În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. La finalul sfintei slujbe, Patriarhul României l-a ridicat la rangul de arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal.
Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii (Matei 8, 28-34) relatează vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei, care erau foarte furioși și răi, iar cu puterea demonică din ei făceau mult rău oamenilor. La apropierea Mântuitorului Iisus Hristos de cei doi demonizați, demonii din cei doi oameni au recunoscut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și au mărturisit dumnezeirea Lui, dar se simțeau chinuiți că Iisus a venit mai înainte de vremea Judecății de Apoi. De aceea, demonii au cerut Domnului Hristos să intre în turma de porci și să se arunce în mare, ca prefigurare a timpului când demonii vor fi pedepsiți și aruncați în adâncul iadului, simbolizat de adâncul mării. În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că pierderile materiale sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca omul sau o comunitate să se elibereze din înrobirea lăcomiei materiale și să se trezească duhovnicește. „Evanghelia ne arată că uneori Dumnezeu, ca să salveze sufletul omului, permite sau îngăduie unele pagube materiale în gospodăria sau în viața oamenilor pentru ca ei să nu se mai lipească atât de mult de lucrurile materiale, limitate și trecătoare, ci să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune și prin fapte bune de milostenie. Evanghelia însă ne arată și drama omului chinuit de demoni. Cei doi oameni din ținutul Gadarei sunt oameni, dar nu mai sunt persoane umane libere. Altcineva folosește vocea lor, mintea lor sau mișcările trupului lor. Ei sunt violenți, răi, cumpliți, spune Evanghelia, din cauza duhurilor rele, violente și cumplite care se află în ei. Constatăm că demonizarea este o înstrăinare a omului de propria sa natură, este o îndepărtare de Dumnezeu, de semeni, pentru că ei locuiau în morminte, nu mai locuiau în cetate, și o înstrăinare de ei înșiși. Mântuitorul Iisus Hristos însă dorește să-l elibereze pe om de duhurile rele, să-l îmblânzească, să-l facă pașnic, nu violent, să-l ducă în comunitate, nu în izolare, să-l ridice, nu să-l coboare sub nivelul demnității sale, să-l facă iubitor de semeni, nu răufăcător pentru semeni. Aici vedem diferența dintre iubirea milostivă a lui Hristos și răutatea demonilor. Evanghelia de astăzi este o evanghelie a eliberării, dar este și o evanghelie profetică, arătând că Mântuitorul Însuși începe eliberarea umanității de sub stăpânirea diavolului prin aceste vindecări sau eliberări ale oamenilor de puterile demonice și această putere de vindecare o va da Sfinților Apostoli și prin ei Bisericii Sale. În Biserică avem mai multe rugăciuni pentru alungarea demonilor din oamenii pe care au pus stăpânire. Aceste rugăciuni se citesc însă în stare de post, de smerenie, nu oricând și oricum, ci după ce preotul s-a spovedit și se află în stare de post. Ele nu devin formule magice, ci rugăciuni fierbinți prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu ca toți cei stăpâniți de duhurile rele să fie vindecați, eliberați”, a spus Părintele Patriarh Daniel. Sfinții Părinți ne învață că asupra omului care este în permanentă legătură cu Dumnezeu, prin rugăciuni și prin fapte bune, demonii nu au nici o putere, spre deosebire de cel care se înstrăinează de Dumnezeu. De aceea, fiecare om este chemat să împlinească programul vieții creștine de la botez, și anume lepădarea de satana, de toate lucrările și slujitorii lui, și de toată trufia lui, pentru a se uni cu Hristos și pentru a dobândi mântuirea sau viața veșnică, care înseamnă unirea omului cu Dumnezeu prin har, a mai spus Părintele Patriarh Daniel. După rugăciunea Amvonului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române l-a hirotesit arhimandrit pe părintele protosinghel Andrei Anghel, secretar la Cabinetul Patriarhal. „Îl felicităm pe noul arhimandrit Andrei Anghel care, cu aprobarea Sfântului Sinod, a fost hirotesit în această nouă treaptă, fiind călugăr de la vârsta de 14 ani și având 22 de ani de călugărie. Este de mare nădejde pentru lucrările de la Reședință și noi ne rugăm lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să continue activitatea și să reprezinte Biserica în relațiile cu oamenii care vizitează Reședința, care cer sfatul și ajutorul. Această încurajare este și un semn de recunoștință, dar și de apreciere pentru tot ceea ce a făcut în ani mulți de slujire la Mănăstirea Bistrița, apoi la Reședința mitropolitană de la Iași și în mod deosebit aici, la Reședința Patriarhală. Ca și părintele Lucian Bujor, care se ocupă de parc, de «Grădina Maicii Domnului», părintele Andrei și părintele Paisie Teodorescu se ocupă de Reședință și este foarte multă lucrare, câte 12-14 ore pe zi, încât adesea avem de stat de veghe, pentru că sunt și audiențe, și ședințe, și întruniri, și vizite”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. |
Paraclisul Catedralei Neamului sărbătorește în fiecare an, în mod deosebit, în data de 12 iulie, pe Maica Domnului Prodromița , ca ocrotitoare rânduită încă de la sfințirea Paraclisului.
