ADEVARATELE MIRACOLE :
Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna: – Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad! – Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ? – Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi! – Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand? – Nu! – a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec. De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele. Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine. Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe. Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea – minunea minunilor ? Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu. „Sfintenia vine din dragoste. Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti.” |
Furnicuța productivă
În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuța productivă și fericită în felul ei. Acolo își petrecea zilele Furnicuța: muncea, muncea cu spor și cânta veselă. Ea era fericită și firma mergea foarte bine.
Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuța, a considerat că nu era posibil ca Furnicuța să lucreze de capul ei, așa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experiență. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca Furnicuței și a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea și înregistrarea rapoartelor Furnicuței. Așa că au angajat o PĂIENJENIȚĂ care organiza actele și răspundea la telefon. Între timp, Furnicuța productivă și fericită muncea, muncea, muncea… BONDARUL, directorul general, era foarte mulțumit de rapoartele date de SCARABEU, așa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune și pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru supraveghetor… și a mai fost nevoie de un nou calculator și de o imprimanta color. Curând, Furnicuța productivă și fericită a început să se plângă de toată hârțogâraia și de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte. BONDARUL, directorul general, văzând aceasta a considerat că trebuie să ia măsuri. Așa că a creat postul de șef de departament acolo unde lucra Furnicuța productivă și fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care și-a făcut un birou nou, modern și echipat corespunzător. Noul șef de departament avea nevoie de un asistent care să îl ajute în pregătirea planului strategic și al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuța productivă și fericită. Furnicuța nu mai cânta ca înainte și era din ce în ce mai stresată. Într-o zi directorul general, uitându-se peste cifre, și-a dat seama că departamentul unde lucra Furnicuța nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Așa că a angajat-o pe BUFNIȚĂ consultant de specialitate pentru un diagnostic. Bufnița a stat 3 luni la firmă și în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”. Așa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUȚA a fost prima pe listă, deoarece era nemulțumită mereu… Morala: Nici să nu-ți treacă prin cap să fii o Furnicuță productivă și fericită. E de preferat să fii incompetent și nefolositor. Incompetenții nu au nevoie de supraveghetor… – toata lumea își dă seama de ce. Și dacă, în ciuda “eforturilor” tale ești productiv, să nu arăți – pentru nimic în lume – că ești fericit. Asta nu ți se va ierta! Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te încăpățânezi să fii o FURNICUȚĂ PRODUCTIVĂ ȘI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ții în cârcă bondari, scarabei, păianjeni, gândaci, greieri și bufnițe în felul acesta!:9: |
Mai, ispititorule...:)
Chiar crezi tu ca o furnicuta adevarata se sparie de bondari si lacuste? S-o speria, nu zic ba. Da ii trece! |
Citat:
|
Adevaratele minuni
Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
– Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad! – Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ? – Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi! – Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand? – Nu! – a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec. De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele. Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine. Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe. Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea – minunea minunilor ? Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu. „Sfintenia vine din dragoste. Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti.” |
Licuriciul și libelula
Se spune că licuriciul s-a îndrăgostit de libelulă. Au hotărât că vor să petreacă restul vieții împreună. Doreau să înfrunte toate primejdiile unul lângă altul... și erau atât de multe obstacole în calea lor: ploi torențiale care le udau aripioarele, crenguțe ale copacilor care le puneau piedică, pânze de păianjen care le puteau curma zborul... De aceea, au hotărât să se țină de mână pentru a rezista! Zburau mereu unul lângă altul... Cu toate acestea, la un moment dat, licuriciul nu mai găsi libelula... Nici măcar nu știa cum o pierduse: i-a dat el drumul pentru o clipă... sau și-a tras ea mâna din mâna lui... Disperat, nici nu mai vedea pe unde zboară, căutând-o... - Strălucește! i-a spus albina. Dacă vei străluci, ea te va găsi! Licuriciul și-a dat seama că albina avea dreptate: era atât de îngrijorat încât uitase să strălucească... Morala: Iubirea înseamnă speranță! Speranța ne face să strălucim: să fim buni, să avem credință în Dumnezeu, să iertăm! Disperarea ne ia această strălucire. Deci, nu uita să strălucești! |
Ne învață copiii ...
O tânără profesoară, cu vizibile tendințe libertine, explica micuților ei elevi faptul ca ea este atee și-i întreba dacă nu cumva sunt și ei. Neștiind, de fapt, ce-i ăla un ateu și dorind să fie și ei ca și profesoara lor, micuții își ridicaseră mânuțele în aer. Dar iată și o excepție. O fetiță pe nume Maria nu se luă după mulțime, și nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o intrebă de ce s-a decis să fie diferită. – Pentru că nu sunt atee. Profesoara o întrebă din nou: – Dar tu ce esti? – Sunt creștin-ortodoxă. Puțin deranjată profesoara se înroși. O întrebă, totuși, de ce este creștină. – Ei bine, am fost crescută să-L cunosc și să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creștin-ortodocși, mama este creștin-ortodoxă, la fel și tata, așa sunt și eu. Profesoara s-a infuriat: – Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată și la fel și taică-tău? Ce ai fi tu atunci ? Fetița tăcu puțin și zâmbind finuț îi zise: – Atunci … aș fi atee! |
O căruță goală.
"Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu când, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă: - În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi și altceva? Îmi ascuții auzul și, după câteva secunde, îi răspunsei: - Aud zgomotul unei căruțe... - Așa este, spuse tatăl meu. Este o căruță goală. Îl întrebai: - Cum de știi că este o căruță goală, dacă încă nu o putem vedea? Iar el îmi răspunse: - E foarte ușor să știi când o căruță este goală, e din cauza zgomotului. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot. Astăzi, adult fiind, când văd o persoană care vorbește prea mult, întrerupînd conversația celorlalți, dovedindu-se inoportună, lăudându-se cu ceea ce posedă, simțindu-se atotputernic și disprețuindu-i pe cei din jurul lui, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunând: "Cu cît este mai goală căruța, cu atât mai mult zgomot face". |
De ce binele este răsplătit cu rău?
Într-o zi, la ușa unui bătrân înțelept, a bătut o tânără necunoscută care, înecându-se în lacrimi, i-a povestit acestuia povestea sa. Nu știu cum să trăiesc mai departe...”- a spus ea cu glas tremurând. ” Toată viața m-am comportat cu oamenii așa cum aș fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră și cu sufletul deschis... Încercăm să-i ajut după puterile mele, fără să aștept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevar, făceam totul necondiționat, iar, în schimb, primeam doar răutate și ironie. Mă doare enorm și pur și simplu am obosit... Va implor, spuneți-mi ce să fac?” Înțeleptul a ascultat-o răbdător și apoi i-a dat un sfat: Dezbracă-te și plimba-te goală pe străzile orașului”- a spus el liniștit. Mă iertați dar eu încă n-am decăzut într-atât... Probabil ați înnebunit sau glumiți.” Dacă voi face așa ceva, nu știu ce pot aștepta de la trecători... Te pomenești că cineva mă va dezonora sau își va bate joc de mine… Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa si-a pus pe masă o oglindă. Îți este rușine să ieși dezbrăcată afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfiești să umbli prin lume cu sufletul dezgolit deschis larg că această ușa. Le permiți tuturor să-ți pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă și din această cauză ne putem observa pe noi înșine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate și patimi - anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat. Ei nu sunt destul de puternici și nu au suficient curaj pentru a recunoaște că ești mai bună ca ei și pentru a încerca să se schimbe. Din păcate, această este soarta celor cu adevărat curajoși… „Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situație dacă nimic nu depinde de mine?”- a întrebat ea. „Vino cu mine. Vreau să-ți arăt ceva… Privește, această este grădina mea. De mulți ani ud aceste flori de o frumusețe nemaivăzută și am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor. Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumusețea lor atrăgătoare și mireasma îmbătătoare. Copile, învață de la natură. Privește aceste flori minunate și fă precum ele - deschide-ți atent sufletul în fața oamenilor, în așa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ți sufletul doar oamenilor buni Fugi de cei care îți rup petalele și le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învățat ca să ajungă la același nivel cu tine și de aceea tu nu ai cum să-i ajuți. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită.” În lume există multă murdărie și răutate. Dar cel ce dorește, poate rămâne curat... Fii sincer și cinstit înaintea ta și înaintea celorlalți. Totuși reține: nu merită să arunci perle la porci. Nu va fi de folos nici lor, nici ție... |
FIECARE DINTRE NOI ISI POARTA LUMEA INIMA SA
La intrarea unei cetati, intr-o oaza din inima desertului, statea odata un batran intelept. Trecu pe acolo un tanar ce tocmai voia sa se instaleze in acea cetate si incerca sa afle de la batran ce fel de oameni traiesc acolo : - Am decis sa ma mut in aceasta cetate, dar inca nu stiu cum sunt oamenii ce traiesc aici. Batranul se uita la el iscoditor si îl intreba: - Locuitorii cetatii de unde vii tu cum erau? - Erau rai si neprimitori. De aceea am plecat de acolo. - Da? Pei tot asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Tanarul isi schimba cursul drumului, mergand sa caute o cetate cu oameni buni si primitori, asa cum isi dorea. Nu trecu mult si un alt tanar se apropie de cetatea unde statea batranul intelept si îl intreba la randul sau: - Cum sunt locuitorii acestei cetati? Intentionez sa traiesc aici pentru mai multi ani. Batranul intelept l-a intrebat atunci si pe el: - Locuitorii cetatii de unde vii cum erau? - Erau primitori, cinstiti, generosi si plini de viata. Aveam acolo o multime de prieteni care au regretat plecarea mea, iar eu am trecut greu peste aceasta despartire. - Tot asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. In tot acest timp un calator ce-si adusese camilele la adapat in apropiere, a asistat la discutiile pe care batranul le-a avut cu cei doi tineri. Cand cel de-al doilea tanar se îndeparta, calatorul se apropie de batrân si îi apostrofa: - Cei doi tineri ti-au pus aceeasi întrebare si nu a a fost cinstit din partea unui om de varsta ta sa le dai raspunsuri atat de diferite. - Fiule, ambele raspunsuri au fost corecte, caci fiecare om isi poarta lumea în inima sa. Acela ce nu a gasit nimic bun în vechea lui cetate nu va gasi nimic bun nici in cea noua. Iar acela care si-a facut în alt oras multi prieteni, isi va gasi si aici tovarasi de viata de nadejde. Aceasta deoarece toti oamenii pe care-i intalnim nu sunt nici mai mult nici mai putin decât ceea ce noi stim si putem sa gasim în ei... Sursa: Vitamine ptr suflet |
Ora este GMT +3. Ora este acum 11:43:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.