Lumina Sfânta
 

Lumina Sfântă este darul de pace şi bucurie pe care Iisus Hristos îl dăruieşte clericilor şi credincioşilor ca dovadă a iubirii Lui – Patriarhul Daniel.

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.

Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată. În jurul orei 12:00 în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune, care constă în înconjurarea de trei ori a Sfân*tului Mormânt.

După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul (cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice, în principal, dar și toate celelalte obiecte prețioase sau sacre din tezaurul bisericii) duce înăuntrul lui candela „neadormită”[1] stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.

În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb. După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.

Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică. În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se între*geşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.

Cu o mie de ani în urmă, ceremonia era, însă, diferită. Conform izvoarelor scrise, în primele secole, în care se menţionează istoric minunea, din sec. al IX- lea până la sfârşitul sec. al XV-lea, în momentul pogorârii Sfintei Lumini din cer nu se afla nimeni în interiorul Mormântului. Intrarea în Mormânt era sigi*lată cu ceară de albine, în amintirea sigilării Mormântului de către garda ro*mană, şi patriarhul rămânea în afara Mormântului, lângă intrare, de unde se adresa lui Hristos cu rugăciunile rânduite pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Cea mai veche mărturie scri*să despre acest mod concret al săvârşirii ceremoniei este din jurul anului 920. Toate mărturiile urmă*toare până în anului 1480 ade*veresc exact acelaşi mod de ceremonie.

De-a lungul timpului există mai multe mărturii istorice care consemnează minunea de la Ierusalim.

Patruzeci şi cinci de scriitori din lumea medievală, printre care zece cronicari francezi, cinci musul*mani arabi, cinci greci bizantini, cinci germani, patru englezi, trei ruşi, trei musulmani perşi, trei islandezi, doi armeni, un sirian, un elveţian, un moldovean şi un istoric italian, descriu marea mi*nune a lumii creştine.

În cele ce urmează vom reda doar câteva dintre aceste relatări.

Istoricul Al-Biruni în lucrarea sa Cronologia vechilor neamuri, păstrată în manuscris, vorbeşte despre acest eveniment deosebit. Despre momentul pogorârii spune: creştinii au deja stinse opaiţele şi făcliile lor şi aşteaptă până ce zăresc o flacără albă curată care aprinde o candelă.

Tot acesta precizează faptul că unii sultani au pus în locul fitilului o sârmă de aramă ca să nu se aprindă şi să nu se înăptuiască minunea. Însă atunci când venea flacăra se aprindea arama.

În cronica istoricului Hugues în care este relatată mărturisirea cronografului francez Richard cel Binecuvântat (970-1046) se precizează autenticitatea minunii.

Deodată, în jurul ceasului al nouălea, în timp ce toţi se rugau, o can*delă s-a aprins cu Lumina Domnului, fără ajutorul vreunui muritor, se menţionează în documentul istoric.

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lu*mini.

Mulţimea credin*cioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui.

Patriarhul grec, Sofronie IV, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o co*loană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-a îndreptat spre Sfântul Mormânt.

Evenimentele acelei zile sunt descrise în toate aşa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului, care sunt nişte îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menţionează de*spicarea coloanei, este cuprins într-un preţios manuscris care se află în Bib*lioteca din München.

Trebuie menţionat că şi măsurătorile ştiinţifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormântul lui Hristos, în Sâmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini şi dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut şi complet inexplicabile”.

[1] Sfeşnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineaţa Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puţin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită o întâlnim în Cronica Egeriei.

Informaţii extrase din volumul Sfânta Lumină – Minunea din Sâmbăta Mare de la mormântul lui Hristos semnat de Haralambie K. Skarlakidis.

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, oferă Lumina Sfântă miilor de pelerini prezenţi în 15 aprilie 2017 la mormântul Domnului. Focul Sfânt a coborât la ora 14:21.

Două evenimente neliturgice au precedat celebrarea ritului Luminii Sfinte. Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt a avut ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate, care au început în această dimineaţă şi a fost condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi. Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, s-a petrecut ulterior. Garda musulmană a pus o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.

În continuare, credincioșii, împreună cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului și un sobor de ierarhi și preoți, au înconjurat de trei ori, în procesiune, Sfântul Mormânt

Patriarhul Ierusalimului și-a scos veșmintele și mitra și s-a supus percheziționării pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare.

