Dupa 20 de ani
Cel mai bun prieten al meu din liceu

("Dupa 20 de ani" de Alexandre Dumas nu are legatura cu acest mic eseu)

Cu o vreme in urma m-am prezentat si eu la intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului.
Am ajuns in curtea liceului putin mai devreme, in acea dimineata insorita de Iunie, si incercam sa-mi amintesc figurile celor care intrau pe poarta larg deschisa.

Dupa 20 de ani... deja se simte trecerea timpului...

La un moment dat vine la mine un fost coleg, pe care nu l-am recunoscut, si-mi spune: "Salut ba, ce mai faci?".
Din complezenta si respect ii raspund: "Bine, tu?", cu toate ca habar n-aveam cine era.

Abia dupa ce am schimbat cateva fraze, din tonul vocii lui mi-am dat seama ca era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din liceu, de fapt o vreme am fost chiar colegi de banca.
Abia atunci ne-am imbratisat si mi-au dat lacrimile, dar el era desfigurat de... bautura...
NU-MI VENEA SA CRED !

A incercat si droguri prin tari straine, divort, reimpacare, etc.
Pur si simplu nu l-am recunoscut, dar nu datorita trecerii celor 20 de ani...

Strigarea catalogului s-a terminat la ora 12:00, apoi aveam liber pana seara, cand avea loc banchetul la restaurant.
I-am imbratisat pe fostii mei colegi si le-am spus ca imi doresc sa ne intalnim si la... 30 de ani, dar la restaurant cu ei nu ma duc.
"Cum sa nu vii cu noi deseara la restaurant? Nu se poate ! Nu fii stupid !"

Le-am raspuns: "Nu sunt stupid, sunt intelept, insa nu in felul lumii !
Dar sigur nu merg cu voi pentru ca stiu ce faceti acolo: beti, va imbatati, dansati frecandu-va unii de nevestele altora, etc.
Nu ma cred nici mai destept, nici mai sfant decat voi, dar nu I-as face cinste in primul rand Domnului sa merg acolo si nici sotiei mele."

Ne-am hotarat sa mai ramanem prin oras cateva ore vreo 3-4 dintre cei mai buni prieteni de liceu, sa depanam amintiri pana seara cand ei urmau sa mearga la banchetul cu pricina.

Cat am stat impreuna prin oras, acest prieten al meu, pe care nu-l recunoscusem, a baut vreo 7 beri (cel putin pana aici a contorizat), asa ca seara, cand ne-am despartit, era deja... "obosit" si abia atunci urma pentru el... adevaratul chef.

Liceul pe care l-am absolvit era un liceu de elita, cu o cladire superba, veche de aproape 100 de ani, si niste profesori desprinsi parca din povesti. Cel putin asa mi se pareau mie... :)

La sectia pentru care am candidat la admiterea in liceu in clasa a IX-a, prietenul meu a intrat al 3-lea, eu al 2-lea, iar cel care a intrat primul... acum este la inchisoare suspect de crima... probabil tot legat de consumul de alcool...

Stiu ca lucrurile se pot inversa oricand - pot sa ajung eu desfigurat de patimi sau la inchisoare. Pana acum am fost si sunt in Harul lui Dumnezeu, si ma rog pentru fostii si iubitii mei colegi.

Dar concluzia mea personala este ca NU CONTEAZA unde esti si cine esti la un moment de apogeu, ce scoli de elita sau de mai putina elita ai facut, cati bani ai sau n-ai, cat de frumos sau urat esti.

CONTEAZA CUM ITI SFARSESTI "ALERGAREA" !

Evrei 13:7 "Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!"

Ioan Ciobota
= www.ioanciobota.wordpress.com =

eu am terminat liceul anul acesta si colegii mei au spus ca nu vor veni la nicio intrunire...ba unii ziceau ca-si schimba nr. de telefon ca sa nu-i mai contacteze nimeni. Nu am fost prea uniti, dar sper sa se mai razgandeasca...mi-ar placea foarte mult sa vad cum se schimba, sa ii vad pe copiii lor, sa-mi spuna pe unde sunt si cu ce se ocupa...???

La intalnirea de 20 de ani, colegul meu de banca si cel mai bun prieten al meu dintotdeauna, nu a mai venit. Murise. A fost un om extraordinar. Dumnezeu sa-l odihneasca. Acum ma intreb, cum o fi mai rau, sa-ti intalnesti fostul coleg si prieten buhait de bautura dar viu, sau sa te uiti la locul gol de langa tine, in banca. Dumnezeu stie.

