Istorii cu talc
Poți face milostenie cu bunurile aproapelui ? Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : " Odată , la necaz, i-am cerut unui sfânt frate un lucru de care aveam nevoie și el s-a milostivit de mine si mi l-a dat. Dacă Dumnezeu mă va rândui și pe mine, il voi da de pomană altora sau mai bine il voi inapoia celui ce mi l-a dat ?" Bătrânul zice : "E drept , inaintea lui Dumnezeu, sa-î dai lucru inapoi celui care ți l-a dat, căci ii aparține ". Fratele zicea : "Dar dacă i-l duc și el nu vrea să-l primească, ci-mi spune : " Mergi și dă-l de pomană", eu ce fac ? Bătrânul ii răspunde : "Până atunci lucrul era al său, dar dacă ți-l incredințează, cu dragă inimă , fără ca tu să i-l fi cerut, atunci iți aparține . Iar dacă va fi să ceri, fie de la un călugăr, fie de la vreun mirean , și nu va vrea să primească inapoi lucrul cerut, acesta e tâlcul - dă-l de pomană in numele aceluia, cu invoirea lui" . ( Pateric )
|
Călugărul care dormea cu leii ( după Ioan Evcrata , Limonariu )
In lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mânăstire și rămânea pe țărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuș de leu. Intr o zi a găsit intr-o peșteră doi pui de lei și i-a adus in biserică, inveliți in haina cu care se imbrăca. Și le-a spus :
-Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos , leii se vor teme de noi. Insâ, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi si de asta ne temem mai mult de ei. Frații au rămas adânc mișcați de cuvintele bătrânului și au plecat la chiliile lor. |
Rugăciunea unui soldat
Un călugăr povestea : "In timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiți de barbari, am fost alungați. Barbarii ne urmăreau, așa ca mulți dintre noi au fost uciși. M-a ajuns și pe mine un barbar și a intins sulița să mă ucidă. Când am văzut aceasta am inceput să mă rog lui Dumnezeu.
- Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă și pe mine din primejdia aceasta și mântuiește-mă de moartea asta amară și voi merge in pustie și voi duce o viață de sihastru ! Când m-am intors n-am mai văzut nici un barbar. Și indată am venit la lavra Coprata. Sunt , cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani in peștera aceasta. " |
Puterea cuvântului lui Dumnezeu +
Trăia odată in Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante : Comita și Nicosa. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune : "Pocăiți-vâ că s-a apropiat impărăția cerurilor ( Matei 3, 2 ) . Cuprins de remușcări a inceput să se căiască de faptele săvârșite. A ieșit din biserică, le-a chemat pe cele două amante și le-a spus: - Știți in ce desfrânare și cât de nebunește am trăit cu voi. Știți , iarăși, că nu-mi era dragă una mai mul decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luați-o și impărțiți-o intre voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea și mă călugăresc.
Ele au inceput să plângă și i-au spus : - Am fost părtașe cu tine și la păcat și la pierderea sufletului nostru. Acum insă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne lași și vrei să-l faci singur ? Vrem să fim părtașe cu tine și la bine. Bărbatul s-a călugărit , iar femeile, după ce au vândut toată averea și au impărțit-o la săraci, au intrat și ele intr-o mânăstire . ( după Ioan Evcrata , Limonariu ) |
Citat:
|
Vedenia avvei Gheorghe
Avva Anastasie povestea despre avva Gheorghe Zăvorâtul : Intr-o noapte m-am sculat să bat toaca și am auzit pe avva Gheorghe Zăvorâtul plângând. M-am dus la el și l-am intrebat : - Ce ai avvo , de plângi ? El nu mi-a răspuns. L-am intrebat din nou : - Spune-mi pricina ! El, suspinând, mi-a spus : - Cum să nu plâng dacă Stăpânul nostru nu mai vrea să se impace cu noi ? Mi se părea, fiule, că stăteam in fața unui tron inalt. In jurul tronului erau nenumărați oameni care-l rugau pe cel care stătea pe tron pentru un anumit lucru. El insă era neânduplecat. Apoi, s-a apropiat de el o femeie imbrăcată in porfiră. A căzut in genunchi inaintea tronului și a spus : - Milostivește-te , cel puțin pentru mine ! El a rămas tot neânduplecat. Pentru asta plâng și mă tângui, temându-mă de cele ce se vor intâmpla.
Când mi-a spus aceasta, era intr-o joi. In ziua următoare, vineri , pe la ora trei după-amiaza, a fost un cutremur mare care a dărâmat orașele de la țărmul Marii Feniciei. |
O istorie desprinsă din viața reală a Sfinților "Lumina necreată"
Cel mai insemnat eveniment din viața Sfântului Serafim de Sarov, rămâne convorbirea cu negustorul Nicolai Motovilov, fiu duhovnicesc al părintelui Serafim. Preocupat de viața duhovnicească, boierul Motovilov l-a intrebat pe povățuitorul său in cele spirituale care este țelul vieții creștine. Răspunsul Sfântului a venit imediat :" dobândirea Duhului Sfânt". Insă negustorul dorea să afle ceva mai mult, cum recunoaștem lucrarea Duhului Sfânt in viața noastră. In urma rugăciunii, Motovilov are revelația impărtășirii de harul Duhului Sfânt in sufletul și trupul său.
