Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

dorinastoica14 19.09.2008 19:12:29

8.AI RABDARE
Am condus lucrurile astfel incit,numai intr-o viata,sa ai mai multe experiente diverse.Tu cresti de la copil la adult,ai copii schimbi multe slujbe,inveti multe calatoresti intilnestii mii de oameni si experimentezi multe lucruri.
Cum poti fi atit de nerabdator? ,cind MIE imi ia un pic mai mult decit ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista ta?
Ai incredere in cronometrarea MEA pentruca ea este perfecta.
Numai pentrca am creat universul intreg,in numai sase zile,crezi ca ar trebui mereu sa ma grabesc,sa fie totul repede,repede.

dorinastoica14 19.09.2008 19:19:07

9. FII BUN
Fii bun cu ceilalti pentru ca EU ii iubesc, tot atit de mult ca pe tine.
Ei s-ar putea sa nu se imbrace ca tine,sa vorbeasca alta limba decit tine,sa aiba culoarea pielii alta decit a ta,dar EU tot va iubesc pe toti.Te rog sa intelegi aceasta pentru binele MEU.
V-am creat pe fiecare dintre voi astfel incit sa fiti diferiti.
Ar fi plictisitor daca toti ati fi identici.
Te rog sa crezi ca EU iubesc fiecare dintre aspectele care va diferentiaza.

dorinastoica14 19.09.2008 19:30:26

1o.IUBESTE_TE PE TINE INSUTI
Cind EU te iubesc atit de mult cum e posibil ca tu sa nu te iubesti?
Ai fost creeat de MINE pentru un singur scop -sa fii iubit si sa iubesti la rindul tau.
Eu sunt DUMNEZEUL IUBIRII.Iubeste-ma!
Iubeste-ti aproapele!
Dar mai ales iubeste-te pe tine insuti!
Inima MEA se intristeaza de durere cind vad ca te superi,atunci cind lucrurile ies prost.
Imi esti foarte drag!
Nu uita asta niciodata!

CITESTE ACESTEA : NICI NU-TI DAI SEAMA CITA NEVOIE AI DE ELE ASTAZI!

silverstar 19.09.2008 19:56:06

Despre curaj sau Fata care a infruntat moartea

Era o fata, fiica de tarani, care in fiecare zi urca pe munte sa culeaga radacini si ierburi pentru a potoli foamea familiei sale.

Intr-o zi, a vazut un dovleac mare, copt si gata sa fie cules impreuna cu frunzele lui late si verzi. Fericita, fata il imbratisa, incercand sa-l desprinda de stanca unde prinsese radacini. Nu ii fu usor sa il miste, dar insista si in sfarsit reusi sa-l ridice.

Cu mare uimire vazu ca tocmai din locul din care crescuse, tasni apa proaspata din belsug. Dupa ce-si potoli setea, puse dovleacul la loc pe despicatura si paraiasul se opri.

In clipa aceea auzi o voce care spusese: "Eu sunt spiritul muntelui. Vai de tine daca vei dezvalui cuiva existenta acestui izvor de apa curata! Te voi pedepsi inecandu-te chiar in acest izvor”.

Fetei i se facu frica si se intoarse acasa tacuta. Vazand-o tulburata, mama ei intreba ce i se intamplase, dar ea ramase muta si in zilele urmatoare. Era mereu trista, nu vorbea cu nimeni, parintii erau ingrijorati. Secretul ramase ingropat in inima ei pana cand seceta incepu sa arda recoltele.

Ii vazu in arsita soarelui pe taranii care se osteneau sa aduca vase grele cu apa pe terenurile parjolite. Cei mai batrani nu reuseau si se ghemuiau, doborati de efort, de-a lungul drumului.

Fata privi atunci muntele, si avu un acces de curaj si razvartire.

Incepu sa le strige tuturor ca acolo sus era un izvor care ar fi putut iriga campia si salva recoltele. Se oferi chiar sa-i insoteasca in acel loc pe cei mai puternici tarani. Dovleacul fu scos din radacini si sfarmat in mii de bucati. Imediat, apa tasni din plin si se transforma intr-un rau, apoi intr-un fluviu care potoli setea pamantului ars al campiei.

Atunci cand taranii coborara in vale, fata se duse sa se ascunda printre trestii, in asteptarea razbunarii care-i fusese anuntata.

In scurt timp se ridica vantul si auzi vocea tunatoare a spiritului muntelui: “Nu te pedepsesc, ba din contra te admir pentru curajul pe care l-ai avut. Ai infruntat moartea pentru a-i salva pe ai tai si recoltele. Ai actionat cu puritate si te-ai salvat. Altii, de frica, ar fi lasat sa moara de sete batrani si copii. Vor creste alti dovleci pe munte. Vor fi de folos pentru a pune la incercare curajul si altruismul oamenilor.”

Vocea tacu, vantul nu mai sufla printre trestii.

Fata care adusese apa ramase libera, campurile se inviorara si ai ei reluara fericiti cultivarea pamantului.

***

Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate, in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate. Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine, iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.

silverstar 20.09.2008 10:22:09

Povestea broscutei invingatoare...

Se povesteste ca broscutele de pe malul unui lac si-au propus sa organizeze un mare concurs, pentru a vedea care dintre ele poate sa ajunga in varful unui turn care se inalta semet la marginea dinspre apus a imparatiei lor.

