Necazuri cu botezul...
 

Cand prietena mea mi-a dat vestea ca este insarcinata in 4 luni m-am bucurat pt ea stiind cat isi dorea sa aiba un copil pe ultima suta de metri fiindca are peste 35 de ani si nu avea inca...
Dupa ce am vb cu ea la telefon,mai multe intrebari nu mi-au dat pace caci stiind ca este de una singura in USA fara familie ca si mine,m-am gandit in primul rand cine ii face Botezul cat si petrecerea anuntarii copilului(Baby Shower in USA).
Am sunat-o inapoi s-o intreb si a inceput sa spuna ingrijorata ca nu are nasi pt copil si ca ce face ea?
M-am oferit eu,pana sa si apuc sa realizez ce spun si de atunci nu am iesit din planurile ca eu voi boteza copilul anul viitor...Ba chiar i-au pus si numele pe care l-am ales pt copil: Mihail.

Numai ca... copilul a fost nascut pe 3 Septembrie iar noi am planuit sa-l botezam abia in Aprilie,dupa Paste.
MAma copilului initial a fost de acord caci amandoua am cazut de acord pentru aceasta data din mai multe motive:ea nu voia sa-l boteze pe timpul iernii fiindu-i teama ca o sa raceasca iar eu nu voiam sa-l botez in Martie,fiind post-nu voiam sa fac petrecere in postul Pastelui.

Acum ma suna sa-mi spuna ca nu mai au preot in zona lor ca unul s-a mutat pe coasta de Est iar altul din alta localitate apropiata se va muta de la inceputul anului viitor.
Ea a vb cu preotul (cel care se va muta in Ianuarie din localitate )si acela I-a promis ca ii poate boteza copilul acasa ,iar la intrebarea cine va tine copilul la botez a raspuns ca mama ei,ca doar este ortodoxa;deci sa se grabeasca acum in ultimele saptamani din Decembrie ca sa poata face botezul.
Acum...
Eu nici nu ma pot duce in aceste ultime zile din 2014 din cauza serviciului care nu permite sa ne luam liber in ac perioada.De aceea aceasta femeie disperata ca nu-l boteaza mai repede mi-a spus ca o pune pe mama ei...

In fine.
Ce vreau sa va intreb pe voi,pe forum este :
-la cat timp/luni se boteaza copilul?
-trebuie sa te grabesti sa-l botezi?
-daca se boteaza la 6 luni este ceva iesit din comun?

Multumesc anticipat de raspuns!
Era prea frumos sa fie adevarat!:12:

Este un articol pe site în care scrie că "Copiii se botează între opt si patruzeci de zile după nastere". Tot acolo zice că "teama legată de o moarte imprevizibilă i-a determinat pe majoritatea crestinilor să-si boteze copiii încă din fragedă vârstă."

http://www.crestinortodox.ro/botez/b...or-128091.html

Dar femeia lauza nu are voie sa intre in biserica parca pt 40 de zile.
Nu?
Deci logic ar fi ca mama poate sa intre cu copilul la Botez dupa 40 de zile!

Uite ca nu am stiut asta si am planuit prea departe(avand aprobarea mamei copilui ca apoi sa se intoarca ca o vrea nasa pe mama ei,cand a vazut ca are si alte optiuni).
Asa sunt oamenii,ei ne dezamagesc intotdeuna;bine este ca il avem pe Dumnezeu ca sprijin,pe Maica Sfanta ,pe Ingeri si pe Sfinti care nu ne dezamagesc niciodata.

Nasol :(
De ce nu l-ati botezat de ziua sf arhangheli? Avea 40 zile, putea veni si maica-sa, ca nu mai era lauza, nu erati nici in post, ce era asa frig pe 8 nov?
Acum asta e, trebuie botezat copilul, nu, chiar si asa pe ultima suta de metri, pna pleaca preotul...
Lasa, ca daca vrea Dumnezeu, o sa gasesti alti fini, poate nu a fost sa fie...daca zici ca sta si departe, in alt stat...poate o sa ai unii mai aproape, chiar la tine in cartier, sa ii duci duminica si de sarbatori la biserica...

Pt ca nu a convenit asa; ea facand cezariana nu s-a refacut chiar repede si cu gura ei a zis ca "in primavara"!
Daca mi-ar fi zis ca vrea pana in Decemrie nu era o problema(excluzand Decembrie pt ca nu pot sa-mi iau liber,este f mult de lucru).

Acum parca s-a panicat dintr-o data si-mi spune ca nu mai poate sa astepte. Iar eu nu pot sa-mi incarc lucrurile si sa plec asa cateva zile pt botez,in alt stat,la comanda ei din cauza strictetii de la serviciu. Prima data a zis ca intelege apoi s-a sucit,crezand ca nu reprezint seriozitate.
Aici recunosc ca a fost momentul ca sa ma supar,deoarece din ce ma cunosc reprezint seriozitate si ma feresc sa-i dezamagesc pe oameni,dar...asa m-a etichetat ea.
Probabil ca dorinta ei era sa am un program mai flexibil ca sa ma dau dupa cum apar evenimentele neanuntate,din pacate jobul actual nu-mi permite sa plec la comanda ci trebuie sa-mi planific totul cu mult timp inainte(cam 6 luni),de aici si idea ei ca nu se poate baza pe mine,care este nedreapta fiindca mi se adreseaza mie personal si nu circumstantelor.

