Despre renunțarea la alcool și fumat
 

Vreau sa încep prin a spune ca după vârsta de 19 ani am început sa consum alcool în cantități mai mari, sau mai bine zis, să beau până la beție și sa fumez din ce în ce mai des, până la dependență. Până la vârsta de 24 de ani nu mi-am pus vreodată problema ca ar fi o problemă consumul de alcool sau fumatul,negam că ar fi o dependenta și nici nu îmi cauza vreo problema de sănătate. Era efectiv ceva normal și plăcut.Iesiri,cluburi,grătare, nunți, petreceri etc. Toate acestea erau însoțite de nelipsita țigară și bere, vin, tărie etc. După 24 de ani m-am angajat full time, adică un serviciu stabil, pe care îl am și acum, și nu mai aveam eu libertatea sa fac ce vreau, să ies când vreau, adică știți cu toți cum e când ai un serviciu. Automat a scăzut și consumul de alcool, așa treptat, a apărut și oboseala, ture de noapte, etc. Am început să beau cafea, de fumat am început sa fumez mai mult, înainte fumam mai mult când beam.Si am început sa conștientizez că nu prea sunt bune viciile ăstea, normal ca mereu familia îți spune să le lași, dar degeaba, pana nu vezi tu. Aveam o viață asa închisă, repetitiva. Munca la birou, dă-i cafea și țigară, plus mâncare în general rece, ieși de la muncă hai la o bere cu colegii sau prietenii, fiind obosit ești imediat amețit, te culci așa, nu îți faci odihna, apoi iar la muncă, nu mai ai timp sa faci mișcare, ca ești mahmur, stai în pat la un film etc.Practic îți irosești viata cheltuind poate și 30-40%din salariu, doar ca să te distrugi.

Ați văzut filmarea cu Băsescu beat la telefon pe digi: https://youtu.be/Nx2MPr2xKf8?t=116 ?

Când Neamțu și Papahagi, niște intelectuali slugarnici față de șeful de partid ne îndeamnă să votăm pîmp- Băsescu că e partid conservator ”pro valori” și nu cumva să votăm Peter Costea sau George Simion cu partidul Alianța pentru Unirea Românilor, parcă nici nu poți să mai faci o ierarhie a valorilor cardinale, căci viciul e în sânul intelectualismului încovoiat de servilism.

Și ca să fie circul complet, creștinii de caviar, considerați auto-elite, pro monarhiști, paleologi, latiniști, oxfordieni, medieviști și shakespirieni, plus oamenii cu studii medii complexați că au doar liceul ”și n-au școală ca domnul Neamțu” îi vor mai trimite odată în Parlament partidul, în Decembrie 2020 spre dauna adevăraților conservatori, creștini, pro familiști, proviață care nu au fost la putere și n-au făcut rău cu nimic țării.

După care Băse și pîmpul vor vota tot ce e mai rău, măsuri de austeritate, privatizarea CEC, a aeroportului Otopeni, hidroelectrica, și a tot ce a mai rămas profitabil în România.

Asta e societatea ticăloasă în care trăim, așa că merităm decăderea vieții morale și distrugerea sentimentului patriotic, câtă vreme poporul nu se deșteaptă.

E greu să scapi de adicții. De porn, de țigări, de beție, de parazitism, de jocuri, de deșertăciuni, de minciuni, de egoism, de muncile idolești, de luptele politice intestine pentru puterea de a fi trufaș, lacom și ipocrit. :64::57::44:

E foarte greu să scapi de toate minciunile și mântuirile astea false cu care te ispitești, cazi în ispită și apoi te mândrești... pentru cunoaștere.

E greu să te oprești ca să nu te ispitești să faci ispita care se ivește închipuindu-ți că făcând-o pe ea te mântuiești, îți ușurezi sarcinile, datoriile.

E greu să scapi de idealul vieții de parazit trufaș, de ”libertatea” de parazit curios.

...și nu ne duce Doamne pe noi în ispită căci ne vom ”mântui” făcând-o pe ea și nu oprindu-ne de la ea.

Deci e foarte greu să te sfințești dar cu ajutor de la Dumnezeu care te iartă foarte mult ți se va îmbunătăți și liniști viața căci idealul cel Adevărat este de a ajunge la pace, la pace cu Dumnezeu și cu aproapele tău... fără să abandonezi iubirea adevărată!.. iubirea Lui.

Nu-mi da mie Doamne adicție de josnicii! Pls.

Cautam refugii. Viata simpla sau grea pare de neindurat. Ne mintim, nu mai putem vedea frumusetea florilor. E un animal mahnit care isi doreste ceva dar neputand, trebuie sa se ameteasca, sa uite.

Nu esti singurul. E o rana acolo, sangereaza. Disconfortul slujbei, poate esti singur si nu ai parte de dragoste. Se pot rezolva cu capul limpede, sau prelungite cu amarul din pahar. Tu alegi.

Foarte solide argumentele tale, Florean, insa trebuie subliniat, zic eu, ca aceste cauze nu sunt constientizate aproape de niciun... "purtator", constientizare care constituie in acelasi timp si eliberarea de aceste adictii.

Tu pomenesti de rezolvarea cu capul limpede, insa asta ar sugera ca te poti opune(rezista) la adictie, pe cand constientizarea face inutila adictia.
Altfel spus,constientizarea cauzei duce incet-incet la constientizarea... patimii si la eliberarea de ea.

Rană exista dinainte de contactul cu viciile... Atâta doar ca am folosit viciile sa o amortesc.... Nu e ca și cum nu as fi încercat de atâtea ori sa arunc "Crucea", să îmi caut alte căi oricare altele, să pot avea o relație "fericită", să fiu și eu în rând cu lumea, sa pot zâmbi când vad o floare... E adevărat, am gustat efectiv din toate, dar pentru puțin timp... Dar, până la urmă.... Trebuie sa mă trezesc, însă îmi e frică...