Apoi, îmbrăcat numai în stihar, a intrat în Sfântul Mormânt. În interior, Preafericirea Sa a îngenuncheat înaintea dalei de marmură ce acoperă Mormântul şi s-a rugat pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Delegația Patriarhiei Române, prezentă la eveniment, va aduce în țara noastră Lumina de la Biserica Mormântului Domnului. Aceasta este condusă de PS Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Din delegație fac parte Pr. Ionuț Gabriel Corduneanu, Vicar administrativ patriarhal, Protosinghel Joachim Bejenariu, Consilier eparhial și Director al Serviciului Colportaj, Protosinghel Lucian Bujor, Inspector în cadrul Administrației Patriarhale şi Arhidiacon Maxim Țifui, consilier eparhial și directorul fabricii de lumânări Făclia Sfinților Romani.

Imn al Învierii
Valeriu Gafencu
Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniți flămânzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat.

Hristos a înviat!

În ziua Învierii Domnului membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio Trinitas:

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va săvârși slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhală împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Înaltpreasfințitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Cluj Napoca.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.

Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, va sluji la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Ioan Teologul din Chișinău.

Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, va sluji la Catedrala Mitropolitană din Paris, Franța.

Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, va sluji în Parohia românească din Hamburg, Germania.

Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, va sluji la Catedrala Sfinții Împărați din Chicago, Statele Unite ale Americii.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și exarh Patriarhal, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Târgoviște.

Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va sluji la altarul de vară al Catedralei Arhiepiscopale din Constanța.

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, va sluji la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va sluji la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu Vâlcea, împreună cu Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Roman.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș.

Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.

Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Galați.

Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Arad.

Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, va sluji la Catedrala Episcopală din Huși.

Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, va sluji la Catedrala Episcopală din Caransebeș.

Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, va sluji la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, va sluji la Catedrala Episcopală din Baia Mare.

Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, va sluji la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin.

Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, va sluji la Catedrala Episcopală din Slobozia.

Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, va sluji la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc.

Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, va sluji la Catedrala Episcopală din Alexandria.

Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, va sluji la Catedrala Episcopală din Giurgiu.

Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, va sluji la Catedrala Episcopală din Slatina.

Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, va sluji la Catedrala Episcopală din Tulcea.

Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, va sluji la Catedrala Episcopală din Zalău.

Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, va sluji la Catedrala Episcopală din Deva.

Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, va sluji în Catedrala Episcopală din Giula, Ungaria.

Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, va sluji în Paraclisul Adormirea Maicii Domnului de la Sediul Centrului Eparhial din Roma, Italia.

Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, va sluji la Catedrala Episcopală din Madrid, Spania.

Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, va sluji în comunitatea românească din Skjervøy, Norvegia.

Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, va sluji la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Christchurch, Noua Zeelandă.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Mănăstirea Antim din Capitală.

Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, va sluji la Biserica Domnita Bălașa – Paraclis Patriarhal din Capitală.

Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, va sluji la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus din județul Brașov.

Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, va sluji la Mănăstirea Cebza din județul Timiș.

Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, va sluji în Parohia Sfântul Iosif din Bordeaux, Franţa.

Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, va sluji în Biserica parohială St. Johann Baptist din München – Haidhausen, Germania.

Preasfințitul Părinte Ioan Casian de Vicina, Episcop ales al noii Episcopii ortodoxe române a Canadei, va sluji în Parohia românească Sfântul Gheorghe și St-Hubert din provincia canadiană Quebec.

Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, va sluji în Parohia românească Înălțarea Sfintei Cruci din Dublin, Irlanda.

Delegatia condusă de PS Timotei Prahoveanul a ajuns în 15 aprilie 2017 pe aeroportul Internațional Henri Coandă, puțin după ora 19.00, cu Lumina Sfântă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Ierarhul a rostit un scurt cuvânt în fața reprezentanților presei. Părintele Episcop a subliniat că în această noapte sfântă Patriarhul și ierarhii țării noastre se vor adresa credincioșilor cu îndemnul Veniți de luați lumină!. Această lumină reprezintă pe Hristos Care ne-a transmis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (Ioan 8, 12), a adăugat PS Timotei Prahoveanul.

