Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu
 

Buna ziua,

Poate vi se va parea stupid, dar apelez la aceasta cale deoarece mama imi tot da inainte cu religia si dogmele ortodoxe. Refuza casatoria mea si motiveaza prin religie.

Situatia:
Viitorul sot a fost casatorit, are un copil, a intrat in puscarie acum 10 ani (a iesit de 2).
A facut un jaf armat (cadere psihica motiveaza el). Dupa ce a fost incarcerat sotia l-a parasit.
Motivele jafului si a trecutului lui eu le cunosc. Nu au scuza, dar eu cred ca pot fi iertate. Eu cred in el si in faptul ca si-a invatat lectia de la viata.

Eu: 34 de ani - mai multe relatii in trecut. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu casatorita. Acum imi doresc sincer o familie si cred ca el este pentru mine.

La aflarea vestii casatoriei (odata cu trecutul lui - greseala mea) mama a inceput sa se dea de ceasul mortii si sa spuna diverse.

Printre altele imi reproseaza ca nu e destul de bun pentru mine si ca aceasta casatorie e data de diavol.

Ca sa-si rezolve aceasta problema merge incontinuu la biserica si se roaga ca sa nu ma casatoresc.

Ceea ce vroiam sa va intreb e daca voi considerati ca trecutul unui om nu poate fi iertat? si
Ce pot sa fac, la cine sa o trimit ca sa inteleaga ca trebuie sa-mi respecte decizia asa cum este ea buna sau rea (nu stiu la ce preot merge care in loc sa o linisteasca mai rau o invrajbeste)

Precizez ca nu m-am certat cu ea, i-am ascultat toate reprosurile, dar refuz sa ma cert cu ea.
Eu tot ce imi doresc e o familie normala. Atat cea noua cat si cea veche. Vreau liniste din toate punctele de vedere.

Ioana, dar el citi ani are?

Eu zic sa te mai gandesti....de doua ori...

huh?..la ce?

scuze....pentru cealalta persoana era vorba...

Apoi Ioana draga, asa cum spunea un suflet bun pe alt topic,unii vor sa fie mai ortodocsi ca Domnul Iisus.Chiar daca El iarta, sunt multi care n-o pot face.

Daca tu nu ai nici o problema cu trecutul glorios (si ma refer la jaf armat/probleme psihice)al acestui barbat,trebuie sa intelgi ca mama ta are.Punct.N-ai s-o convingi niciodata.Parerea mea.Vei intelege poate trairea ei,cand vei avea propriul copil.Mai presus de credinta ortodoxa pe care o invoca,instinctul matern de-a te ocroti o indeamna sa te fereasca de un barbat pe care-l crede pentru tine,un pericol evident.

E greu sa-i explici unei mame ca ai si tu liber arbitru si trebuie sa alegi singura, chiar daca iti asumi consecintele, cand ea te percepe ca fiind pe marginea prapastiei..

Nu-ti dau sfaturi,pentru ca nu sunt in masura s-o fac.Fiecare alege singur cum sa-si traiasca viata.Dar am vrut sa te ajut s-o intelegi pe mama ta.


Doamne ajuta!

38 de ani spre 39

Am vrut sa fiu foarte scurta in primul mesaj. Si sa prezint situatia asa cum e vede si percepe mama.

Sa explic: din mai multe decizii luate gresit, dintr-o stopare a relatiilor cu familia lui (certuri cu parintii), lipsa legaturilor cu prietenii (i-a fost impusa de nevasta) si alte situatii care s-au adunat vreme de vreo 2 ani, a cedat nervos si a vrut sa termine cu viata. A vrut sa se sinucida dar s-a gandit la copilul pe care il are...........asa ca a hotarat ca vrea sa intre in puscarie. Era politist avea arma si a facut o tentativa de jaf armat. A intrat, si a asteptat sa vina mascatii cu toate ca stia ca a fost declansat butonul de panica. Eu il cunosc dinnainte de a face acest lucru, stiam de la prietenii lui ca ceva este in neregula ca e prea retras. Dar nimeni nu a stiut ce se intampla in sufletul lui


Poate ca nu au logica aceste explicatii, dar poate sa inteleaga aceste trairi doar cine a trecut printr-un episod de depresie. Eu am trecut si amalgamul de ganduri care vin in minte .......sunt pre multe uneori. Eu l-am avut pe el langa mine. De asemenea il mai respect pentru toata forta lui de a se da exemplu negativ la cei care au asemenea ganduri.

Parerea mea este ca ar trebui sa nu te grabesti cu casatoria, ci sa incerci sa-i observi cainta pentru cele facute in trecut timp mai indelungat. Domnul nostru Iisus Hristos, are puterea de a schimba omul vechi...cu conditia ca acesta sa isi doreasca asta, adica sa se caiasca. Toti avem a doua sansa...problema este sa stim sa profitam cum trebuie de ea. Mai mult, atunci cand pocainta este sincera, din toata inima, El este singurul care crede in noi ca ne vom schimba...atunci cand oamenii, deja, dupa experientele din trecut nu mai acorda credit. Ne iarta, ne sustine, ne da puterea sa urmam binele. Totul e sa vrem!

Cati ani are relatia voastra?
Cum a decurs pana acum?

Este un om credincios?
Cu ce se ocupa acum?
El ce vrea de la viata?

Cred ca tu trebuie sa stii cel mai bine daca tipul e ok, depinde si de cat timp il cunosti si cat de obiectiva poti fi..