Sa o paralizezi...(constiinta).
Mai exact, viciile te-au acaparat si te-au folosit ele pe tine, fiindca desi ai incercat sa folosesti si virtutiile("oricare altele", "gustat efectiv din toate", dupa cum spui),acestea nu amorteau constiinta, nici n-o paralizau pentru ca nu determina dependenta, ci din contra, cer efort si preocupare permanent. Hm, de asta ti-e frica?

Mi-e frica de întâlnirea cu Dumnezeu, de lupta ce va urma cu Satana, de asumarea chemării....

Leapădă tot ce-i face rău Domnului Hristos din tine. Ia-ți crucea și leapădă-te de satana, de vicii, de lume, de sine, de răutate, de tot ce te desparte de Dumnezeu, de toate comunisurile sociale care te înșală căci sunt comunități înșelătoare de înșelați ce înșală iar din comunisul cu sata face să iasă minciuna și frica în tine ca un fel de adevăr prin care ar vrea întunericul să te țină sclav în minciună, în neputință, în disperare și deznădejde.

Luptă prin lepădare multă de tot ce-i face rău lui Dumnezeu.

Omul poate și cu Dumnezeu și cu păcatul dar nu poate Domnul și cu păcatul așa că dacă vrei să nu te trezești singur trebuie să lepezi păcătuirea, mândria, necredința, hula, ocara, blestemul, desfrânarea, înșelarea... prin rugăciune și post. Așa ies toți dracii și satana nu poate birui. Îndrăznește să ai curajul să lepezi lumea. Ea e boala bolilor, adicția adicțiilor!

Nu-ți fie frică de întâlnirea cu Domnul care vine căci El e bun însă trufia mândriei tale ucigașe s-ar putea să facă multe rele în timpul întâlnirii până o să fugi de Dumnezeu crezând că El se răzbună pe tine.

19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.(In3,19)

Dupa intalnirea cu Dumnezeu vei avea aliat pe Duhul Sfant pentru ca acest rol il are asumarea chemarii, sa te intareasca cu puterea Fericirii Vesnice in lupta cu satana(cu tine insuti).
Se observa ca deja ti-ai asumat chemarea daca ai ales o astfel de formulare, care oricum se sustine in lupta contra satanei.

11. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.(Mc13,11)

Lăudat fie Isus! Într-adevăr mi-am asumat chemarea, printre altele am reușit sa renunț atât la fumat cât și la reducere spre 100% a alcoolului. Totuși țin sa menționez că au fost ispite de natura demonica destul de subtile și viclene, în zone pe care eu le cercetasem mai demult, cum ar fi satanismul spiritual, dar tocmai văzând cât de mult se tem de Hristos, m-a făcut sa conștientizez realitatea Lui.Pot spune ca licaresc și frânturi ale credinței, sunt slabe și firave dar sunt, încerc sa le țin aprinse, sa le înflăcărez, dar sincer nu știam ca odată întors la Hristos, vor fi totuși atacuri exact în zonele cele mai subtile....

As dori sa mai adaug că m-am înscris la Facultatea de Teologie greco-catolică.... Mi se pare cea mai bună alegere din ultimii 10 ani, deși sunt angajat și nu pot renunța la job, mă voi strădui sa ma dedic formării mele spirituale și academice în vederea preoției... Țin sa reamintesc ca am mai fost student la teologie ortodoxa, dar am renunțat datorita turbulentelor din acea perioada, chiar treceam prin cea mai tumultuoasa perioada a mea...

Singurul aspect asupra căruia as mai insista este găsirea unui îndrumător spiritual....

In veci, Amin!
Ispita nu poate fi evitata, ea trebuie sa vina, nimeni n-o poate ocoli. Chiar si Iisus a fost ispitit, pentru ca asa functioneaza creatia(universul), Imparatia lui Dumnezeu.
Prin ispita se verifica daca tainele Imparatiei lui Dumnezeu propovaduite prin prooroci, Iisus, apostoli, preoti s.a.m.d. au fost insusite si aplicate de "ucenic" la momentul ispitei; nu ajunge ca invatatura sa fie ascultata si sustinuta, ci, prin ispita, sa fie si verificata aplicarea corecta a ei la timpul potrivit, la ispita.
Niciodata ispita(chiar subtila si vicleana) nu va fi mai mare decat puterea sufleteasca de a trece cu bine peste ea, insa numai invatatura absolvita si certificata deschide nivelul urmator de invatatura, deopotriva cu incredintarea(din partea lui Dumnezeu) de misiuni duhovnicesti corespunzatoare cu nivelul absolvit.
Un indrumator spiritual este esential, astfel ca insistenta asta nu trebuie slabita.

Ma bucur ca te incumeti sa te lepezi de tine insuti prin studii teologice, lepadare ce o fi inceput "tumultos" pe bancile ortodoxe; gresesc?
De ce spui ca inscrierea la Teologie grco-catolica este cea mai buna alegere doar din ultimii 10 ani? Ce alegere mai buna ai luat inainte?

Ai incercat Rugaciunea lui Hristos, "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!"? Am citit ca este foarte puternica, eu te sfatuiesc sa faci asta inainte de somn ( este liniste atunci ), te asezi in pat si incepi sa rostesti aceasta rugaciune neincetat, in minte, pana adormi, eu asa procedez, insa evident, poti rosti aceasta rugaciune in orice alt moment. Pentru a te intari in credinta ca este puternica, cauta pe Youtube marturisiri date de cei ce-au folosit aceasta rugaciune.