În seara zilei de sâmbătă Lumina Sfântă va fi oferită la slujba de Înviere, orele 24.00, de Patriarhul României clerului şi credincioșilor prezenți la Catedrala patriarhală.

La Ierusalim Sfânta Lumină s-a pogorât astăzi la ora 14:21.

Pe Colina Patriarhiei au venit la miezul nopții mii de credincioși pentru a lua Sfânta Lumină de la Patriarhul României. La slujba de Înviere oficiată în fața Reședinței Patriarhale a conslujit și PS Timotei Prahoveanul.

După slujbă, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române le-a vorbit celor prezenți despre semificațiile celui mai mare praznic al creștinătății.

Pentru început, Patriarhul a explicat de ce slujba de Înviere nu se săvârșește înăuntrul Bisericii.

Nu doar pentru că nu ar fi spațiu pentru toată lumea. Proclamarea Învierii lui Iisus Hristos, ca și vestirea morții Sale după Denia din Sfânta și Marea Vineri, seara ne arată că atât moartea pe cruce a lui Hristos cât și Învierea Sa nu s-au făcut pentru Sine, ci pentru viața și pentru mântuirea întregii lumi. De aceea, înconjurăm biserica la sfârșitul Deniei Prohodului Domnului și ieșim în afara Bisericii în noaptea de Paști, a spus Preafericirea Sa.

Învierea Domnului se adresează tuturor oamenilor, a transmis Părintele Patriarh. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este începutul învierii tuturor oamenilor și privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile. Și pe cei care cred și pe cei care nu cred în El. Învierea lui Hristos este începutul învierii universale. Învierea lui Hristos este pentru noi începutul viitorului ultim al nostru, pentru că omul nu a fost făcut pentru mormânt, ci pentru viață cerească veșnică.

Mai departe, Patriarhul Daniel a prezentat simbolismul troparului Sfintelor Paști: Această cântare este concentrarea întregii învățături a Bisericii privind Învierea lui Hristos și învierea noastră la sfârșitul veacurilor. Troparul cuprinde trei părți: este o mărturisire de credință, o tâlcuire și o profeție.

Tâlcuirea cu «moartea pe moarte călcând» ne arată că Învierea lui Hristos nu este reanimarea unui cadavru. Hristos cel înviat nu revine la viața pământească amestecată cu suferința și moartea. Învierea lui Hristos se deosebește de învierea lui Lazăr pentru că Hristos nu mai moare niciodată. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.

Cu moartea pe moarte călcând, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înseamnă că Hristos a biruit moartea nu fugind de ea, ci asumându-o, a biruit-o din interiorul ei, a transformat-o în paște, în trecere spre viața veșnică. De aceea, în noaptea de Paști noi cântăm Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești că a făcut biruință cu brațul Său Domnul.

Prin purtarea în mâini a lumânărilor și candelelor credincioșii reprezintă pe creștinii din toate locurile și din toate timpurile care au crezut în Hristos și care au cântat «Hristos a înviat din morți» de două mii de ani. Lumânarea sau candela din mână este însăși viața noastră.

Noi suntem făclii de Înviere începând cu botezul nostru care s-a numit și luminare sau sfințire, și-a continuat omilia Patriarhul României. Suntem în fața lui Dumnezeu cel veșnic lumânări sau făclii de înviere. Și după cum o făclie de Înviere arde încetul cu încetul tot așa și viața noastră trece. Dar important este nu faptul că trecem prin lume, ci important este câtă lumină am adunat în sufletul nostru ca să devenim făclie de înviere.

În aceste zile sfinte și mari suntem chemați să răspândim lumină, pace și bucurie în familie și societate ca să ne bucurăm împreună cu sfinții din toate timpurile și din toate locurile, a îndemnat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului se continuă în Catedrala Patriarhală cu oficierea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sute de credincioşi tulceni din Eparhie au participat la slujba Învierii. La Catedrala Episcopală, Sfânta Lumină a fost dăruită credincioşilor de Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. Ierarhul a oficiat pe un podium special amenajat slujba Utreniei Învierii, a precizat Alexandru Chituță.



În cuvântul rostit, Preasfinţia Sa a evidențiat semnificația duhovnicească a praznicului Învierii Domnului Hristos.

