolva de greu???nici vorba...este doar o parere...

Sunt genul de om care sunt dependemt sentimental. Nu pot sa traiesc singur.

Stefan
Revin...nu ti-am spus sa traiesti singur...ci ,am spus sa deschizi ochii si sa vezi valorile pt care merita sa traiesti ,sa te bucuri...
...vezi realitatea si accepta ca trebuie sa traim pt cei din jur nu pt noi...nu asta este scopul vietii...sa traiesti pt tine si sa vrei sa-ti fie tie bine...analizeaza-te mai profund...poate ,daca vrei ,vreodata ne putem intalni sa stam putin de vorba...realul are alte dimensiuni fata de virtual...

Pe mine ma doare ca nu ma suna nimeni (poate inafara de bunici si de taica-miu) sa ma intrebe ce mai fac, sau sa-mi spuna si mie "hai sa facem chestia asta"...

In seara asta m-am hotarat. Sunt ateu. Daca lui Dumnezeu ii va pasa de mine, imi va da o prietena si va face in asa fel incat oamenii sa ma respecte. Religia te invata la iubire, dar iubirea te face slab, iar eu nu mai am nevoie de slabicune. Am oferit prea multa dragoste unor persoane care nu au avut nevoie de ea. Daca cineva ma va ajuta, atunci o sa-l ajut si eu. Nu mai sunt bunul samaritean, sunt evreul nenorocit. Asa au vrut Dumnezeu si sociteatea, asa o sa fie.
P.S. Stiu ca o sa ma astpete un ban si nu ma supar. Nu mai sunt crestin asa ca nu mai am ce cauta pe aici.

da....acum esti cu adevarat slab, poate ca nu mai intri sa vezi raspunsul dar tot ce ai nevoie este Dumnezeu ,nu o prietena ,eu nu am , si nu ma tem ca o sa raman fara ,sau io stiu,nu fac lucruri stupide doar pt ca vreau ca Dumnezeu sa ma opreasca ,si sa imi arate iubirea Lui, El ne iubeste pe toti chiar daca noi nu vrem sa iL iubim ,ne iubeste dar iubire cu forta nu se poate , daca vrem sa murim nu ne va opri ,doar ne va arata un semn ,semn pe care suntem prea oribi sa il vedem, daca tu crezi ca Dumnezeu nu iti ajuta sa ai o prietena, bucurate, caci e voia Domnului ,SI TU OMULE NU STI NIMIC SI NU AI NICI UN DREPT SA JUDECI VOIA DOMNULUI.
Spui ca nu mai ai nevoie de slabiciune dar esti slab in continuare pt ca nu ai rabdare si nu lasi lucrurile sa curga de la sine , lucrurile pe care trebuie sa le faci in viata nu le faci ,de ce te gandesti numai la tine?

De 8 ani am vrut si eu o prietena. Mi-am dorit sa am pe cineva foarte apropiat. Si nu mai rabdare. Daca Dumnezeu nu vrea sa-mi dea o prietena, asta e! Am avut 8 ani rabdare, dar si rabdarea are limite. Daca Dumnezeu are ceva sa-mi spuna, sa-mi spuna.

Si am ajutat destui oameni in viata asta. Iar ca drept raspuns am primit BATJOCURA sau apreciere pe la fata si vorbit pe la spate. Deci am avut grija de altii si nu am avut grija de mine, si pentru ca am avut grija de altii nu mi-a fost deloc bine (cu cateva exceptii, cand m-au ajutat niste oameni... dar astea au fost rare).
Daca mai aveti ceva de spus contactati-ma pe yahoo messenger; eu am ID-ul nationalvs.