Da, într-adevăr lepădarea a început probabil înainte de băncile facultății ortodoxe, aș fi vrut continuarea tot acolo, dar nu regret nicio clipă actualul început, ba chiar foarte conștient de alegere mă bucur și cu oarecare emoții doresc urmarea acestei căi alese spre o evoluție sănătoasă... Sunt anumite temeri, e adevăr, mai ales din partea mamei, acea temere sa nu cumva sa renunț iarăși, așa cum am făcut-o în trecut, ea fiind o femeie destul de ancorata în universul religios și acuma cumva i-am reaprins și ei acea dorință din trecut de a putea fi "mamă de preot". N-aș alege aceasta cale, mai ales ca am un loc de muncă, aș putea destul de bine sa ma căsătoresc, sa întemeiez o familie, să încep o afacere sau știu eu ce lucruri ar putea fi considerate un început bun.... Dar o aleg în spirit jertfelnic, în scopul unei dedicari totale, atat în zona de Biserică, cât și în zona de Țară.... Sunt atâtea schimbări actuale, toate menite sa ne ducă într-o noua Eră, dar schimbarea în zona de Spirit și Conștiință nu poate veni decât din sânul Bisericii....

De ce Teologie Greco-catolică?.... E bipolara, ca și mine :)))

Da, în momente de încercare, temeri, atacuri sau efectiv când îmi amintesc sau simt nevoia unei comunicări scurte cu Isus,spun doar "Doamne Isuse miluiește-mă". De multe ori mă rog asa în vis, luptându-ma cu demoni sau exorcizandu-i din mine insumi sau din alți oameni, sunt vise de genul foarte frecvente în ultimii ani, probabil din cauza ca nu ma rugam....

Mi se intampla si mie sa am astfel de vise, s-a intamplat sa ma trezesc noaptea si sa aud in mintea mea, acea voce interioara, rostind Rugaciunea lui Hristos, se intampla de la sine. N-am acordat prea multa atentie, dupa cateva momente, iar am adormit si m-am trezit si mai tarziu in noapte, si iata ca, in mintea mea, vocea mea interioara continua sa rosteasca Rugaciunea lui Hristos. Nu pot sa-mi explic cum s-a intamplat, a fost o experienta foarte puternica. Eu incerc seara de seara sa adorm rostind aceasta rugaciune.

La teologie se pune cam prea mult accent pe partea de pedagogie și pe cântat, cred că se exagerează cu acestea, nu toți au fost un Ioan Cucuzel sau alți psalți, sunt sfinți sau chiar personalități bisericești contemporane despre care nici nu se știe dacă aveau vreo pricepere la cântări și la module psiho-pedagogice.

Cred că vom ajunge în ziua în care la teologie se va vorbi orice de la artă sacră, la stiluri muzicale, la istoria religiilor, numai mărturisire Patristică nu.

Nu văd cum ar fi teologia o lepădare de tine însuți, mai degrabă teologia poate fi spre osândă pt că știi ceva mai mult decât media și nu ai putut duce cu viața spirituală, la nivelul la care știi.
Chiar scrie în Biblie despre sluga care mult va fi bătută

47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.


Mamă, noua Eră, parcă ai fi oficiant la ONU religiilor, nu primesc adeziunea mascată la o religie planetară prin căi diplomatice de tipul Sinodul din Creta.

20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.(Gal2,20)

Da, pentru clerici totdeauna judecata va fi mai aspra. (Iac3,1)
Ati amintit despre juramantul absolvirii studiilor teologice ca e prea dur pentru unele profile, insa versetele acestea va contrazic, ca si cuvintele dvs care recunosc "primirea talantilor".
Aici atribuirea vesmintelor preotesti(hirotonirea), dar chiar si numai studiul(!), este asemanatoare cu impartirea talantilor (talantii insemnand maari valori, 1(unu) talant = 49,077kg aur ) care cer rod pe masura cu "investitia", iar cei care obtin rod beneficiaza de credit, acestora cerandu-li-se si mai mult.

În citat se referă la pocăința de după botez, nu toți care citesc Faptele Apostolilor devin un Sfânt Apostol Pavel, chiar dacă sunt mulți care cred despre ei asta.

Facultatea de teologie în prezent din păcate presupune mai mult un proces intelectual, de acumulare de cunoștințe decât unul moral duhovnicesc, de multe ori se confundă teologia cu filosofia.

Secția pastorală e cea mai grea de la teologie, dar și acolo să aplici jurământul la unul care devine primar sau are altă meserie e deplasat, de aia ar trebui numai de la diaconi în sus sau de la o treaptă bisericească să se depună.

Un pictor bisericesc, o femeie de la asistență socială, unul care are licență în mecanică dar face un master de teologie nu au studiile de la pastorală, nu li se dă în răspundere pastorația oamenilor, e cam deplasat să pui pe umerii lor o răspundere mare precum cea din jurământ pt că instruirea lor e limitată.

Nici măcar dacă ai teologie didactică nu poți fi preot, trebuie să faci teologie pastorală, părintele Necula recunoștea că meseria de profesor de religie era un fel de cenușăreasă în care ajungeau tipi care nu reușeau pe altundeva, intrau la predat religie.

Iar secția de teologie pastorală e parazitată de tot felul de oameni, cu medii de 5-7 chiar, nu se poate spune despre toate miile de absolvenți de teologie din anii 90 încoace , că sunt vrednici sau sunt chemați, unii au ajuns primari, brokeri, antreprenori, n-au nicio taină cu Biserica, facultatea de teologie era băgată pe acolo să fie sau s-au dus împinși de rude de la spate.

Înainte în perioada Apostolică erau chemați oameni aleși special de apostoli dintre cei mai vrednici dintr-o cetate, acum nu se duc cei mai vrednici la teologie, treaba cu binecuvântarea duhovnicului e pur formală, sau uneori chiar duhovnicul trimite la preoție pe unul care a trăit în păcate trupești sau în alte forme, îl învață să ascundă lucrul ăsta la episcop.

Acum admiterea la teologie e un fel de lasă-i să vină cât mai mulți să ne luăm salariile de profesori, asistenți, lectori, conferențiari de la Ministerul Educației, că altfel ni se închide secția de teologie pe la Facultăți fără tradiție în teologie .