Eu asta intreb,din experienta si cunostiintele altora(daca vor sa raspunda ca sunt 50 vizulizari si numai 2 raspunsuri),care este varsta optima pt botez?
Este chiar asa aiurea sa botezi la 6 luni???
Eset un motiv de panica daca copilul nu este botezat la 3 luni?

Nu doresc sa te supar, dar nu ai cercetat imediat dupa ce te-ai oferit sa fi nasa cum sta treaba? Mai ales ca nasul este responsabil ptr. mantuirea sufletului acelui copil(adica, sa ii dea o educatie crestina, sa sfatuiasca copilul etc.), iar ptr. a face asta, nasul/nasa, trebuie sa fie cat mai aproape de copil.

Toti Parintii duhovnici spun sa se boteze copii cat mai repede. Daca e inainte de 40 de zile, mama nu e de fata, iar daca e urgenta, atunci banuiesc ca este de fata, dar atunci e si mai tragic(sa botezezi copilul in spital ca moare). In general, copilul se botezeaza la 40 de zile,+-. Nu e bine sa astepti ca nu stii niciodata ce se poate intampla, si cu cat este botezat mai repede, cu atat mai bine. Sa nu uitam ca Sf.Taina a Botezului include mai multe: Sf.Botez, Sf.Mirungere, Sf.Impartasanie. De asemenea, botezurile, nuntile, se fac in Biserica, numai in caz de urgenta in casa sau la spital.

Nu pune tot la suflet. E greu si ptr. mama, ea isi pune acum pe primul loc copilul. Cand e vorba de copii, lucrurile sunt neprevizibile, mereu se poate intampla ceva, e nevoie de program flexibil. O fi spus la suparare ceea ce a spus. Ia acest lucru ca voia Domnului. Calmeaza-te, roaga-te, si vb cu ea, cereti iertare ca nu poti sa fi langa ea; nu trebuie sa ai mereu dreptate

Resurse,link-uri etc,:
***

131. Cum se cuvine sa se aleaga nasii la botez si la cununie si ce datorii au nasii fata de finii lor ?

Nasii trebuie sa se aleaga dintre cei mai buni si mai evlaviosi crestini, indiferent de starea lor sociala, pentru ca nasii sunt povatuitori duhovnicesti ai finilor lor si au mai mari indatoriri decat parintii cei trupesti. Nasii trebuie sa fie oameni cumpatati, morali, blanzi, de model in societate. Sa cunoasca bine credinta ortodoxa, Crezul, Catehismul ortodox, Sfanta Scriptura si sa mearga regulat la biserica. De aceea nu pot fi nasi la botez si la cununie crestinii de alta religie ( catolici, protestanti, sectari etcˇ ) , cei ce traiesc in concubinaj ( necununati ) , in desfranare, cei ce nu vor sa aiba si sa creasca copii, cei betivi, divortati si cu nume rau in societate. Nasii trebuie sa fie alesi cu multa grija si numai cu voia preotului paroh, in fata caruia sa se oblige ca vor purta grija sa invete pe finii lor frica lui Dumnezeu, sa-i supravegheze, sa-i cheme la biserica, la spovedanie, la savarsirea faptelor bune, sa-i cerceteze regulat la casele lor, sa-i mustre la nevoie, sa le dea carti crestinesti de citit, pentru ca nasii au mare raspundere, fiind garantii finilor lor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.

Nasul se leaga cu finul si cu parintii lui " printr-o rudenie spirituala, care este mai mare decat cea dupa trup, deoarece el se numeste parinte duhovnicesc " dupa Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic. " Parintii trupesti, spune Dionisie Areopagitul, incredinteaza copilul unui crestin botezat care este un bun educator in cele dumnezeiesti, incat copilul va ramane pentru toata viata sub povatuirea lui, ca la un tata duhovnicesc si garant al vietii lui dupa Dumnezeu... " Nasul trebuie sa locuiasca cat mai aproape de finul sau pentru a-l supraveghea si ajuta la invatatura poruncilor lui Dumnezeu. Iata pe scurt, cum se aleg nasii de la botez, de la cununie si calugarie. Ei trebuie sa fie cei mai buni din cei mai buni, ca cei ce trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru fiii lor sufletesti. Putem spune ca multi nasi credinciosi isi mantuiesc sufletele prin finii lor, daca ii cresc in frica Domnului; dar mai multi se osandesc pentru lenevirea si nepasarea fata de fiii lor sufletesti. La randul lor si finii au datoria sa asculte pe nasii si garantii lor sufletesti, sa-i consulte in toate, sa primeasca sfaturile lor cele bune, sa se roage zilnic pentru nasii lor, pentru preotii care i-au botezat, cununat sau calugarit si sa le fie de model duhovnicesc in toata viata.

Pr.Cleopa.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm

Despre Taina Botezului(despre nasi, unde se face, despre sluba in sine)
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?cat=33
*
Aspecte practice legate de Taina Botezului și Taina Cununiei
*

Nu exista o varsta calificata ca "optima" pentru botez.
In Vechiul Testament, prefigurarea Botezului era Taierea Imprejur. Aceasta se facea, ca regula generala, in a opta zi (la randul ei antitip al Zilei Domnului, adica al Imparatiei). Pe vremuri, aceasta era regula (absolut orientativa) si in ceea ce priveste Botezul crestin.