Ai dreptate, am gresit.

daca este adevarat ce spui ca ,ai ajutat pe altii si ai primit badjocura in schimb este foarte important sa sti ca nu ai indurat destul ,esti abia la inceput .Si spun asa pt ca stiu ca nu ai facut mai mult pt Dumenzeu decat a facut El pt tine ,nimeni nu a facut mai mult si totusi sunt suparati oamenii pe Dumnezeu ,dar nu vad cat ia ajutat . Poate ca e vremea sa ajutam si noi pe Domnul ,ca noi am fost ajutati de El

Imi pare rau ca am avut incredere in verisoara mea. Credeam ca e o fata credincioasa. Dar azi m-am certat cu prietenul ei, si el mi-a zis ca eu as fi zis ca daca ea nu vine in Bucuresti eu ma sinucid. O.K., am zis aici pe forum ca unul dintre motivele pentru care as vrea sa mor e dorul de ea, dar oricum de ieri nu mai e asa, dar ei nu i-am zis niciodata asa ceva si ea nu cred ca a citit nimic pe aici. Nu stiu de unde a scos el sau ea ca daca ea nu vine in Bucuresti eu ma sinucid. :dontgetit: Imi pare bine ca am scapat de o tradatoare. :)Cica ca s-a certat cu el din cauza mea si pe chestia asta nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Seful meu, care nu e credincios a zis "se spune ca rudele ti le da Dumnezeu, prietenii t-i faci tu". Si eu care era sa-mi dau viata pentru ea (nu in sensul de a ma sinucide, ci daca vreodata e sa moara ea sa mor eu in locul ei), eu care i-am zis si pritenului ei ca paote sa ma sune la 2 noaptea daca are nevoie de ceva. Eu care vriam sa-i ajut cu bani la casatorie. Eu care ma bucuram ca ei doi s-au conscut (desi odata am zis in gand ca ni-ar pare bine ca el sa nu existe, pentru ca ea sa aiba mai mult timp de mine, sa aiba timp de vorba, nu sa fie impreuna cu mine). Eh, zic asta pentru ca sa stiti ca pe lume sunt numai tradatori, si inafara de parinti si frati nu merita sa mori pentru nimeni. Si pentru Dumnezeu mai merita sa mori. Si eu care ziceam ca am nevoie de aprecierea oamenilor. Numai tradatori. Si tu poti sa te tradezi uneori, cum am facut eu ieri cand l-am abandonat pe Dumnezeu.
Multumesc Doamne ca ma-i scapat de un tradator.

stefane, am citit pe forum citeva dintre mesajele tale. parerea mea e ca tu ai probleme mult mai grave decit faptul ca nu ai o prietena... ar trebui sa te cauti pe la medici (aia care se ocupa de mansarda)... sanatate multa, cu virf si indesat, iti doresc! (ai nevoie)

Va vine sa credeti, azi am incercat s-o fac de 3 ori!! Da, de 3 ori!!!
Am vrut sa fac vant pe fereastra, dar erau oameni pe afara si nu voriam sa ma vada nimeni.
A 2-a oara am vut sa-mi bag foarfeca in min (cu ochii inchisi, ca sa am mai mult curaj), dar am nimerit cu partea mai rotunda.
A 3-a oara am vrut sa beau spirt, dar ma ardea pe gura si in gat. Cred ca am inghitit cam un paharel de tuica...
Si l-am implorat pe satana sa ma ajute...

E faza ca vreau sa am o pritena - ma doare mult ca nu am - si am nevoie de o fata langa mine ca sa ma ajute sa ma pun pe picioare... Si vroiam sa-l fac si pe tata sa sufere, din cuaza ca e asa de distant fata de mine si i-a facut rau mamei care e o femeie tare buna (ai mei sunt desparititi din 1989).

Cand vroiam s-o fac parca am auzit-o pe verisoara mea zicand: "Stefane, ce vrei sa faci?".
Am vrut s-o sun, dar era cu dl. Preotel.
Si ea zice ca ar trebui sa lupt, sa nu mai iau in seama ce zic altii, dar ma simt asa de slab.

Poate ar trebui sa lupt, ca cei care m-au criticat sa vada ca au ras ca prostii si ca au pierdut un om de valoare, un om cum n-o sa mai intalneasca la viata lor... sau pur si simplu sa vada ca au ras degeaba...

Draga Stefan,

Deci de Sf. Cuvioasa Parascheva, cand crestinii nu stiu cum sa faca sa ajunga la Sf. Cuvioasa Parascheva sa o "salute" de "ziua" ei, tu incerci sa te sinucizi. Iti scriam si saptamana trecuta si am vazut multi oameni pe acest forum care s-au oprit sa vada ce faci si ce-i cu tine si sa te ajute sa iesi din starea in care esti. Dar se pare ca toata lumea vorbeste degeaba.