L a târnosirea care a avut loc în anul 2011, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a așezat spre închinare în acest paraclis o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița, de la Muntele Athos . Programul liturgic al hramului Paraclisului Catedralei Neamului, la sărbătoarea Maicii Domnului Prodromița din acest an, este transmis de Pr. Ioan Dragomir, Consilier patriarhal: Marți, 11 iulie: ora 18:00 – Slujba Privegherii în cinstea Maicii Domnului Prodromița (Vecernia, Litia și Utrenia); ora 19:00 – Scoaterea în procesiune a icoanei Maicii Domnului Prodromița , în jurul Paraclisului Catedralei Neamului. Miercuri, 12 iulie: ora 08:00 – Acatistul Maicii Domnului Prodromița ; ora 09:00 – 11.00 – Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară din curtea Paraclisului Catedralei Neamului; ora 19:00 – Paraclisul Maicii Domnului Prodromița și procesiunea așezării icoanei Maicii Domnului în sfântul lăcaș. Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. *** Icoana Maicii Domnului Prodromița de la Paraclisul Catedralei Neamului ocrotește și binecuvintează pe toți ctitorii, binefăcătorii și miluitorii Catedralei Neamului (Catedrala Națională) și pe toți ziditorii și lucrătorii care se ostenesc cu înălțarea acesteia. Icoana Maicii Domnului Prodromița de la Paraclisul Catedralei Neamului a fost pictată la atelierul Panselinos din Iași, iar ferecătura a fost realizată în Grecia. Ea este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei de la Muntele Athos, atât în ceea ce privește pictura, cât și ferecătura, lucrată din argint bogat ornamentat, aurită pe alocuri, având coroanele Maicii Domnului și Mântuitorului Hristos împodobite cu pietre prețioase. Icoana originală a Maicii Domnului Prodoromița a fost pictată în mod minunat la Iași, în anul 1863, și dusă la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul sau Prodromu . |
Timp de două zile, pașii credincioșilor din București și din alte părți ale țării s-au îndreptat spre Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, unde ieri, 12 iulie, a fost sărbătorit unul dintre hramuri: „Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos”. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în Altarul de vară al locașului de cult.
În pofida temperaturilor ridicate, sute de credincioși, mânați de credința în grabnicul ajutor, binecuvântarea și mângâierea Maicii Domnului, au participat la slujbele religioase oficiate la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului în cinstea slăvitei ocrotitoare a locașului de cult, a cărei icoană Prodromița se află spre închinare. În ajunul sărbătorii Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița („Înaintemergătoarea”) de la Muntele Athos a fost săvârșită slujba Privegherii. După oficierea Litiei, sfânta icoană a fost purtată în procesiune în jurul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, apoi așezată spre închinarea credincioșilor în pridvorul paraclisului. Soborul de slujitori a fost condus de arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și viețuitor timp de mai mulți ani la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos, care, la finalul procesiunii, a reliefat aspecte ale istoriei minunate a icoanei făcătoare de minuni, precum și semnificațiile duhovnicești ale cinstirii icoanei Maicii Domnului Prodromița . În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Altarul de vară al Paraclisului Catedralei Naționale de delegatul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. În soborul de slujitori au fost arhim. Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, arhim. Ciprian Grădinaru, Mare Eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, consilieri patriarhali și eparhiali, precum și preoți de la diferite parohii care au însoțit grupurile de pelerini din Maramureș. În cuvântul de învățătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Episcop-vicar Varlaam Ploieșteanul a amintit istoria sfintei icoane Prodromița . În secolul al XIX-lea, la rugămintea monahului Nifon și a ucenicului său, Nectarie, de la Schitul Prodromu, meșterul iconar Iordache Nicolau, cu post, rugăciune și spovedanie, a început zugrăvirea icoanei. Însă, după terminarea veșmintelor, a întâmpinat dificultăți la zugrăvirea chipurilor, fapt ce a amânat lucrarea pentru a doua zi. Însă, a doua zi, icoana avea deja chipurile pictate. Originalul icoanei, care se află la Schitul Prodromu, a fost cercetat de mai mulți specialiști nu numai în acea vreme, ci și astăzi. „Specialiștii, care au cercetat cu microscoape de mare putere, au constatat faptul că nu se vede nici o urmă de pensulă, ceea ce confirmă mărturia iconarului Iordache Nicolau, scrisă în ziua de 29 mai a anului 1863, despre pictarea minunată a chipului Maicii Domnului și a chipului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din anul 2001, când s-a realizat această copie cu scopul de a fi adusă la