Învierea Domnului este praznicul credinței, al nădejdii și al dragostei, praznicul luminii celei neînserate, al bucuriei celei cerești negrăite. Prin Învierea Sa din morți, Hristos Domnul a biruit porțile morții și ale iadului și a deschis pentru toți cei care vor crede în numele Lui poarta veșniciei, a spus Preasfinția Sa.

***

Şi în acest an, o delegaţie a Episcopiei Tulcii a adus lumină din Sfânta Lumină adusă în ţară de la Ierusalim de reprezentanţii Patriarhiei Române. Aceasta a fost împărţită apoi la parohiile din judeţul Tulcea.

În Duminica Sfintelor Paști, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Vecernia specială în cadrul căreia s-a citit Evanghelia în 12 limbi.

Alături de Patriarhul Daniel au slujit în 16 aprilie 2017, de la ora 12:00, şi Preasfinţitul Părinte Qais Sadiq, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După citirea textului biblic în cele 12 limbi, Părintele Patriarh a rostit o omilie în care a evidenţiat pentru început că bucuria şi pacea sunt cele dintâi roade ale prezenţei lui Hristos cel înviat în viaţa oamenilor.

Pacea pe care El o dă sfinţilor săi ucenici este pacea cerească. Nu este pacea care rezultă din acorduri sau convenţie. Este pace din izvorul vieţii, pentru că Hristos fiind plinătatea vieţii numai El poate dărui pace ca plinătate de viaţă, de bucurie şi de lumină pentru oameni, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul a clarificat de ce Iisus păstrează pentru eternitate urmele Crucii pe trupul Său înviat şi apoi înălţat întru slavă. Pentru a ne arăta că Sfânta Cruce sau Taina Crucii este nedespărţită de Înviere. În Cruce s-a arătat iubirea sa jertfelnică, smerită şi ascultătoare de Dumnezeu până la moarte, iubire smerită şi milostivă care a vindecat păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva şi în acelaşi timp a biruit pe diavolul cel mândru şi rău, neascultător de Dumnezeu.

Legătura dintre Cruce, Înviere şi iubire este tratată în fragmentul următor al predicii sale. Avem taina Crucii interiorizată în slava Învierii lui Hristos, a spus Patriarhul Daniel.

De aceea, în iconografia ortodoxă şi coborârea Mântuitorului la iad este însoţită de o Cruce de lumină în fundal care înseamnă că iubirea lui jertfelnică, smerită şi milostivă de pe Cruce a ajuns şi în iad acolo unde este singurătate, izolare, tristeţe şi neputinţă de a iubi. Numai iubirea smerită creează comuniune. Numai iubirea jertfelnică dăruieşte oamenilor bucuria comuniunii, bucuria dialogului şi bucuria vieţii celei adevărate.

Hristos Domnul după Învierea Sa din morţi poartă în trupul său stigmatele crucii arătându-ne prin aceasta că nu trebuie să despărţim niciodată crucea de Înviere şi Învierea de Cruce, deoarece puterea Învierii este ascunsă în Cruce, iar slava Crucii se vede în Înviere. Aceasta explică de ce în noaptea de Paşti noi ridicăm crucea în văzul tuturor, o însoţim de lumânarea de Înviere şi proclamăm Învierea lui Hristos cel înviat din morţi, a insistat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Evanghelia ne mai arată că Mântuitorul îi trimite pe ucenici la propovăduire: Această trimitere în misiune de binevestire a Învierii Sale, de chemare la pocăinţă a tuturor popoarelor este Apostolatul.

Astăzi, s-a citit pericopa în mai multe limbi. Aceasta arată că toate popoarele sunt chemate să asculte vestea cea bună a biruinţei lui Hristos asupra morţii, a iertării păcatelor şi a luminii învierii celei de obşte care a fost inaugurată prin Învierea Sa din morţi, potrivit Preafericirii Sale.

Un alt dar pe care Mântuitorul Iisus Hristos îl oferă ucenicilor Săi este puterea iertării păcatelor.

