Cum reacționezi ca tata când copilul tău e agresat
 

Băiatul meu de 5 ani a fost lovit fulgerător de față cu mine de alt copil la locul de joacă. O jumătate de ora a plâns de a auzit tot cartierul. Nu a fost lovit foarte tare.Copilul ala avea 8 ani.
După aia nu mai incetau nici unul nici celalalt. Nu aveam ce sa le mai fac.Taica-su stătea pe banca pe telefon fără sa reacționeze deloc.Foarte greu s-a liniștit. L-am luat de acolo.
Acuma,ca tata,ce sa faci? Sa dai în alt copil? Sa te iei de taica-su? Taica-su la sfârșit:N-a vrut. E copil. Trebuie să intorci mereu si celalat obraz dar când e vorba de copilul tău nu prea merge...

Ați avut parte ca parinți de situații asemănătoare? Cum ati reactionat?

Cum e mai înțelept sa procedezi?

Adică prin surprindere ?

Poate a plâns de ciudă că a fost lovit, mai mult decât de durere.

Încă am văzut în trecere cum o mămică certa un băiat care se smiorcăia, că nu plânge, ce ești fată, încă e acest model rudimentar de parenting.

Bine ai făcut, unii părinți își mai liniștesc copilul și cu dulciuri, jucării etc.


Adevărul e că puștii nu prea conștientizează ce fac la o anumită vârstă, nu au reprezentare mentală a tot ce e în jurul lor, nu au acel ochi al minții să zic să vadă mai multe perspective, nu-l mai lăsa să se joace cu alții mai mari, zic și eu.

Păi e bine că l-ai luat de acolo, trebuia mai repede dacă atmosfera era apăsătoare, eventual să încerci să vezi dacă plânge de ciudă că a încasat o umilință, dacă zici că nu l-a lovit tare ci doar prin surprindere.

Da,cu siguranță a plâns și de ciuda. Dar și de șoc.
Tot de ciuda nu m-a lăsat sa îl iau mai repede de acolo.

În situația asta nu pe celalalt copil îl văd vinovat,ci pe tatăl lui care stătea pe bancă, se mai uita pe telefon, cu berea lângă el,deși vedea ca îmi necajește copilul de jumătate de oră.

Eu asa văd o situație ca fiind normală. Dacă băiatul meu lovește un copil mai mic,copilul acela plânge foarte tare nici nu mai asteptam sa continue sa îl necajeasca.
Mergeam urgent la fața locului,îl dojeneam, ii spuneam ca nu e frumos și bine ce a făcut și sa ceara iertare.

Nu mai sunt părinții ce au fost o data. Lipsa educației,cum se spune cei 7 ani de acasă.

În fine,nu mai poți avea pretenții.

Copilul tau plangea mai mult pentru ca erai tu de fata si se astepta ca tu sa-l aperi fiindca pe nimeni altcineva nu are la care sa apeleze in momente grele, cum a fost acesta. Daca nu erai acolo poate nici nu plangea(din mandrie), ca dac-ar fi plans ar fi insemnat sa se recunoasca dominat, dar de fata cu tine...
Va trebui de acuma sa fii atent sa nu mai fie prin preajma acelui copil, mai ales daca esti si tu de fata, dar si daca nu esti.

Acuma ar fi bine sa-i spui ca o invatatura crestina (daca pana acum n-ai inceput sa-i faci introducere in crestinism), ca totul s-a intamplat fiindca si tu ai lovit in copilaria ta pe un alt copil, insa tatal tau nu era de fata si nu ti-a spus(sau vezi tu ce argumentezi, ca poate bunicul traieste si se vor intalni!) sa nu lovesti pe alti copii si n-ai stiut ca nu e voie, astfel ca toti oamenii ( in viata lor) vor patzii de la altii aceleasi lucruri pe care ei le fac celorlalti, iar acum, pentru tine, s-a intors roata (sa platesti); de aceea este bine sa ne invatam de mici sa facem numai lucruri bune tuturor ca si noi sa avem parte de lucruri bine facute noua de ceilalti. Mai mult, ca Iisus ne indeamna sa nu facem nimic celor care ne fac rau, ba chiar sa intoarcem si celalalt obraz; poate ca nu va intelege imediat, dar Cuvantul sadit in inima lui Isi va face lucrarea Sa pana cand Îl va accepta ca morala de viata si-si va aminti ca i-ai zis in copilarie.
Poate ca e cam delicat sa-i spui ca e vina ta, dar un moment mai propice n-o sa gasesti ca sa invete temeinic din copilarie ca totul se plateste.

10. Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.(Apoc.13,10)

Am patit si eu cu fetita mea cand era de un an/un an jumate si o aveam in brate cand ne-am intalnit cu un cunoscut care si el o avea in brate pe fata lui(cam de aceeasi varsta), iar noi, aproape fiind ca la prima intalnire intre copii voiam sa le apropiem fizic, cealalta(surprinzandu-ne pe toti) i-a tras o palma peste fata fetei mele, care a inceput sa planga mai mult fiindca, bazandu-se pe tatal ei(adica eu), ea voia sa se deschida ca spre o prietenie, iar in schimb a si incasat o palma; bineinteles ca ne-am indepartat imediat fara sa ne mai salutam, incercand sa o linistim cat se poate de repede, ceea ce am si reusit. Bineinteles ca eu m-am mai intalnit cu acel cunoscut si am tratat amandoi lucrurile ca si cum nu s-a intamplat absolut nimic, dar nici fetele nu s-au mai intalnit.

Nu pot sa ii spun copilului un neadevăr. Ca totul s-a întâmplat pentru ca și eu copil fiind am lovit.
Nu am lovit niciodată pe nimeni.

Tocmai,ani buni de zile am încasat și în copilărie și adolescenta, în tăcere, fara sa ripostez.

Am patit si eu cu fetita mea cand era de un an/un an jumate si o aveam in brate cand ne-am intalnit cu un cunoscut care si el o avea in brate pe fata lui(cam de aceeasi varsta), iar noi, aproape fiind ca la prima intalnire intre copii voiam sa le apropiem fizic, cealalta(surprinzandu-ne pe toti) i-a tras o palma peste fata fetei mele, care a inceput sa planga mai mult fiindca, bazandu-se pe tatal ei(adica eu), ea voia sa se deschida ca spre o prietenie, iar in schimb a si incasat o palma; bineinteles ca ne-am indepartat imediat fara sa ne mai salutam, incercand sa o linistim cat se poate de repede, ceea ce am si reusit. Bineinteles ca eu m-am mai intalnit cu acel cunoscut si am tratat amandoi lucrurile ca si cum nu s-a intamplat absolut nimic, dar nici fetele nu s-au mai intalnit.[/quote]

Doamne ajută!

Poate că totuși și ele se vor reîntâlni și vor deveni prietene bune când vor mai crește! Poate vor mai fi hârjoneli... Nu trebuie neapărat să ne evităm la nesfârșit între noi ca oameni. La vârste așa de fragede încă mai este timp să se lucreze cu copiii, poate este prematur să decidem de acum că violența asta va fi dominantă mai târziu în viață.

Eu ti-am dat un sfat (bun sau rau, tu decizi) prin care sa-i stergi din mintea copilului tau drama si dezamagirea ca tatal lui nu-l apara; de-aceea a plans o jumatate de ora si vor urma alte consecinte psihice(sufletesti, adica indepartarea de tine).
Daca tu vrei ca in ochii tai tu sa fi corect, treaba ta.

In versetul biblic pe care l-am citat sunt descrise situatii ipotetice, nu pataniile cuiva(chiar daca sunt din realitate), iar la sfarsit e scrisa concluzia/morala inteleapta de urmat, caci totul se plateste.

Cum ii argumentezi fiului tau ca nu l-ai aparat? Aruncand vina pe celalalt parinte sau postand pe forum?

Mai este posibilitatea sa-i spui pur si simplu:iar cand va avea 8 ani va plange ca l-a lovit un copil de 5 ani.

Doamne ajuta!

Nu trebuie sa ne evitam la nesfarsit, dar, fata aceea fiind capabila de gesturi... antisociale, sa-si vada de "societatea ei".

Îl duceai la o înghețată și uita, tu dai comanda la copil nu te comandă el pe tine, mai ales că tu îmi pare că ai profilul unui om intelectual.

Păi e de bun simț soluția pe care o zici tu, dar puteai și tu să-i zici când îl luai deoparte că nu a dat intenționat și că se întâmplă.

Și când ieși pe terenul de sport poți să-ți iei o minge șutată în cap/plină figură(meclă) asta nu înseamnă că ne lăsăm de sport.

Părerea mea e că în raport cu asiaticii care practică arte marțiale, europenii cel puțin 50% sunt prea moi, măcar așa lovind și fiind lovit, nu ți se mai par durerile mari sau șocuri, le vezi ca pe un dat.

Oricum am văzut și luptători grei cum era Cătălin Moroșanu care plângea de ciudă când i-a spart arcada cu genunchiul Freddy Kemayo că s-a băgat prea sub el, îl cosea pe viu lângă ring, dar nu de durere plângea ci că a ales tactica greșită și că s-a grăbit.

Sa incerci sa ii explici ca violenta nu este ceva bun, sa faca tot posibilul sa o evite dar sa inteleaga ca in viata sunt situatii cand trebuie sa te aperi.