Se duc la teologie pastorală și tipi pe la 40 de ani, unii divorțați sau în n relații care n-ar putea fi hirotoniți, sau chiar și atei care cred că Biserica poate fi distrusă mai ușor din interior, de aia Biserica trebuie să fie foarte exigentă cu cine ajunge să fie admis.

Știi cum ar fi cazul de oameni chemați la teologie, dacă ar veni episcopul personal sau un stareț îmbunătățit să zică, ”tu, tu,tu și tu ați fi buni, veniți dacă vreți”, după ce-i știe de pe băncile gimnaziului și le-a observat traiectoria.

Chemat e IPS Teodosie, căruia i-a făcut chemare specială Preafericitul Teoctist când i-a spus, acceptă că e de la Dumnezeu chemarea, sau părintele tânăr din Franța îmi scapă numele, pe care l-a chemat mitropolitul Iosif personal să ia preoția.

Nu oricine face teologia chiar și pastorală e ”chemat”.

Nu știu de unde dispuneți dvs, domnule Iorest, de procesul de formare din cadrul institutelor sau facultăților de teologie, și aș vrea să numiți, vă rog și facultățile la care vă referiți... V-aș ruga să aruncați o privire pe fișele disciplinelor care se studiază în facultățile de teologie, și veți observa că ele diferă de la un cult la altul, de ex în cele catolice se studiază și filosofia, ca disciplina obligatorie, și pe lângă facultatea în sine, exista și un seminar teologic în care se formează doar cei care doresc sa devina preoți,mă refer aici la teologia greco-catolică, unde m-am înscris eu.Dar, se poate verifica, și veți vedea ca aspectul spiritual nu este deloc neglijat, și nici admiterea nu se face asa pe povesti. De la cazier, certificat de botez, recomandare de la duhovnic, binecuvântarea episcopului etc... Este totuși un proces mai elaborat...

Chemarea..... Excluderea din start a unor candidați atipici este o mare greșeală, ar însemna că :Pavel, Sf Augustin, Sf Ciprian sau alte personalități sau oameni cu trecut negativ n-ar avea ce căuta în cler...

Și revin, chemarea.... O face Dumnezeu, în primul rând, n-ai cum sa judeci pe nimeni, n-ai voie sa etichetezi, sau sa pui la îndoială...

Până la urmă fiecare e liber sa studieze ce vrea și când vrea...Judecățile omenești n-au ce căuta în acest domeniu spiritual, nici acele catalogari superficiale, de parcă doar elitele de zice și cei cu purtări exemplare ar fi potriviți pentru slujire... Nimic mai eronat... Și o spune unul care avea o purtare exemplara și era absorbit de studiu.... Ca mai apoi sa se arunce în haos.

Ei bine în haos se învață cel mai bine ordinea....

Nu cunosc cum stă treaba pe la facultatea greco-catolică, nu știu de unde reiese că m-am referit la altceva decât la fac ortodoxe, unde știu persoane care au terminat.

Câte facultăți ortodoxe nu sunt de tradiție, în afară de Sibiu, Iași și București care sunt ?

Astea sunt formalități pe care le îndeplinește aproape oricine, am auzit și de test psihologic că s-ar cere.

Cât la sută au cazier din populația țării nici 5%!
Mai sunt și caziere care se radiază de la sine pentru fapte până-n 2 ani.

Binecuvântarea duhovnicului = formalitate, un om care a trăit chiar și în păcat trupesc, chiar de ar fi o singură dată, nu mai poate fi preot, în realitate există duhovnici împăciuitori care dau ghes ucenicului spre teologie deși se osândesc și ei și ucenicul.
Dacă vreți o să citez din canoanele ortodoxiei.

Binecuvântarea episcopului scrii pe o foaie care începe ”cu Fiiiască supunere vă rog aprobați-mi” și gata se aprobă, dacă sunt îndeplinite celelalte criterii de înscriere.

Testul psiho - seamănă cu testul auto, unde doar cei mai oligofreni nu trec, în rest trece oricine.


Păi și cazierul e o triere a candidaților atipici și chiar și binecuvântarea duhovnicului dacă s-ar aplica la sânge, s-ar tăia în carne vie.

Da, fără o elită morală nu se va realiza nimic, de asta și suntem în situația de azi cu femei lăsate gravide de preoți, pt că intră tot felul de curvari, cu popi vrăjitori care aveau dinainte de hirotonie nebunii ocultiste, cu popi care îndeamnă la yoga și practică și ei, cu popi care de pe băncile facultății cochetau cu erezii de tot felul și care apoi strâmbă învățătura de unde reiese că toți pot și trebuie să fie preoți ,unde scrie așa ceva ?

Eu din contră în tratatul Despre preoție am citit ce mare și înfricoșătoare Taină este !de care Sfântul Ioan Gură de aur fugea

Până și persoanele cu handicapuri grave se exclud de la slujire, deși nu au niciun păcat, așa am citit în niște canoane mai vechi.

Cum să nu avem voie, de aceea se și întreabă la Hirotonie, vrednic este ?
Normal că se face o cercetare canonică la fel de grea precum la preoția în monahism, nu oricine este chemat să fie preot.


De studiat poate face oricine, dar să administreze sfintele Taine, nu!
De aceea și ziceam că e un proces pur intelectual și de acumulare de cunoștințe, dacă înveți ceva mecanic nu înseamnă că ai atins sfințenia.

Dacă citești sau scrii un doctorat despre Maxim Mărturisitorul nu înseamnă că ești la nivelul său.

Rascolnicii aveau o doctrină eretică în care se încuraja păcătuirea cât mai multă ca apoi să se ajungă la pocăință, e o erezie și o trăznaie cât casa nimic mai mult.

20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.(2Pet2,20-22)

Nu doar hirotonirea te face responsabil de invatatura primita la absolvirea cursurilor, ci insasi primirea invataturii, care trebuie sa te indeparteze de lume.