Lumina care strălucea peste cei doi aflați in pădure, in miezul iernii, dulceața și desfătarea care bucurau sufletele sfântului și ucenicului său, mireasma nepământeană care se răspândesc in aer au fost răspunsul la care Motovilov nu a mai avut nimic de intrebat. Se pare insă că acesta nu era totuși pregătit duhovnicește pentru o asemenea descoperire. Timp de treizeci de ani, va fi chinuit de diavol pentru indoiala care ii cuprinsese sufletul. |
Lumina din fotografie
In anul 2001 , Dumnezeu a mai dăruit creștinilor un semn, in felul următor : in ziua Sfintei Treimi, de hramul Mânăstirii Cocoș, s-a organizat un pelerinaj cu sfintele moaște prin locurile martiririului, cu poposire la cripta in care a fost descoperită, in urmă cu 30 de ani, comoara duhovnicească a Dobrogei.
S-a săvârșit o Sfântă Liturghie pe malul Dunării, apoi s-a mers in cripta martirica unde s-au citit rugăciuni și s-a privegheat, iar călugării de la Cocoș, Dervent și de la alte mânăstiri din Dobrogea au citit neântrerupt Psaltirea. Până aici nimic neobișnuit. La un moment dat, fratele Gelu, din obștea Mânăstirii Dervent, l-a rugat pe un frate care urma să-l schimbe la citirea Psaltirii să ii facă o fotografie, pentru a imortaliza acele clipe aparte, de mare incărcătură spirituală. Nimeni nu a realizat că in acel moment s-a petrecut ceva neobișnuit, dar la developarea pozei s-a observat o coloană de lumină descendentă, care venea din inalt și trecea pe lângă monahul care citea rugăciunea in fața intrării in criptă și apoi "cotea" pentru a intra in adâncul mormântului. Fratele Gelu, impresionat de această intâmplare neobișnuită, l-a intrebat pe părintele arhimandrit Petroniu Tănase, de la schitul românesc Prodromu, din Muntele Athos, care ar putea fi ințelesul tainic al acestei intâmplări minunate. Părintele Petroniu i-a dat următorul răspuns : "Lumina nu a apărut că ai fost frăția ta acolo, ci era și mai inainte și este și acum și a fost prinsă de aparatul de fotografiat in chip minunat, ca o binecuvântare dumnezeiasca pentru evlavia și cinstirea sfinților mucenici ce se făcea atunci. Lumina care a apărut este Lumina Cerească in cinstea sfinților mucenici, care s-au reântors la vechiul lor sălaș." ( Isorii adevărate de prin "lume" adunate ) |
Calea cea ingustă și strâmtă
Avva Ammonas a fost intrebat : " Ce inseamnă calea ingustă și dreaptă ? " . El a răspuns : " Iată ce inseamnă calea ingustă și dreaptă : să-ți zdrobești gândurile și să-ți tai proprile dorințe pentru [ voia ] lui Dumnezeu. Asta inseamnă : < Iată, noi am lăsat totul și am venit după Tine > " . ( Pateric )
|
Iubirea care iartă
Până atunci erau o familie fericită. Kostas și Forso trăiau bine și dobândiseră și un băiețel , Dimitris.
Insă . . . , la serviciul lui Kostas venise o nouă funcționară. Biroul ei se afla in aceeași incăpere cu al lui. La inceput nu părea nimic primejdios. Dar , mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus insă nimic. Știa ce caracter are. Ar fi inrăutațit situația. Până ce intr-o zi a plecat din casa lui , lăsându-și soția și copiii. Froso nu vroia să ajungă la tribunal . S-a luptat cu inima curată pentru a depăși drama in care se afla. S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcționar la o bancă, câștiga atât cât trebuia ca să trăiască amândoi. In anii aceștia , tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur , izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască in lipsuri și izolare. Intr-o zi s-a imbolnăvit grav. I-au paralizat mâna și piciorul drept. Locuia intr-un subsol și nu avea pe nimeni să-l ingrijească. Lacrimi fierbinți ii udau perna. Dimitris a aflat despre situația tatălui său. L-a durut. Orice a făcut , era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Și intr-o după-amiază a luat o mașină și s-a dus in camera tatălui său. Mizerie și sărăcie . . . - Tată , ridică-te ! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu indură să te vadă așa. Kostas a inceput să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât : " Iartă-mă , copilul meu ! " Și l-a transportat acasă. . . Era Vinerea Mare ! In ziua aceea Dumnezeu Se răstâgnise din iubire. . . Din iubirea care iartă . |
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:58:55. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.