Cum vrei sa ai o prietena, daca tu nu esti echilibrat? Eu una nu te-as prezenta nici unei prietene in situatia in care esti acum. Ar trebui sa incepi sa ucizi pornirile astea proaste care vin din conlucrarea cu cel rau, sa te apropii de Biserica, sa incepi sa-i iubesti pe oameni si pe Dumnezeu, sa te respecti pe tine, sa intelegi ca viata ta nu-ti apartine, ca e data de Sus, etc. Si apoi mai vorbim. Sunt sigura ca daca ai face toate aceste lucruri, vei putea sa ai o prietena, dar asa cum esti acum, toate FUG!!!
Verisoara ta are dreptate si bine ar fi sa-i urmezi macar sfaturile ei.

Domnul sa ne lumineze pe toti!
Elena

Stefan ma voi baga si eu ca sa te ajut. Poate voi avea un succes mai mare deoarece si eu stiu ( sau cel putin cred ca stiu ) cum te simti. In privinta singuratatii despre mine pot sa spun ca nu am prieteni cum au altii. Prietenii mei sunt colegii mei de lucru, cum erau prietenii mei colegii mei de scoala. Cand am terminat scoala am cam terminat legaturile cu ei. Asa ca pot spune ca n-am prieteni. Tu nu vrei o prietena ci tu vrei un prieten ( si cand spun prieten ma refer ca ai nevoie de o persoana indiferent de gen: masculin sau feminin ). De ce vrei o prietena? Hai ca incerc sa-ti explic: probabil tu vezi barbatii mai insensibili, care rad de tine daca spui ca te jignesc sau ca ai si tu sentimente. Si eu cam la fel vad pe barbati desi sunt si eu barbat. De aceea mi se pare ca ma pot apropia mai mult de o fata care e mai sensibila.

In primul rand nu uita ca iadul nu e locul in care te tortureaza cineva. Daca te sinucizi vei trai viata pe care o descrii o infinitate. Deoarece asta e iadul. Tot restul e simbol.

Vreau sa-ti relatez o intamplare care mi s-a intamplat de putin timp. O fata unde lucrez care spune ca ii place de mine imi punea niste intrebari care ma facea sa ma rosesc. Atunci vedeam ca un coleg i se facu mila de faptul ca acea fata isi batea joc de mine. Acest lucru m-a distrus. Mergand spre casa m-am oprit la mormantul bunicilor mei ( care era in drum spre casa ) si am inceput sa plang ( pentru cei care rad de faptul ca un tanar de 20 de ani poate plange ar trebui sa aiba viata mea si s-ar razgandi ). La un moment dat, dupa un val de hule fata de Dumnezeu si tot ce e sfant, imi ziceam ca si ingerului meu probabil ii pare rau ca a fost pus sa fie ingerul meu pazitor. Probabil ii rusine de mine. Atunci un gand imi spune: Ba nu. Eu strig: Ba da. Atunci si gandul imi striga: Ba nu. Si tot strigam unul la altul cu Ba da si Ba nu pana cand n-am mai rezistat si am strigat gandului sa taca. Ce ar trebui sa inveti de aici? Nu esti singur. Ai un inger pazitor care te iubeste. Cand esti deznadajduit vorbeste cu Dumnezeu, cu Maica Domnului ( o Mama care nu te va face niciodata "boule" sau "nesimtitule " ), cu ingerul tau pazitor si spune-i ce te doare. Striga la Dumnezeu, cearta-L si vei vedea ca cineva iti va da un raspuns. Imi pare rau de acel preot. Din fericire am un duhovnic care poate nu face minuni dar care este foarte intelegator. Si sincer vorbind daca vrei sa mai discutam despre necazurile tale ID-ul meu de Yahoo Messenger este: dan_sorin2006 . Nu lasa totul in tine. Iadul este singuratatea. Sa stii ca daca te sinucizi nu vei scapa de singuratate. Eu sunt gata sa iti fiu prieten. Asta daca vrei sa-mi accepti prietenia. Ce zici?:D