Interesul poartă fesul. In credință trebuie sa-i arăți Lui că nu ai interes. Absolut niciunul. Să nu crezi că "dacă fac asta mă voi mantui și voi mantui și pe alții". Pentru că nu te poți salva pe tine da pe alții... Sunt mulți preoți care o văd ca pe o slujbă, trăind în lumea asta împreună cu enoriașii lor și cu bani(mamona) și cu "dumnezeu" să fie bine ca să nu fie rău, religie practic. E cel mai urât să ajungi așa, fariseu- "spiritul" antihristului. Pe aceștia Domnul îi va lovi cu sabia ce iese din gura Sa. Deci fără interes doar CREDINȚĂ!

E normal să fie păreri împărțite cu privire la preoți, la formarea lor, la comportamentul lor, la cum sunt vs cum ar trebui sa fie... Acuma, eu am cont aici din 2009,am postat de atunci pană în prezent, cu mici sau mari pauze. La început, sa ziceam 16,17 ani eram un ortodox înfocat ce vouă sa devină monah, după care m-am mai înmuiat și hotaresm să dau la teologie și sa devin preot.... După care le-am lăsat toate baltă și am căzut în ateism, cu forme de agnosticisn și ocult etc... Am recuperat toate plăcerile ce mi le refuzasem, am curvit, băut, fumat... Nu ma interesa de nimeni și nimic, nici măcar de mine insumi, abandonasem facultatea, nu eram statornic nici la un loc de munca, imi uram familia și rudele, plecam așa fără sa spun unde și lipseam fără sa știe nimeni de mine.... În fine, a fost o perioadă extrem de tulture și furtunoasa, dificila mai ales pt familie și prieteni și cunoștințe și unele fete cu care încercasem relații...

Așa, deci revenind la actual, pot spune ca în ultimii 4 ani m-am mai așezat, am un loc de munca stabil de atunci, am lăsat-o mai ușor cu rebeliunea, și cât de cât m-am așezat ca om, stabilizat, atat în gândire cât și comportament....

Acuma eu am rațiunile mele personale când aleg sa studiez teologia, respectiv sa devin preot.... În primul rand este o chemare de când eram mic, nu indusa de alții... A persistat mereu sub o forma sau alta, ba chiar uneori mi-a dat speranța sa ma ridic, plus multe altele de natură mistico-onirico-spirituala...

Efectiv poate sunt unii din membrii mai vechi care își pot da seama de tranziția mea, și abordările, dificultățile sau opiniile fluctuante de-a lungul anilor...

Vă rog să mă iertați pentru asprimea cuvântului, am citit despre niște derapaje grave de la preoție în ultimii ani și de aceea și mi-aș dori o rigoare la selecție, prefer să facem selecție, decât să primim sminteli cu nemiluita.

Preoția e cel mai greu lucru pe lumea asta, vă mai dau un exemplu, un preot sau viitor preot, nu are voie să facă accident mortal din culpă, pt că există un canon care-i interzice să facă vărsare de sânge.

Deci dacă ceasul cel rău l-a adus în situația ca un alt șofer să moară, chiar dacă era culpă comună(și vina celuilalt participant la trafic), poate fi caterisit, nu știu cum se judecă dacă a produs un accident mortal din culpă la un pasager din mașină și el era șoferul care a dus mașina prost, dar e tot în situația vărsării de sânge.

Canonul nu face diferență dacă vărsarea de sânge se face cu intenție/premeditat sau din culpă/neglijență, din același motiv unui preot sau viitor preot îi este interzis și să se încingă în încăierări, sau să fie deprins să bată, că poate lovi mortal pe cineva.

Nu mai spun de slujire, că un preot trebuie să ajuneze o zi înainte de slujbă, deci nici sâmbăta nu se va putea împreuna cu preoteasa, sau cu o zi înainte de o sărbătoare cu cruce roșie care poate pica în timpul săptămânii.

De aceea se și cere feciorie și de la preot și de la presvitera lui înainte de căsătorie, pentru că pot fi luni întregi de ajunare, chiar și în afara posturilor, sunt preoți care slujesc zilnic și dacă unul din soți nu se poate înfrâna, vor avea o viață chinuită supusă tentației căderii.

De asemenea trebuie născuți toți copiii care vin, preotul nu poate pune sterilet pe soție sau să o ducă la chiuretaj.

E cel mai greu lucru să fii preot după rigoarea canonică, în vremurile actuale, nu e de persiflat, lasă că știm noi mai bine.

Dacă totuși cineva încalcă, va avea o preoție grea și oamenii nu vor simți lucrarea harului în el, precum se simte magnetismul în lucrarea unor preoți care se luptă să rămână pe cale.

Referitor la asprime, domnule Iorest... Printre altele am fost întrebat dacă am un îndrumător spiritual /duhovnic... Eu am răspuns ca ultimul preot la care m-am spovedit mi-e mai mult prieten decât îndrumător, sau cel puțin relația noastră se rezumă mai mult la chestii lumești....Deci prim urmare nu am un duhovnic stabil, deși caut unul, sa zicem compatibil cu mine sau cel puțin în același registru de rezonanță...

Însă răspunsul, sau sfatul venit a fost... "Caută unul aspru, diavolul te ispiti în zonele unde ai fost slab, unde ai păcătuit, nu va veni neapărat cu ceva nou, ci va încerca să te atragă acolo unde ai mai păcătuit"...

Se prea poate sa îmi doresc acum asprime, fermitate, disciplină, sau cel puțin, se poate sa am nevoie de acestea pentru a reuși, acolo unde am eșuat, în duhul blândeții, al delasarii și al "las ca merge și așa".

Deci eu va mulțumesc pentru exigenta!

Frate sunt de vârsta ta, 28 de ani fără câteva luni, nu mă mai domni, nu mi-am declinat vârsta și altele că n-am vrut să fac vâlvă.

