Metode contraceptive
 

As vrea sa discutam pe acest thread asupra unor argumente valide pentru nefolosirea metodelor contraceptive in cazul unei casatorii. Am citit toate subiectele pe aceasta tema, dar nu m-am lamurit. Din cate am vazut sunt urmatoarele opinii:
1) Sexul este lasat de Dumnezeu pentru nasterea de copii, daca folosesti metoda contraceptiva este onanie.
2) Metodele contraceptive sunt metode de avort. (inclusiv prezervativul, metoda calendarului si coitus interruptus)
3) Dumnezeu nu ofera omului copii mai multi decat poate duce, prin urmare sa stam fara griji, la un moment dat se opreste si nasterea de copii de la sine.
4) Abstinenta este singura metoda contraceptiva acceptata de principiile crestine.

Alte argumente mai exista?
Exista cineva pe acest forum casatorit care sa nu fi folosit niciodata metode contraceptive?

Iar SEX? E clar! Vor urma alte cateva sute de pagini de dezbatere fara noima si fara nici un rezultat.
Drumul spre iad e pavat cu intentii bune! Desi aparent venim cu un gand de pace si de interes... duhovnicesc, ceea ce va urma va fi, duhovniceste, un esec total.
Eu zic ca, cine are astfel de nelamuriri, sa gaseasca alte surse de documentare, pentru a nu-si incarca sufletul cu smintelile altora. Iar asta fiindca, atunci cand spunem sex, nu se aduna albinele sa culeaga necatar si nici sa faca miere, ci se aduna mustele, fiindca "decorul" e apetisant!...
Si-apoi, despre aceste lucruri, eu unul m-am scarbit deja cat s-a scris pe forum. Chiar nu va ajunge? Cand spui "metode contraceptive" esti deja pe cealalta parte a drumului. Oare trebuie sa fim preoti sau filosofi sa intelegem asta? Da, stiu, intentia e alta. Dar rezultatul nu va fi dupa intentia noastra, ci dupa cum cade fiecare in inselare. Iar atat de induhovnicit, incat sa fim vigilenti, e greu de crezut ca chiar suntem, desi noi asa ne pretindem!... Toti! Inclusiv eu!!

Ok, imi cer scuze pentru cuvantul "sex". Dragoste trupeasca sa-i spunem. Nu pot intelege ce are toata lumea impotriva metodelor contraceptive. Prezervativul de exemplu. Chiar nu inteleg ce rau poate face.

Dar consumul de fructe, ce rau poate face ?

Niciun rau. Nu vad legatura. Poate ma luminati un pic.

Primii nostri parinti au pierdut starea de gratie fiindca au mancat dintr-un fruct. Intreb: ce rau au facut ?

Da da, inteleg. Au incalcat o porunca a lui Dumnezeu. Am inteles ce spuneti. Doar ca Dumnezeu nu cred ca a luat in calcul ca vom fi 7 miliarde de oameni. Din 7 miliarde, cred ca cel putin jumatate intretin relatii sexuale (in cadrul unei casnicii sau nu). Daca toate femeile, care sa spunem ca sunt 1 miliard jumate active sexual si fertile, ar naste cate un copil pe an, am face o noua China in fiecare an. Nu cred ca s-a gandit asa si nici nu cred ca a luat in calcul sa ne mutam pe Luna.
Mi se pare absolut aberant sa spui ca a face copii "fara numar" e in regula. Nu e vorba doar de bani. Cum poti sa educi 10 copii daca amandoi sotii sunt la munca toata ziua pentru a face rost de mancare si alte lucruri. Stiu stiu, ca o sa dati exemple cu "pe vremea alor mei sau a bunicilor", dar pe vremurile acelea mortalitatea infantila era foarte ridicata. Cineva in varsta imi povestea ca nu era o tragedie foarte mare sa-ti moara un copil din cei multi. Era ceva destul de comun sa mai moara cate un micut de hepatita, tbc sau dintr-o banala viroza respiratorie.