acest paraclis, pentru ca Maica Domnului să supravegheze și să binecuvânteze lucrările care se desfășoară la Catedrala noastră Națională, a devenit unul din hramurile acestui paraclis”, a spus PS Părinte Varlaam Ploieșteanul. Maica Domnului este cea mai cinstită persoană din istoria omenirii, a mai spus Preasfinția Sa. Întru slăvirea ei au fost zugrăvite icoane, ridicate cele mai frumoase catedrale ale lumii, au fost compuse cele mai frumoase cântări, opere de artă și scrieri. Slăvirea Maicii Domnului este strâns legată de ascultarea și împlinirea cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, precum s-a arătat și în pericopele evanghelice ale sărbătorii. „Evanghelia de astăzi ne învață că trebuie să cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea s-a învrednicit să fie vasul cel ales care a purtat în pântecele ei pâinea sau mana care s-a coborât din cer, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care Și-a dat Trupul și Sângele Său ca adevărată mâncare și băutură pentru cei care vor crede într-Însul. […] Mântuitorul fericește pe cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el, de aceea îi numește pe ei «prieteni». Vedeți ce mare dar primim noi în schimbul ascultării și împlinirii cuvântului lui Dumnezeu! Suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul, și devenim locașuri ale Preasfintei Treimi”, a subliniat Preasfinția Sa. În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul a relatat o faptă petrecută în primăvara acestui an: descoperirea unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului în apropierea plajei de la Soci, Rusia. Cei care erau în acel loc au observat cum, în chip minunat, 12 delfini au adus din largul mării la mal o bucată de lemn îmbrăcată în nămol. Această faptă, a spus ierarhul, este semn că izvorul minunilor nu încetează niciodată și că Dumnezeu poartă grijă pentru tot ceea ce este îmbrăcat în harul Sfântului Duh. De-a lungul zilei de ieri, icoana Maicii Domnului Prodromița a rămas în pridvorul locașului de cult, spre bucuria și mângâierea credincioșilor. Spre lăsatul serii, înaintea icoanei a fost săvârșit Paraclisul Maicii Domnului Prodromița , după care cinstitul odor duhovnicesc a fost reașezat în sfântul locaș. |
Editorial
Arhim. Mihail Daniliuc :
Acum 50 de ani, într-o zi de 14 iulie 1967, pentru Tudor Arghezi totul s-a limpezit. După ani buni în care poetul a pendulat între credință și îndoială, între certitudine și tăgadă, Dumnezeu a hotărnicit să-i spulbere această stare de incertitudine, căci, odată ce trupul i-a fost coborât în lacomul pământ din grădina casei din Strada „Mărțișor“, sufletul i-a fost purtat de îngeri către cereștile locașuri pentru a-L vedea pe Cel în Care a crezut, dar, de Care, uneori, s-a și îndoit. Înainte de a desluși, pe cât ne este cu putință, dacă Arghezi a fost sau nu religios, vă propun să trecem în revistă câteva din reperele sale biografice. Cunoscutul stihuitor s-a născut la 21 mai 1880, în București, în familia lui Nae și a Mariei Theodorescu. A primit la naștere numele de Ion Nae Theodorescu, dar a adoptat pseudonimul Tudor Arghezi (prenumele de la bunic, iar numele de la denumirea veche a râului Argeș). Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru“, sub îndrumarea primului său dascăl, părintele diacon Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“ și apoi pe cele ale Liceului „Sfântul Sava“ din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației financiare precare, a fost nevoit să-și câștige singur existența, dând meditații în particular unor progenituri din familii bogate. În 1896 debutează în Revista „Liga ortodoxă“, condusă de Alexandru Macedonski, și frecventează Cenaclul „Literatorul“ al marelui poet simbolist, unde l-a cunoscut pe Grigorie Pișculescu, cu care s-a împrietenit, care avea să devină preot și cunoscutul nuvelist Gala Galaction. În vara lui 1898 cei doi fac un pelerinaj în Moldova, poposind mai multe zile în zona Neamțului, atât de bogată în biserici și mănăstiri. În vetustele chinovii nemțene junii pelerini au rămas profund impresionați de viața și petrecerea monahilor, încât ei înșiși și-au făgăduit că vor intra în cinul călugăresc. Așa ne explicăm de ce în iarna anului următor, 1899, Ion a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cernica, primind numele de Iosif. Grigore se pare că a ezitat, deși își statornicise chiar și numele de călugărie - Galaction, văzut, spunea el, pentru prima oară, într-o inscripție pe un perete de la Mănăstirea Neamț. Pare-se că Dumnezeu a avut cu el un alt plan. În amintirea acestui vis neîmplinit el și-a luat ca pseudonim literar Gala Galaction. Monahul Iosif a ajuns în scurt timp diacon, fiind mutat ca slujitor la Catedrala Patriarhală din București. Însă, doar peste cinci ani, părintele Iosif, cunoscând o puternică criză spirituală, hotărăște să părăsească mănăstirea, croindu-și altă viață. Își întemeiază o