Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Impartasania (Taina Euharistiei) (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5020)
-   -   impartasirea copiilor mici (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3137)

ovidiu b. 16.02.2015 12:30:24

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581212)
E usor de zis sa mergi in alta parte. Cand e iarna si frig si viscol sa plimbi copilul mic cu noaptea-n cap pana la o biserica aflata la 30 min de mers pe jos nu e usor.

Exagerezi. Am un priten care locuiește la țară și, uneori merge cu familia pe jos 6 km la mănăstire (au copil sugar). Acolo le place lor să meargă. Au și biserică în sat. Nu spun că trebuie să faci și tu la fel, dar să înțelegi că poate, dacă vrei.

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581212)
Plus ca nu inteleg de ce trebuie s-o fac. As vrea ca macar la biserica sa gasesc intelegere si toleranta macar cand e vorba de inceputurile unei trairi spirituale ale unei fiinte in dezvoltare. Noi parintii ne straduim sa oferim copiilor o educatie crestina si sa-i calauzim pe un drum drept dar ni se pun bete in roate tocmai de catre slujitorii Domnului. Trist.

În acest caz ai dreptate, dar îți repet: de ce nu vorbești cu duhovnicul tău, cu siguranță îți va da o soluție.

Monnis 16.02.2015 12:55:18

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581212)
...
Plus ca nu inteleg de ce trebuie s-o fac. As vrea ca macar la biserica sa gasesc intelegere si toleranta macar cand e vorba de inceputurile unei trairi spirituale ale unei fiinte in dezvoltare. Noi parintii ne straduim sa oferim copiilor o educatie crestina si sa-i calauzim pe un drum drept dar ni se pun bete in roate tocmai de catre slujitorii Domnului. Trist.

În timpul urcușului nostru duhovnicesc, apar diferite ispite, provocări, pe care trebuie să încercăm să le depășim.
Poate este acesta un bun moment să reflectăm ce înseamnă să creștem copilul creștinește, cât de des poate fi acesta împărtășit și în ce condiții, cum să ne revizuim modul nostru de raportare la diverse obișnuințe sau concepții pentru a fi în consens cu învățătura Bisericii....
În orice caz, nu priviți acest context ca fiind #bete in roate, puse tocmai de catre slujitorii Domnului#.

Mihnea Dragomir 16.02.2015 13:52:29

Maria32, am o impresie, care sper sa nu corespunda realitatii, ca sunteti animata de un duh de fronda in contra Bisericii din care sustineti a face parte. Va invit sa raspundeti cu calm si intelepciune la cateva chestiuni.
1) Este sau nu Biserica administratoare a Sacramentelor ? In aceasta eventuala calitate, are sau nu legitimitate in a impune reguli in felul in care sunt administrate, reguli care pot fi scrise ori nescrise ?

2) Este sau nu este Biserica maica si invatatoare (=mater et magistra) in materie sacramentala ? In aceasta calitate, ii datoram sau nu ascultare asa cum niste copii care nu inteleg raspunsurile la toate intrebarile asculta, totusi, de mama lor in baza iubirii si increderii pe care o au ?

3) Are sau nu capabilitatea preotul de la parohia pe care o frecventati ca, in baza puterii cheilor, sa modifice in cazul dv modul cum trebuie aplicate regulile (fie in sensul indulcirii, fie al inaspririi) ?

Ioan_Cezar 16.02.2015 14:12:18

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 581181)
De regula (nu intotdeauna) duhovnicul impune reguli peste capul parintilor ca sa se conformeze copiii lor si nu invers, adica sa nu se conformeze preotul(si biserica) fata de slabiciunile copiilor, pentru ca mai tarziu va fi mai greu copiilor sa se lepede de sine.



E limpede ca nu Dumnezeu le-a dat daruri diferite fiindca amandoi au aceiasi parinti.
Tudor se starduieste peste firea sa de copil, urmand probabil modelul mamei, pe cand Maria te are model pe tine(vai voua!); de ce sa se straduiasca ea daca tu-i dovedesti ca n-are rost?
Prin urmare, e la fel de limpede ca "ritmul" tau nu e o reteta de urmat, ci de evitat.

Mulțumesc Demetrius pentru opinie. Ce frumos le limpezești tu pe toate! Ce simplu și fără enigme devine totul când explici tu, minune nu alta!