Si acum toata lumea lauda oamenii de la tara care au 10-12 copii pentru curajul si devotamentul lor pentru principiile crestine. Acum ceva timp am lucrat in televiziune. Am avut de realizat chiar un subiect pe aceasta tema. Mergeam prin sate, identificam familii cu copii multi si principalele aspecte pe care trebuia sa le clarific erau:
1) De ce ati facut atatia copii?
2) Cum ii cresteti?
3) Cum ii educati?
4) Cum aveti de gand sa le asigurati viitorul.

Credeti-ma ca raspunsurile erau un pic halucinante. La intrebarea 1, aproape toata lumea raspundea cu:
- Asa a fost sa fie
- Asa a vrut Dumnezeu.
- Am mai luat bani pentru alocatii si ajutoare sociale.
Oamenii nu foloseau metode contraceptive fie pentru ca nu stiau de ele, fie pentru ca erau convinsi ca sunt scumpe si nu-si permit, nicidecum pentru ca asa a spus Dumnezeu.
2) Cum ii cresteti....n-are rost sa dezbatem. Traiau claie peste gramada, intr-un miros greu, dintr-un salariu foarte mic sau din munca cu ziua prin sate.
3) Educatie....ce educatie. Unii copii mergeau la scoala altii la munca cu tatii cu ziua.
4) Viitor? Oamenii astia considera ca avand copii sunt asigurati pe viitor. Fie pentru ca acum profita de alocatia lor de stat, fie ca apoi ii trimit la munca.
Mentionez ca de multe ori spuneau ca din cauza lipsurilor prea mari, unii dintre copii erau trimisi la orfelinate. Fara regrete o ziceau. Li se parea o viata mai buna la orfelinat decat acasa.

Astia sunt oamenii care se cununa crestineste, respecta porunca lui Dumnezeu, fac copii cati se poate de multi si apoi iti spun cu zambetul pe buze: Asta e, daca Dumnezeu atatia mi-a dat si eu nu pot sa-i cresc, ii dau la orfelinat sa le fie si lor mai bine.

Ok, nu generalizam. Sunt convinsa ca exista si familii bune care au copii cati le-a dat Dumnezeu, dar eu va zic din experienta mea pe teren pe timpul a 3 luni cat m-am ocupat numai de reportaje legate de copii parasiti, familii dezorganizate, copii care nu merg la scoala.

Eu nu am nici cea mai mica indoiala ca a luat un asemenea lucru in calcul. Altfel, oare Dumnezeu ar mai fi dumnezeu ?

Atata cat am cercetat viata sfintilor familisti, de regula era vorba, intr-adevar, de familii cu multi copii, chiar daca nu intotdeauna cate zece la numar. Nu imi amintesc sa fi citit ca mureau copiii chiar asa, ca mustele.

Strabunicii paterni au avut 6 copii. Au supravietuit bine mersi toti, au facut scoli si facultati. Strabunicii materni au avut 9 copii. Acolo, intr-adevar, doi nu au trecut de varsta adolescentei. Unul a murit in accident, altul in urma unei meningite. Dar parintii lor au avut mangaierea celorlalti.

Credeti sau nu credeti ca Domnul este autorul vietii ? Daca asta credeti, atunci de ce va temeti ?

Da, cred ca este autorul vietii. Fara indoiala.

Stii Andra, uneori si metodele contraceptive dau gres. Atunci CE faci?? Vei recurge la avort (crima asupra unui copil, nebotezat, pe care il vei trimite in iad)?

De ce sugerezi ca trebuie sa existe varianta asta?

Ar fi fost mai bine dacă topicul ar fi fost despre naştere, nu despre contracepţie (oricum, topicele astea abundă pe forum).
Înţeleg grija pentru suprapopulare a celor care chiar sunt suprapopulaţi (China, India ş.a.), dar nu la noi, unde e o depopulare accelerată din '90 încoace. Se nasc mai puţin de jumătate din copiii care se năşteau atunci, iar când ajung la maturitate cei mai mulţi pleacă, Europa fiind avidă de tineri. Deci loc este, fără doar şi poate.
Apoi, nu cred că trebuie să se nască copii nedoriţi, ci este de bine să fie doriţi. Dar asta nu se poate din cauză că am ajuns să vrem altceva de la viaţă: confort, în primul rând, statut social, carieră, plăceri; cu alte cuvinte, ne-am obişnuit să fim egoişti şi ne place aşa. Ne ocupăm mult mai mult de noi înşine, vrem să arătăm mereu bine, eventual să fim educaţi şi bine plătiţi. De aceea serviciul ne ocupă acum aproape tot timpul zilei, de aceea nu ne mai descurcăm cu un singur salariu - pentru că nu ne mai mulţumim cu cele strict necesare.