familie, călătorește în străinătate, dar mai ales își valorifică talentul literar, alcătuind mai multe volume de versuri. Un moment dramatic din viața sa îl reprezintă anul 1918, când, împreună cu alți 11 ziariști și scriitori, a fost întemnițat în Penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, pentru că se pronunțase în favoarea neutralității României în prima conflagrație mondială. Primul volum, „Cuvinte potrivite“, a văzut lumina tiparului abia în anul 1927. Din același an începe a tipări mai multe volume pentru copii: „Cartea cu jucării“, „Cântec de adormit Mitzura“, „Mărțișoare“, „Zdreanță“. Cel mai cunoscut volum arghezian - „Flori de mucegai“ - a văzut lumina tiparului în 1931. O scriere de referință argheziană, apărută în 1934, dar ascunsă cu „grijă“ de regimul comunist, este romanul „Ochii Maicii Domnului“, carte în care autorul înfățișează dragostea maternă și devotamentul filial. La finele lui septembrie 1943, este arestat din nou, din pricina unui pamflet scris la adresa ambasadorului german la București. După un an este eliberat și reabilitat. Înțelegând că fără colaborarea cu regimul instaurat în țară după 1947 nu-și poate continua activitatea, continuă să publice ultimele creații, dar fără inspirația și aplombul de odinioară. Cu toate acestea, a fost distins cu premii și titluri, fiind ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. Pe 29 iulie 1966 a decedat soția sa, Paraschiva. Greaua despărțire de-a lui consoartă l-a aruncat pe poet într-o iremediabilă tristețe. Pe 12 iulie 1967, cu gândul la soție, Arghezi scrie ultimele versuri, care se află și acum expuse în biroul casei memoriale: „Mă chemi din depărtare și te ascult/ N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult“. Pe 14 iulie 1967, după ora 22:00, o pneumonie severă, cu implicații cardio-vasculare, renale și hepatice, cauzează un stop cardio-respirator, iar Tudor Arghezi trece la cele veșnice la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântat cu funeralii naționale în grădina casei sale din Strada „Mărțișor“. Așadar, a fost religios Tudor Arghezi? Criticii literari, în mare parte, afirmă cu tărie că da! „Ca să înțelegi poezia lui Arghezi, scria George Călinescu, trebuie să ai vocația miturilor grozave, a viziunilor cosmice“, iar Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Bușulenga) afirma: „Un spirit neliniștit și iscoditor, care a pipăit mai întâi invizibilul cer și imposibilul vis, s-a coborât apoi, repede, pe pământ, pentru a-l iubi cu toată patima“. Alți critici literari l-au catalogat drept ateu, anticlerical. Cert este că Arghezi a oscilat nu în a fi religios, ci, mai ales, în a stabili o relație cu Dumnezeu. Această ezitare, suferință spirituală, transpare cel mai bine în ai săi Psalmi, veritabile monologuri cu propria sa conștiință, în care se străduiește să-și elucideze și să-și remedieze nefireasca stare: „Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes,/ Vreau să vorbești cu robul tău mai des./ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai pus picior-n bătătură“ („Psalm - Nu-ți cer un lucru prea cu neputință“). Arghezi „plagiază“ ceva din starea lui Iov sau David, Împăratul, întrebându-se de ce Dumnezeu l-a părăsit și l-a lăsat singur: „Vreau să pier în beznă și în putregai/ Ne-ncercat de slavă, crâncen și scârbit./ Și să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit“ („Psalm - Aș putea vecia cu tovărășie“). Așadar, nu putem vorbi de necredința lui Arghezi, ci, mai degrabă, de incapacitatea lui de a stabili o relație cu Dumnezeu, refuzând chemarea Domnului, neînțelegând lucrarea Sa proniatoare: „Păcatul meu adevărat/ E mult mai greu și neiertat/ Cercasem eu, cu arcul meu/ Să te răstorn pe Tine, Dumnezeu!/ … Dar eu, râvnind în taină la bunurile toate,/ Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate“ („Psalm - Sunt vinovat că am râvnit“). În alt loc spune: „În rostul meu tu m-ai lăsat uitării/ Și mă muncesc din rădăcini și sânger./ Trimite, Doamne, semnul depărtării,/ Din când în când, câte un pui de înger,/ Să bată alb din aripă la lună,/ Să-mi dea din nou povața ta mai bună“ („Psalm - Tare sunt singur, Doamne!“). Într-un cuvânt, Arghezi, în relația cu Dumnezeu, s-a dovedit a fi un „Toma“ al zilelor noastre: „Vreau să Te pipăi și să urlu: «Este»“ („Psalm - Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere“). Domnul, cu blândețe și nepământeană iubire, l-a primit și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“. |
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit sâmbătă, 15 iulie, în Catedrala Patriarhală, o slujbă de pomenire pentru Regele Ferdinand I, la împlinirea a 90 de ani de la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927). În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat loialitatea Regelui Ferdinand I atât față de țară, cât și față de Biserica Ortodoxă Română. Un cuvânt evocator a rostit și istoricul Marius Oprea.
Împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul s-a rugat pentru odihna sufletului Regelui Ferdinand I și arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. La eveniment au participat membri ai Mișcării pentru Regat și Coroană, dar și credincioși bucureșteni. „Regele Ferdinand s-a născut în anul 1865 la Sigmaringen în Germania și a făcut parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. A urmat, potrivit tradiției foarte riguroase a familiei, școli foarte serioase, iar în 1889, devine principe de coroană al Regatului României, întrucât unchiul său, regele Carol I, nu a avut decât un singur copil, Maria, care din nefericire a murit la vârsta de patru ani. Regele Ferdinand a purtat diverse supranume în istorie, ca Regele Întregitor sau Regele tuturor românilor, pentru că în urma Primului Război Mondial, în care noi am intrat în 1916, pentru reîncorporarea în trupul țării a Basarabiei, Bucovinei, Maramureșului, Transilvaniei și Banatului, el a devenit într-adevăr primul rege al tuturor românilor. A mai fost numit și Ferdinand cel loial pentru loialitatea față de neamul românesc și Biserica Ortodoxă Română, deși el s-a născut și a crescut într-o familie catolică. Ferdinand I a intrat în război de partea Antantei (un lucru extrem de curajos), luptând împotriva țării sale natale, Germania. La scurtă vreme, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei l-a exclus din Casa Regală de Hohenzollern, iar regele Ferdinand I i-a replicat tăios că dinastia sa este o dinastie română, și nu una străină, germană”, a explicat PS Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul. În continuare, Preasfinția Sa a amintit și de faptul că regele comemorat și-a botezat toți cei șase copii în religia ortodoxă, intrând în conflict și fiind excomunicat de Biserica Catolică de care aparținea. De asemenea, ierarhul a punctat principalele aspecte ale domniei Regelui Ferdinand și a evidențiat faptul că pe cât a fost de scurtă domnia lui, pe atât de plină de realizări, una dintre năzuințele sale fiind ridicarea unei Catedrale Naționale. „În 10 mai 1920, Regele Ferdinand a scris un hrisov domnesc pe care l-a adresat Sfântului Sinod al Bisericii noastre, prin care aducea vestea că Statul dorește construirea unei Catedrale a Mântuirii Neamului, în memoria eroilor care s-au jertfit în marile bătălii ale celui dintâi Război Mondial. Era ideea unchiului său Carol I, care a dorit ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului în memoria eroilor de la Plevna și a tuturor eroilor din Războiul de Independență din 1877. Ferdinand era iubitor de locașuri de cult și de slujbele religioase ortodoxe. Catedrala Patriarhală l-a avut rugător de sute de ori. Biserica noastră îi datorează multe pentru sprijinul, dragostea și atașamentul arătat. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să răsplătească robului său Ferdinand I, Întregitorul, Regele tuturor românilor, multul bine pe care l-a făcut poporului nostru. Ne rugăm în această zi ca vremurile de glorie cunoscute în timpul domniei Regelui Ferdinand I să se reîntrupeze în istoria noastră actuală și viitoare”, a subliniat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. Prezent la eveniment, istoricul Marius Oprea, vicepreședintele Mișcării pentru Regat și Coroană, a mulțumit ierarhului pentru rugăciunile înălțate către Dumnezeu și a evocat momentul înmormântării Regelui Ferdinand I, slujbă oficiată de Patriarhul Miron Cristea în iulie 1927. |
În Duminica a 6-a după Rusalii, în eparhii din Mitropolia Munteniei și Dobrogei au fost mai multe slujiri arhierești, fie la biserici de mănăstire, fie la biserici parohiale.