Cu cineva care e in deznadejde e gresit sa incepi sa il certi.:angry:

Acum aproape am scapat de aceste ganduri. Stiu ca Iadul este singuratatea, dar in anumite ma gandesc ca la cum imi merge viata in Iad am sa ajung cu siguranta, si in trag concluzia ca indiferent daca ma sinucid sau nu tot in Iad am sa ajung, asa ca de ce sa ma mai chinui si pe lumea asta si pe lumea ailalta, cand pot sa ma chinui doar pe lumea ailalta - daca ma sinucid scurtez drumul spre destinatia finala.

Mai Stefane,tu n-ai pic de respect de sine,eu nu cred ca ai o viata de iad,ci i-ti faci o viata de iad,este o diferenta.Sa-ti spun o chestie care mi sa-ntamplat acum multi ani.Veneam de la liceul unde dadusem examenul pentru treapta-ntai,veneam plangand fiindca pe afise ma descoperisem la "oicati",culmea,la obiectul de lb.romana,obiect care de altfel mi-a placut intotdeauna(si mate),dar ma rog,si eu mergeam pe strada plangand,nu mai puteam de mahnire,toata lumea mea in acele momente se naruise,nu stiam in sinea mea ce voi face in continuare,eram doborata da acel esec.Pe drum mergand eu si plangand,vine de-odata o tanara la mine,o fata cu un handicap rau,avea cocoasa mare,era stramba toata,un picior mai scurt,fata aproape intoarsa,mica de statura,arata vai de capul ei in schimb avea un zambet pe chip,si-un optimism care,practic m-a smerit pe loc.Acea fata vroia sa ma intrebe unde se afla un anumit magazin prin apropiere,si am coordonat-o.Ceea ce vroiam sa-ti evidentiez aici,faptul ca in supararea mea credeam ca totul a devenit lipsit de sens,acea fata,in schimb,cu toate problemele pe care le avea,vizibile de altfel,avea o bucurie si-o multumire fata de viata pe chip,de neimaginat.Atunci,mi s-a smerit sufletul,m-am umilit si ocarat in sinea mea si m-am gandit ca problema mea era un fleac,pana la urma,chiar asa era.Deci ai inteles morala,si ca sa adaug si faptul ca speranta nu trebuie sa moara niciodata,ulterior, atunci, am facut si contestatie si am luat examenul(lic.economic).Asa ca mergi inainte cu incredere,ceea ce nu te doboara te intareste!

......cam mananc litere,ma grabesc si scriu altele...fara sa ma uit pe monitor prea des.Am vrut sa spun "picati"...dar,probabil ati inteles.

Draga Stefan sa nu cumvasa faci aceasta prostie. Viata are si parti frumoase. Uite, eu sunt bolnava psihic de la 16 ani si am avut trei tentativa de suicid. ultima oara luasem pastile si dupa spalaturi, ametita fiind stii ce am zis? "Ce bine ca traiesc!" Mama mi-a povestit, eu nu mai tin minte.(Asta a fost acum 5 ani, si nici n-as mai face asa ceva). Asa ca tot viata este mai buna decat maortea . Ai sa vezi ca ai sa te simti mai bine, imposibil sa nu-ti mai revii, mergi la doctor, sa stii ca pe mine tratasmentul m-a ajutat pana la urma, chiar daca la inceput nu mi se parea, uite du-te la Profesprul Tudose, psihiatru la Spitalul Universitar(Municipalul), sau la directorul DR, Mihailescu de la Spitalul Obregia, sau la dr. Poalelungi de la Spitalul Militar. TI-am dat nume de barbati , eu am fost la toti acesti medici si chiar la mai multi cand eram disaperata. Uite acum nici prin minte nu-mi mai trece sa-mi iau zilele. Cine ti-a spus tie ca oricum ajungi in iad? Oare crezi ca Iisus nu are mila de tine? Am eu mila, o necunoscuta si nu are Dumnezeu? De ce crezi ca plang unele icoane, daca nu de mila noastra?Ai rabdare ca oricum ne va lua Dumnezeu, dar ne va duce la lacasurile Tatalui, prin sinucidere cred ca ajungi in iad. Fii cumnitel si rabdator, eu stiu ca raul de la nervi este foarte neplacut, dar va trece . Domnul sa te aiba in paza!