Nu vedem nimic rău în asta, dar viaţa în loc să ni se îmbogăţească, sărăceşte, de fapt: devenim tot mai mici la suflet, tot mai incapabili să iubim.
Pe cei cu mulţi copii eu îi admir pentru iubirea pe care o au pentru ei, pentru nopţile nedormite, pentru strădaniile lor de a-i creşte şi de a le oferi cele necesare vieţii, pentru că s-au uitat pe ei înşişi pentru copii. Dar Dumnezeu nu i-a uitat, căci dragostea jertfelnică de la El este, iar ei au devenit suflete vii, pt. că au lăsat-o să circule prin inimile lor.

Un tânăr de acum, însă, care a fost poate singur la părinţi şi a fost cocoloşit, nimic nu i-a lipsit vreodată, i s-au făcut toate poftele, nu va putea înţelege acestea. Şi nu e vina lui că aşa a fost crescut.

Păcatul desfrânării...

Din cate inteleg... desfranare exista doar in cazul relatiilor inafara casatoriei....

NU va inteleg punctul de vedere.

Dacă ai crede că este Autorul vieţii, ai căuta să faci voia Lui şi nu voia noastră (cea lumească). :1:

Subscriu aproape in totalitate la ceea ce sustineti dar sunt sceptic ca argumentele religioase pro reproducere vor avea vreun efect intr-o lume secularizata! Alte argumente cu caracter nereligios nu pot fi aduse?

Care este voia lui Dumnezeu?

Din păcate mulţi trăim cu concepţia greşită cum că în cadrul căsătoriei nu există desfrânare. Căsătoria nu este o legalizare a plăcerilor trupeşti dintre soţ şi soţie, căsătoria este o Taină, una din cele 7 Taine. Căsătoria este lăsată pentru mântuire şi naştere prunci şi nicidecum pentru desfrânare. Nu spun că trebuie să fim fabrici de făcut copii, aici rămâne la latitudinea soţilor, dar relaţia dintre soţ şi soţie trebuie gestionată cu mult discernământ, nu după placul plăcerilor trupeşti. Faptul că nu ne dorim copii nu este o scuză a săvârşii păcatului desfrânării.

Un argument care poate fi acceptat de toată lumea este nevoia de sens. Iar cei care au găsit sens în viaţă sunt cei care au trăit (trăiesc) pentru ceva (cineva).
Îmi amintesc o vorbă a lui Al. Paleologu: „Viaţa nu merită trăită dacă nu crezi în ceva pentru care eşti gata să mori”.
Acest ceva poate fi diferit de la om la om, dar în tot cazul trebuie să fie ceva generos ca să dea sens, ca să te scape, adică, de tine şi de preocuparea de tine însuţi, transpunându-te în altc(in)eva. Iar asta se cheamă iubire dăruitoare (jertfelnică).

Viktor Frankl a fost un psihiatru vienez care a trecut prin lagărele naziste. Şi-a pierdut atunci, mi se pare, soţia (sau logodnica), cred că şi părinţii. În tragediile cumplite pe care le trăiau tovarăşii săi mulţi deznădăjduiau (şi atunci se prăbuşeau, clacau, mureau) pentru că nu mai găseau sens în viaţă. Nu mai aveau pentru ce să trăiască. La întrebarea lor: „Ce să mai aştept de la viaţă?”, Frankl le spunea: „Nu te întreba ce să aştepţi tu de la viaţă, ci ce aşteaptă viaţa de la tine”. Dacă trăieşti înseamnă că ai un rost, că exişti pentru ceva, că eşti dator să faci ceva: pentru opera pe care ai început-o, pentru copilul care are nevoie de tine...