Credincioșii constănțeni au participat duminică, 16 iulie 2017, la sărbătorirea ocrotitorului bisericii Mănăstirii Dumbrăveni, din comuna Dumbrăveni, județul Constanța, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum (pomenit în data de 18 iulie). Sfânta Liturghie a fost săvârșită de IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Cicănești I, Protopopiatul Curtea de Argeș, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae”. La finalul sfintei slujbe, ierarhul a felicitat comunitatea credincioșilor pentru grija pe care o arată pentru sufletul lor, prin prezența la sfintele slujbe, dar și pentru locașul de cult. Astfel, pentru buna gospodărire a Parohiei Cicănești, preotul paroh Marian Mateescu a primit din partea Preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic distincția „Crucea Basarabă”, care reprezintă semnul prețuirii Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului față de preoții și credincioșii din cuprinsul eparhiei care în timp au sprijinit buna desfășurare a vieții bisericești. La Catedrala Voievodală „Adormirea Maicii Domnului” din Buzău, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de IPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. La finalul slujbei, Părintele Arhiepiscop Ciprian i-a dăruit părintelui Costel Vânătoru, de la Catedrala Voievodală din Buzău, o cruce pectorală în semn de apreciere a slujirii sale preoțești, dar și a activității pe care o desfășoară în calitate de cercetător la Stațiunea de Cercetare Legumicolă din municipiu, a precizat Dragoș Olteanu, consilier media eparhial. Credincioși din municipiul Galați au participat în Duminica a 6-a după Rusalii la Sfânta Liturghie, săvârșită de IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Catedrala Arhiepiscopală din Galați. De asemenea, credincioși din municipiul Slobozia, județul Ialomița, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de PS Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la biserica Parohiei „Sfântul Proroc Ilie”-Slobozia. Numeroși clerici și credincioși au participat duminică, 16 iulie, la biserica Parohiei Sâmbăta Nouă, Protoieria Babadag, județul Tulcea, unde Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. „Comunitatea dreptmăritoare din această localitate s-a bucurat de prezența ierarhului și a soborului de preoți și diaconi, dar și de melodioasele răspunsuri liturgice date de Grupul psaltic «Tronos» al Catedralei Patriarhale și de Grupul psaltic «Sfântul Ioan Rusul» al Parohiei Sâmbăta Nouă. La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Mădălin Iscru a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru darurile revărsate cu îmbelșugare peste această enorie, dar și Preasfințitului Părinte Visarion pentru aleasa purtare de grijă și pentru prezența în mijlocul credincioșilor. Deși o parohie mică, biserica din localitate, cu hramul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», construită în anii 1893-1897, este astăzi, prin râvna și dăruirea preotului paroh Mădălin Iscru, în plin proces de restaurare și înfrumusețare cu o nouă pictură în frescă. În ultimul an s-au realizat, într-un timp scurt, numeroase lucrări de tencuire, zugrăvire, schimbarea acoperișului, confecționarea unui iconostas nou, dar și realizarea unui parc în apropierea bisericii”, a precizat Alexandru Chituță. |
Sute de credincioși bănățeni au participat în Duminica a 6-a după Rusalii, la Catedrala Veche ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Arad, la ceremonia de înscăunare a Preasfințitului Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, ales în această demnitate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din data de 4 iulie 2017.
Ceremonia a debutat sâmbătă, 15 iulie 2017, prin săvârșirea Vecerniei de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Sfânta Liturghie arhierească de duminică, 16 iulie, a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de ierarhi, în prezența a numeroși preoți din cuprinsul Eparhiei Aradului, a monahilor și monahiilor, precum și a mulțimii de credincioși veniți din mai multe părți ale țării. Din sobor au mai făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; Prea*sfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei; Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar ales al Arhiepiscopiei Aradului. La momentul chinonicului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a explicat pericopa evanghelică ce relatează minunea vindecării *slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-9). Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de către Corul de tineret al Catedralei Vechi, dirijat de conf. univ. dr. Mircea Buta. La finalul Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia de instalare a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, moment la care au fost prezenți oameni de cultură, deputați și senatori, reprezentanții celor două Universități arădene și ai Administrației județene, municipale și comunale din județul Arad, protopopii celor patru protopopiate, teologi și seminariști, tineri și copii. Actul patriarhal de confirmare a fost citit de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a înmânat Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul mantia, crucea, engolpionul, camilafca și cârja, după care a urmat așezarea în tronul de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a înmânat Preasfințitului Emilian o cruce de binecuvântare, ca semn al aprecierii activității desfășurate în ogorul Bisericii, precum și ca îndemn de a păstori cu multă râvnă credincioșii din Eparhia Aradului. În continuare, secretarul de stat pentru culte, Victor Opaschi, a transmis mesajul adresat Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, în care a apreciat întreaga activitate desfășurată de Preasfinția Sa, îndeosebi pentru promovarea valorilor culturale și patrimoniale din eparhiile în care și-a desfășurat activitatea. Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a rostit, în numele clerului, al protopopilor din eparhie și al ostenitorilor de la Centrul eparhial, un cuvânt de bun venit noului Episcop-vicar, arătând totodată bunele legături ce au existat dintotdeauna între cele două eparhii, a Râmnicului, de unde vine Preasfințitul Părinte Emilian, și cea a Aradului. În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre activitatea desfășurată în cei 18 ani de slujire în mai multe planuri: teologic, cultural, administrativ, social, atât ca slujitor al Sfântului Altar, cât și ca dascăl în școlile teologice de la Iași și Craiova. La final, a adus mulțumiri părinților săi trupești, duhovnicilor și dascălilor care au contribuit la formarea sa duhovnicească și intelectuală. |
Credincioșii constănțeni sunt așteptați să participe astăzi, 19 iulie, de la ora 20:00, la biserica Parohiei „Sfântul Ilie” din orașul Techirghiol, unde se aduc spre cinstire permanentă fragmente din moaștele a trei sfinți, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului. Racla va adăposti câte un fragment din moaștele Sfinților Sava, Emilian de la Durostorum și Flavian al Cartaginei, primite în dar de la Mănăstirea din Lesje, Episcopia Krusevac, Patriarhia Sârbă. Sfințirea raclei și așezarea odoarelor sfinte spre cinstire permanentă vor avea loc după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de către Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Evenimentul se desfășoară în contextul sărbătoririi Sfântului și slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul bisericii Parohiei „Sfântul Ilie” din Techirghiol, județul Constanța.
|
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, model de credință puternică și de curaj în mărturisirea adevăratei credințe, pentru toți creștinii. În București, mai multe locașuri de cult îl au ca ocrotitor spiritual pe acest mare profet al Vechiului Legământ, iar unul dintre ele este Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală.
Aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale, paraclisul cu hramul principal „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat aici cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2008. Paraclisul mai are ca ocrotitori pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (prăznuit la 20 iulie) și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (prăznuit la 18 decembrie). Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” este decorat cu toate elementele necesare unui spațiu liturgic. Pe plafon se află un medalion cu reprezentarea Sfintei Treimi, înconjurat de alte patru medalioane cu Sfinții Evangheliști, pictura fiind realizată de profesorul Vasile Buzuloiu. Cele 16 ferestre ale paraclisului, specifice acestui spațiu arhitectural, sunt boltite în arc circular și prevăzute cu vitralii. Vitraliile alcătuiesc, de fapt, programul iconografic al spațiului liturgic. În Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” se păstrează părticele din moaștele mai multor sfinți. De asemenea, Biserica „Sfântul Ilie”-Rahova, Protopopiatul Sector 4 Capitală, își sărbătorește astăzi hramul. Această biserică este una din cele opt translate în timpul regimului comunist, în anul 1984. Un alt sfânt locaș din București care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Ilie este Biserica „Sfântul Ilie”-Titan, Protopopiatul Sector 3 Capitală. Tot în București, pe Strada Doamnei, în spatele unei curți ce adăpostește și casele Lahovary, se află Biserica „Sfântul Ilie”-Hanul Colței, Protopopiatul Sector 3 Capitală. Trecătorii care traversează Podul Izvor spre Parcul Cișmigiu, privind în dreapta, întrezăresc printre blocuri o biserică albă, ridicată pe o movilă de pământ, cu un aspect impunător, conferit și de treptele monumentale din marmură ce-i străjuiesc intrarea. Este vorba despre Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani, Protopopiatul Sector 5 Capitală. De asemenea, în sectorul 6 al Capitalei, așezată în partea de nord-vest a orașului, străjuiește Biserica „Sfântul Ilie”-Grant. Acest sfânt locaș de rugăciune a fost construit în stil bizantin, pe un teren donat de moștenitorii familiei Grant, între anii 1903 și 1918. Ocrotitorul temerarilor zborului, energeticienilor și apicultorilor Ziua de pomenire a Sfântului Ilie este una de sărbătoare și pentru Statul-Major al Forțelor Aeriene. Și în acest an, cu ocazia sărbătoririi Zilei Aviației Române și a Forțelor Aeriene, sunt organizate ceremonii militare și religioase. Astăzi, 20 iulie, între orele 10:00 și 11:00, are loc ceremonia militară și religioasă cu depuneri de coroane de flori, în memoria eroilor aviatori, la Monumentul Eroilor Aerului din Piața Aviatorilor din București. În perioada 18 iulie - 30 septembrie, între orele 9:00 și 16:00, Muzeul Național al Aviației Române organizează expoziția „Aeronautica română în timpul marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz”. Sfântul Proroc Ilie a fost ales ocrotitor al temerarilor zborului din anul 1913. De asemenea, în această zi este serbată și Ziua Energeticianului. Din anul 1992 s-a hotărât ca Sfântul Proroc Ilie să fie ocrotitorul spiritual și al „soldaților luminii”, adică al celor care lucrează în centrale electrice, termocentrale, hidrocentrale, stații de transformare, rețele de distribuție ș.a. În tradiția populară, Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este considerat și ocrotitorul apicultorilor. (Ioan Bușagă) |
Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală și-a sărbătorit ieri, 20 iulie 2017, cel de-al doilea hram, pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în acest sfânt locaș de rugăciune de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori. Sfânta Liturghie a fost precedată de o slujbă de binecuvântare a lucrărilor de înfrumusețare și reînnoire, ce s-au realizat la acest paraclis.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat în cuvântul de învățătură faptul că Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu este un profet important pentru că a scris mult, ci pentru faptele sale minunate. „Multe din faptele sale erau prefigurări ale venirii lui Hristos. Acest mare proroc se bucură de cinstire nu numai în creștinism, ci și în iudaism și chiar în islam. Sfântul Proroc Ilie a trăit în secolul al 9-lea î.Hr., în timpul regelui Ahab din Samaria. Era fiul preotului Sovah din Tesba sau Tesva, de aceea se numește și Tesviteanul. Încă din pruncie acest om a fost chemat de Dumnezeu, de aceea, putem spune că dacă rezumăm viața și faptele lui, avem patru mari calități pe care trebuie să le scoatem în evidență: om al rugăciunii și al înfrânării , apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești, ajutător milostiv al săracilor și pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți ”, a subliniat Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a precizat că Sfântul Ilie, prin viața sa petrecută în rugăciune și înfrânare sau asceză, a prefigurat monahismul, încă din Vechiul Testament. De asemenea, Patriarhul României a subliniat că pâinea și carnea, aduse de corb în pustie Sfântului Ilie, sunt o prefigurare a prescurii care se preface, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că, potrivit Tradiției Bisericii noastre, la sfârșitul veacurilor, când va veni Antihrist, Enoh și Ilie (care nu au cunoscut moartea) vor apărea pe pământ și se vor lupta cu el, dar Antihrist îi va ucide. „Atunci va veni Iisus, Dreptul Judecător, și îi va învia pe ei și îl va birui pe Antihrist. De aceea, în Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul se spune: Bucură-te, Sfinte Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de A Doua Veniri a lui Hristos. În Noul Testament, el îi reprezintă pe proroci pe Muntele Taborului. Pe acest munte, la Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, apar deodată, vorbind în slavă, față către față, Moise și Ilie. De ce? Pentru că și Moise, care reprezenta Legea, și Ilie, care îi reprezenta pe toți profeții laolaltă, au dorit să vadă fața lui Dumnezeu, dar nu au văzut-o. Moise a văzut doar spatele și mâna dreaptă, adică urmele lui Dumnezeu în creație și lucrarea Lui în istorie, și Ilie nu a văzut fața lui Dumnezeu, ci a simțit o adiere de vânt, ca un zefir în care era prezent Dumnezeu, dar nu a văzut fața Sa. Iată că la Schimbarea la Față, și Moise, care dorea să vadă fața lui Dumnezeu pe Sinai, și Ilie, care dorea să vadă fața lui Dumnezeu pe Horeb, o văd acum, pe Tabor, pentru că între timp Dumnezeu-Fiul a luat chip de om. Și așa se va arăta în veșnicie Fiul lui Dumnezeu, prin fața Lui umană, preaslăvită, transfigurată. Această taină mare ne arată că Legea și prorocii au fost călăuză către Hristos”, a precizat Părintele Patriarh Daniel. La final, Preafericirea Sa a explicat că paraclisul aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord-vest a Reședinței Patriarhale îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul (serbat la 30 septembrie), deoarece această dată a fost ziua întronizării sale ca patriarh în anul 2007, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, în amintirea vrednicului de pomenire Patriarh Miron pe care îl chema din botez Ilie sau Elie, și pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, deoarece paraclisul este situat într-un loc retras, aidoma peșterii Sfântului Cuvios Daniil. Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” a fost amenajat cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Patriarhului României, în anul 2008. Din soborul de slujitori au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, arhim. Andrei Anghel, secretar patriarhal, și protos. Lucian Bujor, inspector eparhial. Deoarece la botez, Părintele Patriarh Daniel a primit numele Dan Ilie, slujitorii de la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” și de la Catedrala Patriarhală i-au oferit Preafericirii Sale câte un buchet de flori. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:42:39. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.