Am omis să îți spun că pe vremea când Tudor mergea la Biserică și învăța primii psalmi, mama lui încă refuza slujbele... Abia văzîndu-ne pe noi, an după an, a venit și ea; pentru ca mai apoi, desigur, să ne întreacă cu mult în vrednicie - asta e cu totul adevărat.
Și iarăși am uitat să precizez că Tudor nu se străduiește peste fire, am avut eu grijă să îl feresc de asta mai mereu. El pur și simplu este altfel decât copiii obișnuiți, de pildă decât sora lui. El pur și simplu face ușor ceea ce alții fac foarte greu sau deloc. El nu e un copil obișnuit în unele privințe, poți oare să pricepi? În timp ce Maria e o fetiță normală, adorabil de normală.

ovidiu b. 16.02.2015 14:19:59

Slavă Domnului că ți-a dăruit asemenea copii!

Ioan_Cezar 16.02.2015 16:07:44

Mulțumesc, frate, slavă lui Dumnezeu!
Ei sunt bucuria și mângâierea noastră cea mai mare, pentru ei noi trecem peste cele mai grele momente și chiar peste nepotrivirile inevitabile, pe ici pe colo, dintre noi... Cu adevărat copiii sunt un dar care îi ajută pe părinți să rămână pe brazdă atunci când li se pare că nu mai pot depăși unele situații, când le pare că au rămas fără sens ori fără puteri... Dumnezeu lucrează prin ei. Iar când nu sunt copiii, Domnul ne dă alte căi, alte șanse, mereu - tot prin oameni și prin legătura cu oamenii.
E greu însă când voim să ținem cont de specificul fiecăruia; nu merge cu aceeași măsură, mereu trebe personalizat și asta nu-i ușor. Desigur că țintele sunt comune adeseori (poftim, vecernia e la 5 pentru toți și durează aproape 2 ore), însă învățăm să respectăm ritmul și puterile fiecăruia. Și nu-i simplu! Băiatul are prin însăși natura lui masculină anumite tendințe care uneori intră în conflict cu ale fetiței. El e mai vulcanic, mai impetuos, ea ea caldă și, cum să zic, totodată așa ca o răcoare lină...:) Pe cât de expresivă în grijă și afecțiune, pe atât de delicată și de gingașă, de sensibilă și serioasă. E gravă. El e mai șturlubatic, dă năvală, răbdarea nu îl caracterizează. Dar la slujbe e taman invers: răbdător și concentrat, puternic în trăire. Și îmi explică multe, a învățat la școală și la cateheza de duminică...:) Mă cam îndrumă când mintea mea lumească părăsește calea. Are nu doar înțelegere curată și limbaj cu miez, ci și o memorie excepțională, corelează deja multe date, stăpânește ferm și clar reperele din Scriptură, din rugăciuni etc. L-aș voi preot, deh, dacă ar fi după mine...:) Sau monah. Când îi zic uneori (că nu mă pot abține, de încântare), el zâmbește înțelegător, cu compasiune... Nu cred că-i surîde deocamdată... Dar iubește Biserica!

Pentru ceilalți părinți: din experiență spun că tot ce nu știm noi să brodim cu copiii, are grijă Bunul Dumnezeu lucrînd direct în inima lor sau prin oameni. De asta sunt convins deja, așa că să nu mai fim anxioși și neîncrezători, ci răbdători, cu nădejde și cu măsură în toate, cât ne-o fi puterea. Doamne ajută!

Ioan_Cezar 16.02.2015 16:20:50

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581214)
Ovidiu B este alegerea ta sa nu crezi. Nu consider ca trebuie sa neglijam nici realitatile medicale in favoarea credintei. Una nu o exclude pe cealalta. Imi doresc sa-mi impartasesc copilul cat mai des pentru ca stiu si nu am niciun dubiu ca este cel mai bun lucru pentru el sa se uneasca cu Hristos. Insa chiar Hristos ne-a lasat invatatura ca trebuie sa avem grija de trupul nostru care devine templul in care El intra in momentul sfintei euharistii.
Da, copilul sugar adoarme si in biserica, si crezi ca il poti trezi bagandu-i pe gat lingurita cu sfanta impartasanie si el va percepe asta ca pe o experienta placuta? Iti garantez ca nu.

Maria, trezitul în sine nu e nici un necaz sau, mă rog, e doar o neplăcere de moment, trecătoare. Copiii își refac aproape spontan rezervele, chiar și neuronii....:) Sunt (atenție!) extrem de plastici sau mai bine zis de elastici. Noi ne facem prea multe griji, suntem prăpăstios de scientiști, zău așa, luăm cam rigid unele repere care nu sunt bătute-n cuie, de fapt.
Cât privește momentul împărtășirii, noi îi trezeam înainte cu câteva minute sau, dacă nu se putea, amânam. Cel mai simplu era să îi împărtășim în timpul când erau încă treji, evident (...:)), adică adeseori la Utrenie. În mai multe biserici am văzut că așa se procedează: părintele împărtășește pe micuți de-a lungul întregii slujbe, după cum poate fiecare copil și când e un moment liber pentru preot; și nu apar astfel nici un fel de incidente.
Deci conveniți cu preotul asupra momentului și mai trageți cu ochiul și la alți părinți. Învățăm împreună, din mers! Facem să meargă, să funcționeze, întrucât regula e pentru folosul omului iar nu omul pentru folosul regulii, de acord?

