Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Te indrepti spre Dumnezeu sau spre idolul tau? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6426)

monica.miholca 01.06.2009 22:48:13

Te indrepti spre Dumnezeu sau spre idolul tau?
 
Acesta e titlul unui capitol din cartea Adame, unde esti? de arhim Simeon Kraiopoulos. Am mai citit de el Te cunosti pe tine insuti?, care mi s-a parut deosebit de profunda.
Iata ce scrie mai departe (infricosator!):
"Din momentul in care au pacatuit protoparintii, i s-a intamplat omului acest mare rau, adica, a devenit propriul sau idol, s-a intors catre sine si a facut din sine un dumnezeu.[...] In vremurile noastre, acest rau, aparut in Rai, a reusit sa ajunga la culmea cea mai inalta, adica, la intoarcerea omului spre sine insusi.Aceasta inseamna patima, si se numeste egoism. Aceasta este nazuinta [oamenilor], sa dune bunuri pentru multi ani si sa spuna: "Suflete ai multe bunatati stranse pentru multi ani, mananca, bea si veseleste-te!. Acesta este oful fiecarui om. [era din predica la Parabola bogatului nemilostiv]
Omul nu se misca in ascuns, maladiv, egoist, decat atunci cand se preocupa de bunuri materiale: sa dobandeasca casa, masini, bani, sa aiba de toate, sa manance, sa bea, sa se veseleasca. Poate ca gresesc, dar, in zilele noastre, grija pe care o au crestinii, cei care o au, pentru progresul lor duhovnicesc, pentru propasirea lor spirituala, miscare si efortul lor au acelasi caracter egoist.
Adica, chiar si in eforturile duhovnicesti slujeste acest dumnezeu, sinele propriu, propriul egoism. Astfel, nu dobandeste nici odihna, nici progresul duhovnicesc. Cand se hraneste cu sine insusi-pentru ca este ca si cum ar manca cineva din propria sa fiinta- cum poate sa aiba odihna, sa gaseasca rezolvarea, sa gaseasca pacea?"

anna21 01.06.2009 23:02:32

Citat:

În prealabil postat de monica.miholca (Post 142545)
Acesta e titlul unui capitol din cartea Adame, unde esti? de arhim Simeon Kraiopoulos. Am mai citit de el Te cunosti pe tine insuti?, care mi s-a parut deosebit de profunda.
Iata ce scrie mai departe (infricosator!):
"Din momentul in care au pacatuit protoparintii, i s-a intamplat omului acest mare rau, adica, a devenit propriul sau idol, s-a intors catre sine si a facut din sine un dumnezeu.[...] In vremurile noastre, acest rau, aparut in Rai, a reusit sa ajunga la culmea cea mai inalta, adica, la intoarcerea omului spre sine insusi.Aceasta inseamna patima, si se numeste egoism. Aceasta este nazuinta [oamenilor], sa dune bunuri pentru multi ani si sa spuna: "Suflete ai multe bunatati stranse pentru multi ani, mananca, bea si veseleste-te!. Acesta este oful fiecarui om. [era din predica la Parabola bogatului nemilostiv]
Omul nu se misca in ascuns, maladiv, egoist, decat atunci cand se preocupa de bunuri materiale: sa dobandeasca casa, masini, bani, sa aiba de toate, sa manance, sa bea, sa se veseleasca. Poate ca gresesc, dar, in zilele noastre, grija pe care o au crestinii, cei care o au, pentru progresul lor duhovnicesc, pentru propasirea lor spirituala, miscare si efortul lor au acelasi caracter egoist.
Adica, chiar si in eforturile duhovnicesti slujeste acest dumnezeu, sinele propriu, propriul egoism. Astfel, nu dobandeste nici odihna, nici progresul duhovnicesc. Cand se hraneste cu sine insusi-pentru ca este ca si cum ar manca cineva din propria sa fiinta- cum poate sa aiba odihna, sa gaseasca rezolvarea, sa gaseasca pacea?"