Eu sunt aspru și din cauza formării atât facultatea (nu am urmat teologia), cât și altele, cât privește ce ți-am zis aș spune tuturor aceleași coordonate, mi-e frică de preoție că e foc.

Ferească Dumnezeu pe oricine să ia în joacă preoția, am văzut un preot care nu era ce trebuie la care i-a murit soția pt că i-au făcut o farsă elevii și au închis-o în clasă era profesoară și a făcut infarct, altul a căzut într-un diabet galopant, la altul i-a stat în comă fiica după un accident de mașină, abia și-a revenit, altul a accidentat mortal și a fost caterisit, când vine cercetarea lui Dumnezeu nu scapă niciunul.

Nu ne putem juca de-a Dumnezeu și cu Dumnezeu, ca și cum nu ne vede.
Îți pot veni niște încercări în preoție de pfiiu ori ție, ori la soție, ori prin copii, ferească Dumnezeu pe oricine de rău, nu doresc la nimeni răul și nu vreau să sperii pe nimeni, și călugăria poate aduce necazuri dacă nu e făcută cum trebuie.

Mulți înainte!.... O mare problemă în nația noastră este ca cei capabili se retrag sau nu încap de cei incapabili și cu pile etc... În prima categorie există prea mult bun simț și respect, în ultima doar interes și batjocură...

O întrebare.... Ai vrut sau ai simțit vreodată chemare către preoție?.... As vrea un da sau nu:)

Și o lămurire... Crezi ca mie nu îmi este sau nu mi-a fost frică? Mai ales după eșecurile din trecut. Crezi ca nu îmi conștientizez starea de păcătoșenie, dar cumva, de asta nu mai prea pot acuza sau judeca pe altcineva, cu atât mai puțin un preot... L-am pălmuit și m-am lepădat de atâtea ori de Hristos, cine sunt eu sa acuz pe altcineva?

Totuși toți meritam o șansa, indiferent de ce am făcut. Asta e, se întâmplă ca poate tocmai cel pe care îl vezi acuma păcătuind, va fi cel care peste câțiva ani îți va dezlega păcatele.... Toți, sau majoritatea avem episoade de cădere, inclusiv apostolii și sfinții au avut, pana și Cristos a cerut sa i se treacă acel pahar /încercare... Pe cruce fiind l-a întrebat pe Tată, pentru ce L-a părăsit...

Eu cred în Vestea Cea Bună a Imperiului Iubirii...

Referitor la canoane.... Ele tind spre un ideal maximizat... Însă sunt cel mult îndrumător,nu un aspect definitoriu...

Este o greșeală sa faci din această zonă a Spiritului, o instanță lumească, cu legi umane ce tind sa judece Spiritul...

O cale de mijloc se cere, cu discernământ, rațiune și toate în spiritul iubirii divine.... Aceasta e singura cale Adevărată...

Mai e un aspect de care trebuie ținut cont, dacă un preot rămâne văduv sau soția divorțează trebuie să trăiască ca un călugăr, are un tânăr capacitatea aceasta ? haina neagră a preotului semnifică o lepădare de lume.

Sau măcar dacă toți care ar termina la buget, nu zic de cei care-și plătesc facultatea la cu taxă, măcar bursierii dacă ar fi foarte pregătiți în domeniul teologic, până la urmă statul decontează fiecare loc bugetat, să nu fie o pierdere de timp nici pt studenți nici pt stat.

Eu nu vreau să fiu preot pt că aș putea fi lovit prin copii sau soție, nu ești numai tu cu tine în fața lui Dumnezeu, mai trebuie să ai cu tine pe mai mulți, nu mi se pare corect să fii lovit cu mantinela prin ricoșeu.

Nici dacă aș avea chemare nu m-aș duce, doar nu pot să fiu ținut în burta chitului ca Iona ca să merg spre pastorație.
Nu cred neapărat în mesianismul preoțesc, dacă nu e unul vine altul la rând ce mare lucru, cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.

Mie mi-a pus duhovnicul în mână pe la 17 ani o carte Despre Preoție, credea că merg la teologie, eu credeam că mă împinge spre teologie așa ca să fiu la număr pe acolo și nu m-am dus.

În plus acum sunt tot felul de forțe care gravitează pe lângă episcopi, cine știe poate ți se cere să mai intri în ceva club și e aiurea.

Până la urmă ce să faci cu teologia, în afara mediului eclezial nu te ajută nicăieri la angajare, e aiurea să riști totul pe o singură carte.

Eu nu acuz cu nume și prenume, am prezentat cazurile la general cât mai anonimizate, cine mă crede bine, cine nu asta e.

Și preoții la predică mustră păcatele pe care le aud cel mai des la spovedanie fără să dea de înțeles că unul sau altul individual ar avea păcatele respective, sunt păcatele numitor comun.
Dar să spui și pățaniile cuiva e și mai bună învățătură.

Sunt preoți care s-au căsătorit imediat după facultate, n-au avut timp să păcătuiască încălcând limita canonică de hirotonie, alții sunt la a doua facultate, dar s-au căsătorit curat cu soția care i-a urmat din prima facultate.
Deci iată și oameni laici care se căsătoresc repede, fără substrat foarte religios în viața lor.

Și pocăiții își căsătoresc copiii pe la 25-26 de ani pe curat cum s-ar zice.

Preoții care păcătuiesc au o problemă de autoritate, adică dacă tu nu ai păcatele lui, cum poate el să te lămurească pe tine ?
Vrei să mergi la un preot mai sus duhovnicește decât tine, la măsuri mai mari.

Eu nu aș merge la un preot foarte tânăr la spovedit, mai degrabă un duhovnic de 45 de ani mi se pare pregătit, nici foarte bătrân nu e bine, ei sunt cu o altă mentalitate.

Îți zic și de ce nu merg la un preot tânăr, pt că el abia își face mâna cu enoriașii, până intră în pâine învață pe oameni meserie.