In ultimele decenii se tinde ca Botezul sa fie facut mai tarziu, cand copilul are deja cateva luni. Mai multi factori vor fi contribuit la aceasta: scaderea mortalitatii infantile odata cu aparitia antibioticelor, faptul ca Botezul nu mai este perceput (de publicul larg) ca necesar pentru mantuire, circumstante ca acelea mentionate de dv (oamenii trebuie anuntati cu mult timp inainte, rezervarile se fac cu mult timp inainte la biserica, restaurant, croitor, coafor), lucru grefat pe superstitia ca nu e bine sa te ocupi de botez inainte de a se naste copilul. Mai sunt si alte cauze. De exemplu, aceea ca Botezul a fost mereu motiv de bucurie si petrecere pentru crestini, dar s-a schimbat din petrecere parohiala in petrecere familiala. Etc.

Prin urmare, nu este aiurea sa botezi la 6 luni. Iar in cazul unui copil sanatos, nu e motiv de panica faptul ca nu e botezat la 3 luni.

Pe de alta parte, un Botez e un prilej de bucurie si de intarire a legaturii de prietenie cu cea nou creata, de cumetrie. Dimpotriva, daca botezul acesta va face sa va certati cu o prietena, parerea mea este ca e mai bine sa declinati invitatia de a fi nasa.

Nu te mai necăji din cauza asta. Chiar să zicem că ai convinge-o pe mamă să astepte să facă botezul după Pasti, începi relatia asta de cumetrie cu o stare de tensiune si nu-i bine deloc. Numai ea stie care sunt resorturile interioare care au facut-o să se răzgândească, poate nici nu-ti spune care este adevărul. Decât asa o relatie fini-nasi, mai bine lipsă. Lasă că Dumnezeu o să pregătească altceva mai bun pentru tine. Doamne ajută!

Nu e problemă să fie botezat copilul la 6 luni.
Nu duhovnicească.

O să aibă, eventual, preotul și nașa probleme cu copilul, DUPĂ tripla afundare, pen'că sunt șanse mari să se sperie.

Nu am de ce sa ma supar,de aia ii intreb si pe altii.
Stiu ca am datorii spirituale vizavi de copilul spiritual si asta nu a facut decat sa ma incante si sa planuiesc luni in sir cum voi face treaba.
Ma intrebi cum imi pot face treaba de nasa din alt stat?
Dar cum isi va face nasa lui viitoare-bunica copilului-care locuieste in Romania si nu va veni nici macar o data pe an in vizita?

A nu se intelege ca eu nu pot sa calatoresc deloc in alt stat in genere,ci nu pot in anumite perioade cand este aglomerat la lucru.
Tot mai aproape de ea as fi fost eu,decat mama ei care este si cam invalida si nu o vad toata ziua -buna ziua zburand dintre Romania incoace ca sa-si duca finul la impartasit si alte evenimente.

Iese din calcul ca ar fi fost de accord sa-mi lase copilul pe mama iar ea sa nu intre in biserica cu el,in alea 40 de zile.
Este obsedata de copil,mi-a si spus ca nu il lasa din mana la nimeni,de aceea nici nu am putut planui botezul dupa nastere pt ca nu concepea sa nu fie de fata la botezul lui si nici sa-l lase din mana(ceea ce nu este prea starniu pt o mama actuala care vede tot sensul vietii in copilul ala).


Ea nu este ortodoxa practicanta,vrea sa fie botezat copilul ca "sa fie ferit de rele si boli",ii este frica ca se imbolnaveste daca nu este botezat.Asa ca umbla amandoi cu un snur rosu la maini pana la botez...Superstitii inculte...

Nu mai pot sa vb despre acest subiect,imi este lehamite,am avut o tona de intentii bune si mi-am petrecut ultimele luni tot planificand fiecare detaliu in parte,pt ca am realizat ca va fi ca si fiul meu cu toate responsabilitatile.

Am mai vrut sa botez pt o colega,in Romania dar din pacate mi-a venit chiar atunci viza de State si a trebuit sa plec inainte ca ea sa nasca;si atunci am regretat f tare,mai ales ca aia erau oameni modesti si cu frica de Dumnezeu nu dive din astea fandosite.

Toata lumea care imi greseste,imi cere iertare dar oare de iertare am eu nevoie? Nu am nevoie de liniste si pace si sa-mi duc netulburata activitatea asa cum am planuit?
De ce se invartosaza oamenii asa apoi imi cer iertare?
Nu am nevoie de "imi pare rau"si nici de iertare!
Oamenii au nevoie de mai mult,au nevoie de incredere.

Nu mai intra in calcul nici ca ea sa astepte,nici ca eu sa mai botez.Idea nu mai este sa ma astepte pe mine ci idea este ca bunica sa-i fie nasa.
Deja am terminat relatia in termeni deloc buni.

Tocmai ziceam ca anul asta nu sunt suparata si nu am resentimente pt absolut nimeni.
Se pare ca nu o sa termin lucrul la asta niciodata; voi gasi mereu oameni care sa ma raneasca profund si pt care va trebui sa ma torturez luni/ani in sir sa-i iert!

Da Dragos asa este,nici eu nu am gasit nimic referitor neaparat la varsta copilului dpdv duhovnicesc.
Problema este doar ca vor mai degraba sa fie in familie si normal ca mama ei este de preferat in locul meu.
Atat!