S-au gasit cateva broscute curajoase care s-au inscris la concurs, si langa turn s-a adunat curioasa, o multime impresionanta de spectatori. Se auzea cum susotesc intre ei cat de inalt este turnul si cat de periculoasa este aceasta intrecere. Despre cat de obositoare va fi incercarea si despre indoiala lor ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga pana sus...

S-a dat startul!...

Broscutele au inceput sa se catere vioaie, insa de jos se auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, altii necunoscuti, care strigau plini de teama:
- N-are rost, este prea inalt!
- Opriti-va, sunteti in pericol, o sa cadeti!...

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau cursa...
Una singura se catara cu incapatinare mai departe. Nu voia cu nici un chip sa renunte!...
Ea a fost singura care nu s-a oprit pana cand nu a ajuns in varful turnului.

Toate celelalte broscute si spectatorii au vrut sa afle cum a reusit.
Unul dintre spectatori s-a dus la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului...

Asa se afla ca broscuta invingatoare era SURDA!...

MarinaAlca 20.09.2008 13:27:39

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14
8.AI RABDARE
Am condus lucrurile astfel incit,numai intr-o viata,sa ai mai multe experiente diverse.Tu cresti de la copil la adult,ai copii schimbi multe slujbe,inveti multe calatoresti intilnestii mii de oameni si experimentezi multe lucruri.
Cum poti fi atit de nerabdator? ,cind MIE imi ia un pic mai mult decit ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista ta?
Ai incredere in cronometrarea MEA pentruca ea este perfecta.
Numai pentrca am creat universul intreg,in numai sase zile,crezi ca ar trebui mereu sa ma grabesc,sa fie totul repede,repede.

Multumesc Dorina.. te imbratisesz cu toata dragostea, Marina

podolski 20.09.2008 14:32:12

Citat:

În prealabil postat de silverstar

Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate, in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate. Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine, iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.

:) frumos. asa este, linistea se castiga prin lupta, nu prin lasitate.

C-tin 20.09.2008 20:22:18

O ceata de invatati s-au strans odata la o discutie despre Dumnezeu… Unii spuneau una, altii alta si nu se puteau intelege asupra intrebarii de este Dumnezeu si cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu exista Dumnezeu; copilul cand se naste nu are credinta, numai parintii i-o apasa cu de-a sila in ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
- Sa aducem aici un copil, sa vedem cum i s-a tiparit credinta in ceara inimii.
Adusesera o fetita si o intrebara ce stie ea despre Dumnezeu si cum isi inchipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetita, desfacandu-si hainuta, grai astfel:
- Eu cred ca Dumnezeu este atat de mare incat nu-l poate cuprinde cerul si pamantul, dar pe de alta parte este atat de mic incat incape aici, in inimioara mea…
Invatatii ramasera rusinati de acest minunat raspuns si pricepura si ei ca Dumnezeu nu se poate afla prin socoteli omenesti, ci numai prin credinta.

silverstar 21.09.2008 09:09:29

Datoria

O groaznică secetă cuprinsese un ținut întreg. Iarba mai întâi se îngălbenise și apoi se ofilise cu totul. Tufișirile se uscaseră și copacii își pierduseră seva. Nu cădea din cer niciun strop de ploaie și diminețile veneau una după alta fără să aducă pământului măcar trecătoarea prospețime a picăturilor de rouă.

Viețuitoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Puține erau acelea care aveau forța de a fugi din acel deșert care înghițea totul. Zi după zi, seceta era tot mai grea. Până și rădăcinile adânci înfipte în pământ își pierduseră puterea. Toate fântânile și izvoarele secară. Apa pâraielor și a râurilor scăzuse de tot. Doar o singura floare rămăsese vie, deoarece un izvoraș mai dădea câțiva stropi de apă. Izvorul însă era disperat și spunea:

- Totul este arid, secat și pe moarte. Și eu nu pot să fac nimic. Ce noimă au cei doi stropi de apă pe care îi dau?

Prin apropiere era însă un bătrân copac puternic. Copacul asculta plânsetul izvorașului și el, îi spuse micuțului:
- Nimeni nu așteaptă ca tu să înverzești iar întregul deșert. Datoria ta este să ții în viață aceea floare. Atâta doar...

Cu toții suntem respensabili pentru o floare. Uităm însă prea adesea de ea și ne plângem de tot ceea ce nu izbutim să facem!

silverstar 21.09.2008 22:36:30

Cel ce vrea sa insele, singur se inseala

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar si in loc de 1 kg cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, brutarul s-a dus imediat la judecatorie, reclamand ca taranul inseala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea lui.

N-a trecut mult timp si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a avertizat:

- Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag la inchisoare.

- Sa-mi fie iertat - zise tarnul - dar sunt nevinovat.

- Cum indraznesti sa minti? - sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!

- Asa este, omule? - intreba judecatorul. Este untul acesta al tau?

- Al meu este, insa, vedeti dumneavoastra, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumprat un cantar, dar nu am avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care - zice el -are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am?

Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intradevar, aceasta nu avea decat 800 de grame. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.

Cel ce vrea sa insele, singur se inseala. Chiar daca nu vede nici un om inselatoria sa, Dumnezeu ii vede pacatul, iar atunci cand il mai descopera si oamenii, rusinea este cu atat mai mare.

Cu castigul nemuncit, niciodat nu te-ai pricopsit.


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:56:12.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.