Dacă episcopul își asumă răspunderea hirotoniei e pe pielea lui experiența, problema e alta, dacă ipotetic vorbind eu încalc, tu încalci, celălalt nu mai ține cont, cum mai pot cere eu cuiva să respecte măcar o iotă din Biblie dacă eu nu respect, ce se mai alege de învățătură ?
Cu ce popor vei mai face pastorație, una e să ai o parohie pregătită de olimpiadă duhovnicească, alta e să-i iei de sub nivelul mării.

Canoanele pot lumina mintea la cunoașterea anti-păcat, poate sunt niște trepte și ele spre desăvârșire.
Canoanele mai înseamnă ceva, rânduială, disciplină, dereticare a zonelor de necunoaștere, întuneric.

O să mergi.... Vei sluji până la urmă...

Eu unul nu prea m-aș vedea decât preot celib,deci nu risc să implic o soție sau copii în toată această lucrare, care mi se pare ca necesită dedicare totală...

Însă fie voia Ta și nu a mea! În mâinile Tale mă încredințez, arată - mi Calea, și eu o voi urma cu ajutorul Tău, în veci, Amin!

Acuma ca să fac o glumă nu suntem la penticostali să ne proorocim unii altora, și lui Mihail Neamțu de la PMP i-au proorocit unii de la penticostali că ajunge președintele României, mira-m-aș să ajung și s-o trăiesc și pe asta și dacă ar ajunge în turul 2 tot ar fi ceva inedit.

Eu voi uzita o tactică de negare în fața ”chemării”, e cea mai bună și evreii ”se luptă” în sensul de tatonări cu Dumnezeu.

O mini preoție are fiecare bărbat parcă era o preoție universală sau așa ceva.
Da uite vezi la greco-catolici e posibil, la ortodocși nu poți la preot de mir să fii celib.

Uite ce prostie am făcut acum am influențat spre celib, avantajul dacă ești căsătorit ai 50% șanse să ai copii înzestrați de Dumnezeu, mai deștepți la minte chiar decât media pt că nu te-ai uzat genetic în păcate și le-ai transmis gene bune și neamul tău trăiește pe mai departe să-ți ducă pomenirea, la bătrânețe nu mori singur și izolat.

Ca să fac o pluralitate de opinii, îți binecuvântezi copiii zilnic la lucru când slujești, și-i păzește Dumnezeu, te aduci pe tine ca pe o jertfă de rugăciune pentru ei și te schimbi în bine de dragul lor.

Când joci la 2 tăișuri îți cresc șansele sa te mai tai, adică e normal, până înveți sa stăpânești tehnica.Insa nu ești departe de a învăța sa utilizezi concomitent arta...

Structuri subtile, atac și defensivă decentă, îți lipsește doar un mijloc solid sa integrezi totul... Și probabil niște jucători de creație, te bazezi prea mult pe reguli rigide și planuri fixe... Însă deți informația necesara de a procesa creativ, original și inovator... (Scuze, e un defect)

Ar trebui sa îndrăznim sa fim o Biserică vie, nu-i destul să pretindem, să ne ascundem după știu eu câte noțiuni care ne fac să ne simțit în zona "safe"...

Ce facem cu "harul", "credința", "darurile", "chemarea" etc... Nu e de ajuns sa le teorizam, ne plafonam în pocăință formală, rugăciuni ritualice și etichete canonice plus ierarhii umanizate...

Și da, cred ca este de datoria Bisericii, ca păstrătoare, continuatoare, organism divino-umam de a restaura firea umană căzută...

Iar acest proces nu poate fi făcut decât prin conlucrare directă cu Dumnezeu.

Eu am crezut, citindu-va posturile, ca voi amandoi sunteti seminaristi, iar daca nu sunteti trebuie sa deveniti si sa jurati la absolvire. Asa alege Dumnezeu pe cei chemati.

Chiar daca aceasta religie planetara n-ar fi adoptata de credinciosiI "necipuiti", ea tot va lua fiinta in guvernele lumii, iar Romania va transfera spre ea fondurile de la BOR daca BOR nu coopereaza.

Nici la greco-catolici nu poti fi hirotonit preot paroh(de mir) fara sa fii casatorit inainte, doar daca esti preot calugar poti inlocui ocazional in parohie pe preotul paroh indisponibil.
Sotia si copiii nu sunt o piedica, sunt un mare ajutor, in primul rand in lupta cu frustrarile; dedicarea totala este si a familiei si nu este impusa, ci adoptata si intretinuta natural.
La 1700, cand greco-catolicii au fost admisi in BC, au fost acceptati doar impreuna cu ritul ortodox.

Ai timp destul pe bancile scolii sa tragi Asul(hirotonirea), ca nu pentru lumea asta te angajezi si lucrezi in mediul aclezial.

"Calea de mijloc" evalabila doar la un cablu coaxial.
Desprecale demijloc se zice ca e "nici prea-prea, nici foarte-foarte".
Iisus, IUBIREA divina, nu e la mijloc. Calea lui Iisus totdeauna duce la suferinta fizica, la ceruri.

Marire Tie,Doamne, marire Tie!
__________________

În ziua de azi informația circulă, universitățile nu mai au monopol pe învățătură care se transmite electronic sau tipărit și poate fi citită materia teologică de oricine, singurul monopol pe care-l mai au e pe diplomă și certificare de competențe.

De aceea un om poate știi din mai multe facultăți informații fără să fi fost fizic la cursuri, nu e ceva inedit.

Cât privește chemarea, eu cred într-o chemare din locul în care ești, ești prof de educație fizică faci ca și pentru Dumnezeu treaba ta și ajuți după puteri un preot slujitor, un cor, o fundație ceva după cât ai timp.

Nu mă interesează fondurile și altele, ne vom ruga în case dacă la Biserică se va propovădui religia lui antihrist, vremurile astea incerte sunt un alt motiv de a spune pas hirotoniei și călugăriei, că te poți trezi preotul care trebuie să aducă osanale lui Baal, nu lui Hristos.