O.K. Am priceput. Sinucidearea e un pacat mare... Dar nu exista rugaciuni pentru cei care vor sa moara? Adica, eu nu mai vreau sa traiesc si sa fac acea rugaciune pentru ca Dumnezeu sa o trimita pe doamna cu coasa la mine? ???

Draga Stefan, sa stii ca obsesia asta nu este buna. si eu am avut la 16 ani aceasta obsesie, stiu cum este. Nu vine de la Dumnezeu. Distrage-ti atentia cu orice care sa te amuze. Cred ca ti-o fi rau, dar gandeste-te ca multor oameni le este rau, dar daca te gandestyi mai bine nu este chiar asa de insuportabil cum pare. Obsesia asta cu moartea face parte din boala ta pe care Dumnezeu te va ajuta sa o invingi, ci eu si fratele meu am avut aceasdta boala, si uite ca acum ne simtim mult mai bine, va trece. In concluzie ai rabdare, fa ceva care sa te distreze, mananca ceva bun, plimba-te, asculta muzica si te asigur ca Dumnezeu nu-si uita copiii. Uite, o sa ma rog eu pentru tine si Dumnezeu o sa ma asculte pentru ca si eu am suferit! Doamne ajuta!

Mai vreau sa-ti spun ca viata este frumoasa, trebuie sa stii sa vezi aceasta parte a ei. Uite, aceste zile de toamna cu pomi portocalii si cu soare bland, care ne mangaie. Afla ca fericirea nu inseamna numai casatoria sau o relatie de iubire intre el si ea. Eu cred ca tu ai o tulburare psihica si asta este duar un pretext, ti se par toti oamenii niste ticalosi, totul trist, de fapt tie iti este rau, eu stiu pentru ca AM O BOALA PSIHICA. asta nu trebuie sa te sperie mai rau, ci trebuie sa te ingrijesti. Mergi la un meduic bun psihiatru, eu iti dadusem niste nume in care poti avea incredere. In 14 ani am experienta, mai ales ca si tata si fratele meu au fost bolnavi. Menajeaza-te cum am mai zis fa lucruri care sa te relaxeze.
Eu la 16 ani am vrut sa mor pentru ca mi se parea ca nu imi voi mai reveni, cand m-am facut cat de cat sanatoasa am simtit ca m-am nascut a doua oara! Ai sa vezi ca si tu vei depasi aceasta stare depresiva, nu tin prea mult depresiile. Vorbeste totusi cu un medic, cel putin cu un psiholog, sunt mai specializati pe astfel de probleme decat preotii. Fiecare cu rolul lor. Ai incredere ca te vei reface si incearca sa vezi binele din orice.

Nu o sa asteăpt niciodata nici o fata. Nu o sa salvez niciodata nici o chestie vechie. Niciodata n-o sa fiu apreciat pentru ceea ce sunt. Si nici de mila nu mai pot sa-mi plang ca e o mare prostie.
Se zice ca trebuie sa sper pentru niste vremuri mai bune, dar, mie, in utima vreme imi merge din ce in ce mai rau. De exemplu, ma intelegeam bine cu verisoara (bine, uneori erau exagerari din partea mea), si ea mi-a fost luata... Adica trebuie sa-mi fie frica sa o sun pe verisoara mea, ca risc sa raspunda un idiot. Si asa va fi cu totul. Nimic nu va fa mai fi la fel... Tot ce am avut frumos si inca a ramas in viata mea va disparea! Si atunci de ce sa mai traiesc? Sa ma chinui?
Ar trebui sa mai vorbesc cu Dumnzeu. Dar ce, Dumnezeu are nevoie de unul care ba este cu El, dar atunci cand ii merge greu Il injura. Nu, nu are nevie de asa un om. Acum sunt suparat pe el, si poate din mandrie, poate pentru ca stiu ca N-o sa ma ierte, nu mai vreau si nu pot sa-I mai cer iertare...

