Greşeală grosolană.

Societatea lui Platon, a lui Demostene, şi în special civilizaţia răsăriteană s-au întemeiat pe REGULI.

Nu pe BARBĂ, ci pe reguli.

Nu pe LOOK, ci pe reguli.

.................................................. ..............

N-ai barba, n-ai cultura.

Facultatea nu-i ca liceul, si-s tot scoli; cum nici iarna nu-i ca vara, si-s tot anotimpuri.

In concluzie, Iorest baiete, de ce te irosesti prin Romania si te scolesti din bugetul romanesc? e atat de traumatizant, e atat de incuiat in reguli comuniste....

eu cred ca iorest e mai batraior.

ma intreb daca diogene avea barba! (nu mai caut acum pe internet o posibila mutra a lui)

sau, poate, cand "manifesta" o facea si impotriva barbosilor... ;)

edit.mi-ar placea sa mai am niste reviste liceale de la inceputul sec XX, sa vedeti acolo reguli! in orice caz, regulile sunt pe institutie, nu pe sectii, daca liceul ar avea si sectie sportiva cei de la lupte ar trebui sa stea rasi pe tot corpul si sa se unga cu ulei de masline, eventual... ;)

Şi eu mi-am dorit barbă, dar nu mi-a ieşit, n-am dereglări hormonale.

Bine, eu mi-am dorit şi Clark Gable să fiu, însa nici mustaţă n-am. :(

Iotete ca veni si stirea care-ti anuleaza afirmatia. http://www.mediafax.ro/social/studen...itice-16805006

https://www.activenews.ro/stiri/Prof...umanari-147198

Iaca s-a gasit un universitar de la o sectie laica care sa faca observatii legate de tinuta.

:))) E riscanta marturisirea ta :))) Vei fi banuita de a fi nu doar o simpla evreica, ci o evreica "pe invers".

Da. Asta e singura etichetă care i-a scăpat lui flying (oare cum?). În schimb, m-a numit Demetrius misandră. :))

.................................................. ..............

cum se face educație în România „postcomunistă” și măsuri contraproductive

„[...]Deşi trecuserăm in anul de graţie 1997, in Romania incă mai erai privit ca
un ciudat dacă purtai plete. Fiecare dintre noi avea de dus un adevărat jihad in propria familie.
Mama incerca să mă convingă de faptul că nu imi stă bine.
Intr–adevăr, acum accept că nu imi stătea bine: aveam nasul mare şi semănam pe undeva cu Rene Descartes.[/...]

[...]Inchipuiţi–vă că s–a făcut careu, la care a participat tot liceul, elevi plus profesori, in frunte cu doamna directoare Vasile, profă de geografie, ca să ne sancţioneze.
Spre oprobriul public, i–au scos in faţă pe prietenii mei, mai puţin pe mine.
Domnul diriginte Băicuş făcuse el ce făcuse şi m–a scăpat şi de această dată.
Sufeream in sinea mea că nu sunt acolo in faţa tuturor, alături de ei.
Acţiunea s–a dovedit complet neproductivă pentru sistem.
Băieţii s–au supărat şi s–au ras in cap. Stand cuminţi in bănci, atrăgeau involuntar privirile colegilor, care nu mai ştiau unde să se uite, la neoanele din tavan sau la diblele lor reflectorizante.
Pe mine m–a prins intr–o dimineaţă Rapenescu, un foarte capabil profesor de limba şi literatura romană, şi m–a ameninţat că mă leagă de un copac şi mă tunde[/...]”

Sursa- Ciprian Voicilă: „Diavolul din pahar. Amintiri din Iadul Beției”, editura Areopag, pag.38-39

Douăzeci de ani mai târziu, în 2017, un director scoate elevii din clase, îi aliniează în curte, îi amenință că.... s-a schimbat ceva ?