Nu știam e o informație utilă și la ortodocși sunt puțini preoți celibi dar e excepția excepției, dintr-o înțelegere directă preot-episcop.


Doamne ajută, mă bucură când citesc că aperi familia, din unele postări reieșea că ești exclusiv pt celibat.

Familia nu e o piedică, dar e un fel de scut sau de paratrăznet în care pot lovi sub centură atacurile răului, e ca și cum diavolul ți-ar lua ostatici casnicii și i-ar putea răzvrăti împotriva ta și a lucrării tale preoțești ca la final să o și pățească unii din ei, după ce i-a îndepărtat de lucrare.

Desigur asta nu se întâmplă întodeauna, însă dacă s-ar permite să fii preot celib în orașe cel puțin 30% din absolvenții de teologie nu cred că s-ar mai căsători și s-ar dedica total studiului, nu cred că e neapărat bine.

Cum nu e bine nici să obligi pe cineva să se căsătorească, să-l prinzi la înghesuială că are nevoie urgent de nuntă și să nu mai aibă timp să aleagă o femeie de casă ci să aleagă ce pică și ce găsește și după să se chinuie.

Putem să stăm oricât în acest academism teologic din sfera dogmatica și canonică, împărțind judecăți în dreapta și în stânga...

Chiar azi discutam cu un neoprotestant pe care nu-l puteai scoate din ale lui...Degeaba îi spuneam ca tot "Biserica" pe care o acuza ca botează copii care n-au cum mărturisi botezul, și care se inchina la chipuri cioplite, a făcut și actualul canon al Bibliei, pe care el o consideră singurul adevărul, restul fiind inutile...Eu ii spuneam ca trebui sa ajungem la un consens, el ca e imposibil.... Adică dacă 2 persoane care cred în același Dumnezeu nu pot fi într-o relație de fraternitate ideologica, respectiv de credință și....

E trist când peste tot e dezbinare....

De parcă în lumea spirituală.... Mda... E o realitate care doare, să te întorci la credință dar sa fi considerat tot necredincios sau eretic sau știu eu cum... Nu zic sa ne unim toți cu Roma acuma, dar trebui sa fie o unitate atât fizica cât și spirituala în privința tuturor creștinilor...

Ceea ce dumneavoastră nu înțelegeți e că există un anumit timp pentru tot. Există un timp în care Domnul recoltei va scoate lucrători pentru ai aduna pe cei aleși. Primele roade și după restul. Totul se va face prin duhul Lui, nu prin vorbe si discuții, pentru că doar Spiritul Adevărului poate schimba starea omului. Incetati să credeti că se poate schimba ceva prin ideologie. Dar în același timp spun că da, țara asta este aleasă, poporul asta are un destin spiritual special și toate neamurile inclusiv dușmanii acestei țări vor veni la granițele ei și vor ingenunchia recunoscând adevărul și scaunul de judecată și gl9rie ce se află în acest tărâm.

Vom vedea dacă profeția babei Vanga și a profetului indian se va îndeplini. Cică ar fi undeva prin Bucovina, având acum 15 ani, sau ceva de genu...

Petrache Lupu, Arsenie Boca. Pentru mine e 100%. Însă să nu va așteptați la blândețe din partea acestui Leu. Si 8n același timp e nevoie de opoziție că să și rodeze bine colții și ghiarele.

Baliverne. E deja matur și pregătit de luptă. Trecut prin mult greu și suferință să înțeleagă cu se face o judecată dreaptă

E un fel de cerc de dialog și reflecție aici, un think tank :), vedem ce putem să facem constructiv.

Având în vedere că România scade în raport de populație, dar și de aspiranți la teologie, la un moment dat cred că se va face o restructurare a învățământului spre calitate atât intelectuală cât și duhovnicească.

Nu are cum să-ți dăuneze să ai și preoți pregătiți să răspundă la unele frământări și la dileme ale omului contemporan, cât și cu autoritate în ceea ce predică.

Dacă un preot e și pregătit și are și o viață morală, are cele mai mari șanse să întoarcă lumea spre credință și spre restaurarea morală.

Dacă e doar pregătit, dar nu excelează moral, măcar poate sfătui bine până la un punct, iar dezlegarea se consideră și aceea validă, mai departe treaba lui dacă se mântuie sau nu.

Dacă e moral, dar nu e pregătit, s-ar putea să aibă probleme în comunicarea cu partea pretențioasă a Bisericii, intelectuali, autodidacți, dar nu vatămă pe nimeni, măcar păstrează pe câți erau și dinainte de el.

Dacă un preot nu e nici pregătit, nici moral, atunci e cea mai nasoală situație pt parohie.

Fiecare chemare lucrează diferit nu neapărat din interiorul altarului, există și oameni pt treburile din afară ale bisericii, ai dreptate și cu continua restaurare a căderilor, însă nu știu dacă un om se poate restaura prin accederea la cea mai înaltă funcție, dacă nu cumva ce făcea în trecut nu se va activa și mai tare în lucrarea de slujire.

Dacă toți ar trebui să fie în altar, ar fi mai mulți preoți decât enoriași și așa în unele zone cam bate vântul de la lipsa de enoriași.

În fine, fiecare e liber să încerce, dacă are aprobarea mai marilor lui, am și șters o parte din ce mi se părea dur în mesajul meu anterior, până la urmă nu sunt eu responsabil, dar nici nu pot primi ca enoriaș tot felul de experimente pastorale, tot felul de neîmpliniți în preoție, nu suntem numai o turmă care trebuie să accepte chiar orice.

Eu îi voi semnala și în realitate unui preot dacă îl văd că sare calul, mai ales că există și partea cealaltă, asprime a duhovnicilor chiar tineri față de credincioși care sunt loviți de societate.

Să fii aspru cu alții în sensul de absurditate după ce mai marii tăi au fost îngăduitori cu căderile tale, e iarăși o scădere pastorală.