Foarte interesant subiect. Si cred ca este foarte adevarat ce ai spus. M-am intrebat si eu daca dorinta mea de a cunoaste adevarul este de dragul adevarului sau din drag de mine.
Este usor sa recunosti ca esti pacatos daca bei, fumezi, inseli etc.. foarte greu poti intelege cand te inseli pe tine.

monica.miholca 01.06.2009 23:03:25

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 142554)
Foarte interesant subiect. Si cred ca este foarte adevarat ce ai spus. M-am intrebat si eu daca dorinta mea de a cunoaste adevarul este de dragul adevarului sau din drag de mine.
Este usor sa recunosti ca esti pacatos daca bei, fumezi, inseli etc.. foarte greu poti intelege cand te inseli pe tine.

Da, exact asta am vrut sa spun!

zoridezi 01.06.2009 23:21:53

Da, e foarte adevarat ca omul a devenit o fiinta extrem de egoista. Eu am incercat sa ma rog, si mi-a venit sa plang... apoi mi-am dat seama ca de fapt eu nu plang pentru ca Il iubesc cu adevarat pe Dumnezeu ci pentru ca mi-e mila de persoana mea, ca sunt pacatoasa si ca ma va judeca... si nu pentru ca imi pare rau de ce am facut.. m-am gandit la durerea persoanelor pe care le-am judecat si m-am oprit din plans, brusc! m-am gandit la durerea lui Dumnezeu ca eu nu vreau sa ma indrept, si nu am varsat o lacrima. Asa ca desteapta de mine, imi plangeam intr-un mod cu totul egoist, de mila. Nu ca L-as fi iubit pe Dumnezeu cu ADEVARAT, nu ca m-ar fi durut de aproape... :102:
Sunt o ipocrita :46:

zoridezi 01.06.2009 23:34:34

Cum zice Iisus: "Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. "

Stiti ce ma gandesc eu acum? Ca numai sfintii ajung in rai... ca numai ei au indeplinit tot ce era de indeplinit. E imposibil ca un om care respecta toate poruncile lui Dumnezeu sa nu devina sfant, pentru ca Dumnezeu nu da duhul cu masura. Mi-e groaza... cateodata ma intreb de ce sunt atat de egoista?
Si cand ma gandesc cat rau fac cei care ii sfatuiesc pe unii "iubiti-va pe voi insiva", ca daca nu te iubesti pe tine, cine sa te mai iubeasca.
Raspuns: Dumnezeu!

Anca-Miha 01.06.2009 23:39:17

Monica, mi-ai dat serios de gandit.

LapetiteMoc 02.06.2009 00:36:45

Frumos subiect, Monica!
Și tânguirile lui ”Zoridezi” sunt de folos adaos.

Când am început să mă rog cu adevărat, citeam îndelung Psalmul 142 și plângeam de mila păcatelor mele. Ceream iertare și-mi dădeam seama că sunt cu adevărat pământ uscat...

”Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

cristiboss56 02.06.2009 02:12:47

Denădejdia . . .
 
Citat:

În prealabil postat de zoridezi (Post 142569)
Cum zice Iisus: "Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. "

Stiti ce ma gandesc eu acum? Ca numai sfintii ajung in rai... ca numai ei au indeplinit tot ce era de indeplinit. E imposibil ca un om care respecta toate poruncile lui Dumnezeu sa nu devina sfant, pentru ca Dumnezeu nu da duhul cu masura. Mi-e groaza... cateodata ma intreb de ce sunt atat de egoista?
Si cand ma gandesc cat rau fac cei care ii sfatuiesc pe unii "iubiti-va pe voi insiva", ca daca nu te iubesti pe tine, cine sa te mai iubeasca.
Raspuns: Dumnezeu!

Din prea multă "filozofie", se cade ușor în deznădejdie și se trece tot atât de ușor de la iubire la ură.

monica.miholca 02.06.2009 02:45:52

Citat:

În prealabil postat de zoridezi (Post 142569)
Si cand ma gandesc cat rau fac cei care ii sfatuiesc pe unii "iubiti-va pe voi insiva", ca daca nu te iubesti pe tine, cine sa te mai iubeasca.
Raspuns: Dumnezeu!