Nu trebuie sa te rogi daca nu poti. Iisus este plin de mila! nu inseamna ca daca la necaz gandesti multe, cum ca esti ateu sau suparat pe Dumnezeu, El tine cont. Ii este mai mila de tine dacat de un om echilibrat si vesel. Nu a zis Iisus "nu cei sanatosi au nevoie de doctor ci cei bolnavi".
Dragul meu Stefan, este suficient sa iti faci semnul crucii, si incearca sa nu mai vezi totul in negru. Eu insist ca viziunea asta sumbra a ta se datoreaza unei stari depresive. In consecinta ingrijeste-te. Daca nu vrei sa mergi la un doctor bun care sa te ajute, macar ia vitamine, b-uri in mod special, miere de albine, odihneste-te si nu mai vedea pe toti oamenii ticalosi, toti avem ceva bun in noi, si toti avem scuze pentru greselile noastre. Nu mai suferi asa dupa verisoara ta. Nu inseamna ca daca are un prieten, tu nu mai esti varul ei. Sunt doua lucruri diferite, tu ii esti ca un frate.
Promite-mi ca nu mai deznadajduiesti. eu am trecut prin deznadejde la 16 ani, si mie mi se parea ca nu mai pot continua, nu ma mai atragea nimic, eram trista imi rea rau, de fapt aveam o depresie puternica si o astenie de la invatat pe un substrat de predispozitie la boala. Dupa vreo 5 luni de chin, s-a ivit iar soarele in viata mea si am simtit ca renasc. Nu dispera, iti spun ca daca te ingrijesti de sanatate vei vedea viata cu totul altfel. Iar Dumnezeu sa stii ca ne iubeste neconditionat, vesnic si ne ajuta, dar noua uneori ni se pare ca a incatat sa o faca, este fals. Iti doresc numai bine!

Am comis-o. Am luat 60 de pastile de Extraveral. Dar am fost salvat... A vazut sora ca nu m-am trezit (era ora 5). A vazut biletul si m-a intrebat... A vanit si mama. Nu m-am simtit deloc bine... Am fost si la spital, cu perfuzii desigur.
Imi pare bine ca le am langa mine, dar uneori parca moartea ma cheama din cauaza tristetgtii. Azi mama a fost suparata - stiu ca avea dreptate - dar vroiam sa nu ma certe deloc zilele astea. Verisoara (nu puteam s-o uit si pe ea) a zis ca m-ar bate... Sper sa fiu bine... :thumbsup:
Nu mai ssciu acuma ca nu simt prea bine.

Du-te las psihiatru. Dumnezeu sa te aiba in paza.

Si noi speram sa fii bine, sa te miluiasca Dumnezeu si sa te lasi de prostiile astea. Viata e prea scumpa frate, alta sansa nu mai ai, daca de asta iti bati joc. Si ma rog frumos pt ce "ai comis-o"? Pt ca nu te iubeste verisoara? Dar geme lumea de fete, mai copile. Si ce e o femeie la urma urmelor? Tot hoituri ajungem, ma-ntelegi. Sa te ajute Dumnezeu ca EL te iubeste mai mult decat toti, ca te asteapta si ca te iarta- numai tu sa vrei sa fii iertat. Si inca un lucru: sinucigasii ajung intr-un loc cumplit, cu adevarat cumplit dincolo, crede-ma pe cuvant ca am citit mai multe marturii.

Nu pentru ca nu ma iubeste verisoara... I-am zis lui Dumnezeu ca daca nu vorbesc cu verisoara vineri o fac. Si poate as fi uitat ca nu vorbesc cu verisoara, dar vineri n-am reusit sa fac aproape nimic.
Si credeti-ma, nu scap de ideea sinuciderii. Vreau sa am o prietena si nu am, iar asta conteaz pentru mine foarte mult. Sa am pe cineva pe care sa strang in brate, sa-i spun ca o iubesc, s-o mangai pe manute. Nu am asa ceva si ma doare mult inima. De 8 ani si ceva vreau sa am o prietena.???

Stiu ca exista si aici oameni care se roaga pentru mine... dar sunt asa de dezamagit.