Aceasta este o putere dumnezeiască, numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Însă Iisus Hristos cel înviat din morţi împărtăşeşte Bisericii Sale prin Sfinţii Apostoli, apoi prin urmaşii Lui, episcopii şi preoţii, acest mare dar al iertării păcatelor ca urmare a pocăinţei oamenilor pe baza credinţei în Iisus Hristos. Iertarea păcatelor este un mare dar, a întărit Patriarhul ţării noastre, fiindcă fără iertarea păcatelor nimeni nu se poate mântui. Nimic necurat, nimic păcătos nu poate intra în Împărăţia Cerurilor.

De aceea, pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să ne curăţim de păcate prin pocăinţă şi prin împărtăşirea cu sfintele taine, iar Sfânta Euharistie se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Însă, este precedată de Taina Pocăinţei prin care cerem şi primim iertarea păcatelor, a învăţat credincioşii Părintele Patriarh.

Alt aspect foarte important care decurge din textul biblic citit astăzi este că darul iertării păcatelor pe care Hristos Domnul l-a dat după Înviere completează instituirea Cinei celei de Taină a Sfintei Euharistii care se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

Darul iertării păcatelor este o altă lucrare misionară. Când se provovăduieşte Evanghelia lui Hristos oamenii sunt chemaţi la pocăinţă şi prin pocăinţă îşi schimbă viaţa şi primesc iertarea păcatelor şi începutul unei vieţi de sfinţenie pentru a intra în Împărăţia Preasfintei Treimi, a accentuat Părintele Patriarh.

La final, credioncioşii prezenţi au primit din partea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române iconiţe reprezentând Învierea Domnului.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale şi Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

În a doua zi de Sfintele Paşti, 17 aprilie 2017, Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului şi-a serbat hramul principal. Cu această ocazie, Patriarhul Daniel a binecuvântat clericii şi credincioşii de la acest lăcaş de cult.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Arhim. Paisie Teodorescu, Vicar patriarhal, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor au făcut parte: Arhim. Dionisie Constantin, Consilier Patriarhal, Arhim. Ciprian Grădinaru, Pr. Ioan Dragomir, Consilier Patriarhal, Pr. Ştefan Ababei, Consilier Patriarhal, Pr. Nechita Liviu, Consilier Patriarhal.

În omilia sa, Patriarhul le-a vorbit celor prezenţi despre arătările Mântuitorului după Înviere. Iisus Hristos S-a arătat celor doi ucenici, Luca şi Cleopa, în drum spre Emaus şi le-a tâlcuit Scripturile Vechiului Testament. A făcut şi o călătorie la Locurile Sfinte din Scripturi încât le-a arătat în Scrierile lui Moise, în Psalmi şi în Profeţi locurile din Scriptură care vorbesc despre El.

Aceasta ne arată că El este autorul Sfintei Scripturi, Dumnezeu Cuvântul Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. De aceea, legătura dintre Sfânta Scriptură ca formă tainică a prezenţei lui Dumnezeu Cuvântul în cuvintele Scripturii şi Sfânta Euharistie ca prezenţă tainică şi sensibilă în pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele Lui este exprimată în mod deosebit în întreg cultul Bisericii Ortodoxe, a spus Preafericirea Sa.

Mântuitorul Iisus Hristos Se arată de mai multe ori înainte de a Se înălţa la Cer. El Se arată când şi unde vrea şi într-un mod pe care El îl alege. Se arată şi ca un necunoscut, dar şi ca un pelerin. Trece prin uşile încuiate, dar nu sparge uşile, continuă Patriarhul României. Trupul Lui nu este fantomă pentru că le arată ucenicilor coasta Sa străpunsă de suliţă. Le-a arătat urmele cuielor din mâini şi din picioare.

Ceva s-a schimbat: trupul Lui nu mai poate fi oprit de spaţiu, nu mai poate fi un obiect de tortură, nici reţinut de nimeni şi nimic. Nici cu privirea nu mai poate fi reţinut dacă El nu vrea. De aceea, după ce L-au recunoscut ucenicii la Emaus El a dispărut. Prin aceasta vedem că modul existenţei lui Hristos cel răstignit şi înviat din morţi este altul decât cel al oamenilor de pe pământ. El Se arată de mai multe ori pe pământ doar pentru a dovedi că Învierea Sa din morţi a fost reală, nu închipuită.

În Învierea lui Hristos prăznuim cu anticipaţie şi Învierea noastră şi judecata lumii. Însă cei care în timpul vieţii s-au judecat pe ei înşişi când s-au spovedit în taina pocăinţei nu vor mai merge la judecată, ci se vor muta de la moarte la viaţă, potrivit Preafericirii Sale.