Am citit mai demult Razboiul nevazut de Sf Nicodim Aghioritul, in care, undeva la inceput , spune: primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa cunosti nimicnicia ta, apoi ne spune cum sa facem sa dobandim neincrederea in noi insine. si desigur, deplina incredere in Dumnezeu.
totusi, inteleg Parintii prin "ura de sine", prin dispretul fata de noi insine?
cu siguranta nu e vorba de dispretul de sine bolnavicios, care de fapt reprezinta tot o modalitate de atasare de egoul nostru, ura bolnavicioasa pentru sinele nostru care vine din nemultumirea pentru ceea ce suntem, ceea ce facem , modul cum ne raportam la ceilalti.

Porunca Mantuitorului nostru "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".
In cealalta carte de care pomeneam, Te cunosti pe tine insuti?, S. Kraiopoulos face mai multe precizari, foarte pertinente.

o persoana capabila de iubire pentru fratii sai e aceea care nu se ataseaza de ei, are o personalitate distincta, iar Harul lui Dumnezeu e cel care "limpezeste"personalitatea omului, facandu-l unic, dar si parte componenta, in comuniune cu omenirea. omul care se raporteaza corect la Dumnezeu e cel care este impacat cu sinele sau cel mai profund, care nu se ataseaza bolnavicios de oameni, nici de el insusi. un om ca acesta este capabil de a actiona liber, din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni.

Atasarea bolnavicioasa se refera la tendinta unei persoane de a cauta mereu aprobarea si sprijinul celorlalti, mergand pana la identificarea cu celalalt, cu problemele lui, cu sentimentele lui. Ajunge sa nu mai stie ce simte, sa nu aiba o personalitate distincta. Iar lucrul acesta se poate intampla fara ca persoana in cauza sa isi dea seama. (nu am cartea la indemana si nu pot explica prea bine, din pacate).

cristiboss56 02.06.2009 03:05:55

Citat:

În prealabil postat de monica.miholca (Post 142600)
Am citit mai demult Razboiul nevazut de Sf Nicodim Aghioritul, in care, undeva la inceput , spune: primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa cunosti nimicnicia ta, apoi ne spune cum sa facem sa dobandim neincrederea in noi insine. si desigur, deplina incredere in Dumnezeu.
totusi, inteleg Parintii prin "ura de sine", prin dispretul fata de noi insine?
cu siguranta nu e vorba de dispretul de sine bolnavicios, care de fapt reprezinta tot o modalitate de atasare de egoul nostru, ura bolnavicioasa pentru sinele nostru care vine din nemultumirea pentru ceea ce suntem, ceea ce facem , modul cum ne raportam la ceilalti.

Porunca Mantuitorului nostru "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".
In cealalta carte de care pomeneam, Te cunosti pe tine insuti?, S. Kraiopoulos face mai multe precizari, foarte pertinente.

o persoana capabila de iubire pentru fratii sai e aceea care nu se ataseaza de ei, are o personalitate distincta, iar Harul lui Dumnezeu e cel care "limpezeste"personalitatea omului, facandu-l unic, dar si parte componenta, in comuniune cu omenirea. omul care se raporteaza corect la Dumnezeu e cel care este impacat cu sinele sau cel mai profund, care nu se ataseaza bolnavicios de oameni, nici de el insusi. un om ca acesta este capabil de a actiona liber, din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni.

Atasarea bolnavicioasa se refera la tendinta unei persoane de a cauta mereu aprobarea si sprijinul celorlalti, mergand pana la identificarea cu celalalt, cu problemele lui, cu sentimentele lui. Ajunge sa nu mai stie ce simte, sa nu aiba o personalitate distincta. Iar lucrul acesta se poate intampla fara ca persoana in cauza sa isi dea seama. (nu am cartea la indemana si nu pot explica prea bine, din pacate).

Mă întreb câți din cei căsătoriți se raportează corect la Dumnezeu . Mai clar Monica, viața în doi, această Sfântă Taină înseamnă mult mai mult decât ai citit tu în acea carte .Ea are valabilitate doar în anumite situații și mai ales pentru cei ce au îmbrățișat viața monahală.


Ora este GMT +3. Ora este acum 13:10:38.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.