Atunci sănătate şi mântuire!

Desigur,atat noua cat si tuturor!
Numai ganduri bune.

Stai un pic ca nu am inteles bine, prima data am zis ca se grabeste ca ramane fara preot, ceea ce era oarecum de inteles ( cu toate ca probabil vine altul in locul lui, doar daca n-or mai fi deloc romani sau alti ortodocsi pe acolo), ceea ce era independent de vointa ei, forta majora; dar pe urma s-a suparat pe tine ca nu poti ajunge acum la sf lui decembrie, fiind si la tine tot forta majora?

1.Noi ne-am inteles pt 25 Aprilie,a fost data batuta in cuie si pana nu a venit mama ei aici,nu au fost probleme ca este"prea tarziu".
2.Preotul intradevar pleaca dar este normal ca sa fie inlocuit cu un altul.Altfel cum ramane cu comunitatea de romani de acolo?
3.Eu cred ca au cazut de acord ca alianta sa ramana in familie si sa fie botezat de bunica,asa ca mi-a dat ultimatum ca trebuie botezat pe ultima suta de metri in decembrie,adica exact cand nu pot eu.
4.Ca mai apoi sa-mi spuna ca nu era sigura ca pot sa fac asta posibil in Aprilie pt ca am un serviciu prea strict(mda,eu nu sunt casnica ca ea sa am la dispozitie tot timpul din lume).

Nota:in momentul in care mi-a spus ca este ingrijorata cum se va descurca dupa cezariana cu copilul si casa,m-am oferit sa-mi iau o saptamana liber si sa stau acolo sa o ajut pt o saptamana.
La fel mi-a spus o anumita data cand intra in operatie si era programata,mi-am aranjat totul la serviciu,ba chiar am vb cu cateva luni inainte ca mai apoi sa ma sune cu 3 saptamani inainte de data cuvenita sa-mi spuna ca a venit copilul si ca intra in operatie!
Din nou asta insemna sa-mi pun toate lucrurile-n sac in momentul ala si sa zbor spre ea. Nu a fost posibil in ultima ora iar apoi cand am putut m-a luat cu subtilitatile de genul:"ah,eu sunt bine si ma descurc cu copilul,daca vrei sa vii sa ne vezi este ok dar nu ai cu ce sa ma ajuti".
Sunt o persoana mai directa,vreau sa-mi raspunzi sincer ai nevoie de mine sa te ajut sau doar las totul balta pt o vizita de o saptamana si $1,000 pe calatorie asa for fun?Pt ca totul se raporteaza la distanta,nu este aici la mine in oras sa las totul balta si sa fug la ea cand i se nazare.

Mi-am luat o zi de meditat si apoi am ajuns la concluzia ca banii de pe calatorie pot fi mai frumos folositi pt copil daca raul a trecut deja si nu am putut fi acolo dupa operatie.
Pe de alta parte nici ea nu ma incuraja sa vin,daca ar fi stiut sa comunice poate ca nu ajungeam aici,eu nu sunt o maestra a subtilitatilor adica sa-mi zici"nu veni"iar eu sa inteleg tocmai contrariul...

Cred ca a ajuns la concluzia ca sunt"neserioasa"...
Neserioasa este ea care schimba planurile de la o data la alta,gandindu-se ca toata lumea sta la dispozitia ei dupa cum apar lucrurile.Eu una nu pot sa functionez pe principiul asta,imprevizibil la distanta.
Pot face fata imprevizibilului la distante mai mici .
the end!

Din punct de vedere duhovnicesc, parerile sunt impartite. Problema este ca nu stii ce se poate intampla. Stiti de moartea subita la beblusi, nu? Apoi, dupa botez, poti sa impartasesti copilul, nu o poti face inainte. Stiu mame din Biserica, care pe tot timpul sarcinii s-au impartasit, cel putin lunar, apoi dupa botez si-au impartasit si isi impartasesc mereu copilasul. Nu se imbolnaveste, nu de deocheaza sau alte chestiuni pagane. E doar atat: sa nu moara nebotezat si sa fie introdus in viata Bisericii cat mai repede. Taina Botezului este doar inceputul vietii crestine.
*
Acum am inteles mai bine problema. Initial credeam ca au aparut situatii neprevazute, cum se intampla cand esti insarcinata sau cand ai copil. Mama a intrat mai repede in travaliu, preotul pleaca etc.

Nu spun ca nu ai gresit cu nimic, poate o fi 1%. Insa, in mare, ai facut tot ce ai putut. Intr-un fel e mai bine ca nu botezezi tu, desi stiu ca iti doreai sa fi nasa. Daca mama nu e ortodoxa, nu cred ca te-ar fi lasat sa ai prea mare impact asupra copilului. Daca chiar vroia nas in adevaratul sens al cuvantul, nu isi putea gasi la parohia de langa ea? Deobicei, in disapora, e cam acelasi grup de oameni care merge la Biserica, se imprietenesc, se fac relatii, incepi sa fi apropiat si cu preotul.

Ia toata intamplarea asta ca voia Lui Dumnezeu si daca iti e greu sa treci peste, roaga-te la Maicuta Domnului sa te ajute. De iertat, trebuie sa iertam. Ne vindecam si noi, dar este si porunca.

