Dragii mei,

Unii dintre voi sunteti in strainatate. Stiu ca pentru unii, mai ales pentru studenti masa de Craciun este una aproape ca oricare alta. Nu fiti tristi, Hristos nu vine acolo unde e masa cea mai incarcata, ci unde e inima cea mai curata.

As dori sa va rog ceva. Sa nu traiti Craciunul in stil egoist. Multi, imediat dupa slujba de la Biserica, pleaca la cine au fost invitati, fara sa se uite in urma. Am intalnit multe persoane care au fost de Craciun sau de Pasti singure si ar fi dorit sa nu fie asa. Chiar imi spunea cineva ca s-a intors acasa (impropriu acasa, in locul unde statea intr-o tara departe de tara) si a mancat o bucatica de cozonac cu lacrimi cu tot. Si nu o singura persoana mi-a spus cu durere ca s-a vazut de ziua bucuriei ca nu avea cu cine sa imparta bucuria...multe suflete departe de tara au trait ziua Nasterii Lui sau a Invierii in comuniune numai si numai cu EL, desi ar fi dorit sa fie si in comuniune cu ceilalti.

Va rog sa va opriti putin, sa mai ramaneti de vorba cu cei care sunt in Biserica, mai primiti-i in cercul vostru si pe cei care sunt niste straini pentru voi, mai mergeti in intampinarea celor care se uita timizi ca poate gasesc pe cineva cu care sa fie de Craciun, fiti voi primii care sa ofere un zambet si o inima deschisa. Daca sunteti in localitati unde nu aveti Biserica si aveti masina, vorbiti cu cine mai doreste sa mearga la Biserica in alt oras si mergeti impreuna. Nu va ganditi ca vreti sa fiti numai voi cu prietena/prietenul sau efectiv singuri. Iesiti din egocentrismul distructiv si priviti si spre ceilalti ca sa traiti deplin!

O sa vedeti cata bucurie o sa aveti ca ati putut da putina bucurie. Si ce e mai minunat, de abia atunci veti descoperi in voi sclipirea de Lumina de la EL.

Va imbratisez cu drag si va urez multa bucurie la nasterea Bucuriei,

Elena

experienta?
 

Buna ziua,sunt un nou membru.Scuzati-ma ca intervin,dar mi-a placut mult postarea Dvs.,e ca si cum ati vorbi di proprie experienta...Foarte emotionant si adevarat.Locuiesc in Italia de 5 ani si abia acum realizez ca fac exact asa! Nu ma uit in urma...din pacate.Dar sper ca data viitoare sa pot face ceva in sensul asta.Multumesc din suflet!Sarbatori Fericite!

Buna ziua
 

imprezionanta postarea dumneavoastra, doamna Elena. Mi se deruleaza in gand o discutie purtata cu o amica, Tamara - din Bucuresti, acum cateva zile, si ma intreb daca nu cumva bucata aceea de cozonac imbibata cu lacrimi este chiar de dorit.. Imi spunea Tamara ca uraste Craciunul, dupa ce a reactionat destul de urat, auzindu-ma pe mine murmurand un colind. Mi-am iesit un pic din fire si am ridicat tonul, intreband-o cum poate afirma o asa mare aberatie. Raspunsul ei a fost unul cat se poate de simplu formulat, dar a emanat o tristete ce parea ca un zgomot de-o amplitudine care si acum imi zornaie creierii : “pentru ca nu mai pot sa-l simt..cel putin nu in Bucuresti”. N-am fost in stare sa-i raspund, pana ce o alta amica ce asista la discutie a intrebat : “dar oare cine mai stie ca se naste Hristos ?”..mi-am revenit si eu apoi, spunandu-i Tamarei ca in zona de unde provin eu, oamenii nu au uitat sa mearga la biserica de Craciun macar si am asigurat-o ca in felul acesta poate redobandi linistea in perioada asta minunata. Tamara nu este un caz singular, din nefericire.. Tocmai de asta, gandindu-ma la acea lacrima de razvratire Tamarei [si a altor milioane de romani] ,ma intreb daca nu cumva ar trebui sa tanjim dupa lacrima de DOR a celui din strainatate. poate ma insel..

Numai bine, Ioana

DOAMNE AJUTA si eu am trait aceeasta experienta in strainatate de a fi singur de sarbatori este foarte greu

M-a impresionat acest indemn, mai ales ca eu cunosc situatia. Mai ales pentru studenti este greu si cei cu situatie speciala (fara serviciu, pensionari, etc.)
E un paradox la noi romanii: ne este si greu, suntem singuri, dar nici nu suntem uniti si nu ne ajutam.
Eu nu reusesc sa inteleg.

La Multi Ani!
 

Cum ai petrecut cumpana dintre ani, Sophia?

@Mirelat - daca te referi la revelion, atunci iti spun ca am stat acasa cu sotul meu si ne-am uitat putin la televizor. Ne-am culcat devreme pentru ca eu m-am dus pe 1 ian. la biserica.
Craciunul tot acasa in doi si la biserica. Pregatiri f.putine.

Aşa şi trebuie ! Foarte frumos !

Multumesc de raspuns, Sophia. Ma gandesc ca este totusi cam trist sa fii singur acasa de sarbatori.

PS: si eu m-am dus pe 1 Ian la biserica.

Strainatatea ne schimba, dar si in tara s-a schimbat...
 

Cind am fost ultima oara in tara, am constatat ca lumea s-a schimbat enorm. Nu stiu daca in bine, sau in rau, nu doresc sa fac comentarii nelalocul lor.
Mi s-a parut ca multi preferau sa se infrupteze din produsele porcului proaspat taiat, si sa asculte manele, imediat dupa ce veneau de la biserica, daca mergeau...
Unii mergeau la biserica, apoi luau masa, dormeau putin la pranz, apoi seara la colindat sau primeau colindatori..,
Altii, nici nu dadeau pe la biserica, doar manele auzeai pe casa scarii de pe la usi...mancare multa, bautura multa samd
Nu am vazut pe nimeni sa intrebe de cei bolnavi, de cei singuri...

In strainatate, totusi romanii sint ceva mai uniti.
Merg la biserica, acolo se intilnesc, fac prietenii, apoi le mentin.
Insa si aici, putini se ajuta intre ei, doar citiva. Mereu se face apel la acele persoane, parca nu mai apar altii noi, care sa dea o mana de ajutor. Poate pentru ca fiecaruia i-a fost f greu la inceput, apoi s-au distantat. Asa incet-incet, uita de traditii, uita sa fie milostivi...insa stiu ca sarbatorile ard cel mai greu sufletul celor de prin strainatate...departe de toti, de cei dragi, de familie...

Cu toate astea, se fac pomelnice la biserica, pentru vii sau morti, lumea asa face pomana aici, se mai discuta unii cu altii, insa cine e singur trebuie sa faca in general singur contacte cu altii, in cazl asta va fii cautat, iar altii doar vin la slujba, apoi pleaca imediat la treburile lor...

Cine a facut milosteni epina acuma, sa fie binecuvantat!
Cine nu a facut milostenie pina acuma, sa fie binecuvantat!

Cine are inima buna, va fii mereu milostiv!
Cine a uitat, va veni o zi cind isi va aduce aminte de milostenie!
Binecuvantati sa fie toti, deoarece oricine se poate ruga, zile/nopti in sir, daca de milostenie a uitat cumva, sufletul ii va fii sarac...deci mai repede sau mai tarziu, isi va aminti si tot binecuvantat sa fie!