fallen 17.02.2015 12:33:19

Cica nu e voie sa fie impartasiti in somn bebelusii, scria intr.un articol distribuit chiar de unii dinte dvs pe aici...ca cica oricaar fi de mici trebuie sa fie " alerti", sa fie treji si sa " constientizeze" pe cat posibil ce se intampla...
La noi la biserica ii impartaseste pana la 2 ani chiar daca au mancat, dar intr-adevar daca au mancar prea de curand, si sunt satui, nu mai deschid gurita singuri cand vad lingurita...interesant e ca nu prea plange niciunul, doar atunci cand nu ii poate duce mama si incearca alta femeie sa ii duca in fata, dar in general nu le e frica nici de preot, nici de lingurita, nici nu le displac gustul. Era doar fetita cuiva care venea ocazional ( un parinte diacon care d obicei slujete in alta parte), candera micuta rau, pana la 1 an, plangea pt ca ii era frica de lingurita de la doctor, zicea maica-sa...dar intre timp a crescut mare..
Dupa 2 ani fie ii aduc parintii la prima ora, fie pe cei mai marisori ii tin nemancati pana la 11-12 cand e gata sfanta impartasamie, si culmea nu am vazut sa fie letargici sau sa lesine, Doamne fereste, de foame sau sete, nici chiar in zilele cele mai calduroase..cel mult devin nervosi si agitati si cer mancare si apa ( " dar eu vreau acum"), dar de obicei parintii nu le dau, le zic sa aiba rabdare, si nu a patit niciunul nimic din cauza asta...ba chiar dupa ce se impartasesc sunt si mai bucurosi si plini de energie...sunt si parinti care insista sa stea cuminti, dar majoritaea ii lasa sa se joace, si inainte si dupa..noroc ca parintele nu se supara, chia daca cateodata fac galagiede se aude dinauntru...nu stiu alti parinti cum or fi, cat de mult le place sa impartaseasca si sa aiba la slujba copii mici si neastamparati ( la noi e coada, si de parinti cu bebelusi in brate, si de copii mai marisori, pe picioarele lor)...

Parascheva16 18.02.2015 04:19:28

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581212)
E usor de zis sa mergi in alta parte. Cand e iarna si frig si viscol sa plimbi copilul mic cu noaptea-n cap pana la o biserica aflata la 30 min de mers pe jos nu e usor.
Plus ca nu inteleg de ce trebuie s-o fac. As vrea ca macar la biserica sa gasesc intelegere si toleranta macar cand e vorba de inceputurile unei trairi spirituale ale unei fiinte in dezvoltare. Noi parintii ne straduim sa oferim copiilor o educatie crestina si sa-i calauzim pe un drum drept dar ni se pun bete in roate tocmai de catre slujitorii Domnului. Trist.

Noi in disapora mergem si doua ore pana la o Biserica si voi va plangeti ptr. 30 de minute de mers pe jos? :D

Parascheva16 18.02.2015 04:30:14

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 581197)
OvidiuB nu e locul aici sa dezbatem problema dar chiar nu e vorba de gandirea mea ci de niste studii medicale foarte serioase. Si ba da, este foc. Nu se trezeste copilul din somn! Ii afecteaza dezvoltarea neuronala.

Si ce spun studiile despre ora la care copilul trebuie sa adoarma (seara)? Ai spus intr-un post mai devreme ca se culca la ora 22(10 pm). Nu e cam tarziu? Intreb, nu critic.
*
Apoi, cum e cu mersul la gradinita sau scoala?! Din cate am inteles, nu e bine sa se trezeasca copiii la ora 6-7 dimineata, chiar daca sunt mai mari. Ma refer la cei de scoala primara si generala. Insa, in Ro orele incep si la ora 7.
*
Legat de preot. Nu prea ai ce face. Ori faci ce spune acel preot, ori mergi in alta parte. L-ai intrebat care sunt motivele, pe ce se bazeaza cand spune ca nu poti impartasi beblusul daca a mancat? Copiii nou-nasculti sau de 2-3 luni, ce fac? Ei alapteaza si mai des decat un copil mai mare.
Vorbeste cu duhovnicul tau despre treaba asta si vezi ce sfat iti da. El este cel mai in masura sa iti spuna ce sa faci. Si nu-l judeca pe preotul de la parohia unde mergi; nu o sa iti ajute cu nimic.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:00:04.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.