Revenind: pentru cei ce se căsătoresc sensul cel mai firesc, cel mai la îndemână al căsătoriei lor îl dau copiii, în vieţile cărora se transpun împreună. Şi cred că pentru a se elibera de toate rezervele de egoism (care ucide sufletul) e nevoie de mai mulţi copii. Cred că zâmbetul care-l au mereu pe chip cei cu mulţi copii vine din libertatea lăuntrică pe care au câştigat-o prin ei, eliberaţi de lanţurile iubirii de sine care ne încătuşează tuturor inimile.
Cei care refuză copiii îşi refuză propria libertate.

Ceea ce urmăreşte Dumnezeu sau voia Lui e mântuirea sau întoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă (în Rai). Şi cum nimic intinat nu va intra în Împărăţia Cerurilor, datoria noastră este de ne a curăţi sufletul şi trupul de patimi şi plăceri, de gânduri necurate...

Gasesc mai multe contradictii in postarea dumneavoastra! Asa ca o sa le iau pe rand fiindca sunt cateva idei la care subscriu dar cu indoiala !
Corect dar care este granitza?
Si pentru sprijin reciproc, incurajarea pasiunilor comune, accesul la un anumit tip de relatii sociale (dreptul de a fi nasi, de a fi martori la cununii civile, dreptul de a iesi la intalniri cu partenerul fiindca nu e prea ok sa fii singurul necasatorit acolo unde sunt doar oameni casatoriti etc.). Sa nu facem din casatorie doar un incuabator si doar un fel de manastire in doi!
Sunt cateva aspecte care se cam bat cap in cap. Daca casatoria nu este pentru a face copii... cei care stau cam prost la capitolul abstinenta trebuie sa-i faca chiar daca nu doresc.

Sustineti ca placerea nu ar trebui sa existe in cuplu?
Vreti sa detaliati putin ca sa pot intelege ce vreti sa spuneti?

Pe scurt...vrei copii fă-i. Nu vrei copii sau ai ajuns la un anumit număr şi vrei să te opreşti...atunci trăieşte curat, adică fără să ai relaţii conjugale cu soţia (căsătoria albă).

Va respect opinia dar unii nu sunt de acord!

Nu susţin alegerea plăcerii şi refuzarea rostului instinctului procreerii de plăcerea ce-l însoţeşte, alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul. Adică nu susţin căutarea doar a plăcerii şi evitarea procreerii.

Nu sustin sub nicio forma avorturile. Tocmai de aceea pun problema contraceptiei. Consider ca foarte multe femei fac greseala avortului, desi puteau s-o evite. Cand se trezesc insarcinate cu al 6 lea copil, nu fac fata presiunii psihice, au un moment de slabiciune si avorteaza. Cu siguranta o sa regrete toata viata.
Apoi legat de toata discutia asta cu absinenta, sincer mi se pare cam aberanta. Pe de o parte incurajati tinerii sa se casatoreasca de la o varsta cat mai frageda. Daca doi tineri se casatoresc la 18-20 de ani si pana la 28 de ani fac 5-6 copii, s-ar putea sa decida ca este de ajuns si sa opreasca. Sa fim seriosi cine accepta abstinenta la 28 de ani? Unii abia atunci incep viata in doi si altii sa se opreasca. Poate unele femei ar fi mai usor de induplecat pentru o asa regula, dar barbatii cu siguranta sunt in numar foarte mic. Sa-i spuna o femeie unui barbat la 28 de ani ca nu mai vrea sa aiba relatii cu el. Vedeti atunci ce se intampla, scandal, cearta, reprosuri si e posibil intr-un final sa ajunga la divort. Si asa poti ramane ca femeie cu multi copii in grija si fara sot langa tine. Nu e chiar asa simplu.

Fiecare avem libertatea de alege. Nimeni nu este consrâns să fie de acord, după faptele noastre şi cum înclinăm de aici de pe pământ aşa ne vom petrece veşnicia. Cum ne aşternem, aşa vom dormi.

Iisus nu a avut nici un păcat a săvârşit atâtea minuni şi, cu toate acestea, ce puţini l-au ascultat!

Dvs sunteti casatorit?

Trebuie sa condamnam o femeie la lauzie sau abstinenta pe toata perioada de fertilitate cand instinctele sunt foarte puternice?