:6:

Nu a cautat nas la biserica doarece nu frecventeaza biserica si cum am mai spus doreste sa-si boteze copilul ca sa nu se imbolnaveasca sau sa fie alte ispite pe capul lui.


Gata,abia azi am inteles ca Dumnezeu ne-a facut un bine la toti si nu ne-a unit in alianta asta care nu mergea din capul locului,fiind noi cu conceptii f diferite despre viata,in general.
Mie imi este clar.
Mai rau este ne-am certat cu ocazia asta,desi as fi preferat sa fi ajuns la aceasta concluzie intr-un mod mai pasnic :)

Copilul se boteaza repede si pentru un alt argument: sa fie impartasit in fiecare Duminica, pana la 7 ani, astfel incat sa creasca sub lumina harului.

Copiii sunt ca niste plantute mici care au nevoie de har ca de lumina soarelui, sa le lumineze sufletul, mintea, sa poata gandi si creste corect.

Din pacate, dupa cum stau lucrurile, daca il boteza Yasmina ar fi fost impartasit o data sau de 2 ori pe an, cand mergea ea acolo, sau viceversa ( cand/daca veneau ei la ea), iar acum va fi impartasit tot odata pe an sau la cativa ani, cand vine mamaia sau cand il trimite maica-sa in Romania...( cine stie, poate planuieste sa i-l trimita bunicii aici, sa-l creasca ea ...???)

Foarte frumos,insa nu din motivul acesta il boteaza repede.
Si cine ma rog il va duce la impartasit?Daca mama nu frecventeaza biserica?

Dumnezeu si ingerul pazitor. Daca se roaga altii pentru el in alta parte.

De cateva duminici vine la biserica o familie tanara, cu o bebelusa mica de tot, am intrebat cat are si abia pe 2 ian face 3 luni...deci s-a nascut pe 1 oct si deja au botezat-o...

Sâmbătă, cu voia Domnului, îl vom boteza și pe al 2-lea băiețel al cumetrilor noștri.
El s-a născut pe 10 noiembrie.

Sa va traiasca finutul, Dragos!

Doamne ajută!
Săr'-mâna!

Foarte frumos,sa va tina Dumnezeu sanatosi pe toti.
Uite ca eu nu am stiut ca trebuie repede dar acum faptul este consumat si inteleg ca a fost si voia Domnului pt ca ma tot rugam in acest sens.
Deci...no hard feelings!

Draga Yasmina, nu trebuie grabit botezul.
Important este sa se faca. Fiecare atunci cand poate.
Un copil poate fi botezat si la 4 luni si la un an si la 10. Si
adultii se boteaza.
La o luna mie mi se pare prea devreme. Mai ales daca botezul se face iarna.

Importanta este si relatia permanenta cu finul.

Iti doresc sa-ti gasesti prieteni si fini buni, cu care sa te intelegi bine si de care sa te poti bucura. Nu te mai necaji.

Multumesc Sophia,asta probabil ca a fost si voia Domnului.
A vrut sa fac eu pt ca nu avea pe nimeni,dar cum a avut si alte variante,m-a pus pe liber!
Nasterea Domnului cu bucurie iti doresc!

Am mai auzit una buna : " botezul nu se face la un an"????....asa am auzit ca fac tiganii, ca sa faca si " motul" in aceeasi zi, sa nu mai plateasca lautarii de 2 ori....
Ca nasii se cauta dupa ce se nas™te copilul, si tot atunci se stabileste si data botezului...ok, de acord, dar o idee tot cred ca trebuie sa îs›i faci, de ex daca nasti in septembrie, sa faci la un fel sa botezi inainte sa inceapa postul Craciunului, sau macar inainte de Craciun, daca se poate, sa poti impartasi copilul macar de Craciun, zic eu...adica eu asa as face, daca ar fi dupa mine ( mai ales ca eu sunt pacatoasa, nu stiu daca ma pot impartasi nici macar inainte sa se nasca copilul, macar sa il pot impartasi cat mai repede dupa ce se naste...dar, in fine, poate cu totii avem ambitia ca copiii nostri sa face tot ce nu am fost noi in stare, sa ii impingem, influentam, intr-o directie sau alta....mai ales ca fiecare parinte, bunic sau unchi/matusa vine cu propriile neimpliniri, pe care asteapta sa i le implineasca bietul copilas, cam grea povara pe umerii lui, saracu'...cred ca artrebui sa fac o cireada de copii, sa aiba toata lumea cate unul de plimbat, imbracat, dus la scoala, etc...macar de s-ar inghesui mai multi cu oferta sa-l duca si pe la biserica....dar sa vedeti ca si acolo or sa inceapa cu figuri, ca nu vor la aia vor la ailalta, ca e prea departe, ca e prea inghesuiala, ca tine slujba prea mult, ca e popa nustiu cum, etc.. cred ca ar fi in stare alte rude prea iubitoare sa ma dea in judecata sa-mi ia copilul daca afla ca vreau sa-l duc la impartasit in noaptea de Inviere, de ex, sa-l scol in toiul noptii si sa-l scot afara, sau mai rau, cum a facut una, l-a culcat in carucior pe prispa bisericii si a stat cu el acolo pana dimineata cand s-a impartasit toata lumea...)