Învierea lui Iisus Hristos dă sens vieţii creştine, dă sens istoriei omenirii şi universului întreg. Fără Înviere creştinismul ar rămâne o doctrină morală sau socială, istoria ar avea un nonsens pentru că nu are nicio direcţie precisă şi universul ar fi o necropolă rotativă de galaxii în care se învârtesc mii şi milioane de aştri fără nicio direcţie precisă. În Hristos, Cel Care a făcut cerul şi pământul, toate au un sens, şi de aceea el este numit alfa şi omega. Fără Înviere nu există Biserică.

Referindu-se la Paraclisul Catedralei Naţionale, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a apreciat că această bisericuţă este o făclie de înviere în amintirea bisericilor care au fost translate sau demolate. Ea ne arată că Hristos Domnul biruieşte asupra răutăţii din lume. Acest paraclis are o valoare simbol. El reprezintă bucuria biruinţei lui Hristos asupra puterilor întunericului şi a morţii.

Cu prilejul hramului, Patriarhul Daniel a oferit pentru lăcaşul de cult mai multe volume apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. Credincioşii prezenţi au primit din partea Părintelui Patriarh Pastorala de Sfintele Paşti 2017 şi iconiţe reprezentând Învierea Domnului.

Din partea slujitorilor Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, Arhim. Paisie Teodorescu i-a dăruit Preafericirii Sale o candelă.

Împreună cu părinţii slujitori, credincioşi şi închinătorii de la acest paraclis dorim să exprimăm bucuria şi recunoştinţa pentru binecuvântare şi pentru prezenţa în mijlocul nostru. Inspiraţi de lucrarea Preafericirii Voastre am ales să vă oferim în mod simbolic o candelă, având în vedere vocaţia Preafericirii Voastre de luminător.

Candela poate simboliza şi preocuparea şi grija constantă a Preafericirii Voastre de a pune în lumină oameni, evenimente şi activităţi ale Bisericii astfel încât activitatea Preafericii Voastre poartă această amprentă a luminii pe care căutaţi să o întipăriţi în jurul Preafericirii Voastre, a spus Vicarul patriarhal Paisie Teodorescu.

Patriarhul României despre Înviere. 15 cuvinte cu folos duhovnicesc


Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este, în același timp, biruinţă asupra păcatului neascultării lui Adam, asupra morţii şi asupra iadului.
Prin Răstignirea şi Învierea lui Hristos se dezleagă blestemul care lega sau robea întreg neamul omenesc ca urmare a păcatului neascultării protopărinţilor Adam şi Eva.
Învierea tuturor oamenilor este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă fericirea sau nefericirea fiecărui om după învierea universală şi după judecata finală depinde de credinţa, pocăința şi faptele bune sau rele săvârșite de om în timpul vieţii sale pe pământ.
Suntem în fața lui Dumnezeu cel veșnic lumânări sau făclii de înviere.
Învierea lui Hristos privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile.
Fără Înviere nu există Biserică.
Învierea lui Hristos se deosebește de învierea lui Lazăr pentru că Hristos nu mai moare niciodată. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.
Învierea lui Hristos este semnul biruinței iubirii Lui smerite asupra păcatului.
Învierea lui Hristos ne arată că orice faptă săvârșită în lumea aceasta, din iubire față de Dumnezeu și față de semeni, nu piere niciodată.
Învierea Domnului este începutul unui Cer Nou și al unui Pământ Nou.
Învierea în Ortodoxie începe în iad atunci când Hristos predică în iad Învierea celor care erau în locuința morților de la începutul lumii, de la căderea protopărinților Adam și Eva.
Hristos nu a Înviat pentru Sine, ci pentru a ridica din moarte, din însingurarea permanentă pe om și să-l ducă la comuniunea, la bucuria și Slava Împărăției lui Dumnezeu.
Învierea de obște sau universală este însoțită de evaluarea faptelor noastre săvârșite în istorie.
Învierea lui Iisus Hristos dă sens istoriei omenirii şi universului întreg.
În Învierea lui Hristos prăznuim cu anticipaţie şi Învierea noastră şi judecata lumii.