Vorbim de oameni credincioşi; care ştiu ce e postul, sunt deprinşi cu abstinenţa, nu exclud nevoinţele, înţeleg că plăcerea nu e scop în sine. Şi dacă ajung la 5-6 copii, de regulă trec prin destule nevoinţe ca să-i crească, iar acestea, împreună cu dragostea şi preocuparea pentru copii îi fac să se gândească mai puţin la ei înşişi.
Însă măcar de-am vorbi de contracepţie după 5-6 copii.

Cu tot respectul, dvs cati copii aveti?

Sau inainte de a avea copii cand inca parintii nu dispun de mijloace materiale si sa oferim tinerilor o mai buna educatie sexuala.

Cred ca opiniile Melindei Gates sunt pertinente:
http://www.ted.com/talks/melinda_gat...he_agenda.html (aveti subtritare in limba engleza)

Nimeni nu a comentat despre postarea mea cu familii dezorganizate din mediul rural. As vrea sa aud opinia celor care sunt contra contraceptiei ce spun despre aceste lucruri. Sunt sigura ca ati auzit toti la TV asemenea cazuri. Eu le-am vazut pe viu timp de 3 luni cata vreme m-am ocupat exclusiv de ele.

Am activat ca voluntar intr-un sat de rromi si am vazut... ce poate face lipsa educatiei sexuale, alcoolul, lipsa educatiei formale, saracia etc.

E tragic sa vezi fete gravide la 14 ani... cu copii neingrijiti si familii cu peste 10 copii.

Şi contracepţia, în cazul anticoncepţionalelor, este tot o formă de avort. Poate nu ştiai că contracepţia nu lasă sarcina să se fixeze, dar fencundaţia poate avea loc.

Păi vezi că lucrurile se complică, când noi le complicăm. Nu mai vrei copii, închide "la fabrică" şi gata ai rezolvat orice problemă. S-au întâlnit atâtea cazuri în care femeia a rămas însărcinată, deşi s-a folosit prezervativul.

Firesc este ca soţul să dea pace femeii pe timpul sarcinii şi în timpul alăptării. E cam imposibil să ai 6 copii în 8 ani, având în vedere că femeia după ce naşte are nevoie de o peroadă de refacere.

Bineînţeles că celui care nu este unit cu Hristos îî este greu...nu degeaba se spune că nimeni nu poate să slujească la doi domni.

Lucrurile sunt simple, doar noi le complicăm.

Fa o plimbare prin satele de rromi! Anu si copilu'!

Prezervativul nu actioneaza prin ceea ce ati spus dvs ca nu lasa sarcina sa se fixeze.

Exceptii peste exceptii. Pentru 1% cazuri de esuare a prezervativului, hai sa renuntam toti la el pentru ca oricum nu te protejeaza.

Nu am copii. Aş putea spune că vorbesc dintr-o experienţă de viaţă negativă, nu din una pozitivă.
Dar ceea ce spun e ceea ce am înţeles, regretând că n-am făcut aşa. Poate nu s-a putut, nu vreau să dau amănunte legate de viaţa personală.
Nu înţeleg, însă, de ce argumentele de genul celor pe care le aduc sunt luate ca nişte constrângeri. Eu am în vedere îndeosebi sănătatea spirituală. Vreau să arăt doar ce am înţeles că e bine, ce ne face fericiţi. Să învăţăm să distingem între bine şi rău şi să nu ne mai lăsăm amăgiţi. Pentru că lumea actuală e îmbibată de lucruri/preocupări fără sens, care duc la eşuarea vieţii.
Unirea în iubire a unui bărbat cu o femeie naşte nişte energii imense în sufletele lor, care nefolosite corespunzător pot exploda, aruncând totul în aer, fărâmiţându-i, distrugându-i. Iar folosite cum trebuie, ele îi unesc mai strâns şi le dau putere să-şi crească copiii.
Am înţeles că nimic nu-i fără rost şi că energia aceasta e dată cu un scop. E de ajuns să parcurgi calea firească ca să ajungi la scop.
Omul modern a devenit foarte abil în evitarea scopului; şi numai sănătos nu e.

Doamna, dar care e problema dumneavoastra, in definitiv? vreti sa aflati, pe acest forum ortodox, cum sa va protejati pentru a nu ramane gravida? de ce nu apelati la un cabinet ginecologic? Pentru ca aici primiti invatatura ortodoxa, care nu recomanda ci porunceste abstinenta !