Cristina draga, in tot raul asta e si un lucru bun. E mai bine sa suferi un pic acum si sa iti treaca apoi, decat sa ramai cu fustrarea o viata intreaga ca finul tau, fata de care ti-ai luat un angajament in fata Domnului nu e dus la Biserica, nu e impartasit, sta departe de cele sfinte sau, mai rau chiar, creste cu o atitudine hulitoare, de razvratire impotriva Domnului!
Ca o metoda de preventie, nu lasa mintea sa faca proiectii! Ca te vei rani tocmai in ele! Ia lucrurile ca atare si incearca sa gasesti solutia pe moment fara a planui inainte! Ca asta e puntea prin care intra vrajmasul si te raneste!

Stii, nu toate cererile noastre bune ne sunt si de folos. Iar Domnul, care in prestinta Sa, vede evolutia tuturor actiunilor noastre, ne pazeste de lucruri care ne-ar rani mai tare apoi! Sanatate si putere multa!
Am incredintarea ca vei fii o nasica minunata, daca lucrul asta va fii in folosul tau! Iar de nu, mergi inainte ca sunt alte lucruri minunate pe care le poti face!

Domnul sa iti daruiasca un an cu bucurie, si sa puna o picatura de balsam ceresc, pe rana aceasta inca deschisa!

Multumesc Loredana pt cuvantul bun!
Din fericire,pot sa spun ca este pt prima oara cand [o suparare]mi-a trecut repede :)
Dar asta nu este meritul meu ci al Lui Dumnezeu,pt ca orgoliul meu nu ar fi reusit sa se vindece,altfel
Insa din momentul in care I-am facut acestei femei propunerea si pana mi-a dat vestea ca sa mearga cu altcineva,nu am facut decat sa ma rog sa ma ajute Dumnezeu sa pot duce aceasta misiune cu bine-toata viata!
Faptul ca nu am ajuns s-o fac este si asta un raspuns la rugaciunea mea,deoarece eu si parintii ne aflam -deocamdata-in incompatibilitate spirituala si asta s-ar fi vazut in rezultatele educarii copilului.
De altfel mama lui mi-a si spus ca nu doreste ca copilul ei sa fie un habotnic,s-o lase mai moale cu religia,ca religia il face un"pampalau"iar copilul ei trebuie sa iasa un super-erou,gata sa manipuleze lumea si sa-i infrunte pe toti.
Ceea ce nu este tocmai viziunea mea crestina despre educarea unui om...
In fine,tot raul spre bine...
Oi gasi eu o alta familie cu frica lui Dumnezeu care sa aiba nevoie de ajutor si nu doar botez bazat pe superstitii!

Deh, daca nu stam si noi in cartiere mai apropiate...:P ( ultima data cand am vrut sa ajung intr-o sambata la tine in cartier, adica unde ai stat cu ai tai, am asteptat 20 minute autobuzul, cand aveam serviciul acolo nu se intampla asa ceva, ajungeam imediat, mai ales seara si in weekend....dar ca o a doua (), intr-un oras civilizat precum Atena, venea autobuzul la 40 min si in wk la 1h...iar la taxi-uri, niste scoruri... problema e ca doctorul pe care mi l-a recomandat sor-mea e tot acolo la spit. Cantacuzino..)

Nu stiu de ce dar doleantele fostei potentiale cumetre ale tale, tare imi suna cunoscute, parca am mai auzit undeva discursul asta :D..

Cu toate astea, sa stiti ca nasii mei stau in alt oras, in Rm Valcea, si desi pot sa numar pe degete de cate ori i-am vazut in viata, Dumnezeu a randuit ca primul Paste dupa revolutie sa-l fac cu dansii, am mers pt prima data la slujba din noaptea de Inviere, si am urmarit impreuna filmul lui Zefirelli, care era in premiera la noi pe atunci, "Iisus din Nazaret", iar dansii chiar cunosteau invataturile Mantuitorului, mai bine ca noi, si de-atunci mi-au ramas in memorie, si de cate ori am fost pe acolo am mai aflat cate ceva, si parintii lor, batranii, erau mai bine educati religios decat ai nostri, cunosteau mai multe pilde, invarataturi, obiceiuri, etc..( si bunicii mei le stiau si ni le spuneau, dar nu prea se inghesuiau sa le puna si in practica, prea des, decat ocazional, iar parintii nici atat, zic ei ca de teama stapanirii comuniste au fost tinuti departe de practicarea religiei).

Deci, unde voiam sa ajung, uneori Dumnezeu lucreaza chiar si in pofida distantei mari dintre nasi si fiii duhovnicesti...

Cu toate astea insa, se pare ca e misiune cam grea sa iti gasesti nasii potriviti pt copil...mai ales ca majoritatea se ridica cu pretentii in privinta numelui, locatiei ( locasului) si datei cand se va oficia botezul, unii pe considerente religioase ( vor anume biserica/preot), altii pe considerente strict lumesti, iar altii insista chiar sa fie nasi fara sa aiba nicio treaba cu invataturile crestine...uneori chiar si unii parinti prefera asemenea nasi, din considerente cu totul altele decat cele crestinesti :(.....