Dramatica istorisire, cunosc si eu cazuri de oameni care au fost sus , respectati, eleganti si au ajuns de dispretul si rusinea lumii din cauza alcoolului, dar nu numai alcoolul ne desfigureaza, sunt foarte multe patimi, unele care desfigureaza pe dinauntru lasand suprafata sa para curata si sfanta

Buna seara.mare dreptate in vorbele astea...sau eu am mai invatat ca ,,nu invidia un om pana nu-i vezi sfarsitul...,,important e sa tii drumul drept si sa nu te pierzi in hatisul lumii...toti ne nastem cu dorinta, dar putini avem vointa.

eu acu trecui pe a 10 dar din pacate nu suntem deloc uniti ..
toata clasa e in vreo 5 grupuri impartita:|si eu nu fac parte din nici`unu.

Fii linistit, nu cauta sa intri in vreun grup. Vei vedea ca grupurile se modifica de la o zi la alta. Vor veni ei la tine. Alege-ti cu grija prietenii, pentru ca, din dorinta de a face neaparat parte dintr-un grup, risti sa fii atras in cine stie ce murdarii. Cu timpul vei fi respectat.

asa ma gandeam si eu:D

Va propun un alt jurnal sau ce o fi el. de data asta unul ortodox.
S-a facut o reuniune a colegilor. Nu conteaza care. Desi stiam ca voi avea probleme de perceptie a colegilor, mai ales din punctele de vedere enumerate de d-ul Ciobota, datorita scrierilor parintilor pe care i-am citit, stiam ca trebuie sa ma duc cu ei. Dar pentru siguranta am intrebat parintele duhovnic si mi-a confirmat: da, trebuie sa merg. Pentru ca vrem nu vrem, pe langa firescul duhovnicesc pe care il cautam, exista un alt firesc, al celor ce ne inconjoara si in care noi traim si ne dezvoltam duhovniceste. Si am mers.
Am pornit cu gandul ca am niste colegi exceptionali.
Si asa au fost.
Singura problema a lor ca si a mea au fost neputintele omenesti, pentru care m-am rugat. Am fost acolo cand s-a vorbit despre neam si despre traditia romaneasca, am fost acolo cand s-a atins punctul fragil al discutiei despre religie si i-am temperat si au incetat, oprindu-i poate de la blasfemie. In fine am fost acolo si am aparat familia la modul general impotriva influentelor occidentale. Am fost acolo si am aparat omul dar am condamnat pacatul din el.
De acolo cineva a plecat cu un gand bun chiar daca a fost preluat intro mahmureala a vinului.
Nu spun ca trebuie sa ne bagam cu capul in menghina. Nu spun sa ne intovarasim cu oricine, dar totdeauna, daca vrei sa faci ceva pentru cineva si sa il ajuti, nu-l vei ajuta stand departe de el. Daca vrei sa fi modelul de urmat trebuie sa te arati marturisind adevarul in fata lor, nedandu-i in cap cu Biblia ci printr-un comportament si o gandire din care sa emane demnitatea crestina prin toti porii.
Crestinul este stalpul societatii. Este cel de care se vor agata toti cei care se bazeaza pe alte valori decat cele crestine si care esueaza intotdeauna. Unde esti cand este nevoie de tine?
Ce vei spune atunci cand Dumnezeu te va intreba: de ce consideri spurcat ce Eu am sfintit? Cum iti permiti tu sa imi judeci copii Mei, indiferent cum sunt? De ce nu ai fost langa ei atunci cand ti-am dat ocazia sa ii insotesti, tu avand bunatile din sufletul tau cele pe care Eu ti le-am dat?
Cele spuse nu sunt dintr-un spirit de contra. Dar un crestin adevarat nu fuge de provocari ci spune "...sfinte cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele Tau".
Doamne ajuta.

Probema mea este ca eu gandesc lucruile astfel: Cred ca exista o limita in orice, nu?
Stiu ca Domnul i-a tratat pe cei respinsi de societate cu toata dragostea, - dar nu s-a dus intr-o casa de toleranta de exemplu, chiar daca a vorbit cu curve.

Eu personal cred ca exista UN TIMP SI UN LOC pentru orice.

Va dau un exemplu: nu cred ca este cazul sa ma duc intr-o casa de homosexuali, sa intru intr-o camera in care se consuma un act intre 2 baieti… si sa le vorbesc despre Cristos.
Sau intr-o casa unde se consuma droguri.

Am fortat la maxim exemplul, dar ideea mea este ca EXISTA O LIMITA PENTRU ORICE, si exista UN TIMP SI UN LOC pentru orice.

Imi pare rau ca limita mea s-a oprit la strigarea catalogului, dar cred si sper ca am facut bine ce am facut.