Despre Taina Botezului
 

Buna dimineata,
Povestea este mai lunga ,dar as vrea sa o scurtez din start si anume ca am participat la un botez iar la momentul cand nasul tinea finul in brate preotul a spus de trei ori ...
Te lepezi de satana?-intreaba preotul
Ma lepad de satana !-raspunde nasul
......
....
.....
..... dupa care
Te-ai lepadat de satana?-intreaba preotul
M-am lepadat de satana!-raspunde nasul
.......
......
.....
......
dupa care a urmat ceva la care as dori o parere din partea celor care ar dori sa ma ajute .
In continuare preotul a aratat un tablou (icoana mai mare cam doi pe doi metri )care infatisa infricosatoarea judecata si ai spune nasului sa-l scuipe pe satana de trei ori-se afla in partea de jos a icoanei !
Dupa ce o sa primesc parerile d-vstra voi continua cu aceasta intamplare pentru ca nu vreau sa sugestionez pe nimeni in parerea pe care o va avea .
Intrebare.
Se scuipa sau nu se scuipa pe satana in timpulnsavarsirii slujbei de botez ?
Multumesc !!!

Afirmativ. In timpul savarasirii Botezului se scuipa pe Satana.

Este mai neobisnuit faptul ca aceasta s-a produs spre un tablou, ca si cand Satana ar avea icoane. De regula, se scuipa intorcand capul spre partea stanga (adica spre miazanoapte, unde, daca exista o usa spre miazanoapte, ea e lasata deschisa) sau spre inapoi, mai ales daca nu este nicio usa in flancul nordic al bisericii.

Este remarcabil ca aceasta practica a scuiparii Satanei este intalnita atat in traditia Bisericilor Rasaritene, cat si a celor Apusene, lucru care atesta vechimea ei.

Presupun ca e suficient sa mimezi gestul, fara chiar sa improsti cu saliva peretii bisericii sau vreo icoana .....cel putin eu asa am observat...si preotul " scuipa" catehumenii ( bebelusii ce urmeaza a fi botezati) dar tot in acest fel...

Despre Taina Botezului
 

...am revenit.
Mentionez faptul ca acel tablou sau icoana nu mai este in biserica -era la usa in pridvor ,am intrebat pe unii ,pe apropiati si toti au ridicat din umeri in ceia ce priveste scuipatul pe ....
A asistat sotia mea la un alt botez si procedeul nu a fost acelasi .
Ce cred eu ???
Nasul din prima postare era fiul meu iar dupa botez, la 3 saptamani a decedat intr-un accident rutier.
Preotul care a oficiat slujba de botez m-a solicitat cu doua saptamani inainte de botez sa particip la niste lucrari care se desfasurau in curtea bisericii.
Nu din rea vointa dar asa a fost atunci nu am putut lua parte la lucrari iar preotul a plecat suparat de la mine ultimele lui cuvinte fiind ...
- o sa ajungeti voi la mine si o sa fie usa inchisa.
acum imi pare rau ca l-am suparat pe preot , ma spovedesc la el numai ca el nu stie ce este in sufletul meu , nu stie ce gandesc eu despre el pentru ca nu e usor sa pierzi un fiu de 27 de ani intr-o fractiune de secunda.
Nu-mi este usor prin ce trec ,nu-mi este usor sa spun aceasta poveste ,nu caut vinovati,vreau doar sa ma linistesc si sa accept ca ceia ce s-a intamplat este realitate.
Va multumesc !!!

Tulburator. Imi pare rau de asemnea pierdere. Cred ca e unul din cele mai rele lucruri care se pot intampla.
Din fericire, botezul unui copil face parte dintre acele fapte bune exceptionale, pentru care Dumnezeu ne iarta multe. Cu atat mai mult cu cat, de cele mai multe ori, nasii sunt indemnati sa se spovedeasca inainte de a fi nasi.

Astfel, noi habar nu avem daca este o legatura intre cele relatate si groaznicul accident. In schimb, avem toate motivele sa presupunem ca fiul dv a murit in stare de gratie sfintitoare si se afla la masa imparatiei, fiind infinit mai fericit decat vom fi vreodata majoritatea dintre noi, cei ramasi de partea asta a tunelului.

Dacă nu vă puteţi spovedi (precum scrieţi), măcar staţi omeneşte de vorbă cu preotul şi spuneţi-i ce vă frământă. Deschis, omeneşte, bărbăteşte. Cu smerenie.
Cândva am cunoscut un tată îndurerat care nu putea accepta că îi murise fiul. Băiatul lui fusese bolnav şi, plecînd într-o excursie la munte, înaintea Crăciunului, s-a izolat de grup şi s-a sinucis. A ales să moară prin îngheţare, undeva prin Bucegi. O poveste tristă, mult cercetată de Poliţia Capitalei, cu vreo câteva decenii în urmă.
Ei bine, acest domn nu putea accepta moartea fiului, cum adeseori se întâmplă. Rămăsese blocat undeva la intrarea în doliu. Doliul este un proces aparte, format din câteva etape care, dacă nu sunt parcurse îl ţin pe om în menghina durerii şi îl înnebunesc de-a binelea. Tatăl nu putea accepta evenimentul crunt al morţii fiului său întrucât nu înţelegea cum a fost posibil să i se întâmple asta.
Şi astfel a început să scornească tot felul de cauze, să facă tot felul de legături între oameni şi evenimente, să creeze aşadar o explicaţie pe care să o poată în sfârşit accepta. Din păcate, explicaţia cu care s-a putut linişti a fost doar aceea că fiul său fusese omorât. De cine? De colegi (care, susţinea tatăl îndurerat, erau geloşi pe calităţile excepţionale ale fiului său - băiatul era foarte talentat la desen, la pictură, câştigase multe premii la concursuri naţionale din domeniul artelor plastice). Aşa se face că, pe rând, mai toţi colegii au fost cercetaţi de Poliţie, au fost urmăriţi pe ascuns, au fost ascultaţi (mai ales cei cu telefoane fixe, acasă), au fost vizitaţi de tatăl care devenise, între timp, detectiv... O poveste tristă, foarte tristă, în care au fost angrenaţi o mulţime de oameni, inclusiv profesorii de la facultate, decanul, comitetul studenţesc etc. Un val de paranoia, de suspiciune şi bănuială cuprinsese pe atunci facultatea. Toată lumea se întreba dacă nu cumva ucigaşul e cel cu care tocmai vorbeşte... Pesemne că portarul îl bănuia pe decan, când acesta venea dimineaţa la slujbă, iar decanul îl bănuia pe portar când acesta se retrăgea în ghereta lui....

*

M-aş bucura să înţelegeţi că doliul este un proces cu mai multe etape. Durerea pentru cel pierdut e atât de mare încât o vreme nu ne mai lasă să trăim. Suferim şi facem nenumărate scenarii, ne tânguim, ne uscăm de-a binelea corpul şi sufletul. E foarte important să traversăm etapele acestui proces, în mod firesc, altfel ne menţinem prin libera voie într-un coşmar prelungit.
Dacă îmi permiteţi o sugestie, aţi putea avea în vedere următoarele:
1) e foarte important să plângeţi, să vă văitaţi, să urlaţi, să exprimaţi durerea din toţi rărunchii; fără însă ca prin aceasta să faceţi rău cuiva! O faceţi singur, fie şi pe câmp sau în pădure, deşi mai bine ar fi să aveţi un prieten de nădejde alături, care să vă asiste şi să vă mângâie cât timp veţi trece prin clipe care vor părea a fi sfârşitul. Nu va fi sfârşitul, dar senzaţia e groaznică. Doliul se parcurge prin suferinţă. E ca la naştere.
2) acceptaţi cu gândul că viaţa şi moartea nu ţin de noi, oricât ne-am strădui; murim noi, ne mor părinţii, ne mor copiii - orice am face nu ne putem împotrivi; dacă a murit, înseamnă că aşa trebuia să se întâmple, aşa a hotărât Dumnezeu din pricini numai de El ştiute. Şi noi vom muri, noi doi care vorbim aici şi noi toţi care scriem azi pe forum - peste câţiva ani nu va rămâne nici pulbere din toţi cei care au scris aici. Ne vom topi ca lumânarea şi fumul vieţii noastre va fi împrăşiat de vânt...
3) vorbiţi deschis cu preotul; mărturisiţi-i toate (absolut toate!) gândurile rele pe care le-aţi avut despre dânsul şi cereţi-vă iertare; vă veţi elibera de durere şi de resentimente, veţi putea respira liniştit, în pace; abia apoi (după dobândirea împăcării sufleteşti) îl veţi putea ajuta pe fiul dvs., prin rugăciune curată şi milostenie; deocamdată sunteţi în neacceptare, în împotrivire şi răzvrătire - e de înţeles dar nu e folositor nimănui: scăpaţi de starea asta! ieşiţi din camera ei!
4) faceţi toate cele care alcătuiesc doliul bisericesc - ţineţi toată rânduiala (are un rost bine stabilit, e pentru ajutorul celui plecat dar şi pentru ajutorul sufletesc al celor care au rămas);
5) faceţi milostenie, de câte ori vă vine gândul rău; amintiţi-vă că Hristos stă la uşă, bate şi aşteaptă să Îi deschidem. Dacă Îl imaginaţi pe Hristos ca pe un Suveran răzbunător, aşezat undeva pe un tron îndepărtat şi inaccesibil nouă, atunci vă vor bântui mai departe gândurile negre. Amintiţi-vă că Domnul este Umil. Vă puteţi imagina un om sărman, îndurerat că i-au murit copiii în chip bestial, care stă la uşă aşteptînd cu răbdare nesfârşită să i se deschidă? Gândiţi-vă, acum când sunteţi îndurerat, cât de mare e durerea lui, cât de umilă îi este aşteptarea. Pentru că nici dvs. nu îi deschideţi. Nu vreţi. Deşi omul acela nu este oarecine ci este Făcătorul cerului şi al pământului, este Cel în Mâna Căruia suntem şi noi şi sufletul fiului dvs.
Lăsaţi pe Hristos, Cel care stă la uşă (adică în preajma gândurilor noastre, la uşa sufletului nostru), să intre. Deschideţi uşa, cu lacrimi, cu hohot de plâns mare şi cădeţi la picioarele Lui şi spuneţi doar atât: "Doamne, iartă-mă! Doamne, ajută-ne! Doamne, ai milă de fiul meu!"
Mai departe vă va răspunde El, Dumnezeul nostru al tuturor, Mângâietorul, Cel Care ne poartă de grijă şi ne mântuieşte. Vă va răspunde cu pace. O veţi primi în dar pe loc, într-o clipită. Mai ceva ca fulgerul.

Mergeţi deîndată la preot şi descărcaţi-vă sufletul! Dumnezeu să vă binecuvinteze.

Frumos comentariu Cezar,mai ales spre sfarsit!